Revista Art-emis
Regele care ?i-a scos ?ara la tarab? (3) PDF Imprimare Email
Dan Meri?or   
Duminică, 20 Octombrie 2013 17:11
Mihai cu jeep-ul, pe sc?rile palatuluiS? încerc?m dep??irea momentului 23 august, chiar dac? el a fost detonatorul exploziei ?i a instaur?rii comunismului în România. La Sinaia, unde regele Mihai se retr?sese, înc? nu ajunseser? undele cutremurului. Era lini?te, aer curat ?i o atmosfer? relaxant?, ca dup? terminarea unei lucr?ri bine f?cute. La Bucure?ti se instalase un guvern nou, condus de generalul R?descu, care încerca s? lupte cu mijloace modeste împotriva infiltr?rii elementelor pro-sovietice în structurile de conducere. Când ru?ii au sim?it rezisten?a l-au trimis imediat pe A.I.Vî?inski, „procurorul lui Stalin”. El a început imediat ac?iunea de impunere a unui guvern „prietenos” Moscovei. La 20 ianuarie 1945, Mihai î?i pusese regala semn?tur? pe decretul-lege care d?dea mân? libera comuni?tilor ?i sovieticilor s? înceap? marea teroare:
 
Art.1.- Sunt vinova?i de dezastrul ??rii:
a) Acei care au instaurat regimul de dictatur? ?i având r?spunderea politic? efectiv?, au pus în primejdie securitatea statului, prin încheierea de tratate de alian?? politic? cu Germania hitlerist?, prin permiterea intr?rii armatelor operative germane pe teritoriul ??rii sau prin pornirea r?zboiului împotriva U.R.S.S. ?i a Na?iunilor Unite.
b) Acei care militând printr-o activitate sus?inut? pentru o politic? extern? al?turi de Germania hitlerist?, au consim?it la cedarea Transilvaniei de Nord ; c) Acei care prin amenin??ri, prin acte de teroare sau orice ac?iune ilegal? au urm?rit s? impun? României o orientare politic? al?turi de Germania hitlerist?; d) Acei care interesat s-au pus în slujba organelor de propagand? german?, activând în scopul de a înl?tura ?i a  aservi România germaniei hitleriste.
 
Art.2.- Pentru faptele prev?zute la art.1 se va pronun?a una din urm?toarele pedepse:
a) Munca silnic? pe via??;
c) Temni?? grea de la 3-20 ani;
d) Închisoare corec?ionar? de la 5-10 ani.
 
Art.3. - Cercetarea ?i instruirea vinova?ilor prev?zu?i de prezenta lege se va face de acuzatori publici, institui?i conform legii pentru urm?rirea ?i sanc?ionarea criminalilor de r?zboi, fiind aplicabile toate dispozi?iile articolelor 4, 5, 6, 7, 8, 9 ?i 10 din aceast? lege.
Art.4. Judecarea faptelor prev?zute de prezenta lege se va face de o instan?? denumit? Tribunalul special pentru cei vinova?i de dezastrul ??rii. Dat în Bucure?ti la 20 ianuarie 1945. Mihai I[1] 
Mascaradele proceselor instrumentate de „acuzatorii publici” ?i desf??urate în „tribunalele populare” puteau demara în tromb? !
1 martie 1945, telefonograma Vî?inski-Molotov: „La 10 seara am fost la palat. Am vorbit cu regele. Înc? o dat? i-am repetat cererea mea referitoare la Petru Groza, insistând asupra faptului c? îns?rcinarea i-a fost dat? lui, ca unei persoane care corespunde tuturor condi?iilor men?ionate de mine anterior, în conformitate cu directiva. Regele a r?spuns c? el s-a informat cu aten?ie asupra punctului de vedere al guvernului sovietic ?i sper? c? va putea lua o hot?râre în conformitate cu indica?ia Guvernului sovietic. A promis c? va da r?spunsul în diminea?a zilei de 2 martie, deoarece trebuie s? îndeplineasc? toate procedurile constitu?ionale. Regele a subliniat în repetate rânduri dorin?a sa de a p?stra pe deplin cele mai bune rela?ii cu Guvernul sovietic.”.[2] 
Ca s? vezi, la 2 martie 1945, Mihai I l-a îns?rcinat pe dr. Petru Groza cu formarea noului guvern, f?r? a ?ine cont de solicitarea lui Iuliu Maniu de a forma un guvern „de colaborare”. Ce coinciden??, nu ? Iar la 6 martie 1945, primul guvern comunist era instalat. Partidele istorice au fost l?sate în voia sor?ii, ba chiar îndemnate la non-combat: „Maniu a  ?inut totdeauna personal leg?tura cu Palatul Regal, exprimându-?i în nenum?rate rânduri regretul c? suveranul a pus girul consim??mântului s?u pe actul de la 6 martie 1945. În ultima vreme, se pare c? în audien?ele solicitate la suveran, cei doi pre?edin?i de partide (Maniu ?i Dinu Br?tianu - n.a.), au fost sf?tui?i s? înceteze orice fel de ac?iune care ar putea d?una intereselor ??rii ?i care ar privi raporturile de sincer? prietenie ?i bun? colaborare cu U.R.S.S. Faptul acesta, conjugat cu împrejurarea aten?iunei deosebite pe care Uniunea Sovietic? a acordat-o factorului nostru constitu?ional, prin decorarea regelui ?i predarea cu solemnitate a celor dou? avioane, precum ?i lipsa de invita?ie la aceste solemnit??i a domnilor Maniu ?i Dinu Br?tianu, a f?cut ca cei doi ?efi de partide s? caute a descifra în aceste elemente alte sensuri decât acelea a unor protocoale obi?nuite.”[3] 
 
P.C.R. era în culmea fericirii: „De la 23 august pân? la 6 martie, Partidul Comunist, în colaborare cu toate for?ele democratice, a avut un rol important la înl?turarea guvernelor în care predominau elementele reac?ionare. For?ele democratice coalizate au adus la cârma ??rii guvernul de larg? concentrare democratic?,dr.Petru Groza”.[4]  La 6 august, Uniunea Sovietic? a hot?rât s? stabileasc? rela?ii diplomatice cu România, dar S.U.A. ?i Marea Britanie au anun?at c? nu recunosc guvernul Groza, deoarece avea un caracter nedemocratic. O pic?tur? de nelini?te s-a strecurat în cadrul amicalelor rela?ii rege-sovietici. Dar majestatea sa d? iar dovad? de un curaj ie?it din comun ?i intr? în „greva regal?” ! „…Astfel fiind, Guvernul american nu poate recunoa?te nici azi acest guvern ?i nu poate relua raporturile diplomatice cu România cât timp el se g?se?te în fruntea ??rii. Urmeaz? de aci, fire?te, anumite dificult??i în ce prive?te viitoarele tratative pentru încheierea p?cii: guvernul S.U.A. nu admite s? aib? tratative ?i nici s? semneze un tratat de pace final româno-american, decât cu un Guvern român reprezentativ democratic, deplin recunoscut de c?tre Casa Alb?. Maiestatea sa, a fost informat de mine ?i de domnul ministru de externe. Am avut conversa?ii- duminic? diminea?a o conversa?ie -, din care a rezultat c? suntem de perfect acord cu M.S. regele ?i în care consider?m aceast? not? - cu gre?it? form? - ca nul? ?i neavenit?. Incidentul îl consider?m închis. Am avut o lung? conversa?ie cu Maiestatea sa luni la amiaz?, de vreo or? ?i jum?tate, de la 12 la 13, 30, ?i ne-am desp?r?it prin a c?dea de acord c? ?i aceast? not? a Angliei a parvenit pe o cale pe care nu suntem obliga?i de a o înregistra oficial, fiindc? Maiestatea sa, regele, domne?te, iar noi guvern?m.”[5] 
 
Sprijinit de sovietici, guvernul ?i-a continuat activitatea ca ?i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La 6 septembrie 1945, când s-au împlinit 5 ani de la urcarea lui Mihai pe tron, presa guvernamental? („Scânteia”, „România Liber?”, etc. - n.a.) a publicat articole elogioase la adresa acestuia, iar primul ministru Petru Groza ?i vicepre?edintele Consiliului de Mini?tri Gheorghe T?t?rescu i-au trimis o telegram? de felicitare. În ziua de 8 noiembrie, membrii guvernului au participat la Te-deumul de la Patriarhie, iar „Scânteia” ?i „România liber?” au subliniat rolul suveranului la 23 august 1944, când s-a aflat „al?turi de popor”. Pe de alt? parte, în aceea?i zi, partidele istorice au încurajat organizarea unei manifesta?ii de protest împotriva „guvernului nedemocratic” prezidat de Petru Groza ?i de sus?inere a regelui Mihai. Manifesta?ia a prilejuit o confruntare violent? cu sus?in?torii guvernului, în urma c?reia s-au înregistrat ?i mai mul?i r?ni?i. Cu guvernul Groza la conducere, comunizarea României era asigurat? a?a c? regele putea s?-?i vad? lini?tit de ocupa?iile ?i hobby-urile sale, adânc ancorate în realit??ile ??rii. În afar? de a semna decrete pe band? rulant?, participarea la deschiderea lucr?rilor parlamentului sau a unor evenimente ruso-române, regele Mihai I me?terea motoarele Jeep-urilor primite cadou sau î?i perfec?iona tehnica fotografierii, noua sa pasiune. Dup? alegerile m?sluite din 1946, majestatea sa a deschis lucr?rile noului parlament „democratic” ales cu un discurs care a  certificat rezultatele din 16 noiembrie 1946. S? vedem ce mesaj transmitea conduc?torul statului, poporului român (fragmente): „Domnilor deputa?i, sunt fericit s? m? g?sesc în mijlocul reprezentan?ilor ??rii, întrun?i ast?zi, pentru întâia oar?, dup? o îndelungat? întrerupere a vie?ii parlamentare. Primul meu gând se îndreapt? c?tre scumpa mea armat? ?i c?tre to?i acei care s-au jertfit pe câmpul de lupt?, în r?zboiul purtat împotriva Germaniei hitleriste ?i alia?ilor ei, redobândind libertatea ?i independen?a (?) patriei noastre. Deopotriv?, exprim?m sim??mintele noastre de recuno?tin?? c?tre glorioasa armat? sovietic? ?i c?tre eroii ei, c?zu?i pe p?mântul ??rii noastre, pentru eliberarea poporului nostru ?i a Ardealului de Nord ?i pentru libertatea tuturor popoarelor.[…] Guvernul meu v? va supune spre examinare proiecte de legi pentru reorganizarea ?i simplificarea aparatului de stat. […] Pozi?ia extern? a României este o pozi?ie de activ? participare la opera de consolidare a p?cii interna?ionale. […] O preocupare a noastr? de c?petenie, o va forma, ca ?i pân? acum p?strarea ?i dezvoltarea rela?iilor de des?v?r?it? prietenie ?i strânsa colaborare cu Uniunea Sovietic?. […] Domnilor deputa?i, încredin?at c? guvernul meu va g?si în dragostea Domniilor voastre pentru ?ar? tot sprijinul necesar, v? urez munc? rodnic? ?i invoc binecuvântarea Celui Atotputernic asupra Domniilor voastre.” Trebuie men?ionat c? „guvernul lui” a fost cel condus de Petru Groza, din care f?ceau parte, printre al?ii: Teohari Georgescu, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Emil Bodn?ra?, Vasile Luca, etc.
 
Pe 15.10.1947, regele mai trage o fug? la Bucure?ti pentru un nou discurs „mobilizator”: „Doamnelor ?i domnilor deputa?i, cu adânc? mul?umire sufleteasc? (?) m? g?sesc din nou în mijlocul reprezentan?ilor ??rii, întruni?i ast?zi în a doua sesiune ordinar? a actualei legislaturi. Lucr?rile domniilor voastre în prima sesiune ordinar? ?i extraordinar? au fost rodnice.(? - s.n.) […] Guvernul meu va supune deliber?rii domniilor voastre proiectul de lege al reformei justi?iei, menit a asigura o mai bun? împ?r?ire a drept??ii prin apropierea aparatului judec?toresc de popor ?i prin introducerea în anumite complete de judecat? a judec?torilor populari ale?i. […] România va continua s? des?vâr?easc? colaborarea cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, a c?rei armat? ?i-a dat sângele pentru eliberarea p?mântului nostru ?i a c?rei sus?inere s-a manifestat în continuu în atâtea ceasuri grele pe care le-am str?b?tut de la terminarea r?zboiului ?i pân? azi. (? - s.n.) Prietenia ?i colaborarea în toate domeniile cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, ap?r?toare constant? a p?cii, a democra?iei ?i independen?ei popoarelor (? - s.n.) r?mân baza îns??i a politicii noastre externe. […] V? urez spor la munc?, rugând pe cel atotputernic s? reverse binecuvântarea asupra lucr?rilor domniilor voastre. Eu declar deschis? sesiunea ordinar?. Mihai I”.[6] ?i au urmat guvernele Petru Groza 3-4, sub care s-a petrecut distrugerea fibrei democratice a statului român !
 
Buna rela?ie a monarhului cu ocupan?ii sovietici se concretiza prin numeroase gesturi de curtoazie. Chiar dac? uneori prezen?a sa la numeroasele întâlniri stabilite de protocol era deranjant?, regele fiind nevoit s? se deplaseze de la Sinaia în capital? sau alte localit??i, majestatea sa î?i „f?cea datoria”. Generalul Susaikov îi era deseori partener de vân?toare, l-au decorat cu ordinul „Victoria” (Pobeda), în cadrul unui banchet fastuos, organizat în Sala Tronului. Regele nu a r?mas dator ?i i-a acordat Ordinul „Mihai Viteazul” mare?alului sovietic Malinovski. Din partea lui Stalin, ?eful statului român a primit drept cadou dou? avioane ruse?ti, U2. Tot generalul Susaikov îi procura regelui cauciucuri pentru automobil. Iar reginei-mam? Elena ultimele produc?ii ale cinematografiei sovietice. ?i al?i membri ai casei regale aveau rela?ii mai mult decât cordiale cu reprezentan?ii puterii sovieto-comuniste. Principesa Ileana, fiica (legitim?? - s.n.) cea mic? a Regelui Ferdinand I al României ?i a Reginei Maria se împrietenise cu Emil Bodn?ra?. El a invitat-o pe prin?es? la o petrecere organizat? la el acas?. F?când cuno?tin?? cu liderii comun?ti, Ileana i-a descris în culori foarte prietenoase: „Petru Groza: « ?tia s? fie antrenant într-o societate, de?i glumele sale erau prea pu?in rafinate», Gheorghiu-Dej: « un b?rbat solid ?i nu nepl?cut ca înf??i?are », Maurer: « mai distins decât ceilal?i din grup », Ana Pauker: «…cu ochi alba?tri t?io?i, privind pe sub sprâncenele joase ?i cu un zâmbet fascinant. […] Am avut întotdeauna impresia când m? aflam în preajma ei c? era ca un boa constrictor care abia a fost hr?nit, a?a c? nu te m?nânc? pe loc! »”.
 
În tot acest timp, pu?c?riile se umpluser? cu elita României, la „Canal” murea floarea societ??ii, în pu?c?ria din Pite?ti studen?ii erau „reeduca?i”, iar la Aiud ?i Sighet era aruncat?, în gropi comune, democra?ia. Regele Mihai domnea, împreun? cu „guvernele lui”, peste o ?ar? vândut? bol?evicilor ?i apoi distrus? de ace?tia![7]
- Va urma -


[1]  „Monitorul Oficial”, nr. 17, din 27.01.1945.
[2]  Arhivele Na?ionale, Bucure?ti, colec?ia Xerocopii Rusia, pachetul XIII, doc.5,f.21.
[3] Ibidem, dosar 9/1945, p.10-21.
[4] „Scânteia” nr.367 din 1 noiembrie 1945.
[5]  vezi dr. Petru Groza, 24 august 1945 - Stenograma ?edin?ei Consiliului de Mini?tri privind „greva regal?”.
footer