Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Conf. univ. dr. G.D. Iscru   
Duminică, 03 Noiembrie 2013 19:09
Drapelul României-5În 1857, pre?edintele Comisiei europene de informare, baronul Talleyrand de Perigord, trimis de Puterile Garante la Bucure?ti pentru a constata, conform Tratatului de la Paris, dac? românii vor sau nu Unirea, scria contelui Walewski, ministrul de externe al Fran?ei, c? în drumul s?u spre Ia?i a fost întâmpinat, la intrarea în Bac?u, de 300 de moldoveni. I-au fost desh?ma?i caii de la tr?sur? ?i în loc s-au înh?mat oameni care aveau ?leahurile hamurilor împletite în tricolorul na?ional al unirii. De asemenea, la Ia?i, mitropolitul, episcopii ?i cei 90 de preo?i care l-au întâmpinat purtau brâie ?i coc?rzi tricolore ro?u-galben-albastru, culorile acestea fiind considerate de caimacam (Nicolae Conache Vogoride n.n.) ca „str?ine” fa?? de steagul Moldovei; purt?torii lor dând, dup? aprecierea acestuia, „o rea pild? în fa?a poporului”.[224]
 
In Conven?ia de la Paris, din august 1858, a fost inclus un articol special (nr.45), care preciza c? ostile Moldovei ?i ??rii Române?ti "vor p?stra steagurile lor actuale; dar aceste steaguri vor purta o banderol? de culoare albastr?", însemn ce simboliza, în concep?ia str?inilor, Unirea. Prin înalta porunc? de zi nr. 20 din februarie 1858, caimacamul Moldovei Nicolae Conachi Vogoride a hot?rât înlocuirea drapelelor vechi ale batalioanelor 1 ?i 2 de infanterie cu altele noi, concomitent cu acordarea de drapel ?i celui de al treilea batalion, care se crease în acel an.[225] Vogoride ar?ta c? în urma raportului ?efului o?tirii care îi f?cea cunoscut „c? steagurile date la început batalionului l-iu ?i al 2-lea sunt de o construc?ie cu totul defectuoas? în compara?ie cu asemenea steaguri a altor armii, greu de purtat, fiind prea mari ?i atât coloarele lor, cum ?i celelalte semne cu totul nepotrivite, încât neap?rat cere trebuin?a a se schimba ?i c? totodat? trebuie a se da steagul ?i batalionului al 3-lea din nou înfiin?at... ”[226]
 
Steagurile au fost sfin?ite ?i înmânate unit??ilor la 23 aprilie 1858[227] ?i au r?mas în serviciu pân? în 1863, când s-au depus la Arsenalul Armatei. Pânzele drapelelor[228], de form? dreptunghiular?, cu lungimea de 150 cm ?i în?l?imea de 126 cm, sunt confec?ionate din m?tase bicolor?, ro?ie ?i albastr?, cu o alt? dispunere decât la modelele anterioare. în mijlocul laturilor dreptunghiului pânzei se afl? col?urile unui patrulater de culoare albastr?, care separ? în cele patru col?uri câte un triunghi de culoare ro?ie, în centrul c?rora se g?se?te o stea aurit? în ?ase col?uri. Pe fondul albastru se disting urmele unei coroane în interiorul unei ghirlande de frunze. Ambele fe?e sunt identice. Hampa de lemn se termin? cu un vârf metalic în form? de lance, în interiorul c?reia se afl? o stea. Fiecare steag avea o banderol? albastr? în conformitate cu prevederile Conven?iei de la Paris din august 1858. Unirea Principatelor din 24 ianuarie 1859 a prilejuit afirmarea f?r? rezerve a culorilor na?ionale. Românii to?i le considerau astfel. Erau prezente pe steagurile unit??ilor militare ?i au fost incluse în stema ??rii, în însemnele ceremonialului ?i în costuma?ia Domnului. Din 1859 dateaz? un steag tricolor foarte interesant prin inscrip?ia de pe el. I-a fost încredin?at lui Alexandru I. Cuza probabil dup? dubla alegere la Bucure?ti. A fost confec?ionat dup? Unirea Principatelor ?i întrebuin?at pân? la 1862. Pânza de m?tase este compus? din trei fâ?ii orizontale: albastru sus, galben la mijloc ?i ro?u jos. Forma steagului nu este dreptunghiular?, ci partea care floteaz? este t?iat? în unghi având urm?toarele dimensiuni: lungimea sus ?i jos: 1,90 m iar la mijloc 1,60 m, l??ime: 1,50 m. Pe fâ?ia galben? figureaz?, în dreapta, acvila neagr? în zbor, cu crucea în cioc ?i cu coroan? princiar?, ?inând în gheara dreapt? un sceptru de aur, iar în stânga o spad? de argint cu mânerul de aur. în stânga se afl? capul de bour, culoare natural?, cu o stea de aur între coarne. Deasupra emblemelor, pe fâ?ia albastr? se afl? o coroan? princiar?. Dedesubt, pe fâ?ia ro?ie, se putea citi înc? în 1903 inscrip?ia cu litere de aur: „Represintan?ii României v-a încredin?at stindardul”. In vârful hampei se afl?, pe o fa??, acvila cruciat? cu zborul jos, încoronat?, ?inând în gheara dreapt? o spad?, iar în stânga un sceptru; pe fa?a cealalt? un cap de bour cu o stea între coarne. Acvila ?i bourul sunt sculptate în lemn.[229] De?i acest steag nu a putut fi adoptat oficial datorit? împotrivirii Austriei, el a fost totu?i în serviciul Principatelor Unite pân? în 1862, când s-a depus la Arsenalul Armatei din Bucure?ti.
 
În 1860-1861, autorit??ile noastre au f?cut demersuri pe lâng? Marile Puteri în vederea recunoa?terii tricolorului ca pavilion al navelor române?ti. în conformitate cu con?inutul notelor difuzate în str?in?tate cu aceast? ocazie, drapelul ??rii cuprindea tricolorul orizontal, iar în partea superioar? avea o e?arf? albastr?. în aprilie 1862, ministrul Afacerilor Externe al Principatelor Unite adresa Puterilor Garante o nou? not? legat? de steagul na?ional. Se solicita Marilor Puteri s? intervin? la Poart? în vederea reglement?rii steagului. în urma insisten?elor române?ti ?i a schimb?rii orient?rii Marilor Puteri fa?? de noi, acestea recunosc tricolorul ca steag al românilor ?i din august 1862 s-a renun?at la banderola ata?at? conform prevederilor Conven?iei din 1858. Culorile vor fi pe orizontal?, ro?u în partea superioar? ?i albastru jos. Pe avers se afla inscrip?ia „Uunirea Principatelor. Fericirea românilor. Tr?iasc? A. Ioan I.P.V. n?sturel”, op. cit., p. 80-81, fîg. 29; Catalogul colec?iilor, I, p. 13-14. Mai înainte, Cuza emisese un proiect de lege prin care decreta în 24 mai 1860 s? se constituie pentru osta?ii care au luptat în b?t?lia din 13 septembrie 1848 o medalie comemorativ?, Pro Virtute Militari, ce urma s? fie atârnat? de „cordea tricolor?”.[230]
 
Cu prilejul anivers?rii a 15 ani de la luptele din Dealul Spirii, la 1/13 septembrie 1863 s-au distribuit, în prezen?a domnitorului, la 10 unit??i militare noi drapele tricolore. Cu aceast? ocazie, pe platoul de la Cotroceni, Alexandru I Cuza a rostit un impresionant discurs.[231] „Drapelul este România, acest p?mânt binecuvântat al Patriei, udat cu sângele str?bunilor no?tri ?i îmbog??it cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiec?ruia, casa în care s-au n?scut p?rin?ii ?i unde se vor na?te copiii no?tri. Steagul este înc? simbolul devotamentului, credin?ei, ordinei ?i al disciplinei ce reprezint? oastea. Steagul este totodat? trecutul, prezentul ?i viitorul ??rii, întreaga istorie a României! [...] Ziua de azi se va socoti printre cele mai mari în analele noastre [...] Primind noile drapele, reaminti?i-v? pururea c? v-am încredin?at onoarea ??rii [...] Jura?i de a p?stra cu cinste ?i tar? pat? drapelele voastre”. [231] Noile steaguri erau tricolore, culorile dispuse orizontal (ro?u sus, galben la mijloc, albastru jos). în câmpul acestora se afla stema ??rii redat? astfel: acvila cu aripile deschise ?i încoronat?; pe pieptul acesteia un scut despicat în care se afl? acvila cruciat? (pe albastru ?i aur) ?i un cap de bour de culoare natural? cu o stea între coarne (pe ro?u ?i albastru). Scutul este timbrat de o coroan? închis?. De însemnul puterii (spada ?i buzduganul) pe care le ?ine acvila în gheare se afl? prins? o e?arf? ro?ie cu deviza: "HONOR ET PATRIA". în col?urile pânzei este cusut? ini?iala domnului „A”. [232]
 
Steagul domnesc al lui Al. I. Cuza era tot tricolor (l,80m x 2,13 m), în centru se afla stema ??rii Române?ti ?i a Moldovei (f?r? scut ?i f?r? linie desp?r?itoare). Acvila ?ine în gheare sabia ?i buzduganul. în dreapta ?i stânga se încruci?eaz? drapelele ?i stindardele Moldovei ?i ??rii Române?ti cu banderola albastr? cu ciucuri de fir, conform prevederilor Conven?iei de la Paris. Locotenenta care 1-a înl?turat pe domn a înlocuit drapelele ost??e?ti distribuite de Alexandru I. Cuza cu altele noi, tot tricolore, dar, având scrise pe suprafa?a lor denumirea ?i num?rul unit??ilor militare c?rora le apar?ineau. La 17 aprilie 1866, Locotenenta domneasc? a organizat Garda civic? pe baza decretului din 17 aprilie 1866.[233] Conform acestui decret, Garda civic? era alc?tuit? din companii, batalioane ?i legiuni ?i în fiecare ora? se înfiin?a o gard? format? din locuitori în vârst? de 30-40 de ani care nu f?ceau parte din celelalte componente ale armatei ?i care aveau o proprietate urban? de cel pu?in 200 lei chirie anual?. Garda civic? avea misiunea s? fac? serviciul de paz? în interiorul comunei, s? asigure securitatea personalului ?i a proprietarilor ?i, în general, s? men?in? ordinea ?i lini?tea public?. În capital?, la chem?ri speciale, avea ?i rolul de gard? de onoare. Pentru a înt?ri raporturile între gard? ?i armat? ?i pentru a ridica prestigiul acestei institu?ii, prin articolul 69 al „Legii pentru înfiin?area gardei cet??ene?ti” s-a hot?rât ca la întrunirile publice garda s? ?in? „pasul înaintea armatei”.
 
Dup? înfiin?area G?rzii civice s-a hot?rât echiparea acesteia cu uniforme, dotarea cu armament ?i instituirea drapelelor. Drapelul a fost aprobat la 30 martie 1867 prin „Legea pentru fixarea ?i stabilirea armelor României”, promulgat? la 5/17 mai 1867.[234] Articolul 7 al legii prevedea c?: „drapelul gardei or??ene?ti va fi întocmai ca al armatei, p?strând în locul armelor ??rii, însemnele ora?ului respectiv ?i num?rul legiunii”. În Bucure?ti, festivitatea de înmânare a drapelelor, înso?it? ?i de concursuri de tragere la semn, a avut loc la 11 septembrie 1867 pe platoul de la Cotroceni, unde au participat, pe lâng? 5000 de membri ai g?rzilor din cele 5 legiuni ale capitalei, domnitorul Carol I, membrii guvernului, Statul Major General, membrii Cur?ii de Casa?ie ?i ai Cur?ii de Conturi, delega?ii comunelor urbane ?i un numeros public. In discursul s?u, domnitorul Carol I sublinia semnifica?ia patriotic? a drapelului: „Acest simbol sacru, care poart? deviza PATRIA ?I DREPTUL MEU , v? va aduce întotdeauna aminte de datoria de a men?ine drepturile câ?tigate. Am ferma convingere c? v? ve?i ar?ta demni de încrederea ce pune patria în voi ?i ve?i ap?ra acest depozit în toate împrejur?rile cu curajul ?i perseveren?a tradi?ional? a Românilor”.[235]
 
Dup? înmânarea drapelelor ?i depunerea jur?mântului a urmat defilarea g?rzilor. Festivit??i similare celor din Capital? au avut loc ?i în alte ora?e: Giurgiu (2 octombrie 1867), Craiova (1 februarie 1868), Gala?i (30 noiembrie 1869).
Institu?ia G?rzii civice a func?ionat pân? la 18 iunie 1886 când, în cadrul m?surilor de reorganizare a organismului militar, aceasta a fost desfiin?at?.[236] Cea mai mare parte din drapele a r?mas în custodia prim?riilor, iar cele din Bucure?ti au fost predate la Arsenalul Armatei. Dintre acestea s-au mai p?strat 10 drapele care au intrat în patrimoniul Muzeului Militar Na?ional în anul 1919. Drapelele g?rzilor civice au fost confec?ionate pe baza unui model creat în Capital? ?i trimis tuturor ora?elor unde urmau s? se înfiin?eze g?rzi. Ele erau din m?tase, tricolore (culorile erau dispuse pe vertical cu albastru lâng? hamp?), cu dimensiunea de 114cm x 95cm. Central era pictat un scut de format „francez modern”, timbrat cu o coroan? mural? cu cinci turnuri de aur. Scutul era tripartit în fascie de azur sus, la mijloc galben, iar jos ro?u. Pe câmpul scutului era reprezentat? emblema ora?ului sau a jude?ului, iar la baz? avea o e?arf? albastr? tivit? cu auriu ?i cu o inscrip?ie-deviz?: „Patria ?i dreptul meu”; în col?urile drapelului se afla num?rul legiunii înconjurat de lauri. Cu unele excep?ii, modelul ?i deviza au fost respectate. Hampa era din lemn de esen?? tare, având în vârf o acvil? sculptat? tot în lemn. Acvila era reprezentat? cu zborul în jos, în gheara stâng? ?inând o sabie de aur, iar în cea dreapta un sceptru. Pe pieptul acvilei se afla un scut t?iat, în primul cartier o acvil? ce reprezenta ?ara Româneasc?, iar în al doilea capul de bour reprezentând Moldova. Sub acvil? se afla inscrip?ia: „Honor et Patria”.[237]
 
Drapelele g?rzilor civice din Bucure?ti sunt confec?ionate din m?tase tricolor?, având, central, pictat un scut încoronat cu o coroan? mural? de aur. Pe scutul tricolor este reprezentat Sfântul Dumitru Basarabeanul (patronul Bucure?tilor). El ?inea în mâna dreapt? o cruce, iar în stânga o suli??. Este îmbr?cat cu o mantie ro?ie peste o c?ma?? cenu?ie ?i plato??. La baza scutului se afl? o e?arf? albastr? cu deviza „Patria ?i dreptul meu”, iar de jur împrejurul drapelului este pictat un chenar auriu cu un motiv decorativ în'col?uri, unde se afl? pictat ?i num?rul legiunii. Ambele fe?e sunt identice. Hampele acestor drapele sunt din lemn de esen?? tare (tricolore ale legiunilor 2 ?i 3 ?i negre ale legiunilor 1 ?i 5) ?i care se termin? cu acvile din lemn sculptat. Drapelul g?rzii civice din ora?ul Foc?ani[238] este confec?ionat din m?tase tricolor?, cu scut a?ezat central, încoronat cu o coroan? mural? de aur. Pe scutul tricolor sunt pictate dou? femei, reprezentând ?ara Româneasc? ?i Moldova, care î?i dau mâna stând pe o teras? verde. Cele dou? femei sunt îmbr?cate cu costume na?ionale. La baza scutului se afl? o e?arf? albastr? cu inscrip?ia „Unirea face puterea”. Pe marginea drapelului este pictat un chenar auriu, iar în col?uri se afla cifra I, care indic? num?rul legiunii, înconjurat? de frunze de lauri. Ambele fe?e sunt identice.Hampa este din lemn de culoare ro?ie, având în vârf acvila sculptat?. Acvila ?ine în gheare însemnele puterii, de care se prinde o e?arf? pe care sunt scrise cuvintele: „Honor et Patria”.
 
Drapelul G?rzii civile din ora?ul Craiova[239] este confec?ionat din m?tase tricolor?, cu scut a?ezat central, înconjurat de o coroan? mural? din aur. Pe scut este reprezentat împ?ratul Ioni?? Asan (patronul ora?ului) stând pe o teras? verde, îmbr?cat cu o mantie de culoare vi?iniu-închis, având mâinile sprijinite pe o spad? cu gard? dreapt?. La gât are o panglic? tricolor? cu cruce. Sub scut are o e?arf? cu inscrip?ia „Patria ?i Libertatea”. în col?urile steagului cifra I, reprezentând num?rul legiunii, înconjurat? de frunze de lauri. De jur împrejurul drapelului este pictat un chenar auriu care se termin? în col?urile drapelului cu un motiv decorativ. Ambele fe?e sunt identice. Hampa este din lemn de culoare neagr?, cu acvila sculptat?. Drapelul G?rzii civile din Piatra Neam?[240] este confec?ionat din m?tase tricolor?, cu scut a?ezat central, încoronat cu o coroan? mural? din aur. Pe una din fe?e, pe scut, este pictat Sfântul Gheorghe care ucide balaurul, îmbr?cat cu o tunic? ro?ie, având în mân? o suli??. Sub scut are o e?arf? albastr? cu deviza „Patria ?i dreptul meu”. Pe cealalt? fa?? a scutului este pictat? o capr? neagr? alergând pe o teras? verde. Sub scut, se afl? aceea?i e?arf? cu deviza mai sus amintit?. Nu are nici o cifr? în col?uri care s? indice legiunea ?i nu are hamp?.
Drapelul g?rzii civice din ora?ul Târgovi?te[241] este confec?ionat din m?tase tricolor?, cu un scut a?ezat central, încoronat cu o coroan? mural? de aur. Pe scutul tricolor este pictat? o c?prioar? stând pe o teras? verde. Sub scut se afl? o e?arf? albastr? cu marginea aurie ?i inscrip?ia: „Patria ?i dreptul meu”. Drapelul are un chenar auriu pe margine, iar în col?uri num?rul I al legiunii înconjurat de frunze de lauri. Ambele fe?e sunt identice. Hampa este de culoare neagr?, având acvila sculptat? din lemn.
 
Drapelul g?rzii civice din ora?ul Bârlad[242] este confec?ionat din m?tase tricolor?, cu un scut a?ezat central, încoronat cu o coroan? mural? din aur. Pe scut sunt reprezenta?i trei pe?ti suprapu?i (c?r?u?ia cu pe?te este considerat? îndeletnicirea de baz? a bârl?denilor). Sub scut se afl? o panglic? albastr? cu inscrip?ia „Patria ?i dreptul meu” ?i frunze de lauri. De jur împrejurul pânzei se afl? un chenar care se termin? în col?uri cu un motiv decorativ ?i cu num?rul XII al legiunii. Pe cealalt? fa??, central, este pictat? stema ??rii înconjurat? de frunze de lauri. Hampa este din lemn, cu acvila sculptat? conform modelului propus.
 
 
În 1866, în prima constitu?ie a României, cele trei culori ro?u, galben, albastru au fost confirmate ?i consacrate juridic drept culori na?ionale.[243] Constitu?ia preciza: „culorile Principatelor Unite urmeaz? a fi albastru, galben, ro?u”. Apoi, prin Legea din 5/17 mai 1867244, la art. 6 era prev?zut c? „Drapelul domnitorului, ca ?i acela al armatei, va avea dispuse culorile na?ionale în modul urm?tor: albastru perpendicular ?i al?turi cu hampa [...], galbenul în mijloc, ro?ul la margine, flotând. în mijloc vor fi armele ??rii". La art. 7 se stabilea steagul g?rzilor or??ene?ti, care "va fi întocmit ca al armatei, p?strând în locul armelor |?rii însemnele ora?ului respectiv ?i No. legiunii”. Tot cu aceast? ocazie s-au mai stabilit:
- Art. 8. „Drapelul autorit??ilor civile va fi cel al armatei, f?r? a purta armele ??rii în mijloc”.
- Art. 9. "Drapelul marinei de r?zboi va fi întocmai ca cel al armatei, cu armele ??rii în mijloc. Drapelul marinei de comer? va fi întocmai ca cel al Marinei de R?zboi, f?r? îns? a purta la mijloc armele ??rii".[245] În ?edin?a Adun?rii Deputa?ilor, când s-a dezb?tut legea, Mihail Kog?lniceanu a ?inut s? aminteasc?: „drapelul tricolor, cum este ast?zi, nu este [...] drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai mult: el este însu?i drapelul na?ionalit??ii române din toate ??rile locuite de Români”.[246] Legea din 1872, pentru modificarea Stemei României, men?inea tricolorul la fel ca în Legea din 1867.[247]
 
În perioada 1877-1878, stema ??rii de pe drapele era înconjurat? de o ghirland? din frunze de laur argintii, iar în cele patru col?uri ale flamurii era ?esut? monograma principelui Carol I (1866-1916), încoronat? ?i înconjurat? de lauri. Când s-a confec?ionat pavilionul domnesc ?i apoi cel regal, s-a dat culorii galben de la mijloc o l??ime dubl? în compara?ie cu cea albastr? ?i cea ro?ie. Pe culoarea galben? s-a cusut stema ??rii, iar la col?urile culorilor albastr? ?i ro?ie s-a cusut câte o coroan? regal? de argint.[248] Pentru principele mo?tenitor s-a stabilit un pavilion identic cu cel regal, dar f?r? coroanele din col?uri. Pavilionul regelui, stabilit prin înaltul Decret din 9 iunie 1898, avea form? p?trat? (2,5 m) ?i era confec?ionat din stof? sub?ire.* Monograma regal? sau cifra regal? este ini?iala numelui regelui care se întrebuin?eaz? pentru marcarea obiectelor apar?inând suveranului sau Casei Regale, ca en-tete pe scrisorile ?i c?r?ile regelui ?i ca semn distinctiv pe drapele ?i uniforme. Carol I a avut ca cifr? doi C adosa?i ?i intercala?i; regele Ferdinand: doi F adosa?i ?i regele Carol II doi C asem?n?tori cu cei ai lui Carol I. De regul? cifrele regale au deasupra o coroan?. Dup? 1834 apar cifrele mai des pe drapele; Mihail Sturdza are un M ; Alexandru Ghica un A; Barbu ?tirbei un B; Alex.I. Cuza un A.
Tricolorul era dispus vertical, albastru, galben, ro?u. Pe galben, la mijloc, se afla stema ??rii, iar la cele patru col?uri, pe albastru ?i ro?u, se afla coroana regal? a României în culoarea o?elului.
 
Pavilionul reginei, din stof? sub?ire, avea forma p?trat? (1,5 m). Câmpul pânzei era ro?u, în centru se afla o acvil? de culoare galben? ?inând pe piept un scut.compus din 7 p?r?i, peste care se afl? un altul cu armele familiei Hohenzollern. Pe margine se afla un cadru lat de 10 cm compus din triunghiuri albastre ?i galbene.
 
Sub regele Ferdinand I (1916-1927), pavilionul regelui ?i cel al principelui mo?tenitor au fost complet modificate. Pavilionul regelui consta dintr-un drapel de culoare ro?ie vi?inie, având pe margine o bordur? galben? cu col?i alba?tri, în mijlocul drapelului se afla stema cea mic? a ??rii, de care atârna Crucea Ordinului „Mihai Viteazul”.
 
Regele Carol al II-lea a aplicat Crucea Ordinului „Mihai Viteazul” pe toat? întinderea pavilionului, ca un simbol al regalit??ii eroice ?i a fixat în centrul crucii stema cea mic? a României. Pavilionul principelui mo?tenitor ?i din 1940 rege, Mihai I (1938-1947), era de culoare albastr? închis?, cu bordur? ro?ie, cu col?i galbeni, ?i avea la mijloc stema cea mic? a ??rii. Pavilionul reginei era identic cu al regelui, dar f?r? Crucea Ordinului "Mihai Viteazul"; cel al principilor regali era la fel cu al principelui mo?tenitor, dar f?r? bordur?.
- Va urma -                        
-----------------------------------
[224] N. B?icescu, Opere, II, ed. cit., p. 241-242, (subl. n.). C. Berariu, op. cit. Al. Gon?a, Marcel Stürza S?uce?ti, op. cit., p. 72.
[225] Regimentul de mu?chetari al Moldovei era compus din batalioanele 1, 2 ?i 3 de infanterie.
[226] Buletin oficial (adaos la foaia nr. 46), Ia?i nr. 46 ?i 47 din 8 iunie 1858, p. 139.
[227] Ibidem, nr. 47 din 12 iunie 1858, p. 115.
[228] Drapelele batalioanelor 1, 2 ?i 3 infanterie se afl? în colec?ia Muzeului Militar Na?ional din Bucure?ti ?i au numerele de inventar 1553, 1554 ?i 14022.
[230 C. Berariu. op. cit., p. 17.
231] A ap?rut în "Monitorul Oastei", nr. 5, din 5 sept. 1863, p. 757; vezi ?i CC . Giurescu, Alexandru loan Cuza, Bucure?ti, 1973, p. 31; P. V. N?sturel, op. cit., p. 19.
[232] P. V. N?sturel, op. cit., p. 79.
[233] Lege pentru înfiin?area gardei cet??ene?ti, Bucure?ti, 1866, în "Monitorul Oficial" nr. 73 din 5 aprilie 1866, p. 327.
[234] Monitorul Oficial, nr. 100, 5/17 mai 1867.
[235] Treizeci de ani de domnie a regelui Carol I. Cuvânt?ri ?i acte, voi. I, 1866-1880, Bucure?ti, 1897, p. 142-143.
236 "Monitorul Oficial", nr. 73 din 5/17 iulie 1884, p. 1537.
237 Este vorba de drapelele legiunilor 1 de ro?u (inv. 14045), 2 de galben (inv. 1639), 3 de verde (14040) ?i 5 de negru (inv. 1764) care se p?streaz? în colec?ia Muzeului Militar Na?ional.
[238] Drapelul se p?streaz? în colec?ia Muzeului Militar Na?ional ?i are nr.inv. 1765.
[239] Ibidem, inv. 14043.
[240] Ibidem, inv. 14046.
[241] Ibidem, inv. 14042.
[242] Ibidem, inv. 14044.
[243] P. V. N?sturel, op. cit., p. 92 Monitorul Oficial, nr. 75 din 2/14 aprilie 1867, p. 450-451 ?i nr. 100 din 5/17 mai 1867.
[245] Ibidem, vezi ?i P. V. N?sturel, op. cit., p. 95—96.
[246] Mihail Kog?lniceanu, Opere, II, Oratorie, II (1864/1878), partea I-a (1864-1868), ed.
Dan Simonescu (Georgeta Penelea), Ed. Acad., Bucure?ti, 1977, p. 327.
[247] Monitorul Oficial, nr. 57 din 11 martie 1872.
[248] Enciclopedia României, I, p.84.
footer