Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Larry Watts   
Luni, 09 Septembrie 2013 22:00

Nicolae Ceau?escu ?i Iosif Broz TitoCompeti?ia

Liderul iugoslav a oferit interlocutorilor s?i români sfaturi în propriul s?u folos, prin care urm?rea s?-?i înt?reasc? pozi?ia de unic opozant al Moscovei, în Balcani, contribuind în acela?i timp la campania sovietic? de dezinformare, deja demarat? împotriva României, prin care guvernul de la Bucure?ti era prezentat ca fiind ezitant în ac?iunea sa de condamnare a invaziei, c? se  reconciliase cu Moscova ?i revenise în Blocul sovietic. Tematica acestei dezinform?ri se va reg?si în cele mai importante studii ?i lucr?ri occidentale, din urm?torii 40 de ani. În ceea ce prive?te atitudinea lui Tito, acesta a sf?tuit România s?-?i diminueze opozi?ia public? fa?? de Moscova: „Cred c? ar fi mai bine pentru voi s? adopta?i pozi?ii pozitive, ca ?ar? socialist?, oricât de des ave?i ocazia, ?i în privin?a tipului de rela?ii pe care dori?i s? le ave?i cu statele socialiste, de o a?a manier? încât nimeni s? nu v? poat? acuza de comportament negativ, ceea ce ar crea pretexte pentru ceva. Trebuie s? confirma?i fidelitatea voastr? fa?? de Tratatul de la Var?ovia, f?r? a men?iona, pentru moment, necesitatea unor progrese, astfel ca ei s? nu aib? nici un pretext. Nu li se va oferi nici un pretext pentru a lua m?suri. ?tim c? presa bulgar?, ungar? ?i sovietic? va inventa, va spune minciuni. Trebuie s? ar?ta?i în presa voastr? c? nimic din ce spun ei nu este adev?rat”.[43]

Ceau?escu a încheiat discu?ia refuzând invita?ia lui Tito de a r?mâne s? ia masa împreun?, pentru discu?ii detaliate, dat? fiind presiunea evenimentelor.

Apoi Tito l-a prevenit, „cu toat? sinceritatea”, f?r? a-i da explica?ii despre sursa informa?iei: „ai grij? de tine, de siguran?a ta, chiar ?i la Bucure?ti.” A doua zi, Ceau?escu nu a cugetat prea mult la întâlnirea pe care a avut-o cu Tito. În particular ?i-a exprimat dezam?girea c? liderul iugoslav i-a oferit în loc de solidaritate, azil.[44] Îns?, în fa?a Comitetului Executiv a declarat doar c? iugoslavii: „…ne-au spus c? sunt de acord cu noi, dar c? ar trebui s? avem grij? ?i s? d?m dovad? de cump?tare, singura diferen?? fiind c? ei fac exact invers. [...] Ne-au explicat c? ?i ei se afl? într-o situa?ie dificil? de care italienii ar putea profita, ace?tia având unele preten?ii teritoriale, precum ?i albanezii ?i grecii, care ar putea profita de o anumit? stare de fapt”.[45]

Nu dup? mult timp, evalu?rile ?i rapoartele f?cute de serviciile secrete americane au început imediat s? trâmbi?eze pe tema „rezisten?ei îndârjite a iugoslavilor ?i privind baterea în retragere a României”.[46] Faptul era cu atât mai uimitor cu cât remarcile liderului român fuseser? mult mai „îndr?zne?e” ?i neechivoce în condamnarea invaziei decât expresiile „mai blânde” de „îngrijorarea” pe care le folosise Tito pân? în acel moment.[47] Era o mare discrepan?? între protestele zgomotoase ale lui Tito din occident ?i ac?iunile discrete f?cute de Ceau?escu în sprijinul Cehoslovaciei ?i cu scopul de a pune piedici U.R.S.S.. În tot acest timp, Bucure?tiul condamna invazia, în mod repetat, dar nu mass-media occidental?, ci la consiliile Tratatului de la Var?ovia, în interiorul comunit??ii socialiste, ?i la sesiunile de lucru ale ONU. Discrepan?a a fost reflectat? ?i de atacurile din media sovietic? în care Ceau?escu a fost „atacat direct, în termeni foarte critici, de presa maghiar? ?i sovietic?”, în timp ce Tito nu a fost „atât de expus.”[48]

Era o ?i mai mare contradic?ie între rapoartele despre reconcilierea româno-sovietic?, presiunile militare sovietice constante ?i m?surile economice punitive. Moscova nu a exercitat niciun fel de presiune economic? asupra Iugoslaviei în urma protestelor politice ale lui Tito. Dimpotriv?, la finele anului 1968, când, dup? toate aparen?ele, „atitudinea ostil? manifestat? de Uniunea Sovietic? fa?? de Iugoslavia atinsese un nivel nemaiauzit de la excomunicarea din Cominform, cu 20 de ani în urm?”, Belgradul ?i Moscova au încheiat un acord „în vederea unei cre?teri semnificative a comer?ului în spa?iul iugoslav, cu ??rile semnatare ale Tratatului de la Var?ovia”, acord ce prevedea un schimb de m?rfuri de baz? cu URSS cu 30% peste nivelul estimat pentru 1968.”[49] În plus, „se pare c? URSS ?i alia?ii s?i d?deau garan?ii c? vor men?ine rela?ii normale”, indiferent de opozi?ia manifestat? public de Tito fa?? de invazie, sugerând c? aceasta nu avea de ce s? deranjeze cât de pu?in Moscova, dup? cum se anticipase în Occident.

În acest timp, un grup de înal?i oficiali ai Departamentului de Stat analizau febril împrejur?rile ce f?ceau trimitere la o invazie a României de tipul invaziei Cehoslovaciei, date fiind probele ce indicau comasarea trupelor militare sovietice ?i ale ??rilor Tratatului de la Var?ovia la grani?ele sale, precum ?i „r?zboiul economic declan?at de sovietici împotriva României”, probe care indicau cu totul altceva decât o reconciliere.[50] Evalu?rile SUA excludeau posibilitatea ca Iugoslavia s? fie complicele Kremlinului. Anomalia nu a condus la o re-examinare mai atent? a rela?iei economice care se îmbun?t??ise semnificativ. În schimb, CIA descria rela?ia ca fiind „pu?in afectat? de înr?ut??irea rela?iilor politice dup? invazia Cehoslovaciei”, datorit? „deciziei URSS de a nu exercita presiuni economice”, Ion Gheorghe Maurer ?i Lyndon Johnsonprezentând, astfel, îmbun?t??irea semnificativ? a rela?iilor ca o lips? a sanc?iunilor.[51]

Interven?ia pre?edin?iei americane

În mod paradoxal, în timp ce c?uta sprijinul Beijingului, în cadrul comunit??ii socialiste, Bucure?tiul a primit ajutorul nesolicitat al Washingtonului, care ar fi putut fi decisiv în schimbarea inten?iilor Moscovei de a interveni în România, în perioada august - octombrie 1968.[52] Evaluând inten?iile U.R.S.S., la o întâlnire a Consiliului de Securitate Na?ional?, pe 23 august, directorul C.I.A., Richard Helms, a declarat c? România „a adoptat una dintre cele mai ferme pozi?ii publice luate de vreun guvern în ce prive?te Cehoslovacia”, fie el din Orient sau Occident, ?i c? exist? „temeri bine întemeiate” c? U.R.S.S. ar putea s? reac?ioneze.[53]  ?i Pre?edintele Johnson era convins de acest lucru. Imediat, ambasadorul României a primit acces permanent la Secretarul de Stat Dean Rusk ?i i s-a spus „c?-l poate suna pe Secretar direct, în caz c? era nevoie.” În aceea?i zi, Rusk îl sunase pe ambasadorul Anatoli Dobrinin pentru a se interesa cu privire la inten?iile Moscovei fa?? de România ?i a lansa un avertisment în acest sens: „În ultimele ore am primit numeroase informa?ii alarmante cu privire la o posibil? invazie sovietic? în România. Secretarul de stat a subliniat c? aceste informa?ii nu vin de la partea român?. Cu siguran?? c? ambasadorul cunoa?te consecin?ele pe care o asemenea ac?iune le-ar avea asupra punctului de vedere al Statelor Unite, mai ales c? vine dup? recenta ac?iune sovietic? în Cehoslovacia.[...] Acesta a întrebat dac? Dobrinin are informa?ii pe aceast? tem?”.[54] Dobrinin î?i aminte?te c? Rusk l-a avertizat „oarecum pe nea?teptate” s? nu invadeze României,  afirmând c? „ar fi fost prea mult” ?i peste puterea administra?iei S.U.A. de a controla „opinia public?”.[55]

Moscova nu a dat niciun r?spuns. Între timp, Comitetul executiv din România s-a întrunit din nou pe 25 august pentru a discuta noile mi?c?ri ale U.R.S.S. ?i ale trupelor aliate.[56] Deosebit de îngrijor?toare erau mi?c?rile celor dou? divizii sovietice ?i ale trupelor ungare în estul Ungariei, de la Debre?in c?tre grani?a cu România, precum ?i mi?c?rile diviziilor sovietice sta?ionate permanent în R.S.S. Moldoveneasc?, la Chi?in?u ?i preg?tirile evidente pe care le f?ceau acestea pentru a trece pe teritoriul românesc.[57] Doi dintre participan?i, Gheorghe Stoica ?i Gheorghe Apostol, ?i-au exprimat îngrijorarea vecin? cu panica, astfel încât Bodn?ra? a încheiat ?edin?a afirmând „pentru lini?tea lor” c? fuseser? luate „toate m?surile” necesare pentru a preîntâmpina un atac militar surpriz? din partea celor cinci state membre ale Tratatului de la Var?ovia.

Pe 27 august Comitetul politic al Partidului socialist muncitoresc ungar (H.W.S.P.) observa c?: Atât iugoslavii, cât ?i românii au protestat fa?? de guvernele celor cinci ??ri socialiste cu privire la invazia trupelor aliate pe teritoriul Cehoslovaciei ?i ambele ??ri au f?cut demersuri militare. Aceste demersuri au un scop politic pe plan intern, dat fiind c? sunt menite s? vin? în sprijinul politicii adoptate de conducere, dar, dintr-o perspectiv? obiectiv?, acestea sprijin? politica anti-sovietic? ?i propaganda imperiali?tilor. Efectivele for?elor armate ?i natura activit??ii lor indica faptul c? atât România cât ?i Iugoslavia se preg?tesc în scopuri defensive.

Politica Ungariei fa?? de ambele ??ri a fost de „respingere ferm? a atacurile nedrepte în ap?rarea pozi?iilor noastre corecte” ?i s? se angajeze în luarea de m?suri „pentru a dezvolta ?i normaliza rela?iile noastre bilaterale în domeniul social, cultural, economic ?i comercial.” Comitetul politic al H.W.S.P. a ajuns la concluzia c?: „Trebuie s?-i inform?m pe conduc?torii român ?i iugoslav, într-o manier? corespunz?toare, c? propaganda Occidentului privind amenin?area unui atac iminent este neîntemeiat?.”[58]

Dou? zile mai târziu, pe 29 august, Statele Unite, N.A.T.O., serviciile de informa?ii ale României ?i Iugoslaviei au informat la unison c? trupele URSS, ale Ungariei ?i Bulgariei ?i-au intensificat preg?tirile de a se desf??ura de-a lungul grani?elor cu România. În consecin??, colectivul Cehoslovacia din Departamentul de Stat a fost convins s? „includ? planurile pentru evolu?iile care ar afecta România”, inclusiv preg?tirile pentru „planurile corespunz?toare de contingen?? în eventualitatea unei ac?iuni militare sovietice în România.”[59] Cât de serios lua în considerare aceast? posibilitate administra?ia Johnson este reflectat de faptul c? consilierul pre?edintelui a luat chiar m?sura extraordinar? de a întocmi proiectul unei declara?ii de condamnare a atacului împotriva României. „Lumea este ?ocat? de vestea c? Uniunea Sovietic? ?i câ?iva dintre sateli?ii s?i au întreprins înc? o agresiune brutal? împotriva unui stat independent din Europa. Atacul împotriva României ?i invazia Cehoslovaciei, care l-a precedat, dovedesc o ignorare grav? a integrit??ii ?i suveranit??ii unor na?iuni independente. Aceast? ac?iune este total opus? declara?iilor repetate ale guvernului sovietic care condamn? amestecul în afacerile interne ale altor state”.[60] Acest mesaj reitera c? „atacul asupra României din partea Uniunii Sovietice ?i a alia?ilor s?i ridica probleme adânci ?i grave” ?i va genera un r?spuns interna?ional.

Pe 30 august, ambasadorii sovietici acredita?i în cele patru state importante membre N.A.T.O. ?i-au programat întâlniri simultane pentru a doua zi. O mi?care similar? a precedat anun?ul privind ac?iunea militar? în Cehoslovacia dup? ce aceasta se afla deja în plin? desf??urare de câteva ore. Semnalele primite de Agen?ia Na?ional? de Securitate ar?tau ?i ele dovezile unei posibile „mi?c?ri a sovieticilor în România” pentru „a-l aduce pe Ceau?escu pe linie”:

Casa Alb? a fost preocupat? de aceast? posibilitate înc? de pe data de 23. România a dus o politic? extern? independent? înc? din 1964, iar în timpul crizei din Cehoslovacia a sprijinit guvernul Dubcek (singura din Blocul Sovietic). Mi?c?rile de trupe sovietice din zonele periferice României pot fi interpretate ca reprezentând o amenin?are pentru aceast? ?ar?.[61]

Administra?ia Johnson a decis s? preîntâmpine ac?iunea Kremlinului cu angajamente r?spicate ?i credibile c? va declan?a represalii grave. Rusk l-a convocat urgent pe Dobrinin la o întâlnire ,în cursul aceleia?i seri (la ora 21.00). Cu o or? înaintea întâlnirii, într-o declara?ie televizat?,  pre?edintele Johnson a f?cut o referire cu privire la Europa de est, avertizând c? vor fi repercusiuni cumplite în cazul în care Moscova ar „elibera câinii r?zboiului”, cu referire direct? la „temerile legate de posibilitatea ca sovieticii s? intervin? în România”.[62] Ulterior,Rusk i-a informat pe români c? Washingtonul primise „informa?ii complexe în cursul acelei zile care nu ne-au pl?cut deloc” ?i, prin urmare, a fost obligat s? ac?ioneze rapid.[63] Rusk a trecut direct la subiect cu reprezentantul sovietic, indicând lipsa unui r?spuns la solicitarea formulat? de S.U.A. privind exprimarea inten?iilor pe care le avea U.R.S.S.. Dimpotriv?, a eviden?iat Rusk: „… noi primim în continuare inform?ri deranjante ?i în ultimele 24 de ore am primit numeroase rapoarte privind mi?carea trupelor, incidente la frontier? etc. El a întrebat dac? ambasadorul avea vreo justificare s?-i dea asigur?ri c? nu inten?ionau s? declan?eze o ac?iune împotriva României… Secretarul a afirmat c?, dac? se avea în vedere o asemenea ac?iune, atunci, în numele întregii lumi, îi cere s? nu o duc? la bun sfâr?it. Consecin?ele unei asemenea ac?iuni asupra afacerilor interna?ionale ar fi inimaginabile”.[64]

Încercând s? îndep?rteze temerile cu privire la isteria iscat? în jurul României, „Dobrinin a întrebat dac? românii sunt de aceea?i p?rere”, r?spunsul primit fiind c? Washingtonul „nu de?ine niciun fel de informa?ii de la români.”

„Pentru a face ceea ce era corect”, pre?edintele Johnson „a emis un avertisment public c?tre URSS, în prima s?pt?mân? din septembrie”, iar „invazia asupra României nu a mai avut loc”.[65] Într-adev?r, Rusk a informat Consiliul Na?ional de Securitate, la ?edin?a din 4 septembrie,  c? de?i sovieticii b?tuser? în retragere imediat dup? discursul pre?edintelui Johnson, „nu putem fi siguri c? sovietici nu vor ataca Berlinul sau România în zilele urm?toare. Generalul Wheeler a împ?rt??it ?i el aceast? îngrijorare, explicând c? 19 divizii sovietice vor putea intra în România în decurs de dou?-trei zile. Aceast? for?? poate în?bu?i rapid orice opozi?ie româneasc?. Vor exista pu?ine informa?ii ale serviciilor de spionaj. Vom putea îns? s? detect?m mi?c?rile avioanelor sovietice.[66]

------------------------------------------------------------------

[43] Oficialul iugoslav a subliniat diferen?a dintre atitudinea ?ov?itoare a României ?i cea consecvent? a Iugoslaviei, generalizând o schimbare inexistent? a politicii, pe baza absen?ei demonstra?iilor în mas?. Vezi: D.Hanekovic în Vjesnik (Belgrad), 28 septembrie 1968.
[44] Conform lui Corneliu M?nescu, reprezentant al României la ONu în acea perioad?, promisiunea lui Tito de a ne „deschide grani?ele, dezarma ?i a oferi azil politic” era echivalent? cu „internarea în lag?re, f?r? a folosi cuvântul lag?r.”Betea (2008), p. 584.
[45] Stenograma întâlnirii Comitetului executiv al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, 25 august 1968, ANIC, CC al PCR/Cancelarie, dosar nr. 135/1968, f. 6 – 29
[46] Ermarth (1969), p. 120. Belgradul s-a aliniat chiar ostentativ la pozi?ia Statelor Unite, solicitând o întâlnire a Consiliului de securitate al ONU pe aceast? tem?, la care România se opusese dat? fiind  împotrivirea conducerii Cehoslovaciei (care din cauza lipsei unei alternative imediate, i-au retras temporar pe Dub?ek ?i Svoboda). Belgradul ?i-a retras apoi tacit sprijinul pentru o asemenea reuniune, distan?ându-se aparent de pozi?ia Bucure?tiului.
[47] Vezi: USSR-Czechoslovakia (Information of 2300 EDT), 22 august 1968 (declasificat:15 ianuarie 2004), p. 3; USSR Resorts to Invasion in Czechoslovak Crisis (1968), p. 5, ambele în colec?ia “Strategic Warning and the Role of Intelligence” (2010), CIA. CIA l-a scuzat pe Tito pentru linia sa „mai moderat?” ca fiind probabil „o reflec?ie a îngrijor?rii c?  mi?c?rile s-ar fi putut r?spândi în Iugoslavia.” Deci se implica faptul c? liderul român nu împ?rt??ea griji similare. Se pare c? SUA l-au întrebat pe Tito în leg?tur? cu aceast? linie mai moderat?, astfel încât el l-a informat pe ambasadorul american de la Belgrad, curând dup? aceea, „c? Iugoslavia va intensifica condamnarea puternic? a interven?iei sovietice.”
[48] Czechoslovak Crisis Inflames Divisions in Eastern Europe, Weekly Summary, 30 august 1968 (declasificat: 29 septembrie 2008), p. 7, „Strategic Warning and the Role of Intelligence: Lessons Learned From The 1968 Soviet Invasion of Czechoslovakia” (2010), CIA. Greul atacurilor împotriva României a fost dus de „presa din URSS, Ungaria ?i Bulgaria.”
[49] Ermarth (1969), p. 120; Intelligence Memorandum: Economic Relations between Yugoslavia and the Warsaw Pact Countries (ER IM 69-5), 1 ianuarie 1969 (declasificat la 11 decembrie 1998). Analiza economic? sovietic?, Biroul de cercetare economic?, coordonat de Biroul de informa?ii, p. 15, CIA. Comer?ul cu ??rile membre ale Tratatului, programat s? creasc? de la 900 milioane USD în 1968, la 1,1 miliarde USD în 1969 a sporit de fapt mai mult, în timp ce schimbul de m?rfuri cu URSS a crescut la 500 milioane USD.
[50] Nota Pre?edintelui Grupului Regional Interdepartamental pentru Afaceri Europene (Leddy) c?tre Sub-secretarul de Stat (Katzenbach), Washington, 1 octombrie 1968, Documentul 23, FRUS, 1964-1968, Eastern Europe, vol. XVII.
[51] Intelligence Memorandum: Economic Relations Between Yugoslavia and the Warsaw Pact Countries (1969), p. 15. Vezi ?i: Soviet Use of Economic Relations for Political Purposes, 9 mai 1983 (declasificat: 21 februarie 2001), p. 5-6, CIA.
[52] O propunere a Casei Albe din iulie 1968 pentru coordonarea cu România ?i Iugoslavia în scopul descuraj?rii ac?iunii militare împotriva Cehoslovaciei ridic? posibilitatea ca asemenea discu?ii neoficiale s? fi existat, chiar ?i anterior.
[53] Rezumatul întâlnirii, Cabinet Room, Washington, 23 august 19’68, Document 85, FRUS, 1964-1968, Eastern Europe, vol. XVII. Reprezentantul Pentagonului, generalul Wheeler, a subliniat teama Moscovei de a pierde controlul din moment ce „pierduse deja Iugoslavia, iar România devenise complet independent? în partea de politic? extern?”
[54]Minuta discu?iei, 23 august 1968, Document 87 in op. cit. Dean Rusk a constatat c? „Dobrinin a declarat c? nici nu a v?zut, nici nu a auzit de vreo inten?ie a URSS privind o ac?iune împotriva României ?i c? nici nu crede aceste informa?ii. Dimpotriv?, Moscova i-a trimis ur?ri c?lduroase cu ocazia Zilei Na?ionale.”
[55] Anatoly Dobrinin, In Confidence: Moscow’s Ambassador to Six American Cold War Presidents, Seattle, University of Washington, 2001, p. 181.
[56] Stenograma Întâlnirii Comitetului executiv al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, 25 august 1968, ANIC, Cancelaria, dosar nr. 135/1968, ff.6 – 29.
[57] For?ele SUA responsabile de criz? au men?ionat „o varietatea de rapoarte” privitoare „la posibilitatea unei mi?c?ri militare sovietice împotriva României, „inclusiv deplasarea unor for?e sovietice ?i maghiare între rîul Tisa ?i frontiera României.” Situation Report, 0600 hours EDT, 24 august 1968, Department of State Czech Task Force, în “Strategic Warning and the Role of Intelligence” (2010), CIA. Îns?, prin categorisirea rapoartelor ca având diverse grade de „credibilitate”, raportul implica faptul c? nivelul de încredere era redus reducând importan?a observa?iei din acela?i raport c? anumite „servicii de informa?ii sunt nelini?tite de rapoartele despre mi?c?ri de trupe ale Pactului de la Var?ovia înspre România” ?i anularea unei vizite oficiale sovietice „la Bucure?ti din cauza „unor mari evenimente care vor avea lua curând acolo.”
[58] Retegan (2000), p. 203-4; M-K-S, 288, fond 5, dosar nr. 471, f. 50-51 ?i 62.
[59] Expansion of Czechoslovak Task Force to Include Romanian Contingency, Dean Rusk, Memorandum pentru pre?edinte, 29 august 1968, „Strategic Warning and the Role of Intelligence: Lessons Learned From The 1968 Soviet Invasion of Czechoslovakia” (2010), CIA.
[60] Ibidem, p. 2.
[61] Thomas R. Johnson, American Cryptology during the Cold War, 1945-1989, Book II: Centralization Wins, 1960-1972, National Security Agency, Center for Cryptologic History, 1995 (declasificat: 9 iulie 2007), p. 462, National Security Archive Electronic Briefing Book No. 260, www.gwu.edu.
[62] Textul discursului apare în Public Papers of the President of The United States: Lyndon B. Johnson, 1968 –69, Book II, pp. 917-920; Doc. 166, Telegrama Departamentului de Stat c?tre Ambasada SUA în România, 31 august 1968, Conversa?ia Bogdan – Leddy, semnat? de Rusk, transmis? ?i la Moscova, Belgrad, Praga.
[63] Minuta discu?iei, SecDel/MC/13, New York, 1 octombrie 1968, Document 170 in op. cit. despre întâlnirea pe tema situa?iei din Europa de Est dintre Rusk, ambasadorul Buffin, asistent Sisco, Kaplan EUR/EE, DeSeabra (translator), ministrul de externe M?nescu, adjunctul ministrului de externe Mali?a, ambasadorul Bogdan, ambasadorul la ONU Diaconescu, Celac (translator).
[64] Minuta discu?iei, 30 august 68, 9 pm, Document 165 in op. cit.  Ambasadorul Llewellyn Thompson, un mare suporter al politicilor Departamentului de Stat concentrate pe sovietici, a participat de asemenea la întâlnirea Rusk-Dobrinin.
[65] Johnson (1995), p. 462. Dobrinin „ a spus c? el nu primise nici un fel de instruc?iuni în acea privin??”, dar, ca un punct de vedere personal, considera c? Moscova „nu va face nici o mi?care împotriva României”, ca urmare a avertismentului lui Rusk. Vezi: Walt Rostow c?tre Pre?edinte, 30 august 1968, CIA, „Strategic Warning and the Role of Intelligence: Lessons Learned From the 1968 Soviet Invasion of Czechoslovakia” (2010), CIA.
[66] Note din cea de-a 59-a ?edin?? a Consiliului Na?ional de Securitate, septembrie 4, 1968 (extrase), Washington, 7:25 PM, Document No. 125, în Navrátil (1998), p. 494. Vezi ?i: FRUS, 1964-1968, Eastern Europe, vol. XVII, Washington DC, US GPO, 1996, pp. 272-278. Rusk a subliniat din nou c?: „românii nu lansaser? pove?ti despre false amenin??ri”.
footer