Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 30 Octombrie 2013 22:50
Prof. univ. dr ioan ScurtuArhivele Statului au luat fiin?? în mai 1831 în ?ara Româneasc? (Muntenia) ?i în ianuarie 1832 în Moldova. Dup? Unirea Principatelor, în 1859, a urmat un proces de constituire a  institu?iilor unice, la nivelul întregii ??ri.  În acest proces s-au integrat ?i cele dou? institu?ii de arhiv?, care s-au unit în octombrie 1862, conducerea lor fiind asigurat? de Direc?ia General? a Arhivelor Statului cu sediul în Bucure?ti. Dup? Marea Unire din 1918 s-au constituit Direc?ii Regionale ale Arhivelor Statului la Cluj (1920), Cern?u?i (1924), Chi?in?u (1925), Craiova (1931), Timi?oara (1936), N?s?ud (1937), Bra?ov (1938), Suceava, Buz?u ?i Sibiu (1945). Aceast? organizare a cunoscut o evolu?ie, determinat? de reorganiz?rile administrative, cea mai semnificativ? înregistrându-se în anul 1950, când jude?ele au fost înlocuite cu  raioane ?i regiuni.  În 1968 s-a revenit la organizarea pe jude?e. Decretul-lege nr. 472 din 1971 privind Arhivele Statului a stabilit o ierarhizare pe trei paliere: Direc?ie General?, filiale de categoria I-a, în capitalele fostelor regiuni, ?i filiale de categoria a II-a în fostele raioane.  Ca urmare ?i salariile erau diferen?iate: cele mai mari la Direc?ia General? ?i cele mai mici la filialele de categoria a II-a. Preluând conducerea Direc?iei Generale a Arhivelor Statului în noiembrie 1991, am ac?ionat pentru stabilirea unor criterii unitare de organizare ?i salarizare a personalului, pornind de la realit??ile concrete. Am argumentat c? existen?a a dou? categorii de filiale s-a bazat pe un criteriu birocratic. Am dat ca exemplu filiala Neam?, care avea un statut inferior celei din Bac?u, de?i cantitatea ?i mai ales valoarea fondurilor de documente era superioar? celor din fosta capital? de regiune.
 
Conducerea Ministerului de Interne a acceptat argumenta?ia mea, drept care s-a renun?at la aceast? clasificare, iar arhivi?tilor din filialele fostelor raioane li s-au m?rit salariile, devenind egale cu cele ale omologilor lor din fostele regiuni. O ac?iune important? a vizat salarizarea pe baza statulului profesional ?i nu a celui administrativ. Am demonstrat c? un arhivist din teritoriu desf??ura o activitate la fel de important? cu cel de la Direc?ia General?, ba chiar mai complex?. În timp ce un arhivist de la Direc?ia General? era specializat într-o anumit? activitate (de exemplu la Serviciul Arhive Feudale se lucra numai cu documente medievale), cel din teritoriu avea o arie mult mai complex?: munca la fondurile de arhiv? existente în filial?, inspec?ii la creatorii de documente, rezolvarea cererilor cet??enilor, coresponden?a cu diferite institu?ii ?i persoane etc. ?i acest demers a avut efect, iar salariile personalului din teritoriu s-au ridicat la nivelul celor din Direc?ia General?. La venirea mea în institu?ie exista un singur arhivist cu gradul I, directorul general. În argumentul transmis la conducerea Ministerului de Interne am ar?tat c? acesta nu conducea de unul singur, ci în colaborare cu directorii. M-am referit la directorul Corneliu Mihail Lungu, arhivist cu o bogat? experien?a ?i capacit??i manageriale, cu care m? sf?tuiam înainte de luarea oric?ror decizii importante, colaborând apoi în materializarea lor. Ca urmare, am propus ca ?i directorii s? primeasc? gradul I, ceea ce s-a acceptat. Ca urmare a acestor promov?ri la gradul I, au urmat, în scar?, concursuri pentru gradul II, cuvenit ?efilor de servicii ?i de filiale, apoi pentru gradul III.
 
În 1993 a fost instituit? func?ia de „expert” în probleme de arhivistic?, pentru persoanele care nu aveau func?ii de conducere, dar ob?inuser? rezultate deosebite în activitatea profesional?. Ca urmare a acestor rea?ez?ri ?i promov?ri, salariul personalului din Arhivele Statului a crescut substan?ial.
 
Pentru o mai bun? conservare a documnentelor a fost înfiin?at, în 1992, Serviciul Arhive Tehnice unde se realizau microfilme de asigurare, precum ?i Serviciul de Restaurare-Conservare. În 1994 au luat fiin?? laboratoare de Restaurare-Conservare Zonale la filialele Arhivelor Statului din Alba, Bra?ov, Cluj, Dolj, Ia?i ?i Timi?. O alt? ac?iune important? a vizat formarea cadrelor de speciali?ti, în condi?iile în care ?coala Superioar? de Arhivistic? fusese desfiin?at? în 1950, iar cei angaja?i dup? aceast? dat? proveneau de la diverse facult??i (de istorie, limbi str?ine, filologie, economie, drept), trebuind s? se califice la „locul de munc?”.
 
Cu aprobarea Ministerului Înv???mântului ?i Stiin?ei, precum ?i a Ministerului de Interne, am reu?it s? ob?inem înfiin?area, în februarie 1992, a Facult??ii de Arhivistic?, al c?rei prim decan am fost (eram singurul profesor universitar din sistemul Arhivelor Statului).[1] Pe aceea?i linie am reu?it s? edit?m, pe lâng? „Revista Arhivelor”, o nou? publica?ie: „Buletinul de Informare ?i Documentare Arhivistic?”  prin care arhivi?tii erau ?inu?i la curent cu activit??ile desf??urate la nivelul Direc?iei Generale ?i a filialelor, precum ?i cu nout??ile existente pe plan mondial (hot?rârile Consiliului Interna?ional al Arhivelor ?i a altor organisme de profil, legisla?ia arhivistic? din diferite state etc). Primul num?r al „Buletinului” a ap?rut în noiembrie 1992.
O preocupare constant? a fost întregirea Fondului Arhivistic Na?ional prin preluarea fondurilor create de institu?iile desfiin?ate dup? revolu?ia din decembrie 1989. Între realiz?rile pe aceast? linie se înscrie ob?inerea acordului Ministerului Ap?r?rii Na?ionale de a transfera Arhiva CC al PCR din depozitul unit??ii militare din Pite?ti, unde fusese transportat? în ianuarie 1990, la Arhivele Na?ionale ?i darea în folosin?? a primelor fonduri din aceast? arhiv? în anul 1993.[2] Problema cea mai dificil? s-a dovedit a fi adoptarea unei legi care s? reglementeze problematica Fondului Arhivistic Na?ional, gestionarea ?i folosirea acestuia. Decretul-lege  din 1971 a cunoscut mai multe modific?ri, dar se impunea o lege unitar? ?i cuprinz?toare, la care se lucra în momentul când eu am devenit director general. În procesul de elaborare a proiectului de lege a fost depus un efort considerabil: au fost adunate în dou? volume cuprinz?toare legile în materie din alte state (Fran?a, Marea Britanie, Italia, Germania, S.U.A., Canada etc.) introducând prevederile cele mai democratice (inclusiv termelele cele mai scurte existente pe plan mondial de acces documente); au fost studiate în detaliu legile române?ti în domeniu din vremea regimului democratic ?i integrate în proiectul de lege; au fost solicitate ?i primite de la Consiliul Interna?ional al Arhivelor rezolu?iile Congreselor Interna?ionale ale Arhivelor, precum ?i hot?rârile cele mai recente ale  Consiliului care au fost utilizate în procesul de definitivare a proiectului de lege etc.
 
Proiectul de lege elaborat de arhivi?ti a fost discutat în interiorul institu?iei, precum ?i cu cercet?tori ?i profesori universitari, cu juri?ti. Personal am avut zeci de discu?ii cu parlamentari apar?inând întregului spectru politic, cu primul ministru, cu pre?edin?ii celor dou? Camere, cu pre?edintele României pentru intrarea în dezbaterea forului legislativ a proiectului de lege.
Am participat (împreun? cu directorii Corneliu Mihail Lungu ?i Virgiliu Teodorescu, precum ?i cu Adrian Adamache, ?eful Serviciului Metodologie)  la discu?iile în comisiile de specialitate de la Camera Deputa?ilor ?i de la Senat, unde proiectul de lege nu a suferit modific?ri substan?iale. S-a acceptat, de la bun început, noua denumirea a institu?iei - Arhivele Na?ionale, pornind de la faptul c? acestea gestioneau întreg Fondul Arhivistic Na?ional al ??rii, ?i nu doar documentele provenite de la institu?iile de stat.[3] Cele mai aprinse discu?ii au vizat statutul Arhivelor Na?ionale în cadrul Ministerului de Interne. Comisiile de specialitate au votat pentru ca acestea s? devin? Departament, cu buget propriu, dar ministrul de interne, generalul George Ioan D?nescu s-a opus cu înver?unare, astfel c? s-a men?inut calitatea de Direc?ie General?. Pe de alt? parte, s-a aprobat ca filialele jude?ene s? devin? Direc?ii Jude?ene ale Arhivelor Na?ionale, un statut superior celui avut pân? atunci. Legea Arhivelor Na?ionale a fost adoptat? aproape în unanimitate, atât la Senat, cât ?i la Camera Deputa?ilor, fiind  publicat? în ziua de  9 aprilie 1996[4].
 
La împlinirea a cinci ani de la preluarea mandatului, mi-am depus demisia din func?ia de director general, considerând c? am realizat ceea ce îmi propusesem, iar institu?ia Arhivelor Na?ionale ocupa un loc demn ?i respectabil în sistemul institu?ional al României.
 
„Procesul-verbal de predare-primire a func?iei de director general al Arhivelor Statului, încheiat în ziua 22 noiembrie 1991 între generalul maior Ion Munteanu, în calitate de pred?tor, ?i prof. univ. dr.  Ioan Scurtu în calitate de primitor”, men?iona:
„Direc?ia General? a Arhivelor Statului ?i filialele sale jude?ene au un efectiv prev?zut în Statul de organizare de 632 posturi, dintre care 4 ofi?eri, 4 subofi?eri ?i 624 salaria?i civili”. În documentul similar, semnat la 13 decembrie 1996 de „Ioan Scurtu în calitate de pred?tor ?i Corneliu Mihail Lungu în calitate de primitor”, se consemna: „Arhivele Na?ionale ?i direc?iile jude?ene au un efectiv prev?zut în Statul de organizare de 912 posturi, dintre care 908 salaria?i civili, 1 ofi?er ?i 3 subofi?eri”.
Din analiza comparativ? a celor dou? documente rezult? limpede c?, în timpul mandatului meu, Statul de organizare a Arhivelor Statului (Na?ionale) a sporit cu 280 de posturi. Fondul de salarii a crescut considerabil, ca urmare a promov?rilor realizate în cei patru ani. Succesorii mei, Costin Fene?an (1998-2002) ?i Corneliu Mihail Lungu (1996-1998, 2002-2007) - care cuno?teau foarte bine, din interior, institu?ia - au continuat eforturile de consolidare a acesteia, de afirmarea a ei în via?a cultural-?tiin?ific? a României, de îmbog??ire a Fondului Arhivistic Na?ional. Între acestea, preluarea unei mari cantit??i de arhiv? de la institu?iile desfiin?are în urma revolu?iei din decembrie 1989, sporirea personalului prin încadrarea absolven?ilor Facult??ii de Arhivistic? pe posturi de arhivi?ti ?i a mai multor absolven?i de liceu pe posturi de arhivari, organizarea de manifest?ri ?tiin?ifice, publicarea unor lucr?ri importante pentru arhivistica ?i istoriografia româneasc? etc.
Într-o vreme când spiritul demolator st?pânea întrega societate, când se „muncea cu sârg” la  demolarea marilor întreprinderi industriale ?i vinderea lor la fier vechi (ideie sugerat? de primul ministru Petre Roman, care declarase c? industria româneasc? era „un morman de fiare vechi”), la lichidarea sistemelor de iriga?ie, la falimentarea b?ncilor, la devalizarea patrimoniului cultural na?ional, la distrugerea cercet?rii ?tiin?ifice originale ?i a înv???mântului, activitatea Arhivelor Na?ionale - care evolua pe o linie ascendent? - a generat reac?ia concertat? a demolatorilor. Ca urmare, ace?tia s-au n?pustit asupra acestei institu?ii cu  înver?unare, pentru a „recupera timpul pierdut”.
 
În primul rând au c?utat o persoan? care s? ac?ioneze în conformitate cu „directivele” primite. Pentru a nu avea surprize, s-a decis c? în fruntea institu?iei s? fie numit un cerc?tor care, prin C.V.-ul propriu, s? nu poat? aspira la func?ia de director general ?i care trebuia s? ?tie c? a fost numit ?i se va men?ine în func?ie numai dac? ac?ioneaz? cum i se cere. La 12 iunie 2007, ministrul de interne Cristian David a semnat ordinul de numire în func?ia de director general al Arhivelor Na?ionale a unui cercet?tor gradul III la Institutul „A. D. Xenopol” din Ia?i.[5] Pentru a crea aparen?a de legalitate acesta a fost „deta?at pe timp de un an” de la Institutul  „A. D. Xenopol”  la Arhivele Na?ionale. Deta?area s-a prelungit, cu toat? încercarea ministrului de interne Dan Nica de a-l revoca din func?ie. Cine s-a aflat la baza numirii ?i a men?inerii respectivului în fruntea Arhivelor Na?ionale afl?m dintr-o declara?ie a lui Vladimir Tism?neanu din 17 iunie 2012: „Este drept c? la un moment dat, în 2008, ministrul de interne PSD-ist a vrut s?-l demit?. A intervenit atunci personal pre?edintele ??rii, la solicitarea consilierilor s?i ?i a mea, iar domnul Dobrincu a r?mas director al Arhivelor”.[6]  Într-un interviu la Na?ul TV, Tism?neanu a fost ?i mai explicit: „am fost direct implicat în acel episod - în momentul în care ministrul de interne P.S.D., domnul Dan Nica, a vrut s?-l schimbe. Traian B?sescu a intervenit la premierul Emil Boc ?i a fost men?inut dl Dobrincu”.[7]
 
A?adar, ca urmare a acestor interven?ii, ministrul de interne a fost deposedat de dreptul legal de a numi directorul general al Arhivelor Na?ionale. Aceast? drept a fost însu?it de persoane care nu aveau nici o calitate legal? pentru a decide cine s? conduc? Arhivele Na?ionale. Iar cei care au comis aceast? ingerin?? în sistemul institu?ional al României au continuat s? se declare promotorii democra?iei ?i ap?r?torii statului de drept. To?i mini?trii care s-au succedat la conducerea Ministerului de Interne (Administra?iei ?i Internelor) în intervalul aprilie 2007- aprilie 2012 , ?i anume: Cristian David, Gabriel Oprea, Liviu Dragnea, Dan Nica, Vasile Blaga, Traian Iga?, Gabriel Oprea s-au conformat „directivelor” primite, men?inând în func?ia de director general al Arhivelor Na?ionale o persoan? care nu îndeplinea condi?iile legale pentru ocuparea acestui post.
În emisiunea de la Na?ul TV din 13 iulie 2013, Tism?neanu a explicat motivul acestei interven?ii la cel mai înalt nivel: „Arhivele Na?ionale, care este un loc-cheie, pentru c? ceea ce s-a petrecut  sub conducerea lui Dorin Dobrincu a fost democratizarea Arhivelor”.[8] A?adar, pentru grupul care pretindea c? reprezint? „societatea civil?”, Arhivele Na?ionale erau un „loc cheie”, care trebuia p?strat cu orice pre?, pentru a realiza „democratizarea” acestora. De?inând conducerea institu?iei, grupul de presiune a trecut la „democratizarea” acesteia. Realitatea arat? c?,  prin „democratizare” respectivii „civi?ti” au urm?rit demolarea acestei institu?ii, drept care au ac?ionat pentru reducerea statutului Arhivelor Na?ionale, a personalului ?i resurselor financiare, precum ?i pentru degradarea ?i diminuarea Fondului Arhivistic Na?ional. Evident, aceste obiective au fost promovate prin interven?ii la „nivel înalt” pentru influen?area primului ministru ?i a ministrului de interne, sub sloganul „democratiz?rii” Arhivelor Na?ionale.
 
La 25 noiembrie 2009 a fost adoptat? Hot?rârea Guvernului României, care prevedea:
„Art.1. Arhivele Na?ionale se înfiin?eaz?, se organizeaz? ?i func?ioneaz? ca organ de specialitate a administra?iei publice centrale, cu personalitate juridic?, la nivel de direc?ie, în subordinea Ministerului Administra?iei ?i Internelor, prin reorganizarea aparatului central al Arhivelor Na?ionale la nivel de Direc?ie în subordinea Ministerului Administra?iei ?i Internelor, precum ?i a direc?iilor jude?ene a Arhivelor Na?ionale ?i a Direc?iei Municipiului Bucure?ti a Arhivelor Na?ionale, la nivel de servicii.
Art. 4.  Num?rul maxim de posturi pentru Arhivele Na?ionale este de 1.180.
Art. 5. Arhivele Na?ionale sunt conduse de un director, ajutat de un director adjunct.
Serviciile jude?ene ale Arhivelor Na?ionale ?i Serviciul Municipiului Bucure?ti al Arhivelor Na?ionale sunt conduse de ?efi de servicii”.[9] Prin aplicarea acestei Hot?râri, Direc?ia General? a Arhivelor Na?ionale a fost retrogradat? la nivelul de Direc?ie, cele dou? Direc?ii de la nivel central au fost retrogradate la nivel de Servicii, iar Serviciile la nivel de birouri, cu sc?derea corespunz?toare a salariilor personalului.
Direc?iile jude?ene au fost retrogradate la nivelul de Servicii, cu  diminuarea  fondului de salarii.
Peste mai pu?in de doi ani, programul de „democratizare” a înregistrat un nou „succes”.   Hot?rârea de Guvern nr. 656 din 30 iunie 2011 prevedea:
„Art 4.  Structura organizatoric? a Arhiverlor Na?ionale se stabile?te prin ordin al ministrului administra?iei ?i internelor, în limita posturilor aprobate.
Num?rul maxim de posturi pentru Arhivele Na?ionale este 729”.[10] Ca urmare, s-a procedat la o nou? restructurare a Arhivelor Na?ionale, prin desfiin?area unor servicii ?i transformarea lor în birouri, precum ?i radierea a nu mai pu?in de 451 posturi. Totodat?, a fost sistat? angajarea de personal, astfel c? absolven?ii Facult??ii de Arhivistic? nu-?i mai pot g?si posturi în institu?ia pentru care s-au preg?tit. De altfel, Facultatea de Arhivistic? nu a fost privit? cu ochi buni de conducerea „democratic?”. Este semnificativ faptul c? la festivitatea organizat? cu prilejul împlinirii a 15 ani de la înfiin?area acesteia, din octombrie 2007, de?i au fost invita?i cu st?ruin?? de decan, nici directorul ?i nici directorul adjunct nu au fost prezen?i, locurile lor la prezidiu r?mânând goale.
În cadrul programului de „democratizare” a Arhivelor Na?ionale un loc important l-a ocupat dezagregarea Fondului Arhivistic Na?ional, prin scoaterea din cadrul acestuia a unor fonduri ?i dosare, precum ?i prin nepreluarea documentelor r?mase „f?r? st?pân”, p?strate în condi?ii extrem de precare ?i ajunse  într-un avansat proces de degradare. O prim? ac?iune a fost scoaterea din depozitele Arhivelor Na?ionale a unor dosare ?i transferarea lor la Consiliul Na?ional pentru Studiul Arhivelor Securit??ii. S-a repetat astfel practica din anii 50, când diriguitorul „frontului istoric” era Mihail Roller, care a dispus scoaterea din fondurile existente la Arhivele Statului a unor dosare ?i file, din care la Arhiva C.C. al P.C.R. s-a constituit Colec?ia de documente privind istoria mi?c?rii muncitore?ti din România.
S-a nesocotit un principiu fundamental, pe care-l ?tie ?i un student în anul I la Facultatea de Arhivistic?, ?i anume integritatea fondurilor. Un document scos din contextul în care el a fost elaborat nu mai ofer? cercet?torului posibilitatea de a cunoa?te realitatea istoric? prin corelarea cu celelalte documente ?i dosare ale fondului respectiv. Dar pentru „civi?tii democra?i ?i anticomuni?ti” acesta era un „am?nunt” pe care nu l-au luat în seam?. Pentru ei, important? era dezmembrarea Fondului Arhivistic Na?ional al României.
Încuraja?i de acest succes, liderii U.D.M.R. au ini?iat un proiect de lege, care la un articol care prevedea: „Retrocedarea în natur? a fondurilor preluate în mod abuziv de la cultele religioase”.
Aprobat de Senat prin procedura tacit?, proiectul a fost depus la Camera Deputa?ilor în regim de urgen?? la 24 octombrie 2011. Parlamentarii puterii s-au gr?bit s?-l voteze, la 8 noiembrie 2011. De aceast? dat? opimia public? a reac?ionat, numero?i intelectuali - între care Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop, Camil Mure?an, R?zvan Theodorescu, Ioan Scurtu, Vasile L?nchin?an, Nicolae Boc?an, Marius Porumb, Nicolae Edroiu, Dumitru Protase, Mihai Drecin, Ioan Bolovan, Simion Retegan, Ioan L?c?tu?u, Gelu Neam?u - au protestat, eviden?iind caracterul nociv, antina?ional al acestei legi. Unii „civi?ti” - cunoscu?i pentru atitudinea lor antina?ional? - au încercat s? explice c? legea avea un caracter anticomunist, deoarece în timpul acelui regim s-au „confiscat” arhivele cultelor religioase. De aceast? dat?, ac?iunea lor de manipulare a factorilor politici ?i a opiniei publice nu a reu?it. O bun? parte a intelectualit??ii, precum ?i Federa?ia Arhivi?tilor din România, Centrul European de Studii Covasna Harghita ?i alte organiza?ii ?tiin?ifice ?i civice  au demonstrat falsitatea argumentelor aduse în sprijinul legii adoptate. S-a men?ionat faptul c? legea din 23 iulie 1864, semnat? de Alexandru Ioan Cuza, prevedea c? toate actele m?n?stirilor trebuiau depuse la Arhivele Statului, pentru conservare ?i folosirea lor practic?. De asemenea, legea de organizare a Arhivelor Statului din 1925 prevedea primirea ?i p?strarea la Arhivele Statului a documentelor istorice, între care ?i actele civile, biserice?ti ?i militare. Legea Arhivelor Na?ionale din 1996 consemnna: „Constituie izvoare istorice ?i alc?tuiesc Fondul Arhivistic Na?ional al României documentele create de-a lungul timpului de c?tre organele de stat, organiza?iile publice sau private economice, sociale, culturale, militare ?i religioase”.
În acela?i timp a fost dezv?luit adev?ratul substrat al legii: deposedarea Arhivelor Na?ionale de documente istorice cu o valoare excep?ional?, indispensabile pentru scrierea ?i cunoa?terea istoriei na?ionale. Pe acest fond, 116 deputa?i din opozi?ie au contestat legea la Curtea Constitu?ional?, argumentând c? prin aplicarea acesteia „s-ar putea deschide calea c?tre orice revendicare a oric?ror documente, anulând func?ia normal? a Arhivelor Na?ionale ?i aducând prejudicii memoriei istorice a statului român ?i cet??enilor ei”.
 
La 7 decembrie 2011, Curtea Constitu?ional? a decis c? respectiva lege este neconstitu?ional?, deoarece s-a înc?lcat principiul bicameralismului în procesul de adoptare. O justificare avoc??easc?, prin care judec?torii de la Curtea Constitu?ional? au evitat s? declare c? aceast?  lege avea un caracter antina?ional. Din cele câteva exemple prezentate, se poate lesne constata c?  „democratizarea” Arhivelor Na?ionale s-a concretizat în diminuarea statutului acestei institu?ii de la nivelul de Direc?ie general? la cel Direc?ie, ?i de la Direc?ii jude?ene la cel de Servicii jude?ene. S-a ajuns la situa?ie ca ?apte Direc?ii jude?ene (C?l?ra?i, Giurgiu, Ilfov, Teleorman, Olt, Tulcea ?i Vaslui) s? fie plasate la nivel de birouri jude?ene. Cu alte cuvinte, o retrogradare sub nivelul anului 1862, când s-a constituit Direc?ia General? a Arhivelor Statului, ?i sub nivelul anului 1996, când s-au creat  Direc?iile jude?ene.
Dup? cinci ani de „democratizare”, Arhivele Na?ionale au fost aduse în pragul colapsului. Acest fapt a fost reliefat în Raportul privind activitatea Arhivelor Na?ionale pe anul 2012, prezentat la 30 ianuarie 2013, din care spicuim câteva aprecieri: „În condi?iile sist?rii recrut?rii de personal, diminuarea continu? a num?rului de angaja?i afecteaz? performan?a structurilor din sistemul Arhivelor Na?ionale, cu prec?dere a serviciilor ?i birourilor jude?ene.
Aloca?iile bugetare în 2012 reprezent? aproximativ 65% din suma repartizat? Arhivelor Na?ionale în anul 2007. Lipsesc cu des?vâr?ire sau sunt de-a dreptul ridicole, dup? caz, atât la nivel central cât local, aloca?iile bugetare pentru materiale ?i dot?ri specifice de arhiv?, consumabile de restaurare, pelicul? pentru microfilme, achizi?ii de publica?ii, achizi?ii de documente FAN [Fondul Arhivistic Na?ional], editare de publica?ii proprii ?i instrumente de cercetare, organizarea de expozi?ii etc.
În ceea ce prive?te activitatea de logistic? a Arhivelor Na?ionale, principala dificultate a constituit-o lipsa acut? a finan??rii pentru continuarea lucr?rilor de investi?ii ?i aprovizionare cu materiale care s? vizeze func?ionarea la parametri normali a institu?iei. Toate acestea au cauzat greut??i majore în privin?a efectu?rii de prelu?ri de noi documente de Fond Arhivistic Na?ional, deteriorarea arhivei de?inute, condi?ii dificile de munc? pentru personalul Arhivelor Na?ionale cu implica?ii asupra st?rii de s?n?tate, deplasarea la creatori ?i de?in?tori de documente cu repercusiuni asupra serviciilor oferite societ??ii. S-a accentuat discrepan?a tot mai îngrijor?toare dintre sarcinile institu?iei - în mod obiectiv în cre?tere constant? - ?i resursele umane ?i materiale existente, în regres.
?i-au l?sat amprenta asupra activit??ii Arhivelor Na?ionale condi?iile de austeritate ?i precaritate material?, reducerile de personal, modific?rile structurale gre?ite din 2011, legisla?ia anacronic? ?i chiar ostil?”.[11] Asemenea aprecieri au fost f?cute dup? schimbarea de guvern din mai 2012 ?i dup? ce fostului director general nu i s-a mai prelungit deta?area la Arhivele Na?ionale, fiind eliberat din func?ie la 12 iunie 2012.
 
Pe site-ul Arhivelor Na?ionale continu? s? figureze denumirea de Direc?ii Jude?ene, desfiin?at? în 2009, dar în con?inut se constat? c? audien?ele sunt acordate de ?efii de servicii sau de ?efii de birouri. Acest fapt a impus ?i modificarea trimiterilor la surse în studiile ?i c?r?ile ?tiin?ifice: în loc de Direc?ia Arhivelor Na?ionale Istorice Centrale (D.A.N.I.C)  - Serviciul Arhivelor Na?ionale Istorice Centrale (S.A.N.I.C.), de Direc?ia Jude?ean? (s? zicem Constan?a) a Arhivelor Na?ionale - Serviciul Jude?ean (Constan?a) a Arhivelor Na?ionale, sau de Direc?ia Jude?ean? (de exemplu Tulcea) a Arhivelor Na?ionale - Biroul Jude?ean (Tulcea) a Arhivelor Na?ionale.
 
Se pare c? dup? 24 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, societatea româneasc?, inclusiv unii oameni politici, au început s? con?tientizeze faptul c? democra?ia nu înseamn? distrugere, lichidare, anihilarea valorilor na?ionale. Ca urmare, a început s? se vorbeasc? despre reindustrializare, modernizarea agriculturii, reînfiin?area unor institute de cercetare ?tiin?ific? etc. A venit timpul ca „paranteza” 2007-2012 din istoria Arhivelor Na?ionale s? r?mân? în domeniul istoriei, ?i s? se ac?ioneze pentru redobândirea locului cuvenit acestei institu?ii în societatea româneasc?.

[1] Vezi, pe larg, Ioan Scurtu, Documente ?i amintiri privind înfiin?area Facult??ii de Arhivistic?, în „Hrisovul”, 2002,  ?i în Ioan Scurtu, Politic? ?i via?? cotidian? în România, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2011, pp. 415-425.
[2] Detalii în Ioan Scurtu, Probleme privind predarea la Arhivele Statului a Arhivei Securit??ii ?i a Arhivei CC al PCR, în „Clipa”, mai 2013.
[3] Ioan Scurtu, Un moment istoric - trecerea de la Arhivele Statului la Arhivele Na?ionale, în „Hrisovul”, 1996, ?i în Ioan Scurtu, Politic? ?i via?? cotidian?…, pp. 408-414.
[4] „Monitorul oficial”, nr. 71 din 9 aprilie 1996.
[5] www.studiulcomunismului.ro, Curriculum vitae Dorin Dobrincu.
[6] www.contribution.ro
[7] www.dailymotion.com (înregistrarea video a emisiunii din 13 iulie 2013) ?i www.cotidianul.ro, din 16 august 2013.
[8] Ibidem
[9] „Monitorul oficial”, nr. 805  din 25 noiembrie 2009
[10] Ibidem, nr. 461 din 30 iunie 2011
[11] www.arhivelenationale.ro
footer