Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Conf. univ. dr. G.D. Iscru   
Joi, 10 Octombrie 2013 18:10
Drapelul RomânieiCele mai vechi steaguri care s-au p?strat sau a c?ror imagine s-a transmis sub form? de integral? sunt acelea din perioada domniei lui ?tefan cel Mare (1457-1504). Imaginea unui steag folosit de acesta s-a p?strat într-o gravur? în Cronica lui loan Thuroczi (edi?ia 1488). Aceasta prezint? o scen? din b?t?lia de la Baia din 1467[1]: de o parte, oastea ungar?, în armuri, purtând cele dou? steme ale regatului; de cealalt? parte, domnul ?tefan înconjurat de pedestra?i moldoveni, purtând în mâna dreapt? un steag cu flamura lung? ?i îngust?. Pânza este v?rgat? paralel cu lancea, ceea ce ar presupune, conform punctelor de vedere ale domnilor J. N . M?nescu ?i Dan Cernovodeanu[2], „fasciile stemei dinastice”. Lâng? lance, aproape pe întreaga suprafa?? a pânzei, se afl? capul de bour. (Apud C. Ucrain, Steagul ost??esc în trecutul de lupt? al poporului român, Bucure?ti, 1965, p. 13-14. * Arh. St. Bucure?ti, fond A. Sacerdo?eanu, dosar 167(25), 1972, ms. dactilo. J. N. M?nescu, în chestiunea tricolorului românesc sub Mihai Viteazul, nota nr. 9. 12 Documente privind Istoria României, A, Moldova, veac XIV-XV, voi. I, 1954, p. 96; vezi ?i Vladimir Mischevca, Ion Negrei, Alexandru Nichitici, op. cit., p. 35.)
 
Pe o stamp? european? din vremea lui ?tefan cel Mare este redat? imaginea unei cor?bii moldovene?ti cu pavilion. Pavilionul, de form? p?trat?, are în centru capul de bour cu coarnele întoarse spre interior, între ele o stea cu cinci col?uri, iar în dreapta ?i stânga tot o stea cu cinci col?uri ?i o semilun?.[3] Din vremea marelui domnitor s-au p?strat, efectiv, dou? steaguri donate de ?tefan m?n?stirii Zografu de la Muntele Athos (Grecia).[4]
 
Primul steag este din atlas ro?u (decolorat), de form? dreptunghiular? ?i cu m?rimea 1,20 x 0,90 m.[5] Prima fa??, care avea pe ea scena învierii Domnului, nu s-a mai p?strat. Pe fa?a a doua este brodat? cu fir de argint ?i m?tase de culoare alb?, verde ?i ro?ie, icoana Sfântului Gheorghe, cu o pelerin? ro?ie, stând pe tron, tr?gând spada ?i omorând balaurul cu trei capete ce se afl? încol?cit sub tron. Deasupra lui, în dreapta, un înger ?ine o sabie în mân?, iar altul, în stânga, ?ine un scut. Ambii a?az? Sfântului pe cap o coroan? cu 9 col?uri, împodobit? cu pietre pre?ioase. De ce considera c? "steagul lui ?tefan cel Mare din 1500 d?ruit m?n?stirii Zografu cu hramul lui Sf. Gheorghe nu este steag ost??esc [...], ci prapur, adic? steag bisericesc"; vezi articolul Steagul bisericesc al lui ?tefan cel Mare de la Muzeul Militar Na?ional, Bucure?ti, 1938; idem. Din daniile lui ?tefan cel Maref?cute m?n?stirei Zografu de la Sfântul Munte Athos, Bucure?ti, 1938 p. 11-16. Traian Popa-Lisseanu, fost director al Muzeului Militar Na?ional, a sus?inut c? steagul este ost??esc - vezi: în jurul steagului lui ?tefan cel Mare, în „Cuvântul”, nr. 3123 din 2 febr. 1938; Anton Velcu, ini?ial, a fost de partea lui ?t. Nicolaescu, ulterior s-a al?turat punctului de vedere al lui Tr. Popa-Lisseanu. Radu Rosetti a prezentat toate aceste polemici în articolul: Steaguri, prapore, polemici. Anal. Acad. Rom., Mem. Sec?. Ist., seria a lll-a, t. XX, 1938, p. 367-373
 
Pe cele dou? p?r?i ale îngerilor se afl? inscrip?ia cu slove chirilice: „Sfântul Gheorghe din Capadocia”. Pe marginea steagului, începând din col?ul drept de sus spre stânga, de jur împrejur, se afl? scris în slavon?, cu litere chirilice brodate tot cu fir de argint, inscrip?ia: „O, îndelung r?bd?torule ?i de biruin?i purt?torule, Mare Mucenic Gheorghe, cela de la nevoi ?i n?paste e?ti grabnic ap?r?tor ?i fierbinte ajut?tor, ?i celor înst?ri?i bucurie nespus?, prime?te de la noi ?i aceast? rug?minte a smeritului robului T?u, a Domnitorului ?tefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al ??rii Moldovei, ?i-l p?ze?te pe El neatins în acest veac ?i în cel viitor, cu rug?ciunile celor cew Te cinstesc pe Tine în veci, Amin! ?i s-a f?cut în anul 7008 (1500), iar al Domniei Lui, anul al 43-lea”. [6]
 
 
Conform tradi?iei p?strate în m?n?stirea Zografu, steagul ar fi fost brodat de fiica domnitorului, domni?a Elena.
Petre ?. N?sturel consider? acest steag drept „un manifest spiritual ?i politic”. Balaurul cu trei capete simbolizeaz? nu numai demonul, ci îi reprezint? pe cei trei du?mani majori ai Moldovei lui ?tefan: turcii, ungurii ?i polonezii.[7] Steagul a fost d?ruit de ?tefan cel Mare m?n?stirii Sfântul Gheorghe Zograful de la Muntele Athos, unde s-a p?strat pân? în 1917.
Dup? debarcarea trupelor franceze, comandate de generalul Sarrail, la Salonic, consulul României, având autoriza?ia lega?iei române din Atena, a intervenit pe lâng? generalul francez pentru a înlesni înapoierea în ?ar? a steagului[8], în urma avizului favorabil, a fost constituit un deta?ament franco-rus îns?rcinat cu preluarea steagului. La 13 martie 1917, steagul a fost predat Consulatului român din Salonic. Primindu-se autoriza?ia Ministerului de Externe al României ca steagul s? fie trimis la Paris, acesta a fost încredin?at maiorului francez Sdillon, care a pornit spre Fran?a îmbarcat la bordul unui vas de r?zboi francez. La Paris, predarea steagului s-a f?cut în cadrul unei solemnit??i deosebite, ?eful lega?iei române, Alexandru Emanoil Lahovari, trimi?ând steagul la Bucure?ti prin intermediul ata?atului militar, dup? încheierea p?cii. în decembrie 1919, steagul a fost predat Muzeului Militar Na?ional, iar din anul 1970 se afl? în colec?ia Muzeului Na?ional de Istorie a României.
 
 
Al doilea steag[9], din atlas, este cusut cu fir de aur, argint ?i m?tase de culoare ro?ie, galben?, verde, alb?. Are dimensiunea de cea lm x lm. Pe fa?a întâi este reprezentat? scena Botezului Domnului. Pe margine se afl? inscrip?ia slavon? brodat? cu fir de argint: „În Iordan botezându-te, Tu, Doamne, Închinarea Treimii s-a ar?tat c? glasul p?rintelui a m?rturisit, fiu iubit pre Tine numindu-te ?i Duhul în chip de porumb a adeverit înt?rirea cuvântului. Cel ce Te-ai ar?tat, Hristoase, Dumnezeule, ?i lumea ai luminat, m?rire ?ie!” 
                                                                                                                                                                         
Pe fa?a a doua se afl? figura Sfântului Gheorghe cu o mantie ro?ie, c?lare pe un cal alb, omorând balaurul cu suli?a. Imaginea este încadrat? de inscrip?ia slavon?: „Ca un izb?vitor al celor s?raci ?i robi?i folositor, neputincio?ilor doctor, împ?ra?ilor ajutor, purt?torule de biruin??, Mare Mucenice, Gheorghe roag? pe Hristos dumnezeu s? mântuiasc? sufletele noastre.”
Pe ambele fe?e, în cele 4 col?uri, se observ? câte un heruvim. În 1531, cronicarul Ioan Thuroczi descrie un steag al Moldovei. Acesta avea câmpul ro?u, în centru se afla capul de bour cu o stea între coarne ?i o lun? nou?, de o parte ?i de alta. Marginea era aurie.[10] Un aspect interesant se întâlne?te în cartea lui Prziluski De provinciis Polonicis eî quibusdam regnum diplomatis tractatus: ex statutor libris etc, publicat? în 1533 la Cracovia. în capitolul al XH-lea intitulat „De Moldavia sive Valachia”, unde sunt prezentate ?i ceremoniile de depunere a omagiilor de vasalitate, apare ?i descrierea steagului Moldovei: „Steagul cel mare avea flamura de culoare ro?ie, pe care era în aur frumos pictat? stema ??rii Moldovei” [11]. Steagurile au înso?it în secolul al XVI-lea ?i soliile ??rilor Române în diferite state europene. Astfel, la ceremonia încoron?rii lui Henric de Valois în 1574 în Polonia, a fost prezent? ?i o delega?ie de moldoveni cu steagul s?u, dup? relat?rile italianului A . Guagninius (Sarmatiae Europae Descriptio Cracoviae, 1587). Acesta îl descrie astfel: un cap de bour cu un belciug între n?ri, o stea între coarne, în partea dreapt? semiluna; toate plasate pe un câmp albastru[12]. în relat?rile cronicarului Ciro Spontoni din lucrarea sa Historia della Transilvania (Vene?ia, 1638) este prezentat? ?i o descriere a steagului lui Minai Viteazul (1593-1601).
 
Povestind despre evenimentele de la Mir?sl?u, afirm? c? Mihai, înfrânt, a desprins flamura steagului de pe hamp? ?i a pus-o sub plato??. Flamura era „de damasc alb pe care era pictat un corb, deasupra unui ienup?r verde, care avea în cioc o cruce dubl? ro?ie, steag ?i emblem? foarte veche ?i cea mai însemnat? a ??rii Române?ti.”[13].
 
 
Dup? b?t?lia de la Mir?sl?u, peste un an, în 3 august 1601, Mihai a împlântat steagul ??rii Române?ti lâng? zidul cet??ii Cluj, pe locul unde generalul Basta l-a tras în ?eap? pe c?pitanul Baba Novac. în 1603, conform relat?rilor aceluia?i Ciro Spontoni, voievodul Radu ?erban avea la curtea sa „dou? stindarde mari ale ??rii, socotite f?c?toare de minuni: unul din damasc alb, pe care era pictat un corb cu cruce dubl? ?i stea ro?ie în cioc, stând deasupra unui ienup?r verde; altul, de culoare ro?ie (sângerie), pe care era pictat un cap frumos de tân?r? fecioar?, încadrat cu splendide hieroglife”.[14].
 
într-o bibliotec? din Dresda se afl? un manuscris de 118 file, care cuprinde 110 acuarele reprezentând cele 110 steaguri cucerite de trupele imperiale conduse de Mihai Viteazul ?i George Basta în lupta de la Gurusl?u din 3 august 1601 cu Ieremia Movil? ?i Sigismund Bathory. Printre acestea se afl? ?i un steag al lui Ieremia Movil? (1595-1600; 1600-1606), domnul Moldovei, cu data de 1600.[15]
 
În centru se afl? emblema tradi?ional?, capul de bour, desenat? în culori albargintii, cu o stea în 8 col?uri între coarne, flancat de dou? semiluni; totul înconjurat de un cerc cu o cruce în partea superioar?. De jur împrejur steagul are un brâu lat de culoare galben?. Hampa steagului, de culoare galben-ro?cat?, are la cap?t ciucuri alba?tri. Pânza este fixat? de hamp? vertical. în partea superioar? a steagului se afl? inscrip?ia în slavon?: „Io, Eremia Moghil?, Voievod din mila lui Dumnezeu, Domn al ??rii Moldovei, anul 7109 (1600), mai în 4”. Peste 20 de ani, ?tefan Tom?a (1563-1564) avea un steag ro?u cu capul de bour. La 1677-1678, un c?l?tor polon relata despre „un steag ro?u de stof? de damasc, în form? de insign? militar?” care apar?inea domnului Antonie Ruset (1675-1678). în ?ara Româneasc?, Matei Basarab (1632-1654), în lupta de la Plumbuita (de lâng? Bucure?ti), a purtat un steag ce avea pictat pe flamur? pe „arhanghelul Mihail cu sabia goal? întins?”[16].
 
Mihnea al IlI-lea (1658-1659) a avut un steag ceva mai diferit, din moar de m?tase de culoare ro?u-închis. în câmpul s?u se afla pictat cu aur vulturul imperial bizantin, cu coroan? voievodal?, ?i ca supor?i doi lei rampan?i (se sprijin? pe labele dinapoi), totul încununat de o coroan? arhiducal?, închis?, purtat? de îngeri ?i având deasupra o cruce tivit? cu albastru.[17] Dimensiunile sale erau: 1,42 m x l,06m. în partea superioar? a flamurei se afl? inscrip?ia: „Io, Mihai Radul cu mila lui Dumnezeu, Domn al Ungrovlahiei ?i al p?r?ilor megie?ite arhiduce”.
De la Eustratie Dabija (1661-1665) s-a p?strat un steag militar din damasc galben, având pictat pe fa?a întâi chipul lui Hristos ?i inscrip?ia în limba român?, cu ro?u: „Vitejia dreapt? s? biruiasc?”. Credem c? a apar?inut o?tenilor reproduse la p. 184-185; V. Cândea, op. cit., p. 360, nr. 237.
Constantin I. Karadja atrage aten?ia asupra însemn?rii f?cute de artileristul Puchner la 21 august 1601 "steag moldovenesc de pedestrime". Tot el atrage aten?ia c? Mihai figureaz? înaintea lui Basta - steagurile sunt trimise de domnul Mihael Weyvoda ?i George Basta. Domnitorul nu figureaz? nicidecum ca fiind inferiorul celui din urm?. Mihai s-a gr?bit a trimite el aceste trofee împ?ratului în loc s? le predea lui Basta; a fost precum se ?tie una din cauzele principale ale noii neîn?elegeri între cei doi generali, culminând cu uciderea „Walacului”, numai câteva zile dup? solemnitatea transmiterii trofeelor.
 
Moldoveni care s-au luptat cu imperialii la Leventz (Leva) în iulie 1664.
 
 
Steagul a constituit subiect de dispute între istorici.[18] Unii autori (T. Codrescu, M . Sturza-S?uce?ti, I. Gon?a) sus?in c? acest steag a apar?inut domnitorului muntean ?erban Cantacuzino (1678-1688), care 1-a pierdut la asediul Vienei din 1683. Atunci, regele polonez Ian Sobieski 1-a cucerit ?i 1-a dus la Cracovia de unde August al II-lea, Electorul de Saxonia, ales de polonezi rege în 1697, 1-a adus la Dresda. Al?i istorici, mai ales C. I. Karadja, Radu R. Rossetti, C. Rezachevici, V. Cândea, reanalizând men?iunile din fi?ele muzeului de la Dresda, sus?in c? acest steag a apar?inut lui Eustratie Dabija, domnul Moldovei (1661-1665), ai c?rui o?teni au participat la b?t?lia de la Leventz (Leva) în iulie 1664, cu austriecii. Acolo a fost capturat de August de Holstein, comandantul infanteriei saxone.
 
Steagul a fost adus în ?ar? la 23 ianuarie 1937 de c?tre ministrul României în Germania, Petrescu Comnen, ?i a fost prezentat regelui Carol al II-lea, care 1-a înmânat generalului Costandache, pre?edintele Consiliului de administra?ie al Muzeului Militar Na?ional, din ale c?rei colec?ii face parte ?i ast?zi.
Steagul, p?strat mult? vreme la Muzeul regal din Dresda, a fost semnalat de Vasile Alecsandri lui Dimitrie A . Sturdza ca fiind un steag românesc, care a servit osta?ilor lui ?erban Cantacuzino cu ocazia asediului Vienei din 1683, la care a luat parte ?i domnitorul român al?turi de otomani. În acest sens, D. A. Sturza, în 1885, a crezut c? acest steag a apar?inut osta?ilor români care au luat parte, în 1683, la asediul Vienei ?i, în consecin??, ar fi apar?inut lui ?erban Cantacuzino; vezi reanalizat in studiul s?u O scrisoare autograf? de la Michaiu Viteazul. Steagul lui ?erban-Vod? Cantacuzino, în Anal. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., seria III, t. VIII, 1885, p. 266-270. Constantin I. Karadja a reanalizat piesa, care a fost adus? în ?ar? de guvern în 1937 de la Muzeul de istorie din Dresda, în dou? studii ale sale: Steagul românesc al lui Istratie Dabija Voievodul, in „Anal. Acad. Rom.” Mem. Sect. Ist., seria III, t. XIX. 1937, p. 75-87; idem. Tot despre steagul lui Istratie Dabija, r?scump?rat de guvernul român în 1937, V?lenii de Munte, Datina româneasc?, 1938, 6 p. Analizând gravurile contemporane privind amplasarea trupelor în b?t?lia de la Leventz din 1664 datorat? conflictului dintre Imperiul romano-german ?i Imperiul otoman la care au luat parte ?i moldoveni, precum ?i existen?a documentar? din Muzeul din Dresda, Constantin J. Karadja a sus?inut c? steagul a apar?inut lui Istratie Dabija. Nicolae Petrescu Comnen, ministrul României la Berlin, a achizi?ionat cu banii trimi?i de guvern acest steag de la Muzeul de Istorie din Dresda în anul 1937, depus ulterior la Muzeul Militar din Bucure?ti. Sturdza a prezentat ?i o comunicare la Academia Român? în anul 1885, înf??i?ând asisten?ei o fotografie a steagului.
 
 
Steagul este confec?ionat din m?tase foarte fin?, galben?, format? din trei fâ?ii orizontale, cusute între ele ?i având împreun? dimensiunile de 1,52 m lungime ?i 1,70 m l??ime. Pe pânz? este pictat chipul Domnului Iisus Hristos, îmbr?cat cu o tunic? de purpur? ?i o mantie albastr? aruncat? peste um?rul stâng, ?ezând pe un tron împ?r?tesc ?i având sub picioare un scabellum. Cu mâna stâng? ?ine Evanghelia deschis?, a?ezat? pe genunchi. Din carte se v?d în cinci rânduri duble urm?toarele cuvinte scrise cu litere slavone: „Veni?i, Blagoslovenie tat?lui meu mo?teni?i”; cu mâna dreapt? binecuvânteaz?. Fondul pe care se afl? chipul lui Iisus Hristos este de aur, cu desene care dau înf??i?area unei lame metalice aurite sculptate. Deasupra mâinii drepte, pe fondul lamat pe care se mai afl? ?i trei stele cu câte ?ase raze, a?ezate vertical ?i la distan?e egale între ele, st? pe dou? rânduri urm?toarea inscrip?ie cu slove ro?ii, chirilice, dar cuvinte române?ti: „Vitejia dreapt? s? biruiasc?”.
 
 
Partea stâng? a steagului lipse?te complet, îns? partea dreapt?, împreun? cu desenul amintit, este prins? foarte îngrijit pe o pânz? groas?, probabil de in, care încearc? s? întregeasc? steagul la dimensiunile lui reale. Pe partea cealalt? nu se poate vedea nimic, deoarece pânza original? este foarte bine prins? de cea de in. Totu?i, datorit? faptului c? între steaua de sus ?i tronul pe care st? Iisus Hristos se v?d urmele monogramei lui Hristos inversate IX, este probabil ca ?i pe aceast? parte s? fi fost un chip de sfânt cu inscrip?ia respectiv?. ?i, desigur, a fost chipul lui Iisus Hristos, având de o parte IC, iar de cealalt? XC , litere ce se g?sesc de altfel pe toate icoanele care îl reprezint? pe Domnul Iisus Hristos.
?erban Cantacuzino (1678-1688) a purtat la asediul Vienei, în 1683, un steag ce avea pe o fa?? crucea, iar pe cealalt? chipul Sfintei Fecioare.[19]
 
Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a avut ?i el un stindard domnesc, din 1698, p?strat la m?n?stirea Hurezi.3 2 Avea form? de gonfalon; pe o parte avea brodat? stema ??rii Române?ti, sfin?ii Constantin ?i Elena ?i inscrip?ia: „Konstantinus Brâncovan, Valachiae Transalpinae Princeps, anno Domini 1698”. Pe cealalt? fa?? se afla scena Botezului Domnului.
Din perioada domniilor fanariote este atestat documentar un steag mai deosebit, descoperit de St. Gheorghe Teodoru la Viena.[20] Acest steag este de dimensiuni destul de mari (2,25m x l,70m), de culoare galben?, par?ial rupt. Scena principal? îl reprezint? pe Sfântul Gheorghe c?lare, ucigând balaurul. In apropierea calului se afl? un castel cu dou? turnuri circulare, albastru cu ro?u; sus, în dreapta, dintr-un foi?or, privesc regele cu familia sa: so?ia ?i cei doi copii. Ace?tia au costume asem?n?toare domnilor ?i domni?elor din secolul al XVIII-lea. Sub picioarele calului, cu litere chirilice mari sunt scrise urm?toarele inscrip?ii: „... Purt?toriu” („de biruin?? purt?toriu” cum i se spunea Sf. Gheorghe) ?i mai departe: „A(c)est steag s-au f?cut în zilele M?riei Dale Domnul nostru...” (numele lipse?te), iar pe rândul al doilea: „Aflându-ne ?i noi ispravnicii Marginii Gheorghe...” Este posibil, dup? p?rerea istoricului N. Stoicescu, ca steagul s? fi apar?inut lui N . Mavrocordat. O alt? categorie de steaguri, bine descris? de izvoarele istorice ale secolului al XVII-lea, o constituie steagurile unit??ilor militare.
Men?ion?m câteva, a?a cum le-am întâlnit în articolele ?i studiile consultate34: steagul negru purtat de mercenarii (mu?chetarii) lui Mihai Viteazul în b?t?lia de la Hotin (18 mai 1600); în iulie 1603, în preajma b?t?liei de la Bra?ov, trupele muntene ale lui Mârzea cel Mare au pierdut dou? steaguri ro?ii; în 1654, alaiul stegarilor o?tilor lui Matei Basarab se în?ira: „doi câte doi, cu insignele ?i steagurile lor, cu cruci în vârf”.
 
 
De la Vasile Lupu (1634-1653) sunt cunoscute dou? steaguri ale unor mari unit??i militare, „unul albastru cu o cruce ro?ie, cel?lalt era alb cu o band? ro?ie”.[21].
 
 
Tot în aceast? perioad? au avut steag propriu ?i o serie de dreg?tori care comandau unit??i militare: un steag al marelui sp?tar, al marelui ag?, al marelui c?pitan de doroban?i, al marelui ban.[22] C?l?re?ii români purtau în vârful suli?elor mici steaguri de pânz? ro?ie ?i alb?.[23] Flamurile din vârful suli?elor boierilor „purtau uneori un însemn personal sau o stem?”.[24]
 
Prezen?a steagurilor române?ti este semnalat? în secolul al XVIII-lea în armatele unor state str?ine (Polonia, Rusia, Suedia). într-un muzeu din Suedia a fost descoperit un steag militar, apar?inând, probabil, unui regiment de „cavalerie valah?” ce-?i îndeplinea serviciul la curtea regelui Carol al Xll-lea (1697-1718). în prezent se afl? la Muzeul din Stockholm, dar a provenit de la o biseric? din ora?ul Eksjo, unde s-a aflat sediul unuia din cele dou? regimente de cavalerie u?oar?, denumit? „valah?”. Osta?ii acestora l-au înso?it pe Carol al Xll-lea în campania din Rusia ?i apoi la Tighina. Drapelul înf??i?eaz? chipul Sfântului Gheorghe ?i are m?rimea de 2,13m x 0,96 m. în 1929 se prezenta astfel: „Brodat pe catifea de m?tase, cum pare a fi fost când era nou de culoare vân?t? sau vi?inie închis?. Nu este c?ptu?it ?i prezint? rupturi sus sau urme de rugin? de pe cuie. Este în stare de conservare destul de bun? ?i micile deterior?ri ce le arat? par a fi mai mult datorit? vremii decât întrebuin??rii prelungite. Marginile fiind înc? pe alocuri destr?mate, ca ?i cum ar fi fost descusute... Singura inscrip?ie pe steag - „Odrios Gheorghios” - este în limba greac?... Broderia este de m?tase ?i fir, lucrat? cu o m?iestrie des?vâr?it? direct pe fondul de catifea.[25]
 
În 1943, la Muzeul Militar Na?ional din Bucure?ti a sosit de la Odesa un steag domnesc, trimis de Mitropolitul Visarion, ?eful Misiunii Române Biserice?ti pentru Transnistria.[26] Cercet?torii au stabilit c? este un steag al lui Constantin Ipsilanti, „domn al amânduror ??rilor Moldovei ?i Valahiei” din decembrie 1806 pân? în august 1807. Stofa de m?tase, de form? dreptunghiular?, lung? de 0,80 m ?i lat? de 0,67 m ?i de culoare alb? b?tând din cauza vechimii în galben, cu multe t?ieturi ?i ros?turi; de jur împrejur tivit? cu un galon de m?tase, lat de 0,25 m, îns? cu ?es?tura deosebit? de restul pânzei. La mijloc o ghirland? format? din dou? ramuri de m?slin, cu frunze verzi, ale c?ror cozi se ating în partea de jos, pe când vârfurile doar se apropie, l?sând o mic? distan?? între ele; ghirlanda este timbrat? cu o coroan? princiar? de culoare ro?ie ?i cu cruce galben?. Câmpul, aproape circular, închis de ghirland?, este pictat jum?tate în culoare albastr? (partea superioar?) ?i cealalt? în culoare verde; pe jum?tatea de sus, în dreapta, se afl? pictat în negru vulturul ??rii Române?ti cu crucea de aur în cioc, conturnat ?i în pozi?ie de a-?i lua zborul, iar în stânga, capul de bour al Moldovei privind spre vultur, în culoare neagr? deschis?; dedesubtul lor se încruci?eaz? patru ?evi de tun, dispuse câte dou?, cu gurile îndreptate spre marginea pânzei steagului, dou? pr?jini de steaguri, dispuse simetric de o parte ?i de alta, dou? goarne ?i dou? s?bii dispuse la fel, dou? tobe precum ?i dou? scuturi sau probabil o casc? (nu se distinge bine), toate pictate în culoare cafenie. întreaga pictur? este pe o pânz? separat? de m?tase, de forma ?i m?rimea câmpului cuprins de ghirland?, aplicat? pe margine cu un ?nur sub?ire de fir galben. Din fiecare col? al pânzei porne?te înspre centru, îns? numai pân? *la ghirland?, câte o fâ?ie lat? de m?tase de aceea?i calitate, ?es?tur? ?i culoare ca aceea a galonului m?rgina?. Pe aceste fâ?ii, la col?urile pânzei steagului, sunt dou? feluri de monograme, dispuse câte dou? în sens opus-diagonal. Literele care formeaz? monogramele sunt scrise cu cerneal? ro?ie, peste care s-a aplicat praf auriu, iar deasupra fiec?reia se afl? câte o coroan? princiar? cu cruce.La fel porne?te spre centru de la mijlocul fiec?rei laturi a pânzei steagului, îns? tot pân? la ghirland?, câte o fâ?ie de m?tase de aceea?i calitate, ?es?tur? ?i culoare ca ?i cele diagonale pe care sunt monogramele.”
O alt? categorie de steaguri prezente în ??rile Române în secolul al XVIII-lea o constituie acelea ale breslelor. Acestea aveau în câmpul lor imaginea sfântului-patron, precum ?i diferite scene cu caracter religios. Cel mai vechi steag b?n??ean de breasl? cunoscut este cel al croitorilor, realizat în 1740 ?i restaurat radical în 1832.
 
Din a doua jum?tate a secolului al XlX-lea semnal?m un steag de breasl? mai deosebit. Este vorba de steagul b?rbierilor, p?strat la început în Biserica Doamnei din Bucure?ti ?i apoi trecut în patrimoniul fostei Comisiuni a Monumentelor Istorice. Acest steag a fost realizat chiar în anul Unirii - 185944 ?i prezint? pe o fa?? pe Sf. Paraschiva, iar pe a doua o scen? cu caracter istorico-festiv: stemele Principatelor - acvila ?i bourul într-o cunun? a?ezat? pe dou? ?evi de tun, având în partea superioar? o coroan? cu inscrip?ia breslei ?i anul execu?iei.
--------------------------------------
[1] Gh. Romanescu, Marile b?t?lii ale românilor. Bucure?ti, 1982, p. 88; VI. Mischevca, Ion Negrei, Alexandru Nichitici, op. cit., p. 36.
[2] J. N. M?nescu, Stema Moldovei, op. cit., p. 38-39; Dan Cernovodeanu, ?tiin?a ?i arta heraldic? în România, Bucure?ti, 1977, p. 109-110.
[3] Gh. Romanescu, Oastea român? de-a lungul veacurilor. Bucure?ti, 1976, p. 64.
[4] Acestea au declan?at o polemic? serioas? în istoriografia româneasc?. ?t. Nicolaescu
[5] Anton P. Velcu, Steag ost??esc moldovenesc din vremea lui ?tefan cel Mare, în "Buletinu Muzeului Militar Na?ional", an I, nr. 1, 1937, p. 25-27; ?t. Nicolaescu, Din daniile lui ?tefan cel Maref?cute m?n?stirii Zografu de la Sfântul Munte Athos, p. 16; Cultura moldoveneasc? în timpul lui ?tefan cel Mare. Culegere de studii îngrijite de M. Berza, Bucure?ti, 1964, p.506-507; Petre ?. N?sturel, Mélanges roumano-athonnites (IV). La banniere d'Etienne le Grand (1500), în "Anuarul Instit. Istorie A. D. Xenopol", Ia?i, XXVII, 1990, p. 12-16; Virgil Cândea, M?rturii române?ti peste hotare. Mic? enciclopedie de crea?ii române?ti ?i de izvoare despre români în colec?ii din str?in?tate, vol. I (Albania-Grecia), Bucure?ti, 1991, p. 546 ; Vladimir Mischevca, Ion Negrei, Alexandru Nichitici, op. cit., p. 38.
[6] St. Nicolaescu, Din daniile lui ?tefan cel Mare, p. 16; St. Metzulescu, op. cit, p. 917; Petre ?. N?sturel, op. cit., p. 13-14. 2 0 Petre ?. N?sturel, op. cit., p. 13. 20 1 Arhiva Min. Afac. Ext., fond 71/1974, E2, partea a Il-a, voi. 25 ?i voi. 31.
[7] St. Nicolaescu, Din daniilef?cute de ?tefan cel Mare, p. 17; V. Cândea, op. cit., p. 546; St. Metzulescu, op. cit., p. 917; Petre ?. N?sturel, op. cit., consider? c? acest steag este o crea?ie ruseasc? ?i nu apar?ine domnului ?tefan cel Mare.
[8] Apud C. Rezachevici, op. cit., p. 42, vorbe?te de relatarea cronicarului Martin Bielski din 1597 referitoare la b?t?lia de la Obertyn din 1531.
[9]Apud Vladimir Mischevca, Ion Negrei, Alexandru Nichitici, op. cit., p.43.
[10] idem.
[11] C. Rezachevici, op. cit., p. 1200; vezi descrierea ?i la P.V. N?sturel, Stema român?, însemnele domne?ti. Trofee. Cercetarea critic? pe terenul istoriei. Bucure?ti, 1903, p. 14-15; acvila este de culoare neagr?. Despre steagul lui Mihai Viteazul exist? relat?ri ?i în arhivele poloneze ?i în cele imperiale.
[12] Apud C. Rezachevici, op. cit., p. 1200. Consider? c? acest chip poate fi "patroana ??rii Române?ti" -ibidem, p. 1201.
[13] Ibidem, p. 1201; St. Metzulescu, op. cit., p. 918; St. Nicolaescu, Steagul lui ?tefan cel Mare, p. 3; C. I. Karadja, Steagurile cucerite de Mihai Viteazul în luptele de la Gurusl?u din 3 august 1601, în Anal. Acad. Rom., Mem. Sec?. Ist., seria III, t. 14, 1933, p. 179-184,
[14] C. Rezachevici, op. cit., p. 1203.
[15] Ibidem; vezi ?i N. Iorga, Steagul lui Mihnea Vod? Radul în Muzeul Istoric din Belgrad, în Anal. Acad. Rom. Mem. Sec?. Ist., seria II, t. XXXV, 1914, p. 529-540. Steagul s-a aflat în muzeul de la Belgrad. Muzeul Militar Na?ional de?ine o copie.
[16] N. Iorga, Les arts mineurs en Roumanie, voi. II, Bucure?ti, 1936, p. 23; V. Cândea, op. cit., p. XII; Anton Velcu, Steag ost??esc din vremea lui ?erban Cantacuzino, în "Buletinul Muzeului Militar Na?ional", an I, nr.l, 1937, p. 28-32.
[17] C. Rezachevici, op. cit., p. 1207.
[18] Ibidem. In Condica de porunci din perioada domniei sale exist? un singur steag purtat de "stegarul t?rii".
[19] ?tefan Gheorghe Teodoru, A Walachian Flag, New York, Author's Publication, 1977, 18 p. Deoarece cartea lipse?te din depozitul Academiei Române am folosit prezentarea f?cut? acesteia de c?tre N. Stoicescu: Un nou steag românesc, în " Revista de Istorie ", t. 31, 1978, nr. 8, p. 1470. Istoricul N. Stoicescu consider? c? "este posibil ca steagul s? dateze din timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, când au avut loc lupte cu trupele austriece care au ocupat Oltenia" (1716).
[20] C. Rezachevici, op. cit., p.1208. C?l?tori str?ini despre ??rile Române, voi. V, Bucure?ti, 1973, p. 114, 117; Vladimir Mischevca, Ion Negrei, Alexandru Nichitici, op. cit., p. 45.
[21] C. Rezachevici, op. cit., p. 1209.
[22] Ibidem. Ibidem 1212.
[23] Constantin I. Karadja, Un steag poate românesc în Suedia. în "Revista istoric?", t. XV, 1929, nr. 4-6, p. 145-148; Vladimir Mischevca, Ion Negrei, Alexandru Nichitici, op. cit., p.48-49. 4 0 Anton Velcu, Steagul lui Constantin Vod? Ipsilanti, în "Cronica Numismatic? ?i Arheologic?", nr. 127-128, 1943, Extras, 8 p.; acela?i articol ?i în voi.: în amintirea lui C. Giurescu la 25 de ani de la moartea lui (1875-1918), Bucure?ti, 1944, p. 547-550.
[24] Eleonora Costescu, Steagurile de breasl? pictate în Banat în veacurile XVIII-XIX, "Ziridava", Arad.IX, 1979, p. 818. Se afl? p?strat la biserica "Sf. Petru ?i Pavel" din Arad.
[25] G. Potra, Documente privitoare la istoria ora?ului Bucure?ti (1821-1848), Bucure?ti, 1972 p. 351; Theodora Speran?a Diaconescu. Steaguri de breasl? bucure?tene de la mijlocul secolului al XlX-lea, în "Revista Muzeelor ?i Monumentelor", seria Muzee, Bucure?ti, 5, 1981, p. 52.
[26] Theodora Speran?a Diaconescu, op. cit., p. 53.
footer