Revista Art-emis
Plugarii de la Turtucaia PDF Imprimare Email
Col. (r) Remus Macovei   
Joi, 17 Octombrie 2013 11:59
TurtucaiaSold. Istrate Tudor - 30 ani, plugar, c?s?torit, 2 copii, disp?rut la Turtucaia;
Sold. Ion Andronache - 41 ani, plugar, c?s?torit, 3 copii, disp?rut la Turtucaia;
Sold. Savu Badea - 40 ani, plugar, c?s?torit, 6 copii, disp?rut la Turtucaia;
Sold. Neac?u Tudor - 32 ani, plugar, c?s?torit, 3 copii, disp?rut la Turtucaia;
Sold. Lich Iulius - 27 ani, plugar, c?s?torit, 1 copil, disp?rut la Turtucaia;
Sold. Tucserer Wendel – 27 ani, plugar, c?s?torit, 2 copii, disp?rut la Turtucaia;
Sold. Ramazan Eip - 26 ani, plugar, c?s?torit, 3 copii, disp?rut la Turtucaia;
Sold. Saledin Amefi - 37 ani, plugar, c?s?torit, 5copii , disp?rut la Turtucaia;
Sold. Ali Amet - 32ani, plugar, c?s?torit, 5 copii, disp?rut la Turtucaia;
Sold. Abdul Cair Avamil - 36 ani, plugar, c?s?torit, 3 copii, disp?rut la Turtucaia.
 
Acestea date, apar?inând unor militari mobiliza?i din localit??ile Constan?a, Albe?ti, Mihail Kog?lnceanu, Deleni ?i Independen?a, au fost extrase din foile matricole ale acestora existente la Arhivele Na?ionale Constan?a.[1] În acest fond mai exist? alte 9câteva sute de dosare ale unor militari care în foile matricole au consemnat? dureroasa men?iune „Disp?rut la Turtucaia”. Ace?ti militari vor fi ?inu?i în eviden?ele unit??ilor pân? în anul 1920, când au fost ?ter?i ?i trecu?i în registrul special înfiin?at pentru disp?ru?i. To?i ace?ti plugari au r?spuns cu entuziasm Proclama?iei lui Ferdinand I, din 15/28 august1916:
 
„V-am chemat ca s? purta?i steagurile voastre peste hotare unde fra?ii no?tri v? a?teapt? cu ner?bdare ?i cu inima plin? de n?dejde. Umbrele marilor voievozi Mihai Viteazu ?i ?tefan cel Mare , ale c?ror r?m??i?e zac în p?mânturile ce ve?i dezrobi, v? îndeamn? la biruin?e ca vrednici urma?i ai osta?ilor care au invins la R?zboieni, la C?lug?reni ?i la Plevna.
Ve?i lupta al?turi de marile na?iuni cu care ne-am unit.
O lupt? aprig? v? a?teapt?. Cu b?rb??ie s? îi îndur?m îns? greut??ile ?i cu ajutorul lui Dumnezeu izbânda va fi a noastr?. Ar?ta?i-v? deci demni de Gloria str?mo?esc?. De- a lungul veacurilor un neam întreg v? va binecuvânta ?i v? va sl?vi”[2]  
 
Ei s-au prezentat la unit??i, au primit echipamentul militar, au primit arme, s-au integrat în subunit??ile organice, fiind în m?sur? s? ac?ioneze pentru îndeplinirea misiunilor stabilite de e?aloanele superioare. În unit??i entuziasmul era maxim. Sublocotenentul Ioan N. Dinu, din Regimentul 39 Infanterie, referitor la aceste moment î?i amite?ete urm?toarele: „La ora 11 noaptea este veselie mare în bivuac. Ne servim de lanterne pentru luminarea lui. Uralele sunt nesfâr?ite. Se desf??oar? drapelul, iar în jurul lui s-a încins o hor? mare în care s-a prins toat? lumea”[3]  
Plugarii, deveni?i osta?i, nu ?tiau câteva lucruri, care le-ar fi temperat entuziasmul. Nu ?tiau c? alia?ii no?trii nu-?i vor respecta angajamentele, nu vor declan?a o puternic? ofensiv? la Salonic, nu vor furniza materialele de r?zboi promise (trei sute de tone zilnic), iar trupele ruse trimise s? lupte în Dobrogea erau de mâna a doua, find predispuse mai mult la jafuri decât la înfruntarea inamicului. Nu ?tiau c? importan?i oameni politici ?i militari din vârful ierarhiei militare s-au pus în slujba Grmaniei ?i Austro-Ungariei. Printre ace?tia se afla ?i generalul Vasile Zottu, ?eful Marelui Stat Major, care se va sinucide, atunci când va afla c? lista tr?d?torilor, a fost sustras? de ofi?erii de contrainforma?ii români de la ambasadorul german Von de Bussche. [4] 
Nu ?tiau c? secretarul general al Ministerului de R?zboi, generalul Dumitru Iliescu, eminen?a cenu?ie a acestui organism de conducere al armatei, ocupa aceast? func?ie datorit? prieteniei cu I.I.C. Br?tianu ?i în loc s? se ocupe de organizarea, înzestrarea ?i preg?tirea armatei pentru r?zboi, se ramarc? prin faptul c? a transformat „noaptea în zi, în zaiafeturi pe la gr?dinile de pl?ceri din jurul Bucure?tiului, mâncând mititei ?i bând ?ampanie ?apte nop?i pe s?pt?mân?”.[5]  
 
Nu ?tiau de „ghe?efturile de la Ministerul de R?zboi” pentru care acela?i general ?i clica din jurul s?u sunt acuza?i de lips? de prevedere în asigurarea material? a armatei, dar în mod deosebit c? în schimbul comisioanelor se acceptau materiale „de orice calitate, oricât de degradate ar fi, pe un pre? ce corespunde cu întreita valoare a obiectelor”.[6]
Nu cuno?teau c? guvernan?ii români „în numirea comandan?ilor marilor unit??i, în timp de pace, se inspirau uneori din cel mai s?lbatic politicianism”.[7]   Mai grav era faptul c? la data începerii ac?iunilor militare numirile în func?ii nu erau finalizate, fiind în plin? desf??urare “o saraband? a numirilor în func?ii”.[8] 
Plugarii const?n?eni vor suporta consecin?ele acestor grave defec?iuni existente la nivelul conducerii politice ?i militare a ??rii, pe timpul desf??ur?rii luptelor de la Turtucaia. Sistemul de ap?rare conceput de speciali?tii militari români, a?a numitul „cap de pod” de La Turtucaia, era operativ, fiind realizat în perioada 1915-1916 ?i ar fi trebuit s? asigure o îndelungat? rezisten?? . Plugarii const?n?eni, destina?i s? apere Turtucaia, cu o preg?tire militar? sumar?, f?r? mitraliere, cu pu?ti multe din ele model 1879, f?r? suficiente proiectile ?i cartu?e, f?r? sprijinul artilerie grele, au avut „frumoasa menire s? înfrunte cu piepturile goale”[9]  trupele bulgare ?i germane   înzestrate cu cele mai moderne mijloace de lupt? . Aceasta nu era îns? o problem? de noutate pentru osta?ii români. Extras foaie matricol? ?i peti?ie c?tre rege
Dezastrul de la Turtucaia va fi consecin?a în primul rând a diferen?ei enorme în ceea ce prive?te capacitatea de a conduce trupele în lupt? a celor dou? comandamente care s-au confruntat. Mare?alul August von Mackensen, comandantul trupelor germano-bulgare, generalul ?tefan To?ev, comandantul Armatei a 3-a bulgare ?i generalul Pantelei Kiselov, comandantul Diviziei 4 Preslav, erau comandan?i cu o bogat? experien?? la comanda marilor unit??i ?i unit??ilor, inclusiv pe timp de r?zboi. Pe timpul luptelor s-au aflat permanent în mijlocul trupelor, luând m?surile cerute de evolu?ia evenimentelor. Comandan?ii români, din p?cate, nu au corespuns misiuni încredin?ate. Generalul Mihail Aslan, fost ?ef al structurii de personal a armatei în perioada 1910-1912, la declararea mobiliz?rii îndeplinea func?ia de comandant al Armatei a 3-a. Afl? despre atacarea capului de pod, pe când se afla la o partid? de bridge la Jokey Club ?i intr? în istorie cu declara?ia: „C’ est notre Verdun!”[10] 
Generalul Constantin Teodorescu, comandantul Diviziei 17 Infanterie, care ap?ra capul de pod Turtucaia, era un foarte bun teoretician militar, fost profesor de geografie militar? la ?coala Superioar? de R?zboi din Bucure?ti. El „era cu totul sub nivelul cerin?elor, cum arat? chiar fizicul s?u. El avea s? pomeneasc? de predare înc? din ziua de 20 august/2 septembrie, de?i abia începuse atacul.”[11] Va r?mâne în istorie prin ru?inoasa fug? de pe câmpul de lupt?, f?r? a l?sa m?car pe cineva înlocuitor la comand?, în momentul cel mai greu al zilei de 24august/6 septembrie .
 
Cu asemenea comandan?i, plugari const?n?eni au încercat s? reziste pân? la utimul om, cum suna ordinul Marelui Cartier General,[12]  dar urmare a panicii care cuprinsese întreaga garnizoan? militar? se vor preda. În cifre dezastru de la Turtucaia se prezint? astfel:
- 3.500 de militari au reu?it s? se salveze, refugiindu-se la Olteni?a sau Silistra
- 7.000 mor?i ?i r?ni?i au fost îngropa?i în cele dou? imense gropi comune din Cimitirul de Onoare ?umentsi(Daidâr)/Bulgaria
- 28.500 au fost lua?i prizonieri
To?i cei care au sc?pat cu via?? de la Turtucaia, ca ?i ceila?i supravie?uitori ai campaniei 1916, erau convin?i c? „Nu ne-a învins puterea du?manului, ci p?catele conduc?torilor no?tri. Ne-au ucis, ne-au dus la moarte sigur? cei mari ?i nepricepu?i”.[13]   To?i erau convin?i c? cei vinova?i de dezastru de la Turtuicaia vor fi tra?i la r?spundre ?i sanc?iona?i exemplar. Din p?cate nu s-a întâmplat a?a ceva.
Binecuvântarea de c?tre întreg Neamul Românesc a celor care au luptat în Primul R?zboi Mondial se va dovedi în timp doar o promisiune de?art?. Promisiunea Regelui Ferdinand I c? to?i cei care se lupt? pentru ?ar? vor fi împropiet?ri?i cu p?mântul pe care l-au ap?rat cu pre?ul vie?ii ?i al sângelui lor, nu va fi respectat?. V? prezint un memoriu adresat Regelui Carol al II-lea, la 4 aprilie 1933, de c?tre doi fra?i, Stoian Stoian ?i Ion Stoian, din Techirghiol, ambii invalizi în urma luptelor de la Turtucaia. Primul a r?mas în urma luptelor f?r? un bra?, iar al doilea a r?mas cu infirmitatea bra?ului stâng. „V? rug?m a da ordin organelor în drept a ne împropiet?ri cu câte 5 ha p?mânt, deoarece de la r?zboiul pentru reîntregirea neamului nu am c?p?tat câte un lot de 5 ha. Plug?ria fiind singura ocupa?ie pe care o cunoa?tem, v? rug?m prin mila dumneavoastr? s? ne da?i posibilitatea s? o practic?m spre agonisirea mijloacelor de trai.” Plugarii supravie?uitori luptelor de la Turtucaia, nu sunt sl?vi?i, nu au primit recuno?tin?a binemeritat?, find pu?i în situa?ia de a solicit? mila majest??ii sale, pentru a supravie?ui!


[1][1] Arhivele Na?ionale Constan?a, fond IOVR, inventar 458
[2][2]xxx, Enciclopedia Armatei Române, Editura CTEA, Bucure?ti, 2009, pag.27
[3][3] Costin Scurtu, Armata terestr? român? din Dobrogea(1829 - 1919) vol I, Editura Muzeului Marinei Române, Constan?a, 2008, pag.89
[4][4] Ion Bulei, Arcul a?tept?rii - 1914, 1915, 1916, Editura Eminescu, Bucure?ti, 1981, pag.216
[5][5] Vasile Cancicov, Impresiuni ?i p?reri personale din timpul r?zboiului României – jurnal zilnic – 13 august 1916 – 31 decembrie 1918, vol. I, Atelierele Societ??ii Universul, Bucure?ti, 1921 pag. 86.
[6][6]xxx, Ziarul Epoca nr. 252 din 13 septembrie 1915, pag. 3
[7][7] Gheorghe T?t?rescu, M?rturii pentru istorie, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 19196, pag. 41
[8][8]xxx, Enciclopedia Armatei Române, pag. 51
[9][9]?tefan Zeletin, Retragerea, Editura Revistei Pagini Agrare ?i Sociale, Bucure?ti, 1926, pag.76
[10][10] Constantin Kiri?escu, Istoria r?zboiului pentru întregirea Românie, vol. I, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1989, pag.323
[11][11]General Radu Rosetti, M?rturisiri, 1914 -1919, Editura Modelism, Bucure?ti, 1997, pag.110
[12][12]xxx, Enciclopedia Armatei Române, pag. 795
Ibidem, pag. 795
[13][13]V. Cancicov, op. citate, pag. 65
footer