Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Conf. univ. dr. G.D. Iscru   
Miercuri, 30 Octombrie 2013 22:26
Tricolorul României - 4Oficializarea tricolorului românesc în contextul revolu?ionar pa?optist
 
Anul revolu?ionar 1848 a prilejuit, din nou, exprimarea voin?ei suverane a românilor ?i pentru cele trei „culori na?ionale”: ro?u-galben-albastru. Prima dat? tricolorul românesc a fost înf??i?at public ca simbol vexilologic na?ional în contextul acestui an revolu?ionar, dup? 25 februarie, la Paris (biruind revolu?ia, la data men?ionat? se proclamase a Il-a Republic? în Fran?a), când o delega?ie de tineri români dintre cei mai avânta?i (l-am putea numi printre ei pe Catalogul colec?iilor, I p. 11-12. St. Metzulescu, Reprezent?ri ?i inscrip?ii religioase, p. 919. I. C. Br?tianu), au mers, „în cânt?ri de libertate”, la Prim?ria Parisului s? felicite Guvernul provizoriu. Jurnalul „Le Constitutionnel” insera ?tirea, iar dup? acesta o prelua „Gazeta Transilvaniei” (nr. 34/26.IV. 1848), care nota c? „junimea studioas? moldo-român? din Paris înc?-?i desf??ura steagul na?ional cu culorile albastru, auriu, ro?u, ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii.”[195] George Bari?iu, nedorind s? m?reasc? suspiciunile Casei de Habsburg, nu vorbea ?i de o unire cu Transilvania, pe care îns? o simbolizau cele trei culori. Or, George Bari?iu era în situa?ia s? cunoasc? foarte bine c? aceste trei culori erau ?i ale românilor din Transilvania. Desigur, nu numai el ?tia aceasta. Dovada ne vine chiar de la românii transilv?neni ?i chiar din acele zile când ap?rea ?i „Gazeta” la Bra?ov, dar începeau, la Sibiu, preg?tirile pentru a se merge la cea de a doua Adunare Na?ional? de la Blaj. La 29 aprilie /8 mai revenea la Sibiu Andrei ?aguna. Fusese numit episcop (pân? atunci era vicar) al românilor ortodoc?i, într-o vreme în care Ioan Lemeni, episcopul românilor „uni?i”, era considerat tr?d?tor al na?iunii, dup? cum el însu?i constatase (dup? prima Adunare de la Blaj, 18/30 aprilie, unde nu fusese l?sat de popor s? vorbeasc?!). Românii, a?adar, î?i puneau speran?e în recent numitul episcop ortodox. ?aguna (tân?r într-o asemenea func?ie, avea 28 ani) era cunoscut prin energia, spiritul organizatoric ?i abilitatea de care d?duse dovad?, ca ?i prin cultura sa (avea studii de drept ?i filosofie la Pesta ?i studii de teologie la Vâr?e?). „Cu scopul de a manifesta mai tare ?i mai bine sim??mintele ?i dorin?ele lor - ne relateaz? George Sion, moldoveanul ajuns la Sibiu dup? reprimarea mi?c?rii din martie din Moldova - sau cu scop de a atrage pe numitul episcop, prin adula?iune, românii se deciser? a-i face o serenad?. Timpul se p?ru favorabil ca, cu ocaziunea aceasta, românii s? ridice ?i stindardul lor na?ional” noteaz?, foarte interesant, autorul. „”Se f?cu o colect? de bani, la care, cu mul?umire, luar?m ?i noi, moldovenii, parte", continu? el. Deci, este vorba, covâr?itor, de români ardeleni, din Sibiu. Moldoveni, veni?i aici, erau câ?iva! „Se cump?r? materialul trebuincios - continu? Sion - ?i se improviza un stindard minunat reprezentând cele trei culori (albastru, galben ?i ro?u) na?ionale. Dup? aceasta, un num?r ca de o mie de români se adunar? pe o pia??, aprinser? un num?r mare de tor?e, se puser? în dou? ?iruri ?i, cu stindardul înainte, înconjurat de o band? de muzic?, merser? la locuin?a episcopului. La aceast? manifestare luar?m ?i noi parte (moldovenii, n.n.). Dup? ce se ar?t? episcopul în balcon, un june îi recit? o od? ?i un altul « ?inu » un discurs prin care îl invoca s? binecuvânteze stindardul ?i s? se puie în capul na?iunei în împrejur?rile în care se afla. Episcopul mul?umi poporului într-un limbagiu conving?tor ?i elocuent ce fu urmat de strig?ri entuziastice de bucurie. Tor?ele se stinser? ?i to?i se duser? pe la casele lor”.[196] „Tân?rul” care rostise discursul, afl?m din alt? surs?, fusese Simion B?rnu?iu[197] (avea 40 de ani). înc? nu ?tim cine a recitat oda. Dar aici ne intereseaz? „stindardul lor na?ional”, al românilor ardeleni, cu care au manifestat în plin? strad? ?i se pare în prima manifesta?ie cu stindard tricolor. De unde ?tia George Sion, atât de exact, c? era ?i „stindardul lor” ?i-i b?nuia c? au g?sit prilejul s?-l afi?eze în public? Desigur, putea s? ?tie ?i mai dinainte, c?ci, a?a cum s-a în?eles deja, cele trei culori erau ?i ale românilor ardeleni. Dar el avea, atunci, ?i un motiv mai special s? fi fost informat, s? fi aflat pe o cale sau alta, c? liderii români din Transilvania deja preg?tiser?, aici, la Sibiu, „steagul cel mare”, pe care trebuia s?-1 duc? la cea de a doua Adunare Na?ional? de la Blaj. La 26 aprilie/5 mai 1848, deci cu trei zile înainte de venirea lui ?aguna de la Vâr?e?, ei, liderii români din Sibiu, ?inuser? o Consf?tuire a membrilor Consistoriului ortodox, consacrat? preg?tirii Adun?rii de la Blaj. Atunci s-au stabilit ?i culorile: ro?u, alb, albastru, motivându-se c? acestea predomin? în portul popular românesc.[198]
 
Pentru a confec?iona „steagul cel mare” al viitoarei Adun?ri Na?ionale, i-a venit cuiva o idee ingenioas?, din care s? rezulte tricolorul românesc, f?r? a amplifica, în plus, suspiciunile Casei de Habsburg ?i ale liderilor maghiari, ale guvernatorului maghiar al Transilvaniei. Culorile propriu-zise ale flamurii, dispuse în benzi orizontale ?i a?a s-au men?inut în Transilvania pân? la Marea Unire, pentru ca românii s? nu dea motiv formal c? afi?eaz? drapelul României - erau: ro?u, alb ?i albastru. Ideea a fost ca pe una din benzi - cu siguran??, pe banda alb?, pentru a se vedea bine! - s? se scrie cu litere aurii un text care s? umple banda. S-a scris: „VIRTUS ROMANA REDIVIVA” (Virtutea Roman? Reînviat?). Astfel, cromatica steagului devenea: ro?u-galben-albastru.”[199] Acela?i George Sion, martor ocular la Blaj în zilele Adun?rii Na?ionale, relateaz? c? în pia?a catedralei Blajului, „pe poarta despre biseric?”, erau a?ezate dou? portrete transparente, unul al lui Traian, cel?lalt al împ?ratului Ferdinand de Habsburg, care era ?i principe al Transilvaniei. între aceste dou? portrete se afla „stindardul na?ional al românilor” sau, zice în alt loc, „flamura cea mare na?ional?” pe care sta inscrip?iunea aurie: „Virtutea Roman? Reînviat?”, flamur? confec?ionat? la Sibiu.[200] Erau ?i alte flamuri mai mici, cu alte inscrip?ii, precum: „Libertatea ?i independen?a na?ional?”, „Credin?? neînfrânt? c?tre na?iune ?i tron” sau: „Nici o unire cu ?ara ungureasc?”. Poate pe aceea?i band? alb?, pe ro?u ?i albastru (vân?t, cum se spunea) distingându-se mai greu; poate cu acelea?i litere „aurii”. Oricum, albul nefiind, de fapt, culoare, contau celelalte trei, dou? benzi (albastru ?i ro?u) ?i una în literele „aurii”. Interesant c? Sion, care la Sibiu precizase cele trei culori: ro?u, galben, albastru, vorbe?te despre flamura „tricolor?”, „vân?t, alb, ro?u” ?i acum nu face nici o asociere cu literele „aurii”, pe care le men?ioneaz?. Este interesant de re?inut, dup? George Sion, c? sub flamura na?ional? era dispus? flamura imperial? jum?tate neagr?, jum?tate galben? (Se recuno?tea autoritatea Casei de Habsburg). Prin urmare, tricolorul românesc a fost consacrat ca steag na?ional, pentru prima dat? în context revolu?ionar, în Transilvania, de cea de a doua Adunare na?ional? de la Blaj. Din Budiul de Câmpie ?i de fiul s?u, AI. Papiu Ilarian. Cei doi aduseser? de la cea de a doua Adunare Na?ional? de la Blaj, pe lâng? mesajul revolu?ionar, ?i steagul tricolor, pe care au jurat to?i locuitorii din acel sat. Ancheta a mai descoperit ?i un fel de imn, probabil compus de Al . Papiu Ilarian, ce se cânta pe melodia unui celebru cântec al lui Horea:
„Sus, române, strig? timpul, Cine n-are b?rb??ie/ P?r?se?te-?i amor?eala Cerceteze mai nainte/ ?i-?i recap?t? m?rirea. Str?mo?e?tile morminte/ Sus, române, strig? timpul! C?ci acele - reînvie.// Auzi ora mântuirei! Ah, ce foc sim? eu în mine/ Cum î?i bate ?i r?sun?: O via?? nou?-mi vine/ Libertate, soarte bun?? ?i-mi arde sânge în vine/ Auzi glasul omenirei? ?i-mi v?d gloria prea bine!// Toat? lumea ap?sat? Ce-i mai dulce ca murire/ Azi d? mâna cu virtutea Pentru neam ?i libertate,/ ?i-?i f?râm? servitutea, Pentru limb? ?i dreptate,/ Servitutea bl?st?mat?! Pentru sfânta lor m?rire?// Sus, române, strig? timpul, Arma! Arma!-mi strig? mintea/ Arma-n mân?, pofta-n limb?, Moarte celor ce m-apas?!/ Soartea rea-n ferice schimb? Moarte celor ce nu-mi las?/ Sus la arm?, c? e timpul! în m?rire toat? gintea!// Sus, române, strig? timpul, Bl?st?mat acela sânge/ Sfarm? jugul de te-apas?! Ce român se zice-a fire/ De la oase or s?-?i caz? Dar nu are-a?a sim?ire!/ Sau de loc, ascult? timpul! Bl?st?mat e ?i s? stânge!”
 
În dosarul anchet?, cântecul era într-o copie alterat? dup? un original românesc r?mas neidentificat ?i se cânta dup? acel cântec al lui Horea care începe cu versurile: „Haide?i, feciori, dup? mine / Tra la la/ S? v?-nv?? a tr?i bine/ Tra la la”.[202] Dup? cum se ?tie, societatea secret? „Fr??ia” a fost aceea care a preg?tit organizatoric ?i ideologic, revolu?ia pa?optist? în ?ara Româneasc?, cu implica?ii ?i în celelalte ??ri române?ti. F?r? îndoial? c? prin ea au fost confec?ionate ?i steagurile ?i cocardele tricolore sub care s-a desf??urat ?i Adunarea popular? de la Islaz din 9/21 iunie 1848, sub care a biruit revolu?ia în Bucure?ti la 11/23 iunie ?i au fost apoi purtate la toate manifesta?iile, în Bucure?ti cel pu?in (în ?ar?, ulterior, se puteau confec?iona ?i dup? model). Stindarde tricolore au fost distribuite ?i în satele din jurul Capitalei, c?ci în ziua de vineri 11/23 iunie, din aceste sate au venit la Bucure?ti „trupe de ??rani” cu „stindarde na?ionale” ?i cu „punturile nou?i Constitu?ii în mâini”, strigând „Dreptate! ”.[203]
 
La Bucure?ti, în cursul dimine?ii zilei de 11/23 iunie, prin?ul Gh. Bibescu mersese la cazarma infanteriei s? se asigure de „credin?a” ofi?erilor ?i a trupei. „Aici, noteaz? prof. Florian Aaron într-o scrisoare c?tre George Bari?iu, nu numai i se declar? în termenii cei mai l?muri?i c? ei (militarii, n.n.) nu se vor bate cu fra?ii lor, ci, ar?tându-i-se totodat? dorin?a general? de îmbun?t??iri radicale, numaidecât se scoase un stindard na?ional tricolor, declarând c? sub steagul acesta sunt jura?i a muri pentru patrie, na?ie. într-aceste împrejur?ri, prin?ul î?i însemn? numaidecât calea care trebuie s? apuce, lu? stindardul în mân? ?i jur? c? se va pune în fruntea românilor ?i va ap?ra drepturile lor pân? la cea mai dup? urm? pic?tur? de sânge. Aceste vorbe ale prin?ului au sanc?ionat revolu?iunea ??rii”.[204]
 
În acel moment au început agita?iile puternice în Bucure?ti. Desigur, lui Florian Aaron i se vorbise despre aceast? scen?, iar el, când îi scria „fratelui” de la Bra?ov, a doua zi, 12/24 iunie, poate era convins c? prin?ul Bibescu a?a va face. Din p?cate, a fugit, ca un la?, din Bucure?ti, în noaptea de 13/14 iunie, punându-se „în siguran??” la Bra?ov. Dup? fuga prin?ului la Bra?ov, Guvernul provizoriu, avându-l în frunte acum pe mitropolitul ??rii, Neofit (acesta era, atunci, al doilea om politic în Stat!), preluând exclusiv frânele puterii, poate nu întâmpl?tor a dat primul decret pentru steagul na?ional. Deci, prin decretul nr. 1 din 14/26 iunie, Guvernul provizoriu înt?rea c? „Steagul na?ional va avea trei culori: albastru, galben, ro?u”. Deviza român?, care va fi scris? atât pe steaguri cât ?i pe monumentele ?i decretele publice, se va compune din aceste dou? cuvinte: „Dreptate, Fr??ie”.[205] Decretul din 14 iunie preciza ?i explica de ce s-a adoptat deviza aceasta. „Dreptatea, acea stea str?lucitoare care lumineaz? omenirea ?i o pov??uie?te în calea binelui [...] ca oamenii s? fie mai întâi slobozi ?i deopotriv? ?i fr??ia, acest sentiment str?bun românesc, leag? inimile pentru folosul ob?tesc”.[206]Decretul nu preciza dispunerea culorilor pe steag. Iat? de ce, poate sub influen?a ardelenilor, care la Blaj deja arboraser? „steagul na?ional” în benzi orizontale, pe primele steaguri culorile vor fi fost ?i în ?ara Româneasc? tot în benzi orizontale, a?a cum arat? singura imagine p?strat? a unui asemenea steag.
Drapelul na?ional tricolor, ro?u-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie, a fost sfin?it a doua zi, 15/27 iunie, în cadrul unei mari Adun?ri populare, pe „Câmpul Filaretului”, numit de aici înainte, prin hot?rârea impun?toarei Adun?ri, „Câmpia Libert??ii” (ulterior, transformându-se în parc ?i organizându-se aici, în 1906, expozi?ia jubiliar? la 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, locul s-a numit „Parcul Carol”). Fie nedorindu-se dispunerea culorilor în benzi orizontale, tradi?ia în ?ara Româneasc? fiind deja dispunerea vertical? a culorilor, fie nedorindu-se a se face greut??i românilor din Transilvania, care puteau fi învinui?i cel pu?in de asem?narea steagului lor na?ional cu cel din ?ara Româneasc?, la 13/25 iulie, prin decretul nr. 252, Guvernul revolu?ionar revine ?i precizeaz?[207]: „nev?zându-se c? nu s-a în?eles cum trebuie f?cute stindardele na?ionale, decret?m:
Art. 1. Stindardele vor fi tricolore.
Art. 2. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis ?i ro?u carmin.
Art. 3. Lâng? lemn vine albastru, apoi galben ?i apoi ro?u fâlfâind”.
S-au confec?ionat drapele tricolore în capital? ?i în alte localit??i. Dintre acestea s-au p?strat foarte pu?ine. Men?ion?m steagul g?rzii or??ene?ti din Slatina (piesa se afl? la Muzeul Na?ional de Istorie a României) ?i pe care s-a scris cu slove chirilice în urm?toarea dispunere: Dreptate Fr??ie pe fond albastru; Jude?ul Oltu pe fond galben; Ora?ul Slatina pe fond ro?u.[208]
 
La 13 iunie 1848, la Giurgiu, a avut loc ceremonia sfin?irii „steagurilor libert??ii”. Importan?a drapelului a fost sesizat? de to?i revolu?ionarii, care au folosit, în consecin??, orice ac?iune spre a atrage aten?ia c? tricolorul este un simbol na?ional. Nicolae B?lcescu recomanda intensificarea înscrierilor în garda na?ional? prin arborarea steagului tricolor ?i baterea tobei în pie?e.Conform indica?iilor Ministerului din L?untru din 28 iunie, pe locul unde avea s? se ard? Regulamentul Organic trebuia s? se înal?e tricolorul. Ceea ce s-a ?i f?cut.[209]
 
Recapitulând, putem considera c? tricolorul era deja considerat drapel na?ional, el fiind oficializat ?i de noul regim revolu?ionar, care prin cel de al doilea decret preciza ?i dispunerea culorilor. Regimul domnitorului Mihail Sturza, restabilit în Moldova dup? reprimarea ac?iunii din martie 1848, a oprit trecerea dinspre ?ara Româneasc? a locuitorilor care purtau cocarde ?i e?arfe tricolore. St?rostia Putnei, printr-o adres? c?tre administratorul jud. Râmnicul S?rat, arat? c? „Departamentul” din Ia?i i-a poruncit la rândul lui „dup? înalta voin??” (deci, porunca Domniei!), s? nu mai îng?duie trecerea în p?mântul Moldovei a locuitorilor ??rii Române?ti „purtând asupr?-le cocard? ?i e?arfe române?ti, ce sunt semne neîncuviin?ate de Ocârmuire ?i St?rostia roag? pe administratorul jude?ului muntean s? se conformeze”. Administratorul comunic? aceasta Ministerului din L?untru, precizând c? deja „am f?cut cunoscut tuturor locuitorilor a nu mai trece cu semnul na?ional în partea Moldovei!” ?i roag? a i se da ordin de urmare. Rezolu?ia misterului: „La dosier, fiindc? s-a f?cut punere la cale de domnul administrator”.[210]
 
În 1848, la 16/28 iulie, ministrul de externe al Guvernului provizoriu al ??rii Române?ti, Ion Voinescu II, care nu a fost primit nici oficial, nici neoficial de plenipoten?iarul Por?ii, Suleyman Pa?a, între altele ?i pentru c? e?arfa tricolor? pe care o purta demnitarul român i-a trezit unele susceptibilit??i, a ?inut totu?i s?-i explice în scris demnitarului Por?ii c? cele trei culori nu reprezint? imita?ie dup? francezi, cu „duhul” lor revolu?iona[211], ci c? „aceste culori sunt ale românilor, din toate timpurile”.[212] Fr?mânt?rile revolu?ionare continuaser? în Moldova ?i vor continua aproape întregul an 1848. Liderii revolu?ionari, trecu?i în Transilvania sau în Bucovina dup? represiunea din martie, erau entuziasma?i de victoria revolu?iei în ?ara Româneasc?. în acest context, la 20 iulie/1 august, b?trânul Iordache M?linescu, mare patriot ?i p?rintele revolu?ionarului Vasile M?linescu, f?cându-?i testamentul, scria, ca ultim? dorin??, între altele: „Precum am tr?it cre?tin ?i patriot..., iubind simplitatea, adev?rul ?i na?ia, asemenea doresc s?-mi fie ?i sfâr?itul”. Dorea o înmormântare necostisitoare. Preotul, cânt?re?ul ?i diaconul, nota mai departe s? fie „români cura?i” ?i s? fac? slujba numai în limba româneasc?, s? nu scape un cuvânt în slavon? sau greac?. Dac? o vor face, s? li se reduc? plata la jum?tate. Iar „sicriul, adic? l?ca?ul cel de pe urm? în care voi fi pus, nu va fi îmbr?cat sau înfrumuse?it cu niscai stofe; el va fi numai zugr?vit cu cele trei culoare na?ionale ?i anume: scândura de prin prejur albastr?, capacul ro?u ?i marginile galbine. Iar deasupra pe capac vor fi scrise aceste dou? cuvinte: «Dreptate, Fr??ie»”.[213]
 
Tricoloru l a fost prezent la 1848 în toate ac?iunile revolu?ionare; a fost arborat la toate adun?rile publice unde s-au prezentat prevederile „Constitu?iei”; pe el s-a depus jur?mântul fa?? de noul regim. A fost arborat în diferite ora?e unde s-a proclamat „Constitu?ia”: la Giurgiu, Foc?ani, Br?ila, Craiova.[214] Anul 1848 în Principatele Române, II, p. 55-56.
Prin urmare, revolu?ia român? din 1848-1849 a consolidat în con?tiin?a na?ional? drapelul tricolor, iar înfrângerea ei în Principate nu a însemnat abandonarea acestui drapel.
Nu numai în ?ara Româneasc?, ci ?i în Moldova el continua a fi considerat simbol na?ional de altfel ca ?i în Transilvania. în casa memorial? „Avram Iancu” din comuna transilvan? ce poart? numele „Cr?i?orul mun?ilor” exist? un steag tricolor ro?u, galben, albastru despre care se sus?ine c? ar fi fost al lui ?i al Legiunii lui, „Aur?ria Gemina” în vremea revolu?iei ?i a rezisten?ei în mun?i.
 
Insisten?a cu care dup? 13 septembrie 1848 s-au confiscat steagurile tricolore ori s-au distrus de c?tre ocupan?i (ru?i, turci, austrieci) dovede?te c? ace?tia au v?zut în stindard mai mult decât un însemn vexilologic. Dup? în?bu?irea revolu?iei române de la 1848, ca urmare a interven?iei str?ine, dezideratele na?ionale de unitate, independen?? ?i modernizare au continuat s? r?mân? în obiectivul factorilor politici români. în vederea ob?inerii acestora, o importan?? deosebit? s-a acordat armatei. Din acest punct de vedere, domnia lui Barbu ?tirbei (1849-1853) a constituit un moment important prin organizarea artileriei ?i cre?terea num?rului pompierilor ?i constituirea corpului gr?nicerilor. Unit??ile armatei erau reprezentate prin drapele tricolore. Steagul unit??ilor de infanterie avea urm?toarea înf??i?are: pe tricolorul dispus orizontal de sus în jos ro?u, galben ?i albastru se afla o acvil? cruciat? neagr?, cu aripile deschise, încoronat? cu coroan? de aur, ?inând în gheare o spad? ?i un buzdugan de asemenea din aur. Acvila este înconjurat? de o cunun? de frunze de laur ?i stejar tot din aur. în dreapta ?i în stânga acestei reprezent?ri se afl? câte o stea de aur cu ?ase raze.
 
 
La 5 decembrie 1849 domnitorul d?dea: „Porunc? c?tre O?tirea Româneasc?. Trecutele nenorocite întâmpl?ri care au c?zut peste aceast? de Dumnezeu p?zit? ?ar?, dezorganizând totul, au desfiin?at ?i steagurile o?tirii; dar înalta providen?? în a c?ruia mân? st? soarta popoarelor, insuflând în inimile Monarhilor Suveran ?i Protector de a restabili iar??i ?i ordinea legal? a trebuit ca ?i o?tirea s?-?i redobândeasc? semnele care sunt fala unei o?tiri. De aceea Domnia Mea poruncind a se prenoi dup? fe?ele ?i forma de mai înainte încredin??m batalioanelor de infanterie ?i devizioanelor de cavalerie, aceste steaguri, ca un sfânt depozit al cinstei, al credin?ei ?i al supunerii c?tre legi, ?i poruncim a se consfin?i dup? regulile întocmite, ?i tot într-o vreme a se s?vâr?i de c?tre gradurele ost??e?ti, jur?mântul de credin?? c?tre Noi ?i patrie; îns? li se vor citi mai înainte statutele cu care se leag? prin jur?mânt ca s? cunoasc? to?i m?rimea leg?turii ?i sfin?enia steagului. Acesta porunc? se va citi în auzul tuturor gradelor ost??e?ti la sfin?irea steagurilor ?i se va p?stra în arhivele regimentelor. Dat? în capitala noastr?, Bucure?ti, la anul întâi al domniei mele una mie opt sute patruzeci ?i nou?, noiembrie în 15”.În acela?i Buletin Oficial a fost publicat ?i Jur?mântul militar care s-a depus de c?tre armata româneasc? cu prilejul înmân?rii drapelelor.
 
„Eu jur în numele atotputernicului Dumnezeu c? voi sluji Preaîn?l?atului nostru Domn Barbu Dimitrie ?tirbei Voievod ?i patriei mele cu credin?? ?i des?vâr?it? jertfire ?i c? nu m? voi dep?rta de la steagul c?ruia sunt p?rta?, niciodat?, ci s? urmez a pururea dup? dânsul negre?it, cu inim? ?i cu credin?? ap?rându-l ?i chiar cu primejdia vie?ii mele pîn? la împlinirea sorocului slujbei mele ?i legiuita slobozenie. A?a s?-mi ajute cel Atotputernic. ?i spre încredin?are c? voi p?zi toate cele mai sus ar?tate s?rut crucea ?i Sfânta Evanghelie a Domnului Nostru Iisus Hristos”. C. Berariu, op. cit., p. 14. P. V. N?sturel, op. cit., p. 58-59; Mana Dogaru, Aspira?iile poporului român, p. 93 -94. In Moldova, lucrurile s-au desf??urat asem?n?tor, domnitorul Grigore Alexandru Ghica (1849—1856) acordând armatei române o aten?ie deosebit?. Acesta a înmânat o?tirii în perioada 1849—1850 "drapelul model 1849". Dispunem de date concrete privitoare numai la înmânarea drapelului Batalionului 2 de infanterie, ceremonie care a avut loc la Ia?i la 22 iunie 1850, când în cadrul s?rb?toririi unui an de la urcarea pe tron a domnitorului a fost pus? ?i piatra de temelie a noii caz?rmi de infanterie de la Copou. Prin înalta porunc? nr. 36 din 18 iunie 1850, Grigore Alexandru Ghica ar?ta c?, în urma raportului inspectorului general al o?tirii „”privind trebuin?a ce urmeaz? a se sfin?i steagul preg?tit în trecutul an 1849, pentru batalionul al 2-lea, încuviin??m a s? s?vâr?i „Buletin Oficial, Bucure?ti, decembrie 5, nr. Ill , 1849, p. 443. Ibidem, p. 444. o a?a serbare cu regulile precise..., la 22 a curg?toarei, cu prilejul sfin?irii locului hot?rât pentru cl?direa caz?rmii ce din nou urmeaz? a s? înfiin?a la Copou”.
 
O?tirea, adunat? pe câmpul unde urma s? se ridice cazarma, 1-a întâmpinat pe domnitor cu muzica ?i onorurile militare. Grigore Alexandru Ghica a înmânat atunci steagul Batalionului 2 de infanterie generalului-inspector Nicolae Mavrocordat, iar acesta 1-a încredin?at comandantului batalionului, care, escortat de ofi?erii s?i, 1-a dus în mijlocul osta?ilor unit??ii. Pânza drapelului batalionului de infanterie este de form? p?trat? cu latura de 125 cm, culorile ro?u galben ?i albastru, având aceea?i dispunere ca în anul 1834. ?i celelalte elemente de pe avers ?i revers se p?streaz? întocmai, cu excep?ia monogramei domnitorului ?i a inscrip?iei cu litere chirilice plasat? pe culoarea albastr? sub Sf. Gheorghe: Batalionul al II-lea al principatului Moldovei, 1849. Pe drapelele acestui model p?strate la Muzeul Militar Na?ional din Bucure?ti (inv. 1560 ?i 14021) se afl? îns? monograma domnitorului Alexandru I. Cuza ?i nu a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Problema se elucideaz? dac? urm?rim drumul parcurs de aceste drapele. Ele s-au aflat în dotarea batalioanelor de infanterie în anul 1858, când, dup? o scurt? p?strare de c?tre Regimentul de jandarmi, trec în posesia celor dou? batalioane de vân?tori (infanterie u?oar?) înfiin?ate în luna aprilie a aceluia?i an. Drapelele au r?mas în serviciul acestor unit??i pân? în anul 1863, când Alexandru I. Cuza a distribuit noi drapele armatei române. Tocmai din aceast? perioad? dateaz? înlocuirea monogramei lui Grigore Alexandru Ghica cu cea a lui Alexandru I. Cuza, conform uzan?ei ca drapelele militare s? poarte cifrul principelui aflat la domnie. Stindardul escadronului de cavalerie model 1849 are pânza asem?n?toare cu drapelele infanteriei, numai dimensiunea difer?, latura p?tratului având doar 65 cm. în partea superioar?, hampele de lemn ale tuturor celor trei steaguri se terminau cu un vârf metalic în form? de lance, în interiorul c?reia se g?sea un cap de bour cu doi delfini ?i o coroan?.
 
 
În 1851, la Paris, românii afla?i aici în emigra?ie, fo?ti lideri ai revolu?iei pa?optiste din Principate, au ?inut s? s?rb?toreasc? trei ani de la cea de a doua Adunare Na?ional? de la Blaj, prilej cu care Nicolae B?lcescu a ?inut un „spici b?t?ios”, cum singur o m?rturise?te într-o coresponden??. A fost dat un banchet la care un autor, r?mas anonim, a consemnat detaliile ?i atmosfera. „împrejurul mesii unde ne aflam, nota acesta, se vedeau ?ase table pe care erau scrise numele provinciilor române: Transilvania, Banatul, Bucovina, Moldavia, Basarabia ?i ?ara Româneasc?. Deasupra t?blii Transilvaniei flutura un stindard cu culorile noastre na?ionale (albastru, galben, ro?u)”. Obiectivul unit??ii na?ionale r?m?sese de realizat ?i se avea în vedere unitatea integral?, simbolizat? prin steagul tricolor, steagul na?ional. În 1852 steagul Transilvaniei avea tot aceste culori. Guvernatorul Ardealului, principele Schwarzenberg, a emis o circular? cu ocazia iminentei vizite a împ?ratului. Se stabilea c? acesta va fi întâmpinat cu „steaguri în culorile Ardealului: ro?u, galben, albastru”.
----------------------------------------------------------
[196] George Sion, Suvenire contemporane, voi. II, Bucure?ti, Ed. Minerva, 1973, p. 87-88. în 1852 ?aguna a fost ridicat la rangul de baron, iar blazonul care i s-a alc?tuit avea culorile na?ionale albastru, galben, ro?u; C. Berariu, Tricolorul românesc. Cern?u?i, 1901, p. 8.
[197] Documentele privind revolu?ia de la 1848 în ??rile Române. C. Transilvania, voi. III, Bucure?ti, Ed. Academiei, 1982, p. 280.
[196] George Sion, Suvenire contemporane, voi. II, Bucure?ti, Ed. Minerva, 1973, p. 87-88. în 1852 ?aguna a fost ridicat la rangul de baron, iar blazonul care i s-a alc?tuit avea culorile na?ionale albastru, galben, ro?u; C. Berariu, Tricolorul românesc. Cern?u?i, 1901, p. 8.
[197] Documentele privind revolu?ia de la 1848 în ??rile Române. C. Transilvania, voi. III, Bucure?ti, Ed. Academiei, 1982, p. 280.
[198] Aurelia Bunea, Steagul poporului român din Transilvania în revolu?ia din 1848-1849, "Anuarul Institutului de Istorie", Cluj, XII, 1969, p. 42. Anul 1848 în Principatele Române, I, Bucure?ti, 1902, p. 140-141.
[199] Victor Chereste?iu, Adunarea na?ional? de la Blaj, Bucure?ti, Ed. Politic?, 1966, p. 431-432.
[200] G. Sion, op. cit., p. 99-100 ?i 107 (subl. n.); vezi ?i C. Berariu, op. cit., p. 13. 20 1 Imediat dup? adunarea de la Blaj din 3/15 mai ?i arborarea drapelului tricolor s-a declan?at din partea ungurilor o campanie de denigrare a Adun?rii Na?ionale. Au spus c? steagul arborat de români la Blaj ar fi fost steag rusesc adus de episcopul Andrei ?aguna de la Mitropolitul din Karlovitz! - vezi Aurelia Bunea, Steagul poporului roman, p. 47-50.
[201] Asemenea steaguri vor fi fost utilizate ?i ulterior. De pild?, o vast? anchet? penal? s-a desf??urat în septembrie 1848 în câteva sate din câmpia Mure?ului de Sus în leg?tur? cu a?â??rile comise de preotul Ioan Pop |
[202] Ioan Chindri?, Un imn de la 1848, în Manuscriprum, Bucure?ti, an XVII, 1986, nr. 4, p. 18-20. 20 3 Cornelia Bodea, 1848 la români, I, p. 544 (subl. n.). 204 lbidem, (subl. n.).
[205] Anul 1848 în Principatele Române, I, p. 67 (subl. n.). Tricolorul se poate observa în acuarela lui Costache Petrescu, Grupul de manifestan?i pentru constitu?ie la 1848, realizat? timpul evenimentelor amintite dar înaintea decretului din 13/25 iulie. Pictura a redat tricolorul cu benzile tot orizontale.
[206 Ibidem, II, 1902, p. 568; vezi ?i M?ria Dogaru, Tricolorul ?i cocardele în contextul luptei revolu?ionarilor pa?opti?ti, în Revista de Istorie, t. 31, 1978, nr. 5, p. 862 (în continuare Tricolorul ?i cocardele).
[207] Anul 1848 în Principatele Române, II, p. 477.
[208] M?ria Dogaru, Tricolorul ?i cocardele..., p. 863; vezi ?i Catalogul colec?iilor, p. 376. Dar benzile sunt tot orizontale. A fost confec?ionat probabil înainte de decretul din iulie.
[209] Ibidem, p. 866.
[211] Poarta nu recunoscuse înc? Republica Francez?.
[212] Anul 1848 în Principatele Române, II, p. 359. 2, 3 Cornelia Bodea, op. cit., I, p. 640 - 642.
[214] Anul 1848 în Principatele Române, i, p. 612; voi. II, p. 2, p. 21, p. 48, p. 186. Vezi ?i M?ria Dogaru, Tricolorul ?i cocardele..., p. 864.
footer