Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Conf. univ. dr. G.D. Iscru   
Duminică, 10 Noiembrie 2013 21:33
Tricolorul româniei - 6Pentru a fi recunoscut în dreptul interna?ional, ca simbol al independen?ei ?i al unit??ii depline a na?iunii, tricolorul românesc mai avea de parcurs dou? etape decisive: participarea României la r?zboiul ruso-turc din 1877-1878, în urma c?ruia Congresul de pace de la Berlin a recunoscut independen?a de Stat ?i unirea Dobrogei, str?vechi p?mânt românesc, cu patria mam? precum ?i înf?ptuirea Marii Uniri din 1918, care a însemnat des?vâr?irea unit??ii politice a na?iunii române. Pân? la r?zboiul de Independen??, armata român? a avut drapele model 1872. La 6 aprilie 1877, armata român? a fost mobilizat? prin înaltul Decret nr.787, în vederea particip?rii la r?zboiul pentru independen?a de stat.[249] La data mobiliz?rii, efectivele se ridicau la cea 100.000 de oameni, din care 58700 reprezentau armata operativ?, organizat? pe 2 corpuri de armat?, având urm?toarele unit??i: 8 regimente de infanterie de linie, 4 batalioane de vân?tori, 16 regimente de doroban?i, 2 regimente de ro?iori, 8 regimente de c?l?ra?i, 4 regimente de artilerie, 1 batalion de geniu, 1 escadron de tun, 1 companie sanitar?, 2 companii de jandarmi pede?tri ?i 2 escadroane de jandarmi c?l?ri, flotil?, pompieri.[250] O parte din aceste unit??i au fost constituite în perioada premerg?toare r?zboiului, a?a cum s-a întâmplat cu regimentele de doroban?i ?i de artilerie. Pân? la aceast? dublare a efectivelor, regimentele de linie, de ro?iori, de artilerie, batalioanele de vân?tori, unit??ile de doroban?i ?i c?l?ra?i aveau drapele ?i stindarde model 1872,[251] primite la 14 octombrie 1874, în timpul manevrelor, pe platoul de la B?neasa.[252] Cu aceast? ocazie, principele Carol I se adresa osta?ilor cu urm?toarele cuvinte: „[...] Ast?zi ve?i primi steagurile cele noi, simboluri unei noi organiz?ri a armatei. [...] Steagurile cele noi înf??i?eaz? toate elementele puterii militare, întreaga ?ar? sub arme". M?sura înfiin??rii de noi unit??i a izvorât atât din necesitatea m?ririi efectivelor, cât ?i din dorin?a de a se înl?tura o serie de inconveniente observate pân? atunci la recrutarea ?i mobilizarea armatei. Astfel, la 26 noiembrie 1876 num?rul regimentelor de doroban?i a fost dublat, ridicându-se acum la 16, o parte din ele p?strându-?i vechile numere ?i denumiri, cu drapelele respective, restul urmând s? primeasc? numere, denumiri ?i drapele noi.[253]
 
Primele dou? regimente, 1 doroban?i - Dolj ?i 2 doroban?i — Râmnicu Vâlcea ?i-au p?strat vechile denumiri ?i drapele, celelalte suferind schimb?ri, astfel254: Regimentul 3 doroban?i Bucure?ti se transform? în Regimentul 6 doroban?i Bucure?ti; Regimentul 4 doroban?i Ploie?ti se transform? în Regimentul 7 doroban?i Ploie?ti; Regimentul 5 doroban?i Gala?i se transform? în Regimentul 11 doroban?i Gala?i; Regimentul 6 doroban?i Foc?ani se transform? în Regimentul 10 doroban?i Foc?ani; Regimentul 7 doroban?i - Ia?i se transform? în Regimentul 13 doroban?i - Ia?i; Regimentul 8 doroban?i - Roman se transform? în Regimentul 14 doroban?i - Roman. Aceste regimente au p?strat vechea administra?ie, o parte din ofi?eri ?i drapelele primite în anul 1874. Cele 8 regimente de doroban?i nou-create, care trebuiau s? primeasc? ?i drapele noi, au fost: Regimentul 4 doroban?i - Pite?ti; Regimentul 5 doroban?i - Giurgiu; Regimentul 8 doroban?i - Buz?u; Regimentul 9 doroban?i - Br?ila; Regimentul 12 doroban?i - Bârlad; Regimentul 15 doroban?i - Piatra Neam? ?i Regimentul 16 doroban?i - Boto?ani.
 
La 5 februarie 1877, prin înaltul decret nr. 211 artileria ?i-a m?rit ?i ea efectivele prin crearea a dou? noi regimente, pe lâng? cele dou? existente. Astfel, Regimentul 2 artilerie s-a "desdoit" ?i a format Regimentul 1 ?i Regimentul 2 de artilerie, iar din Regimentul 1 artilerie s-au format regimentele 3 ?i 4 de artilerie. Regimentele 1 ?i 2 de artilerie p?strau drapelele din anul 1874, iar regimentele 3 ?i 4 de artilerie urmau s? primeasc? drapele noi.[255] Pentru aceste 10 regimente, 8 de doroban?i ?i 2 de artilerie, au fost comandate drapele model 1872, cu mici modific?ri, la Casa Collani din Berlin[256], drapele care au sosit în ?ar? la 25 iunie 1877. În timpul r?zboiului pentru Independen?a de stat, 44 de drapele ?i stindarde de unit??i au fost decorate ?i citate prin ordin de zi pe armat? pentru faptele de arme s?vâr?ite pe câmpul de lupt?257. Ast?zi se mai p?streaz? în colec?ia Muzeului Militar Na?ional un num?r de 95 de drapele model 1872, din care numai 18 sunt complete, având pânz?, hamp?, acvila ?i decora?ii, restul având doar hampa, acvila ?i panglicile decora?iilor primite.
 
 
Drapelul model 1872, distribuit în anul 1874, avea urm?toarele componente: hampa din lemn, acvila din bronz, pânza din m?tase, cravata ?i decora?iile (ad?ugate dup? r?zboi). Pânza este confec?ionat? din m?tase natural?, din trei fâ?ii: ro?u, galben ?i albastru, formând un p?trat cu latura de 1,55 m. Culorile sunt dispuse vertical, având albastru lâng? hamp?, iar ro?u fluturând liber. În mijlocul pânzei se afl? pictat? stema ??rii, pe un fond de culoare grena (marginile ei cuprinzând ?i p?r?i din culorile ro?u ?i albastru), înconjurat? de o ghirland? din frunze de laur aurii ?i din frunze de stejar argintii. Scutul este împ?r?it în patru. în primul cartier, care reprezint? ?ara Româneasc?, este pictat?, pe fond albastru, o acvil? neagr? cu zborul în jos, membrat?, cruciat?, de argint (ciocul, ghearele ?i crucea sunt albe), cu o coroan? de aur, ?inând în gheara dreapt? o spad? de argint, iar în cea stâng? un sceptru din acela?i metal, privind un soare de aur. In cel de-al doilea cartier, care reprezint? Moldova, este pictat, pe fond ro?u, un cap de bour (negru), cu coarnele de argint ?i cu o stea de aur între coarne. In cel de-al treilea cartier, care reprezint? Banatul Craiovei, este pictat, pe fond ro?u, un leu de aur ie?ind dintr-o coroan? antic?, coronat cu o coroan? de mare Ban, privind o stea de aur cu ?ase raze. în cel de-al patrulea cartier sunt picta?i, pe fond albastru, doi delfini de argint afronta?i, cu cozile în sus, reprezentând ??rmurile M?rii Negre. Peste tot se afl? scutul scartelat, argint ?i negru, care reprezint? Casa de Hohenzollern. Scutul este timbrat de o coroan? regal?. Supor?ii scutului sunt doi lei de aur, cu cozile între picioare, cu limbile ro?ii, a?eza?i pe diferite ornamente. Peste ornamente, o e?arf? alb?, cu deviza Casei de Hohenzollern, „Nihil? sine DeoI”, scris? cu litere de aur. În cele patru col?uri este pictat? cifra lui Carol I (din aur), înconjurat? de dou? ramuri de laur (din argint). Deasupra monogramei se afl? o coroan? regal? heraldic?. Hampa este confec?ionat? dintr-un lemn de esen?? tare, având 3 m lungime, iar în vârf o acvil? napoleonian? cruciat?, care st? pe un cartel cu inscrip?iile: pe avers - „Onoare ?i Patria”, pe revers - num?rul ?i numele corpului. Pe hamp?, sub pânz?, se afl? un inel metalic cu numele ?i num?rul regimentului. Tot pe hamp? este prins? ?i cravata tricolor? a drapelului care se termin? cu doi ciucuri din fir aurit.
 
 
Stindardul de cavalerie model 1872 distribuit în anul 1874 avea pânza din m?tase natural?, dubl?, tricolor?, format? din benzi verticale, albastru, galben ?i ro?u, cusute între ele, având dimensiunile de 15,5cm x 46,5cm, formând un p?trat cu latura de 46,50 cm. De jur împrejurul pânzei, pe trei laturi, are aplicat un galon cu franjuri din fir aurit. Stindardul este brodat pe ambele fe?e cu m?tase colorat? ?i cu fir de aur ?i argint. În cele patru col?uri se afl? monograma domnitorului Carol, având deasupra coroana regal?, brodat? cu fir aurit. Sub ini?iale se afl? dou? ramuri de lauri, din fir de argint. Stema ??rii este a?ezat? în mijlocul pânzei, acoperind culoarea galben? ?i p?r?i din benzile laterale (ro?u ?i albastru), brodat? pe un fond de m?tase de culoare vi?inie, înconjurat? de o ghirland? din frunze de laur (fir de aur) ?i de stejar (fir de argint). Scutul este împ?r?it în patru. în primul cartier, reprezentând ?ara Româneasc?, se afl? o acvil? neagr? pe fond albastru. In cel de-al doilea cartier, reprezentând Moldova, se afl? un cap de bour negru, pe fond ro?u. In cel de-al treilea cartier, reprezentând Banatul Craiovei, se afl? un leu, pe fond ro?u. In cel de-al patrulea cartier, reprezentând ??rmurile M?rii Negre, se afl? doi delfini, pe fond albastru. În centru, se afl? un scut scartelat (primul ?i al patrulea cartier argint, al doilea ?i al treilea cartier negru) reprezentând Casa de Hohenzollern. Scutul este timbrat de o coroan? regal?. Supor?ii sunt doi lei cu cozile între picioare, cu limbile ro?ii, broda?i cu fir de aur. E?arfa are aceea?i inscrip?ie ca la drapel. Hampa stindardului este confec?ionat? din lemn ?i are dimensiunea de 3 m, cu o acvil? de bronz în vârf. Sub pânz?, de-a lungul ei, pe o lungime de 50 cm, se afl? 6 caneluri. Tot sub pânz? exist? o articula?ie la o distan?? de 93 cm, iar mai jos, la o distan?? de 36 cm, se afl? o a doua articula?ie prin care se trece o curea, care, la mijloc, are o form? cilindric?, folosit? în timpul manevrelor ?i exerci?iilor pentru a putea fi purtat? pe um?rul drept. Al?turi de aceste ??n?ule?e se afl? fixat?, prin dou? ?uruburi, o vergea pe care se mi?c? liber un inel. Portstindardul este o e?arf? tricolor?, lat? de 15-20 cm, care se purta la parad?, peste um?rul stâng, iar stindardul era ?inut cu mâna dreapt?, având extremitatea hampei fixat? în tocul de la scar?. Imediat sub pânz? se mai afl? o br??ar? metalic? cu num?rul ?i numele regimentului, iar sub acvil? este prins? cravata tricolor? a stindardului. Solemnitatea înmân?rii noilor drapele celor 8 regimente de doroban?i ?i celor 2 regimente de artilerie a avut loc la Poiana, unde se afla sediul Marelui Cartier General, la 17 iulie 1877.[258]
 
Aceste drapele, model 1872, aveau mici modific?ri. Astfel, benzile celor trei culori aveau l??imea de 50 cm, formând un p?trat cu latura de 1,50 m. în primul cartier, ce reprezenta ?ara Româneasc?, acvila ?ine în gheara dreapt? o spad? de argint, iar în gheara stâng? un sceptru din aur. Moldova este reprezentat? tot prin capul de bour cu coarnele de argint, dar nu mai are steaua de aur. Leul din cartierul trei, reprezentând Banatul Craiovei, nu mai iese dintr-o coroan? antic?, ci st? pe o coroan?, iar scutul este în întregime înconjurat de o dung? de aur.
Importan?a acord?rii drapelelor unit??ilor nou-înfiin?ate a fost subliniat? de Carol I în Ordinul de zi nr. 29: „C?tre Regimentele de doroban?i ?i de artilerie: Dându-v? drapelul corpului, v? încredin?ez onoarea României, pe care o pun astfel sub scutul curajului, devotamentului ?i abnega?iunii voastre. Pentru prima oar? se prezint? solemna ocaziune de a primi drapelul în preziua mergerii pe câmpul de onoare, c?uta?i a-1 încununa de o nemuritoare glorie. Nu uita?i niciodat? c? drapelul este simbolul patriei; cea mai mare onoare pentru voi este de a v? da via?a pentru a-1 ap?ra ?i a-1 p?stra în mâinile voastre, f?cându-1 pururea s? fâlfâie peste toate obstacolele ce va învinge vitejia, voastr?”.[259] În anul 1902, cu prilejul anivers?rii a 25 de ani de la r?zboiul neatârn?rii, aceste drapele au fost depuse în sala tronului de la Palatul regal, ulterior intrând în patrimoniul Muzeului Militar Na?ional.[260]
 
 
În teritoriile române?ti înc? neunite cu ?ara, Transilvania, Bucovina, Banat, culorile na?ionale continuau s? fie prezente în portul popular al românilor, în diverse ?es?turi ?i cus?turi, în costuma?ia de s?rb?toare - dup? tradi?ii str?vechi - dar ?i cu diverse ocazii culturale. Mai ales, dup? 1867, dup? realizarea dualismului austro-ungar, românii din imperiu au arborat intens steaguri, e?arfe, cocarde în culorile albastru, galben ?i ro?u, culorile steagurilor românilor din România. Era o form? de protest împotriva dualismului, dar ?i un mijloc de a-?i afirma dorin?a de unire.[261] Cum cele trei culori ale statului român erau ?i ale Transilvaniei înc? din anul 1765, prin diploma M?riei Tereza, românii au profitat, în sensul cel mai bun al cuvântului, de aceast? consecin??. In anul 1866, când în România cele trei culori erau decretate culori na?ionale, românii din Transilvania ?i Ungaria ceruser? ?i ei acela?i lucru prin deputa?ii lor ale?i în Parlamentul Ungariei pentru sesiunea 1865-1866: "Na?iunea român? s? aib? în marca Ardealului însemnele sale, un vultur stând pe o stânc? de piatr? cu crucea în gur? ?i s?-?i aib? culorile sale, vân?t, ro?u ?i galben, sigiliul ?i steagul s?u".[262] Aceea?i propunere a fost prezent? ?i în proiectul de lege din 1866 "pentru regularea ?i asigurarea na?ionalit??ilor ?i a limbilor în Ungaria", redactat de Vincen?iu Babe? ?i Iosif Hodo?, împreun? cu doi deputa?i sârbi. Se preconiza recunoa?terea în Ungaria a 6 na?ionalit??i, printre care ?i cea român?, fiecare urmând s? poarte „stindardul na?ional, culorile na?ionale ?i portul na?ional ca expresie exterioar? a na?ionalit??ii”.[263]
 
Legea na?ionalit??ilor promulgat? in 1868 nu a re?inut nimic din propunerea românilor. George Bari?iu, citând izvoare documentare, a demonstrat caracterul legal al purt?rii celor trei culori de c?tre românii din Transilvania, ar?tând c? aceasta e o practic? imprescriptibil? deoarece românii le-au adoptat din vremuri trecute ?i ele predomin? în portul românesc, în pictura bisericilor ?i a icoanelor.[264] Culorile au fost purtate totu?i de români, dar cu pruden??, autorit??ile maghiare interzicându-le ?i urm?rind pe purt?torii lor. In septembrie 1872, cu ocazia funerariilor na?ionale ce i s-au f?cut lui Avram Iancu, la casa în care fusese depus sicriul cu corpul neînsufle?it al eroului „a fost arborat steagul român” - raporta superiorilor pretorul din Baia de Cri?.[265] Informa?ia ajunge la Ministerul de Interne maghiar, care trimite comitelui suprem al Zarandului, la 9 octombrie, un ordin în care se arat?: „Arborarea în orice ocazie a steagului român, ca simbol al unei na?iuni vecine independente, se consider? ca o demonstra?ie împotriva apartenen?ei la cet??enia maghiar?, dar folosirea acestui steag este cu atât mai potrivnic? legilor noastre precum ?i sim??mântului cet??enesc maghiar, cu cât interzicerea lui este cerut? de prestigiul Statului, cât ?i de demnitatea na?ional?”. Drept urmare, i se ordon? comitelui suprem ca, „pe baza scrisorii mele confiden?iale emis? la 9 septembrie anul curent sub nr. 4346 prez. referitoare la îndep?rtarea culorilor ?i simbolurilor str?ine... s? ia deja m?suri, hot?rând ca pentru viitor folosirea cu indiferent ce prilej a steagului român s? fie evitat?”.[266]
 
Dup? R?zboiul de Independen?? ?i dup? recunoa?terea pe plan interna?ional a tricolorului ca stindard na?ional, cele trei culori revin cu insisten??, în cele mai diferite ocazii, la românii din Imperiul austro-ungar: la nun?i, botezuri, la dansuri, serb?ri ?colare, ca podoab? vestimentar? etc.[267] Din acel moment „chemarea” lui a îngrijorat imperiile vecine care aveau în componen?a lor p?mânturi române?ti. Purtarea „culorilor României” de fetele transilvane a fost remarcat? în 1894 la Bucure?ti, în Senat, de c?tre D.A . Sturza ?i în 1896, în Camera Deputa?ilor, de principele Grigore Sturza.[268] Elevii de la ?colile române din Blaj, Teiu?, Bra?ov purtau cocarde ?i arborau drapele tricolore. Studen?ii români din Ardeal, Banat, Cri?ana, Maramure?, afla?i la studiu la Viena, purtau la rever tricolorul: ro?u, auriu ?i albastru.[269]
 
Una dintre cele mai semnificative manifest?ri privind n?zuin?a de unitate a tuturor românilor ?i având drept simbol tricolorul a constituit-o Conferin?a Na?ional? a Partidului Na?ional Român din 23-25 iulie 1895 de la Sibiu. Printre alte ac?iuni s-a hot?rât s? aib? loc ?i solemnitatea pred?rii steagului sub auspiciile Ligii Culturale, în prima duminic? dup? încheierea Conferin?ei (în ziua de 30 iulie).[270] Studen?ii din imperiu veneau cu steagul auriu, cei din Bucure?ti cu unul albastru, iar cei din Ia?i cu unul ro?u. ?i se întregea acolo „unde unitatea celor 3 culori se împline?te” (la Predeal), dup? cum spunea istoricul V. A . Urechia, unul din cei care a condus ac?iunea. Ingenio?i, românii g?seau cele mai nea?teptate metode de purtare a tricolorului. Când s-a aniversat la 3/15 mai 1898 împlinirea a 50 de ani de la Adunarea Na?ional? de pe Câmpia Libert??ii.de la Blaj, tinerii din ?cheii Bra?ovului ?i-au pus la p?l?rii panglici: unii albastre, al?ii ro?ii, al?ii galbene. ?colarilor li s-au distribuit flori: ro?ii, galbene ?i albastre. Apoi s-au a?ezat în a?a fel încât peste tot s? apar? culorile tricolorului.[271] Cu aceea?i ocazie la S?li?te, pe dou? coline, a fluturat tricolorul. Cei ?ase tineri care le-au pus au fost condamna?i. Num?rul festiv al „Tribunei” din mai 1898, dedicat acestei anivers?ri, a avut prima pagin? în culorile na?ionale.[272]
 
„Liga pentru unitatea cultural? a tuturor românilor” a fost înfiin?at? la Bucure?ti în 17/29 decembrie 1890 ?i ?i-a început activitatea la 24 ianuarie 1891. A fost una din institu?iile care au desf??urat o intens? activitate politic? ?i cultural? în vederea realiz?rii statului na?ional unitar român. Nu întîmpl?tor steagul desemnat s? o reprezinte a fost unul tricolor: ro?u, galben, albastru. Piesa pe care o descriem dateaz?, dup? afirma?ia speciali?tilor de la Muzeul Na?ional de Istorie al României, din perioada 1891-1918. Steagul, din m?tase cu broderie în fir de aur, are dimensiunea 0,90m x 1,15m. Culorile steagului sunt dispuse vertical, albastrul lâng? hamp?, galbenul la mijloc ?i ro?ul liber. Galbenul ?i franjurile steagului sunt lucrate din fire de aur. Pe o parte a steagului este brodat? cu fir de aur ?i cu majuscule, inscrip?ia: „Liga”. Pe cealalt? fa?? este stema ??rii brodat? pe catifea galben? ?i ro?ie ?i a?ezat? pe culoarea galben?; pe scutul scartelat, în primul cartier, pe aur, se afla o acvil? de aur cruciat? ?i încoronat?, purtând în gheara dextr? spada ?i în senestr? sceptrul, de asemenea din acela?i metal, flancat? în cantonul superior dextru de un soare tot de aur; în cartierul doi, pe ro?u este un cap de zimbru de aur cu o stea cu ?ase raze din acela?i metal, flancat în canton superior senestru de o lun? crai nou, din acela?i metal; în cartierul trei (simbolizând Oltenia), pe ro?u, se afl? un leu de aur încoronat, ie?ind dintr-o coroan? antic? din acela?i metal, flancat la dreapta de o stea cu ?ase raze de asemenea de aur; în cartierul patru, pe azur, doi delfini afronta?i de aur (simbolul ??rmurilor M?rii Negre); ecusonul central, bro?ând peste cele patru cartiere, con?ine stema familiei domnitoare pe scut scartelat argintiu ?i negru. Scutul este timbrat de coroana regal? de o?el ?i sus?inut de doi lei; cu litere de aur, pe o e?arf? albastr? este deviza: „Nihil sine Deo”.[273] Pânza steagului este p?tat?, la culoarea ro?ie ?i albastr? lipsesc franjuri, m?tasea galben? are mici rupturi. A intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie a României de la Arhivele Statului. Noul statut al Ligii prevedea pentru steagul organiza?iei ?i al sec?iunilor ei culorile ro?u, galben, albastru, având imprimat sigiliul Ligii ?i dou? inscrip?ii cu un con?inut semnificativ: „Unirea face t?rie” ?i „In hoc signo vinces”.Dup? înfiin?area la Bucure?ti în anul 1890 a „Ligii pentru unitatea cultural? a tuturor românilor” s-au creat filiale în provincie. Una dintre acestea a fost înfiin?at? în 1892 la Bac?u, remarcându-se printr-o sus?inut? activitate în lupta pentru unitatea na?ional? a românilor. Steagul pe care l-am avut la îndemân? face parte din Patrimoniul Muzeului Na?ional de Istorie a României; este din m?tase, brodat cu fir de aur, dimensiunea 1,18 m x 1,53 m. Provine tot de fa Arhivele Statului.
 
Steagul, confec?ionat din m?tase, are culorile dispuse pe vertical, albastrul fiind lâng? hamp?, galbenul la mijloc ?i ro?ul liber. Steagul are galon din fir de aur ?i are dou? fe?e; pe prima fa??, pe galben, sînt brodate cu fir de aur dou? cercuri concentrice; în mijloc, un scut heraldic care în interior, pe m?tase gri, are brodat cu fir de argint mun?i, iar deasupra însemnarea Bac?u. In exerg? este brodat? cu fir de aur însemnarea: „Liga Cultural? a Românilor - Sec?ia Bac?u”. Pe culoarea ro?ie cu fir de aur este brodat? inscrip?ia: „In hoc signo vinces”, înconjurat? sus ?i jos de motive florale executate din fir de aur. Pe culoarea albastr? a steagului se afl? deviza: „Unirea face t?rie” delimitat? de motive florale aurii. Pe fa?a a doua a steagului, pe culoarea galben?, este brodat? stema României încadrat? de un cerc din fir de aur. Pe scutul scarletat al stemei, în primul cartier, pe azur, se afl? o acvil? de aur cruciat? ?i încoronat?, purtând în gheara dreapt? spada ?i în gheara stîng? sceptrul, de asemenea din acela?i metal, flancat? în cantonul superior dextru de un soare tot de aur; în cartierul doi, pe ro?u, este un cap de zimbru de aur cu o stea cu ?ase raze din acela?i metal, flancat în cantonul superior senestru de o lun? crai nou tot din aur; în cartierul trei, pe ro?u, se afla un leu de aur, încoronat ?i ie?ind dintr-o coroan? antic? din acela?i metal ?i flancat la dreapta de o stea cu ?ase raze, de asemenea, din aur; în cartierul patru, pe azur, doi delfini afronta?i de aur; ecusonul central, bro?ând peste cele patru cartiere, con?ine stema familiei domnitoare; scartelat, de argint ?i negru; scutul este timbrat de coroana regal? de o?el ?i sus?inut de doi lei; cu litere de aur, pe o e?arf? albastr? este scris? deviza „Nihil sine Deo”. Acvila hampei este cruciat?, încoronat?, contunat? dreapta ?i st? pe un câmp care are pe avers însemnarea: „Liga Cultural?” ?i pe revers: „A Românilor”. Membrii Ligii purtau ca semn distinctiv o insign? tricolor? cu inscrip?ia: Liga Românilor. În Bucovina, r?pit? de habsburgi în 1775, tricolorul, de?i a fost ?i aici mereu prigonit, deoarece reprezenta culorile regatului român, era prezent în portul popular, în ?es?turi ?i cus?turi, în pictura celebrelor sale m?n?stiri, iar dup? revolu?ia pa?optist? au ap?rut ?i e?arfele tricolore. Nu uit?m c? la cea de a doua Adunare Na?ional? de la Blaj din 1848 a fost prezent ?i Petrache Cazimir din Bucovina, iar românii din cele dou? provincii aveau strânse leg?turi, în ciuda efortului autorit??ilor habsburgice de a le men?ine, administrativ ?i confesional, mereu desp?r?ite. Aici, scurta existen?? a Societ??ii studen?e?ti „Arboroasa”, în frunte cu Ciprian Porumbescu, concentreaz? dramatic „povestea” tricolorului românesc, care ajunge în sfâr?it, ?i imn na?ional (Trei culori).[274] Abia înfiin?at? la 13 februarie 1876, Societatea „Arboroasa” este desfiin?at? la 15 noiembrie 1877 ?i i se intenteaz? un proces sub acuza?ia de „înalt? tr?dare”, pe motiv c? beneficia de o subven?ie votat? de Parlamentul României.
 
Mitropolitul Teoctist i-a ap?rat pe studen?i, dar a trebuit s? interzic? func?ionarea Societ??ii în incinta Institutului teologic. Numeroase alte societ??i române?ti din Transilvania ?i Bucovina au protestat fa?? de înscenarea judiciar?, iar la Bucure?ti s-a protestat îndelung în pres?. Avoca?ii ap?r?rii, Iosif Roth, Iacob Atlas ?i Alexandru Tabora au pledat excelent la proces, astfel c? acuza?ii Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, Zaharie Voronca, Orest Popescu ?i Eugen Siretean au fost achita?i de juriu în unanimitate. La comunicarea hot?rârii de achitare sala a izbucnit în urale ?i s-a cântat De?teapt?-te române![275] Un imn românesc îl omagia pe cel?lalt! „Arboroasa” a r?mas îns? desfiin?at?. Dar o alt? societate studen?easc? i-a luat locul: „Junimea”, avându-l ca pre?edinte pe Dimitre Onciul. Membrii ei aveau ca semn distinctiv o panglic? tricolor? pe piept, admis? de autorit??i, ca ?i pentru alte societ??i similare; de pild?, Societatea „Austria” a studen?ilor evrei avea ca semn distinctiv o panglic? negru-galben (culorile Casei de Habsburg), dar alta avea un însemn al vechiului Israel.
 
La sfâr?itul secolului al XlX-lea, tricolorul a fost adoptat ca stindard ?i de c?tre bresle, ad?ugându-se numele ?i, uneori, însemnele activit??ii me?te?ug?re?ti respective. Dintre aceste steaguri îl remarc?m pe acela al Societ??ii „Arcul” a pl?pumarilor ?i tapi?erilor români din Bucure?ti, din 1885. Acesta este un steag tricolor, din m?tase pictat?, având dimensiunea 1,45 m x 1,65 m. iSe afl? în prezent în patrimoniul Muzeului Na?ional de Istorie a României. Pânza dreptunghiular?, din m?tase tricolor?, are culorile dispuse orizontal cu albastrul în partea de sus, galbenul la mijloc ?i ro?ul în partea de jos. Pe marginea pânzei apare un chenar din trei linii aurite cu ornamente florale la col?uri. Pe una din fe?e apare stema mare a României: un scut dreptunghiular scarletat; în primul cartier o acvil? cu zbor c?zut, bro?ând pe albastru; în cel de-al doilea un cap de bour bro?ând pe alb; în cel de-al treilea un leu profil dreapta bro?ând pe galben; în cel de-al patrulea cartier doi delfini afronta?i bro?ând pe ro?u. în centru, în culorile familiei de Hohenzollern scutul e sus?inut de doi tenan?i privind spre interior ?i timbrat de coroana regal?. Talpa scutului ?i leii se sprijin? pe dou? ramuri aurii de care atârn? o e?arf? albastr? cu deviza: „Nihil sine Deo”, totul sub baldachin de purpur? brodat cu aur ?i c?ptu?it cu hermin?, prins într-o coroan? regal?. Deasupra stemei apare pe cinci registre o inscrip?ie cu majuscule aurii împodobit? cu elemente florale: „Arcul - Societatea Industrial? ?i Comercial? a Pl?pumarilor ?i Tapi?erilor Români din Bucure?ti”. Pe cealalt? fa??, în centru, este pictat un medalion unde apar patronii Societ??ii „Arcul”, Sfin?ii Ierarhi Grigore, Vasile ?i Ioan, sub care sunt reprezentate câteva unelte specifice meseriilor de pl?pumar ?i tapi?er: compas, cle?te, ac ?i foarfec?. Deasupra medalionului pe trei registre apare inscrip?ia semicircular?, cu majuscule aurii ?i ini?iale împodobite cu elemente florale „Societatea Industrial? ?i Comercial? a Pl?pumarilor ?i Tapi?erilor”. Sub medalion, pe dou? registre, apare inscrip?ia cu majuscule aurii „dat la 5 septembrie 1885”. Dup? 1900, prigoana împotriva arbor?rii tricolorului a continuat în teritoriile locuite de români, aflate în grani?ele imperiilor vecine.
 
Un eveniment care a iritat autorit??ile ungure?ti din Transilvania, dar care a l?sat în memoria românilor din comuna Scorei (F?g?ra?) o amintire de ne?ters, s-a petrecut în iunie 1911, când în aceast? localitate trebuiau s? vin? deputa?ii români din Parlamentul de la Budapesta, ?erban de Voila ?i Alexandru Vaida Voevod. Cu o zi înainte de sosire, desigur, în noaptea care a precedat-o, la îndemnul lui Toma Mur?rescu, al preotului Ioan David, al primarului Dionisie Marcu ?i al notarului Ioan Com?a, patru tineri din Scorei, Ioan Vulcu, Ioan ?i N?cu?? Ciungu ?i Ioan Hampu au în?l?at tricolorul românesc, confec?ionat în casa lui Simion David, în vârful celui mai înalt brad din mijlocul localit??ii. La coborâre, au t?iat toate crengile bradului, astfel c? tulpina acestuia a devenit un catarg pe care fâlfâia tricolorul na?ional. Diminea?a, la vederea tricolorului ce fâlfâia în b?taia vântului, mul?i locuitori din Scorei ?i din satele vecine s-au strâns la fa?a locului. Când jandarmii („j?ndarii”!) au încercat s? urce în brad pentru a coborî tricolorul, au fost ataca?i din toate p?r?ile cu pietre de c?tre femei, copii ?i tineret. Fiind alertate autorit??ile ungure?ti superioare, venirea deputa?ilor români în localitate a fost interzis?, iar pentru reprimarea ac?iunii, ca ?i pentru evitarea altor „surprize”, a fost adus de la Turnu Ro?u un escadron de husari, care a sta?ionat în Scorei trei s?pt?mâni, timp în care tineri, b?trâni, femei ?i copii au fost b?tu?i ?i schingiui?i pentru a denun?a pe f?pta?i. Pentru a sc?pa de pedeaps?, dar ?i pe cons?teni de chinuri în continuare, trei din cei patru tineri implica?i direct în în?l?area tricolorului au trecut Carpa?ii, în România. La fel procedeaz? ?i primarul, iar notarul a fost mutat disciplinar într-o comun? îndep?rtat?. Comunica aceast? întâmplare profesorul Gavril Popa din Scorei la Sesiunea ?tiin?ific? anual? (iulie 1986) din comuna Stroe?ti - Arge?, care ad?uga: tân?rul de atunci, Ioan Ciungu, r?mas în Scorei, a tr?it pân? în 1979; Ioan Hampu s-a reîntors în sat ?i în 1986 înc? tr?ia în Azuga; Ioan Vulcu a emigrat din România în America, iar în Scorei înc? mai tr?ia în 1986 fiica sa, Ludovica, n?scut? în 1901; primarul Dionisie Marcu revenise în Scorei în 1918, dup? destr?marea monarhiei austro-ungare. La 7 mai 1914, printr-o ordonan?? ministerial?, s-a recunoscut dreptul cet??enilor de sub autoritatea guvernului ungar „s? fac? uz de acele culori care s-au format ca expresie a caracterului lor etnografic pe baza tradi?iunilor ?i datinilor lor poporale”.[276]
 
De?i purtarea tricolorului devenea astfel legal?, ordonan?a a fost înc?lcat? prin abuzul autorit??ilor. Acest moment a fost sesizat de marele istoric N . Iorga într-unui din articolele sale în ziarul „Neamul Românesc” din 31 august 1914: „Românii din Monarhie (monarhia austro-ungar? - n.n.) au dus totdeauna dorul steagului. C?ci ce e acest steag decât forma material?, care flutur? în aerul liber ?i îndeamn? la lupt?, a tuturor avânturilor c?tre neatârnare, c?tre r?zboiul neamului? [...] Acuma li s-a dat, îl au. [...] N-aud comándele str?ine, nu v?d chipurile din fa?? ale ap?s?torilor, uit? ?i de uniforma care-i face una cu ungurii; un singur lucru v?d bine deplin, în propor?ii uria?e: steagul lor (subl.n.) care pare c? tot cerul îl acoper?. ?i un steag nu e ce crede?i d-voastr?, momeal? pentru Valahul care, în folosul vostru, trebuie s? turbe, ci ideal, dorin?? de neatârnat ?i sete de lupt?” (subl. n.).
- Va urma-
----------------------------------
[249] "Monitorul Oastei", 1877, nr. 9, 19 aprilie, p. 261.
[250] Radu Rosetti, Partea luat? de armata român? în r?zboiul din 1877-1878, Bucure?ti, 1926, p. 17-18.
[251] Unit??ile de infanterie, artilerie, vân?tori, geniu ?i de doroban?i erau dotate cu drapele, iar regimentele de ro?iori ?i c?l?ra?i cu stindarde. Drapelele ?i stindardele aveau acela?i model. Stindardele se deosebeau de drapele prin dimensiunea lor mai mic? ?i prin faptul c? erau brodate iar drapelele erau pictate.
[252] "Monitorul Oastei", 1874, nr. 26, 24 octombrie, p. 945.
[253] lbidem, 1876, nr. 35, 9 decembrie, p. 810-822.
[254] Ibidem, 1877, nr. 1, 12 ianuarie, p. 10-13.
[255] Ibidem, 1877, nr. 6, 18 martie, p. 145.
[256] P. V. N?sturel, op. cit., p. 117.
[257] Istoricul r?zboiului din 1877-1878. Participarea României la acest r?zboi. Lucrare f?cut de mai mul?i ofi?eri.
[258] T. C. V?c?rescu, Luptele românilor în r?zboiul din 1877-1878, Bucure?ti, 1877, p. 128.
[259] "Monitorul Oastei", 1877, nr. 20, p. 688.
[260] N. D. Popescu, Istoria r?zboiului Româno-Ruso-Turc ?i al neatârn?rii României, 1875-1878, Bucure?ti, 1902, p. 395-407.
[261] Aurelia Bunea, Steagul României simbol mobilizator în lupta pentru Unirea Transilvaniei cu România (1850-1918), în "Anuarul Instit. Istorie ?i Arheologie", Cluj, XVI, 1971, p. 311 (în continuare Steagul României).
[262] Apud Aurelia Bunea, Steagul României... p. 300.
[263] Widern.
[264] Ibidem, p. 301.
[265] De la Pronunciamentum la Memorandum, 1868-1892, coordonator Corneliu Mihail Lungu Bucure?ti, 1993, p. 124-127, (subi. n.).
[266] Ibidem, p. 127-129, (subi. n.).
[267] Aurelia Bunea, Steagul României... p. 302.
[268] Ibidem.
[269] G. Sbiera, O pagin? din istoria Bucovinei din 1848-1850, Cern?u?i, 1899, p. 4.
[270] Aurelia Bunea, Steagul României... p. 306.
[271] Ibidem, p. 303.
[272] Ibidem, p. 304.
[273] Catalog. Steaguri din epoca modern? aflate în patrimoniul Muzeului Na?ional de Istorie al României, ms. dactilo, piesa nr. 14. Aceast? pies? precum ?i posibilitatea fotografierii celorlalte dou? ne-a fost oferit? de d-na Apostol Cornelia, ?efa sec?iei de istorie modern?, precum ?i de conducerea muzeului. Le mul?umim ?i pe aceast? cale.
[274] Ciprian Porumbescu a scris melodia cântecelor: "Pe al nostru steag e scris Unire" ?i "Trei culori". Mul?i români au f?cut ani grei de temni?? pentru c? au cântat cântecele sale. Aceasta ?i în perioada 1947-1964 (!). Relatare furnizat? de la conf. dr. Gh. D. Iscru.
[275] Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Ed. Humanitas, Bucure?ti, 1991, p. 229-245.
[276] Aurelia Bunea, Steagul României... p. 309.
footer