Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Conf. univ. dr. G.D. Iscru   
Joi, 17 Octombrie 2013 12:32

Drapelul RomânieiIstoria Tricolorului Na?ional

În numeroase cazuri, originea drapelului na?ional se afl? în tradi?iile poporului respectiv, parcurgând mai multe etape pân? a devenit însemn na?ional. La fel s-a întâmplat ?i în cazul tricolorului românesc, care, pân? în momentul afirm?rii sale ca simbol vexilologic na?ional, a str?b?tut mai multe perioade, prima fiind aceea a op?iunii pentru cele trei culori: ro?u, galben ?i albastru. Aceast? perioad? nu este motivat? documentar, presupunându-se c? tricolorul are origine popular?.

Conform ?tiin?ei heraldice[157], semnifica?ia celor trei culori este urm?toarea:[158] Ro?u este simbolul m?ririi, al bravurii, îndr?znelii ?i generozit??ii. Este o dovad? de mare distinc?ie ?i de aceea f?cea parte din componen?a stemelor princiare, iar pentru alte categorii sociale se purta numai cu aprobarea superiorului. Simbolizeaz?, de asemenea, sângele v?rsat în lupte, puterea de via?? ?i energia str?mo?easc?. Galben (sau aur) este simbolul m?ririi, al for?ei, bog??iei ?i purit??ii. Dar el reprezint? ?i holdele aurii de grâu din timpul verii. Albastru (sau azur) reprezint? aerul, cel mai nobil element dup? foc, ?i simbolizeaz? blânde?ea, frumuse?ea, noble?ea ?i buna credin??. El aminte?te ?i de legea noastr?

De la op?iunea coloristic? la prezen?a pe drapel a tricolorului

Cele trei culori folosite cu predilec?ie de c?tre români s-au reg?sit în perioada de mijloc a evului mediu românesc ?i în costumul militar. Miniaturile din Chronicon Pictum Vindobonehse arat? pe o?tenii români „în straie ??r?ne?ti, cu c?ciuli conice înalte, cu sarici mi?oase lungi”.[159] Cavalerii din ?ara Româneasc? aveau tunic? de zale, pantaloni scur?i ro?ii, ciorapi lungi alba?tri, scut, coif cu crenier? ro?ie, spad? ?i suli??.[160] Cavalerii din Moldova - a?a cum rezult? dintr-o pictur? pe lemn de la m?n?stirea Bistri?a, purtau o tunic? de culoare ro?ie, o cing?toare albastr? de care atârna spada, iar în picioare aveau cizme c?r?mizii ?i pe umeri o manta ro?ie.[161] Înlocuirea „balaurilor” pe care i-am întâlnit la vlahii din sudul Dun?rii la sfâr?itul secolului al XH-lea cu „icoanele cre?tine?ti” a reprezentat momentul în care poporul român a renun?at la vechile simboluri. Sfântul Gheorghe, devenit patronul bisericii ortodoxe române?ti, a ucis „balaurul” marcând începutul luptei pentru ap?rarea credin?ei cre?tine, dar nu l-a exclus din simbolistica româneasc?. „Balaurul” (dragonul) s-a întors pe p?mânt românesc din Europa central?, unde catolicismul a dat o nou? interpretare simbolisticii sale. In Imperiul Romano-German s-a instituit Ordinul Dragonului - ordin cavaleresc, prin care s-a încercat revitalizarea str?vechiului mit care simboliza virtutea, curajul, demnitatea ?i onoarea cavalereasc?. Unul dintre fiii lui Mircea cel B?trîn, Vlad, a ob?inut sprijinul împ?ratului Sigismund de Luxemburg pentru a ocupa tronul ??rii Române?ti, în competi?ia cu fra?ii s?i, în schimbul acord?rii c?lug?rilor minititi a dreptului de a r?spândi catolicismul în ?ara Româneasc?.[162] El a fost cel ce a adus dragonul din nou pe p?mânt românesc, dar sub semnul crucii catolice, în calitate de cavaler al Ordinului Dragonului. Acest dragon nu a reu?it s? fie ceea ce fusese alt?dat? „balaurul” zbur?tor p?strat aproape 2000 de ani „sub semnul lupului”. Acest dragon „sub semnul crucii catolice” n-a reu?it s? fie mai mult decât simbolul heraldic al familiei lui Vlad al II-lea (voievod al ??rii Române?ti între anii 1436-1442, 1443-1447), care a r?mas în con?tiin?a poporului român sub forma Dracul (Dracula), tocmai pentru c? a readus „balaurul” str?vechi sub semnul crucii catolice, pe care românii au respins-o, ca ap?r?tori ai ortodoxiei. Dragonul e adus din Europa central? ?i s-a p?strat pe monede de bronz emise de Vlad Dracul[163] precum ?i în stema acestui voievod, încrustat? pe turnul m?n?stirii Arge?.[164] Pe plaiurile române?ti, a reg?sit cel?lalt dragon, p?strat „sub semnul lupului” în interiorul ob?tilor s?te?ti.

Utilizarea preferen?ial? a celor 3 culori - ro?u, galben ?i albastru - se constat? documentar, la începutul secolului al XV-lea, în c?r?ile biserice?ti manuscrise ?i apoi în cele tip?rite (a doua jum?tate a secolului), în ?es?turi, broderii ?i pictur?.

Men?ion?m în acest sens Tetraevangheliarul realizat la m?n?stirea Tismana (?ara Româneasc?) de p?rintele Nicodim în 1404 sau cel realizat de Gavril Uric la m?n?stirea Neam? (Moldova), în 1429, considerat „manuscrisul care deschide drumul miniaturisticii române?ti”[165]; are chenarele ornamentate cu ro?u, galben ?i albastru. La sfâr?itul manuscrisului, Nicodim a desenat un minunat coco? oltenesc colorat în ro?u (c?r?miziu), galben ?i albastru. Cromatica din unele portrete, scene ?i chenare ale manuscriselor, precum ?i din alte capodopere ale ?colilor de miniaturistic? din ??rile Române constituie dovezi ale întrebuin??rii cu predilec?ie a celor trei culori: ro?u, galben, albastru, cu diverse nuan?e.[166]

Afirma?iei noastre i se al?tur? pictura mural? bisericeasc?. In portretele sfin?ilor, în cele ale ctitorilor, în frescele reprezentând diferite scene biblice s-au folosit foarte mult cele trei culori sau alte nuan?e ale lor. Desigur, se poate constata folosirea acestor nuan?e în întreaga pictur? cre?tin?, dar nic?ieri ele nu au devenit culori ale stindardului na?ional. în secolul al XVI-lea, op?iunea coloristic? se întâlne?te ?i în cancelariile domne?ti. Tratatul din 17 august 1511, prin care Vl?du?, domnul ??rii Române?ti, f?g?duia regelui Ungariei, bra?ovenilor ?i locuitorilor din ?ara Bârsei pace ?i prietenie, are al doilea sigiliu (dup? cel mare al domnului) atârnat la document cu un ?nur împletit din 3 ?uvi?e de m?tase: ro?ie, galben?, albastr?.[167] O dovad? important? în leg?tur? cu op?iunea coloristic? o constituie ?i diplomele de înnobilare acordate de Minai Viteazul, dup? intrarea triumfal? în Alba Iulia[168], unor boieri munteni ?i unor nobili transilv?neni.

M?rturii documentare din aceast? perioad? ?i din secolul al XVII-lea înt?resc constatarea c? cele trei culori erau ?i ale Transilvaniei. Astfel, pe blazonul lui Mathia Szekely, înt?rit sau acordat de Mihai Viteazul înainte de Unirea Moldovei (1600) ?i pe blazonul românului Strava din Porumbacul de Sus (districtul F?g?ra?), din 1630, avem prezente cele trei culori, ro?u, galben ?i albas[169]. La fel erau ?i blazoanele celor 55 de b?n??eni înnobila?i de principele Gheorghe Rakoczi I, prin diploma din 15 august 1645.170 Chiar ?i cromatica diplomei este tricolor?. Se precizeaz? c? noul blazon const? dintr-un „scut militar de culoarea cerului”, timbrat (protejat) de o „coroan? de aur”, care la rândul ei avea deasupra un coif cu diadem? regal?. Din coif ie?ea o lance împodobit? „cu dou? pânze de culoare ro?ie ?i galben?. Din vârful coifului c?deau, de o parte ?i de alta a scutului, panglici de diferite culori”.

Prima apari?ie a stemei Transilvaniei cu cele trei culori o g?sim pe o hart? de la 1624. Cea dintâi men?iune documentar? expres? a tricolorului folosit ca steag ?i intrând ca atare în compunerea armelor Transilvaniei dateaz? din 2 noiembrie 1765, când Transilvania a fost proclamat? „Mare Principat” prin diploma dat? de M?ria Tereza. Stema ei avea urm?toarea înf??i?are: un scut t?iat de o band? ro?ie, având deasupra câmp albastru (vân?t, albastru deschis), în centru cu un vultur negru ie?ind, în dreapta soarele auriu ?i în stânga luna argintie. In câmpul inferior, de culoare galben?, ?apte turnuri ro?ii dispuse patru sus ?i trei dedesubt. A?adar, ansamblul cromatic era: ro?u, galben, albastru.[171]

In secolele al XVII-lea - al XVIII-lea în ?ara Româneasc? ?i Moldova, cele trei culori apar tot mai des în documentele emise în cancelariile domne?ti. Sub domniile lui Radu Mihnea (1601-1602), Matei Basarab (1632-1654), Vasile Lupu (1634-1653), ?erban Cantacuzino (1678-1688) ?i Constantin Brâncoveanu (1688-1714) se observ? o adev?rat? „explozie” a folosirii celor trei culori.[172]

Acelea?i culori sunt prezente ?i în stema domnului ??rii Române?ti, Constantin Brâncoveanu, pictat în frontispiciul diplomei imperiale ce i s-a acordat în 1688 de c?tre împ?ratul Leopold, înainte de a fi voievod al ??rii Române?ti ?i prin care 1-a numit conte al regatului Ungariei. Descrierea este urm?toarea: „Azur pe o teras? verde pe care se afl? un c?l?re? în armur? antic? roman?, c?lare pe un cal alb în galop, ?inând frâiele calului cu mâna stâng?; în mâna dreapt? ?ine o sabie goal? în vârful c?reia se afl? înfipt un cap de turc cu turban. Scutul este timbrat de un coif în cre?tetul c?ruia se afl? o coroan? regal?; ambrechine de aur la dreapta; de argint ?i ro?ii la stânga”. Pe scut, într-un câmp albastru, se afl? un c?l?re? pe un cal alb; c?l?re?ul este îmbr?cat în haine în nuan?e de ro?u ?i galben.[173]

În perioada domniilor fanariote, utilizarea celor trei culori în cancelaria domneasc? continu?. Fondul cromatic apare chiar ?i în stema ??rii Române?ti ?i este tricolor, dup? cum rezult? din hrisovul lui Matei Ghica Voievod din 21 octombrie 1752.[174] La fel panglicile care încadreaz?' cartu?ul cu semn?tura autografa a domnului.

A?adar, cromatica tricolor? la români a avansat încet ?i perseverent c?tre însemnele suveranit??ii. Op?iunea a fost sesizat? pe întreg spa?iul locuit de români, simbolizând ?i efortul de realizare a unit??ii ?i independen?ei statale. O emo?ionant? îmbinare a acestor deziderate a constituit-o stema unit? a celor dou? ??ri române?ti, executat? dup? r?pirea Moldovei de Nord de c?tre Imperiul habsburgic (1775), urmat? de asasinarea voievodului protestatar Grigore al III-lea Ghica. Herbul[175] respectiv nu este o stem? a familiei Ghica.

În câmpul superior al scutului, pe fond verde, se pot vedea lacrimi de argint dispuse ?ase vertical ?i ?ase invers, iar între acestea ?ase bezan?i de aur. în registrul inferior, despicat ?i t?iat pe un câmp albastru în dreapta vulturul cruciat de aur (galben), simbolul ??rii Române?ti, în zbor vertical. în stânga, pe fond ro?u, capul de bour al Moldovei, de aur (galben).[176] Compozi?ia heraldic? sugereaz? c? cele dou? ??ri Române?ti aveau aceea?i sup?rare: pierderea teritoriului Moldovei de Nord, numit? de atunci Bucovina.

La începutul secolului al XlX-lea, în finalul unor hrisoave domne?ti, în armorialul care înconjoar? însemnele de autentificare, apar steaguri. Cit?m în acest sens hrisovul din 29 octombrie 1803 emis de Alex. Constantin Moruzi, domnul Moldovei. în partea inferioar? a actului, de o parte ?i de alta a cartu?ului ce cuprinde semn?tura autografa a domnului, se afl? câte trei drapele bicolore: albastru-galben, albastru-ro?u, galben-verde. Imaginea coloristic? dat? de maniera dispunerii steagurilor este aceea a unui stindard tricolor.[177]

A doua etap? în istoria tricolorului începe cu prezen?a culorilor na?ionale pe primul drapel propriu-zis al primei reprezentan?e na?ionale din istoria modern? a României, care a fost Adunarea Norodului din vremea revolu?iei din 1821, condus? de Tudor Vladimirescu. Flamura lui, puternic deteriorat? de-a lungul timpului, se afl? la Muzeul Na?ional de Istorie, unde a fost restaurat?; dar, evident, restaurarea nu-i poate reda înf??i?area ini?ial?. Numai o reconstituire a ei, în tehnica tradi?ional? a picturii biserice?ti, dup? documentele existente, dup? pigmen?ii de culoare ce se mai pot depista pe flamura decolorat? ?i dup? singura cromolitografié a flamurii, p?strat? în cartea lui P.V. N?sturel[178], ne va mai putea reda acest steag cu aproxima?ia oric?rei restaur?ri, a?a cum a fost. La aceasta se adaug?, obligatoriu, facsimilarea* ciucurilor tricolori care se ata?au în vârful hampei (uni?i fiind într-unui singur c?tre dispozitivul de ag??are). O reconstituire a acestui steag de mare adâncime filosofic?, istoric? ?i de o frumuse?e aparte a fost realizat? de doamna Olivia Strachin?, specialist? în tehnica facsimil?rii manuale, cu prilejul bicentenarului na?terii lui Tudor Vladimirescu (1980) ?i a celei de a 160-a anivers?ri a revolu?iei (1981). Cu prilejul men?ionat, tot doamna Olivia Strachin? a redescoperit ?i a determinat repunerea în circuit ?tiin?ific ?i muzeistic a ciucurilor tricolori de la "Steagul cel mare" de la 1821, ciucuri pe care i-a ?i facsimilat. Pânza steagului este de m?tase alb?, c?ptu?it? ulterior cu m?tase albastr?. Flamura (1,52 m x 1,85 m) este pictat? în tehnica tradi?ional? a picturii biserice?ti, iar cromatica figurilor de pe dânsa este covâr?itor tricolor?. In centrul flamurii este Sfânta Treime, flancat? dreapta-stânga de doi sfin?i militari: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe în marginea flotant? ?i Sfântul Theodor Tiron la hamp?, ambii în pozi?ii unice ?i adânc gândite. Sub Sfânta Troi?? este pictat? o ghirland? de frunze de dafin în aur, legat? cu o panglic? ro?ie. în interiorul ghirlandei se afl? o acvil? neagr?, cu ciocul îndreptat spre aripa stâng?, cu zborul jos, cu crucea de aur în cioc. C?tre Sfânta Treime se înal?? ruga întregului popor român, prin versuri puse sub stema ??rii:

Tot norodul românesc/ Cu puterea ta cea mare/ Pe tine te prosl?vesc/ ?i în bra?ul t?u cel tare/ Troi?? de o fiin??,/ N?dejde de dreptate/ Trimite-mi ajutorin??./ Acum s? am ?i eu parte.

Ciucurii, element popular de tradi?ie str?veche, sunt realiza?i din fire de m?tase, „culorile na?ionale” ro?u-galben-albastru fiind dispuse în dublu registru: pe fire lungi, acoperite pân? spre jum?tate de fire scurte; culorile sunt dispuse dou? câte dou? pe cei trei ciucuri care se adun? apoi într-unui singur spre dispozitivul de ag??are la hamp?. Steagul acesta a fost executat la m?n?stirea Antim din Bucure?ti, atunci metoh al Episcopiei Curtea de Arge?, unde p?storea episcopul Ilarion, cunoscut sfetnic al lui Tudor Vladimirescu. A fost, probabil, sfin?it tot acolo, apoi, poate, ?i în cadrul Adun?rii Norodului, dup? tradi?ie. Steagul va fi înso?it Adunarea de la constituirea ei la Pade? ?i pân? când Tudor Vladimirescu, victim? a complotului eterist de la Gole?ti, l-a încredin?at ?efului tunarilor s?i, Ianache Cacale?eanu. Acesta l-a ?inut bine ascuns în casa lui de la Tâmbure?ti (jud. Dolj) timp de câteva decenii. C?tre sfâr?itul vie?ii l-a adus la Craiova, transmi?ându-1 fiului s?u George Cacale?eanu, ajuns ulterior maior în Garda civic?. în anul 1882, acesta din urm? a acceptat s?-l doneze patrimoniului na?ional. Ceremonia pred?rii steagului a avut loc în ziua de 17 mai 1882 (st. vechi) în garnizoana Craiova în prezen?a fiului lui Ion Cacale?eanu, maiorul G.Cacale?eanu. Cu acest prilej, acesta a ?inut o cuvântare impresionant?: „Domnilor comisari, sunt 61 de ani de când cu cea mai mare îngrijire ?i venera?iune s-a p?strat în familia mea acest sacru odor, stindardul domnului Tudor Vladimirescu. Dup? ce printr-o nefericit? ?i fatal? soart? eroul nostru na?ional c?zu sub loviturile asasinilor, steagul r?mase în mâinile unui camarad de arme, c?pitanul artileriei sale, r?posatul maior Ion Cacale?eanu, p?rintele meu. Primind de la bunul ?i mult regretatul meu p?rinte aceast? eroic? ?i pioas? mo?tenire am conservat-o cu religiozitatea iubirii de patrie, cu venera?iunea ce datoreaz? fiul c?tre cei ce l-au crescut, cu speran?a, ast?zi realizat?, ca modestul cet??ean, care nu putea decât pândi ora de libertate ?i independen?? a na?iei spre a desf??ura înaintea ochilor na?iunei acest mândru simbol”[179].

Flamura, consolidat? sumar, a fost ridicat? de la Craiova de o delega?ie a Academiei Române în frunte cu B. P. Ha?deu, într-un cadru solemn, iar prin g?rile pe unde trecea trenul care o ducea în Capital?, i s-au prezentat onoruri militare.

Steagul a fost adus la Bucure?ti în vederea arbor?rii lui la festivitatea s?rb?toririi independen?ei na?ionale a României în anul 1882. ?i, într-adev?r, flamura steagului a fost inclus? în cadrul paradei militare de la 10 mai 1882.[180]

Importan?a acestui moment istoric crucial - revolu?ia de la 1821 -, îmbinarea unei str?vechi ?i neîntrerupte tradi?ii privitoare la op?iunea cromatic? a românilor pentru cele trei culori - ro?u-galben-albastru - în acest steag de o mare ?i tulbur?toare frumuse?e, un steag propriu-zis, nu un steag pictat în finalul unui hrisov domnesc, steag al unei institu?ii cu totul reprezentative în epoca de rena?tere na?ional?, factor politic de decizie ?i for?? armat? deopotriv?!, care pentru prima dat?, a „lansat”, ca principiu politic suprem, suveranitatea poporului, steagul acesta devenind, astfel, primul simbol vexilologic modern al suveranit??ii poporului, toate acestea ne determin? s? consider?m „Steagul cel Mare” de la 1821 ca primul steag tricolor din istoria românilor. Consacrarea lui în acel moment crucial al istoriei na?ionale, prin institu?ia care st? la temelia Reprezentan?ei moderne are, în concep?ia noastr?, o mai mare îndrept??ire pentru o atare considera?ie decât firmanul sultanului otoman din 1834, prin care se aprobau cele trei culori ale steagului, la solicitarea Domnului p?mântean („regulamentar”) Al. D. Ghica (1834-1842). Aceasta nu scade cu nimic impor-tan?a „momentului 1834” din istoria tricolorului românesc, ci îi red? locul exact.

In anii urm?tori întâlnim cele trei culori ?i pe alte steaguri. De pild?, pe steagul Agiei.[181] Steagul Agiei, confec?ionat sub domnia lui Grigore D. Ghica (1822-1828), avea pânza din m?tase galben?, de dimensiune 2, lm x 2,40 m. Pe fa?a steagului se pot vedea un cadru de aur ?i, în mijloc, o ghirland? de aur. în interiorul ghirlandei, pe albastru, se afl? o acvil? neagr? cu ciocul spre aripa stâng?, cu crucea de aur în cioc, stând pe un munte verde. Sub acest munte ?i între ghirland? se afl? urm?toarea inscrip?ie cu litere negre, în limba român?:

„F?cutu-s-au acest steag al Agiei la prefacerea Domnilor dintre p?mânteni ai ??rii Rumâne?ti, M?ria Sa Grigorie Dimitrie Ghika Voevod, cu anii 1822, prin epistasia dumnealui vel aga Mih?i?? Filipescu”.

Ghirlanda este timbrat? de o coroan? regal?, iar la spatele ei se încruci?eaz?: tuiuri, buzdugane, drapele, stindarde, l?nci, s?bii, pu?ti, topoare, tobe etc; în partea inferioar? a flamurii se afl? brodat? o balan??. In marginea liber? a steagului, sus, se afl? o lun? nou? de aur, iar în partea opus?, jos, un soare tot de aur. Pe fa?a a doua a steagului sunt reproduse identic acelea?i obiecte, în sens invers, în afar? de imaginea din interiorul ghirlandei unde, în locul acvilei, se afl? reprezentat? scena Bunei Vestiri (îngerul cu crin ?i Maica Domnului). Sub icoan? se afl? brodat? aceea?i inscrip?ie de pe fa?a întâi. Este foarte posibil ca prima men?iune despre vechimea op?iunii române?ti pentru cele trei culori s? o fi f?cut domnitorul „regulamentar” Al. D. Ghica, atunci când în 1834, deci chiar în primul an de domnie, a solicitat Por?ii Otomane - puterea suzeran? - s? aprobe simbolul vexilologic al ??rii Române?ti. De vreme ce sultanul a aprobat aceste trei culori - ro?u-galben-albastru, fie ?i numai pentru „mili?ia (o?tirea) na?ional?” ?i pentru pavilionul navelor[182] înseamn? c? domnitorul pe acestea le-a cerut, oferind ?i motiva?ie. Nu cunoa?tem acest memoriu, dar hati?eriful sultanului a fost publicat în „Buletin. Gazet? oficial? a ??rii Române?ti”, nr. 34 din 14 octombrie 1834, p. 147.

Drapelele[183] au fost înmânate o?tirii de domnitorul Al. D. Ghica pe baza acestui hati?erif. Red?m textul integral al documentului: „Pentru Steag Deosebitule dintre cei mai ale?i ai neamului lui Isus, tu obl?duitorule al Valahii Alexandru Ghica Voevod. Fie-?i sfâr?iturile bune! Ajungând aceast? a noastr? împ?r?teasc? porunc?, ?tiut s?-?i fie c? pe lâng? Imp?r?te?tile Noastre înalte daruri r?v?rsate c?tre supu?ii No?tri Rumâni, binevoind, ad?og?m dup? a ta rug?ciune, ?i dau de steaguri, atât pentru cor?biile cele negu??tore?ti ce plutesc pe limanuri ?i alte schele ale împ?r??iei Noastre, cât ?i pentru o?tirile cele întocmite spre paza bunei orânduieli a ??rii. Drept aceia prin înalta Noastr? împ?r?teasc? porunc?, s? d? la cor?biile cele negu??tore?ti, steag cu fa?a galben? ?i ro?ie, având pe dânsul ?i stele, ?i la mijloc pas?re albastr? cu un cap. Iar la cele ost??e?ti alt steag cu fa?a ro?ie, albastr? ?i galben?, având ?i acesta stele ?i pas?re cu un cap, la mijloc, precum de c?tre Noi s-au g?sit cu cale...”. Drapelele înmânate celor ?ase batalioane, ce alc?tuiau cele trei regimente de infanterie de linie, aveau urm?toarea descriere[184]: Pânza din m?tase, având dispuse orizontal câte trei fâ?ii egale, de culoare ro?ie (sus), galben? (la mijloc) ?i albastr? (jos). Dimensiunea: l,60m x 1,50m. Pe fâ?ia galben?, în centru, se afl? pictat? o acvil? neagr? cu zborul jos, cruciat? ?i coronat? princiar din aur, fixând cu gheara dreapt? un buzdugan, iar cu stânga o spad?, ambele din aur. Acvila este înconjurat? de o ghirland? din frunze de stejar ?i frunze de lauri. In dreapta ?i în stânga ghirlandei, pe fâ?ia galben?, se afl? câte o stea din aur cu ?ase raze. In col?uri este câte o acvil? din aur, identic? cu cea din mijlocul pânzei, cu sceptru în gheara dreapt?. Ambele fe?e ale drapelului sunt identice. Drapelul are forma p?trat? cu latura de 1,44 m. Hampa este din lemn de esen?? tare, lung? de 3,140 m, având în vârf o acvil? acronocat? ?i cruciat?, înalt? de 0,300 m care ?ine în gheare dou? fulgere.[185]

La 8 noiembrie 1834, a avut loc înmânarea primelor drapele unit??ilor militare moldovene în cadrul festivit??ilor desf??urate la Ia?i cu prilejul zilei de na?tere a domnitorului Mihail Sturdza.[186] înaintea pedestrimii ?i a c?l?ra?ilor aduna?i în careu în fa?a bisericii Sf. Spiridon ?i în prezen?a domnitorului înso?it de aghiotan?ii s?i ?i de dreg?torii ??rii, adjutantul regimentului a citit înalta porunc? de zi nr. 27 din 4 noiembrie 1834, prin care Mihail Sturdza ar?ta c? sultanul a înt?rit „Mili?iei Noastre dreptul de a avea steag, dup? modelul de Noi propus, dup? care s-au înfiin?at acel cu nr. 1 pentru Infanterie ?i acel cu nr. 2 pentru Cavalerie, carele, pe lâng? aceasta trime?ându-le, le afierosesc Mili?iei. Aceste semne ast?zi întâia oar? sunt înf??i?ate înaintea ochilor vo?tri spre a primi cereasca bun? cuvântare, de unde prin bisericeasc? sfin?ire, s? va rev?rsa ?i asupra voastr? harul cel mântuitor înt?rindu-v? cu vârtute ost??easc? ?i cu dragoste de patrie”.[187] Dup? depunerea jur?mântului, osta?ii cu dat „întâia oar? steagurilor sale cinstea militar?, ?i apoi în mar? ceremonios, au trecut înaintea M . Sale ?i l-au urat”.[188] Drapelul batalionului de infanterie[189], model 1834, confec?ionat din tafta bicolor?, are form? p?trat?, cu latura de 1,44 m. Pe fondul general al pânzei de culoare albastr?, culoarea ro?ie formeaz? câte un p?trat în fiecare dintre cele patru col?uri. Dispunerea culorilor este identic? pe ambele fe?e, celelalte elemente fiind îns? diferite. Pe avers, în centrul pânzei, pe fondul albastru, în interiorul unei ghirlande de frunze de m?slin, se afl? capul de bour, având între coarne o stea argintat? cu opt raze, iar deasupra o coroan? princiar?; în mijlocul celor patru p?trate ro?ii se g?se?te câte o stea argintie de forma celei dintre coarnele bourului. Pe revers, în centrul pânzei, este reprezentat Sf. Gheorghe c?lare pe un cal alb, ucigând o scorpie, în timp ce în col?uri, în p?trate ro?ii se disting monograma domnitorului Mihail Sturdza - ?i câte o stea argintie tot în opt col?uri. Hampa drapelului este din lemn vopsit negru. Vârful nu se mai p?streaz?.
Stindardul cavaleriei, model 1834, nu se deosebe?te de steagul infanteriei descris mai sus decât prin dimensiuni, latura pânzei fiind de numai 1,15m.
Aceste drapele, repartizate unit??ilor militare moldovene în 1834, au r?mas în dotare pân? în anul 1849, când schimbarea domnitorului a atras dup? sine ?i înlocuirea steagurilor militare cu altele noi.* În 1834 o?tirea se reduce din nou la un regiment cu un batalion de infanterie ?i un escadron de cavalerie.* Drapelele care au constituit model pentru descriere au numerele de inventar 1643 ?i respectiv 14020 ?i se afl? în colec?ia Muzeului Militar Na?ional.
Stemele districtuale au fost recunoscute oficial ?i riguros fixate în 1831, iar mai târziu au fost consfin?ite prin decrete domne?ti de c?tre Alex. Ghica în ?ara Româneasc? ?i Mihail Sturdza în Moldova (ad?ugate în Regulamentul Organic). Aceste steme au fost aplicate ?i pe drapelele doroban?ilor de jude? pân? în anul 1921, dup? cum urmeaz?:

Jude?ul Arge? o acvil?; ?inutul Bac?u o stânc? (sau mai multe stânci) de sare; ?inutul Boto?ani o coas?; jude?ul Br?ila o corabie cu pânze (între 1859-1863 o ancor?); jude?ul Buz?u Biserica episcopal? flancat? de o pas?re; ?inutul Cîrlig?tura (desfiin?at în 1835) un lup; ?inutul Covurlui o corabie, apoi în 1859 o ancor?; jude?ul Dîmbovi?a un ?ap (din 1874, în paralel ?i o c?prioar?); jude?ul Dolj un pe?te; jude?ul Dorohoi un rac; jude?ul F?lciu un bou; jude?ul Gorj un cub; ?inutul Her?a (desfiin?at în 1835) o mân? ?inînd o balan??; ?inutul Hârl?u (desfiin?at în 1835) trei arbori planta?i într-un peisaj de p?dure; jude?ul Ialomi?a un pe?te, de la 1819 bro?înd peste un snop de grîu; ?inutul Ia?i un cal; jude?ul Ilfov Biserica mitropoliei bucure?tene flancat? de Sf. Constantin ?i Elena; jude?ul Mehedin?i un stup (1722) apoi din 1782 o albin?; jude?ul Muscel o pas?re - de la 1819 pas?re cînt?toare pe o ramur?, iar de la 1864 în paralel ?i o acvil?. De drept, ?i de fapt un drept bazat în primul rând pe voin?a poporului, pe suveranitatea lui, afirmat? în revolu?ia din 1821, iar nu pe aprobarea sultanului otoman, survenit? formal, ?i la solicitarea ?i propunerea factorului politic intern, în 1834 tricolorul ro?u-galben-albastru devenise simbol vexilologic na?ional, drapel na?ional, însemn al suveranit??ii na?ionale, chiar dac? aceasta nu era complet? înc?. R?mâneau de înl?turat amestecul puterilor suzeran? ?i „protectoare” în treburile interne, practici contrare prevederilor tratatelor ?i altor acte care garantau autonomia, adic? suveranitatea intern?. R?mânea de cucerit suveranitatea extern?. Este cazul s? not?m c? de la începutul sec. al XlX-lea ?ara Româneasc? devenise, pentru români, „pivotul” luptei pentru unitate ?i independen??. „Partida na?ional?” animat? de „spiritul na?ional ?i patriotic” care „luase o putere mare din revolu?ia de la 1821”, cum pe drept scria Nicolae B?lcescu, partid? ce urm?rea s? înl?ture „ciocoismul ?i fanariotismul” ?i s? înal?e „românismul” la putere[190], a preluat discret tricolorul în programul s?u politic.

Scutul este timbrat de o coroan? princiar? de sub care ies ?i cad lambrechinuri care înconjoar? scutul. La spatele scutului se g?sesc încruci?ate o sabie ?i un buzdugan: leii sunt plasa?i deasupra unei panoplii formate din steaguri, arme, tobe, ?evi de tun, ghiulele. Pe cealalt? fa?? a steagului este zugr?vit un cadru de flori de aur ?i Sfântul Gheorghe c?lare pe un cal alb (de argint), omorând un balaur ro?u pe o teras? verde. Pr?jina are în vârf un glob poleit cu aur.[193]

Pentru Moldova din vremea domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849) s-a p?strat unul din steagurile ost??e?ti. Flamura era din tafta, de form? p?trat?; pe un fond ro?u se afl? o cruce albastr? în care e înscris capul de bour de aur, având între coarne o stea de argint cu opt raze. O ghirland? verde de m?slin înconjura capul de bour, care avea deasupra o coroan? princiar?. In col?urile pânzei se afl? câte o stea de argint cu opt raze. Pe cealalt? fa?? a steagului, Sf. Gheorghe îmbr?cat în ve?minte de lupt?, c?lare pe un cal alb, omoar? un balaur care se afl? pe o teras? verde. In col?urile pânzei se afl? monograma M de aur, având deasupra câte o stea de argint cu opt raze.194

-------------------------------------------

[157] Heraldica - ?tiin?? auxiliar? a istoriei, care se ocup? cu stabilirea principiilor teoretice pentru compunerea unei steme, precum ?i cu descrierea, cercetarea ?i interpretarea acesteia.
[158] Marcel Sturdza-S?uce?ti, Heraldica. Tratat tehnic. Bucure?ti, Ed. ?tiin?ific?, 1974, p. 40; P. Fal?, Steagul sau drapelul. Na?ia sau neamul. B?l?i, 1919, p. 2.
[159] Dinu C. Giurescu, ?ara Româneasc? în secolele XIV-XV, Bucure?ti, 1973, p.330.
[160] Istoria militar? a poporului român, vol. II, Ed. Militar?, Bucure?ti, 1986, p. 66.
[161] Ibidem.
[162] Emil Stoian, Vlad ?epe?. Mit ?i realitate istoric?, Ed. Albatros, Bucure?ti, 1989, p. 13.
[163] Octavian Iliescu, Vlad l'Empereur et le droit monétaire, în „Revue Roumaine d'Histoire”, tome XVIII, janvier-mars, 1979, 1, p. 1117.
[164] Pavel Chihaia, De la Negru Vod? la Neagoe Basarab. Interferen?e literar artistice în cultura româneasc? a evului mediu, Bucure?ti, 1976, p. 187-194.
[165] Gh. Popescu-Vâlcea, Miniatura româneasc?, Bucure?ti, Ed. Meridiane, [1981, p. 11.
166] Stau dovad? în acest sens reproducerile din lucr?rile: G. Popescu-Vâlcea, op. cit.; idem, Slujebnicul mitropolitului ?tefan al Ungrovlahiei (1648-1688), Bucure?ti, 1974; albumul de documente editat de Arhivele Statului, M?rturii ale trecutului. Album de documente. Bucure?ti, 1981, ?i ed. a 2-a, 1992, passim.
[167] Arhivele Statului Bra?ov, colec?ia Privilegii, doc. nr. 742; vezi ?i M?rturii ale trecutului. Album de documente, p. 73-74.
[168] Marcel Sturdza-S?uce?ti, Alex. Gon?a, Tricolorul românesc simbol al unit??ii na?ionale sub Mihai Viteazul, în „Revista Arhivelor”, XI, 1968, nr. 2, p. 68-78. Autorii reproduc blazonul lui Preda Buzescu, pe acelea ale românilor transilv?neni Gheorghe de Ciocone?ti, castelan al Sidovarului, ?i pe cel al fra?ilor Nicolae, Ioan ?i Petru, pe al lui Sindea din Ro?cani (districtul Dobra, comitatul Hunedoara), Strava de Porumbacu de Sus. Diploma lui Gheorghe Csokonesti se afl? la Bibi. Acad. Române ?i se mai afl? reprodus? de St. D. Greceanu în lucrarea Eraldica Român?, Bucure?ti, 1900, fl. LXII-LXIII.
[169] Ibidem. Atragem aten?ia c? acest articol a fost contestat de numero?i cercet?tori ?i speciali?ti din domeniul heraldicii. Men?ion?m punctul de vedere al distinsului specialist I. N. M?nescu, secretarul Comisiei de heraldic?, genealogie ?i sigilografie de pe lâng? institutul „N. Iorga” din Bucure?ti. Acesta contest?, aducând argumente pertinente, cele 5 steme prezentate de M. Sturdza-S?uce?ti ?i Alex. Gon?a ?i care ar con?ine tricolorul na?ional. Consider? c? acestea au fost reproduse dup? un izvor intermediar, probabil dup? o colec?ie personal? a lui M. Sturdza-S?uce?ti, dar c?, pentru unele, s-a inspirat din lucrarea lui Ioan Cavaler de Pu?cariu, Date istorice privind familiile nobile române, I, Sibiu, 1892, p. 46, lucrare care con?ine ?i ea unele inexactit??i (pentru stema fam. G. de Csok?ne?ti din Ro?cani). I. N. M?nescu consider? c? stemele reprezint? contrafaceri ?i c? nu putem vorbi sub mei o form? de prezen?a tricolorului la 1600, dar sesizeaz? folosirea intens? a celor trei culori, ro?u, galben (aur), albastru în heraldica transilv?nean? în sec. XVII-XVIII. Pentru aceast? problem?, vezi Arh. St. Bucure?ti, fond A. Sacerdo?eanu, dosar 167(25), 1972, unde se afl? ms. dactilo al dl. I. N. M?nescu, intitulat: în chestiunea tricolorului românesc sub Mihai Viteazul, p. 17. Regret?m, dar nu am aflat dac? a fost sau nu tip?rit ?i unde anume.
[170] Documentul a fost publicat de istoricul Costin Fene?an, în voi. Documente medievale b?n??ene. Timi?oara, Ed. Facla, 1981, p. 184, doc. nr. 83, cu o reproducere în alb-negru. Vezi ?i M?rturii ale trecutului. Album de documente, ed. a 2-a, p. 94-95. Originalul - Arh. St Ploie?ti, Colec?ia de documente nr. 1.
[171] Maria Dogaru, Aspira?ia poporului român spre unitate ?i independen?? oglindit? în simbol. Album heraldic. Bucure?ti, Edit. ?tiin?ific?, 1987, p. 22, fig. 14; Tausend Jahre Nachbarschaft Deutsche in Süd-Osteuropa, Bonn, 1981, p. 16-17.
[172] De remarcat în acest sens documentul din 10 iulie 1614 emis de Radu Mihnea prin care se înt?rea m?n?stirii Dealu st?pânirea peste satul numit Satu-Nou. Pe acest act, invoca?ia simbolic?, ini?iala ?i monograma domneasc? sunt foarte frumos ornate, exclusiv cu cele trei culori ro?u, galben (auriu), albastru (albastru vân?t); în vol.: M?rturii ale trecutului. Album de documente, ed. a 2-a, p. 86—87; Actul mitropolitului ??rii Române?ti, Antim Ivireanu, prin care erau stabilite regulile de conducere a bisericii Antim din Bucure?ti fondat? de el. (A?ez?mântul din 20 iulie 1715) - frontispiciul ?i chenarele în care predomin? cele trei culori - ibidem, p. 118-119. * teras? = termen heraldic care desemneaz? solul cu neregularit??ile lui reprezentat într-un scut.
[173] Le Compte Amedée de Foras, Notice historique généalogique sur les princes Bassaraba de Brancovan, Geneve, 1889, p. 1 -2. Autorul afirm? c? a avut diploma în mâinile sale, p. 17.
[174] M?rturii ale trecutului. Album de documente, ed. cit., p. 134—135.
[175] Termenul de herb este sinonim cu acela de stem?, blazon.
[176] Maria Dogaru, op. cit., p. 64-65, fig. 67.
[177] M?rturii ale trecutului. Album de documene, p. 164-165; vezi ?i actul din sept. 1804 ibidem, p. 166-167.
178 P. V. N?sturel, op. cit., p. 44-45, fig. 13. * Facsimil — reproducere riguros exact?, din punct de vedere al suportului, grafiei, ornamenta?iei ?i mijoacelor de validare a unui document, realizat? prin tehnici de reproducere normal?, tipografic? sau mixt?. Se utilizeaz? facsimilul pentru protejarea originalului.
[179] Marin Iordache, Noi considera?ii în leg?tur? cu steagul revolu?iei din 1821, în „Oltenia. Studii ?i Comunic?ri”, Craiova, III, 1981, p. 147; Gh. D. Iscru, Contribu?ii documentare privind steagul revolu?iei din 1821, în „Mitropolia Olteniei”, Craiova, 1981, nr. 7-9, p. 381.
[180] Pe larg despre toate acestea ?i despre reconstituirea prin facsimilare a steagului, vezi Gh.D. Iscru, Steagul revolu?iei din 1821, în „Revista Arhivelor”, Bucure?ti, 1981, nr. 2, p.204-212; idem. Contribu?ii documentare privind steagul revolu?iei de la 1821, în „Mitropolia Olteniei”, 1981, nr. 7-9, p. 381 -389; idem. Revolu?ia din 1821 condus? de Tudor Vladimirescu, Bucure?ti, Edit. Albatros, 1982, p. 101-110; Olivia ?i Alexandru Strachin?, Reconstituirea steagului revolu?iei din 1821, în „Revista Arhivelor”, 1981, nr. 2, p. 213—216.
[181] Catalogul colec?iilor, I Steaguri, Stindarde, Fanioane, întocmit de A. Potocki?i A. Velcu Bucure?ti, 1931, p. 405. Ms. dactilo aflat în Bibi. Muzeului Militar Na?ional (în continuare Catalogul colec?iilor).
[182] Primul vas care 1-a purtat a fost vasul românesc „Mari?a”. La Muzeul Militar National se afl?, din 1939, un steag al vasului de comer? „Hatmanul Vilara”, identic cu cel din hati?eriful din 1834; vezi Radu Rosetti, Când s-a adoptat steagul tricolor la noi, în „Anal. Acad. Române, Mem. Sec?. Ist.”, seria III, t. XI, Bucure?ti, 1939, p. 31-32. Flamura este din trei fâ?ii de culoare galben? cusute între ele (3,05 m x 4,780 m). Sus are fixat un dreptunghi ro?u, înalt de 1,12 m ?i lung de 2 m, împodobit cu 3 stele albe dispuse orizontal. Pe câmpul galben se afla vulturul cruciat ?i coronat de culoare albastr?. Vezi Catalogul colec?iilor, p. 405.
[183] Este vorba de drapelele batalioanelor 1 ?i 2 din Regimentul 1 infanterie de linie, ale batalioanelor 3 ?i 4 din Regimentul 2 infanterie de linie ?i ale batalioanelor 5 ?i 6 din Regimentul 3 infanterie de linie.
[184] Toate piesele au fost identice.
[185] A. Potocki, A. Velcu, Modelele drapelelor ?i stindardelor o?tirii din ?ara Româneasc?, în „Buletinul Muzeului Militar Na?ional”, nr. 5-6, 1939-1940, p. 28-30, Bucure?ti, 1940. în „Anuarul Prin?ipatului ??rii Române?ti”, tip?rit la Bucure?ti în anul 1842, în timpul domniei lui Alexandru D. Ghica, se afl? o plan?? color în care apare drapelul o?tirii muntene. Pornind de la aceast? plan?? color, P.V. N?sturel {op. cit., p. 51) face descrierea drapelelor înmânate de domnitorul Al. D. Ghica în 1834, precizând c? steagul era tricolor, iar pânza era înconjurat? de franjuri din fir de aur. în mijlocul pânzei, pe un scut alb se afl? o acvil? natural? cu zborul luat, încoronat? princiar ?i cruciat? din aur. Consider?m c? descrierea dat? de A. Potocki ?i A. Velcu este cea real? deoarece a fost f?cut? dup? drapelele care se p?strau la aceea dat? în colec?ia Muzeului Militar Na?ional. Flamura este din trei fâ?ii cusute între ele, de culoare galben? (3,65m x 4,78 m). Sus are fixat un dreptunghi ro?u înalt de 1,12 m ?i lung de 2 m împodobit cu trei stele albe desprinse orizontal. Pe câmpul galben, se afl? un vultur cruciat ?i coronat de culoare albastr?.
[186] „Buletin. Foaie oficial?”, Ia?i, an. II, nr. 86 din 8 noiembrie 1834, p. 468-469.
[187] Ibidem, nr. 83 din 28 octombrie 1834, p. 457.
[188] Ibidem, nr. 86 din 8 noiembrie 1834, p. 469.
[189] Armata moldoveana, format? în 1830 dintr-un batalion de infanterie ?i un escadron de cavalerie, ajunge la începutul anului 1831 s? se împart? în dou? batalioane de infanterie ?i dou? escadroane de cavalerie, din care, spre sfâr?itul lunii iulie 1832, se constituie dou? regimente distincte, unul de infanterie ?i altul de cavalerie, fiecare sub comanda unui colonel.
[190] N. B?lcescu, Mersul revolu?iei în istoria românilor, în voi. N. B?lcescu, Opere, II, Gh. ?i El. Zâne, Bucure?ti, Edit. Acad., 1982, p. 106 (s.n.).
footer