Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Larry Watts   
Luni, 02 Septembrie 2013 10:44
Organiza?ia Tratatului de la Varsovia,1968Dup? ce i-a declarat lui Kennedy în 1963 c? România nu se va al?tura U.R.S.S. în nici un r?zboi provocat de aceasta ?i dup? ce a fost l?sat? în afara planurilor de r?zboi ale Tratatului de la Var?ovia în 1965, este limpede c? guvernul de la Bucure?ti considera U.R.S.S. ca pe un agresor periculos. Spre mijlocul anilor 70, într-un discurs adresat ofi?erilor cehoslovaci, Tito a f?cut urm?toarele afirma?ii: „Noi nu suntem membri oficiali ai Tratatului de la Var?ovia. Îns?, atunci când cauza socialismului, comunismului ?i a clasei muncitoare va fi în pericol, vom ?ti ce atitudine s? lu?m. Obiectivele noastre sunt comune cu ale Uniunii Sovietice”.[26] Dup? cum explica Emil Bodn?ra?, ambasadorului american la Bucure?ti, în aceea?i perioad?: „…România s-a gândit s? se retrag? din Pactul de la Var?ovia, la fel cum f?cuser? ?i albanezii în 1968, dar a ajuns la concluzia c? era mai bine s? r?mân? la consiliile Pactului unde, de?i nu avea nici o influen?? în conducerea problemelor militare, putea m?car s? pun? întreb?ri ?i s? se men?in? informat?”[27].
Adesea, politica extern? a Iugoslaviei era în conflict cu cea promovat? de România, mai ales în ceea ce prive?te confruntarea U.R.S.S.-S.U.A. ?i rela?iile Est-Vest. ?i competi?ia dintre cele dou? state est-europene era uneori f??i?? ?i acerb?, în ceea ce prive?te interesele lor în ??rile în curs de dezvoltare. Belgradul î?i pierduse protejatul egipetan, Nasser, în 1969, iar înlocuitorul acestuia, Anwar al Sadat, era un aliat apropiat al României, fapt care a dus la un considerabil resentiment. Aceast? concuren?? ?i afinit??ile politice iugoslavo-sovietice s-au manifestat cu claritate în perioada r?zboiului arabo-izraelian din 1967. România a refuzat Moscovei orice ajutor militar -  material sau drept de tranzitare a teritoriului - în schimb Tito i-a acordat dreptul de survolare a teritoriului, folosire a c?iilor ferate , a aeroporturilor ?i porturile, ?i chiar dreptul de sta?ionare temporar? pentru unit??ile armatei sovietice (Divizia 106 de Atac Aerian, în Belgrad) în eventualitatea unei redesf??ur?ri a trupelor în regiune pentru a-i sprijini pe clien?ii arabi[28]. Mai mult, Belgradul a participat la întrunirile ministeriale ale Tratatului de la Var?ovia de la care Bucure?tiul a fost exclus, unde a condamnat Israelul ?i S.U.A. ?i a aprobat tacit atacarea României pentru atitudinea sa lipsit? de spirit „fr??esc”[29]. Tito a mers ?i mai departe, asumându-?i rolul de agent „sub steag str?in”, în manipularea lui Nasser[30].
Analizele ?tiin?ifice ?i evalu?rile serviciilor de informa?ii americane, referitoare la Iugoslavia nu au luat în considerare posibilitatea ca între Moscova ?i Belgrad s? fie mai mult decât ceea ce se vedea, mai ales în ceea ce prive?te domeniile militar ?i cel al informa?iilor[31]. De?i anali?tii au remarcat existen?a unei în?elegeri sovieto-iugoslave, f?r? excep?ie, interpret?rile exprimate au g?sit o alt? explica?ie decât cea a unei colabor?ri strânse. Acest lucru a d?unat în special României, în analizarea pozi?iei sale, întrucât mul?i dintre anali?tii care au evaluat ambele ??ri, au sfâr?it prin a minimaliza independen?a sa în fa?a Moscovei si a concluziona c? România încerca o apropiere de U.R.S.S.[32]. Astfel, de?i, o evaluare C.I.A. din 1965, admitea c? Moscova era „unicul furnizor de echipamente militare moderne al Iugoslaviei”, c? nu doar cadrele militare iugoslave „se instruiau în URSS”, ci ?i echipe sovietice se instruiau în Iugoslavia ?i c? Belgradul era de acord cu Moscova „în majoritatea problemelor de politic? extern?”[33]. În pofida unor astfel de indicii, potrivit aceleia?i evalu?ri, se concluziona c? „nu s-au g?sit dovezi solide în favoarea unei în?elegeri între U.R.S.S. ?i Iugoslavia privind intensificarea cooper?rii bilaterale ?i asisten?a reciproc? în probleme de natur? militar?”[34]. Asemenea evalu?ri erau total în contradic?ie cu rapoartele despre practicile de recrutare folosite de sovietici în rândul participan?ilor str?ini la programele lor de instruire militar?.
Mai mult, dup? cum men?iona un memorandum ulterior al comunit??ii informative a SUA, grupurile de asisten?? militar? sovietice ofereau atât „beneficii deschise, cât ?i unele acoperite”, sporind dependen?a de „consilierii ?i tehnicienii lor, în conjunc?ie cu marile livr?ri de armament sofisticat” , perpetuând prezen?a sovietic? ?i prin includerea unor „alte genuri de consilieri (precum speciali?tii în informa?ii ai K.G.B.),” ?i prin folosirea grupurilor „pentru a furniza informa?ii, pentru atragerea de alia?i ?i citirea pulsului de nemul?umire al armatei.”[35] Memorandumul sublinia c? se c?utau îndeosebi „rela?iile din sfera informativ?”, deoarece ofereau „acces la organiza?iile informative din ?ara gazd?” care permiteau penetrarea sovietic? ?i neutralizarea „uneia din metodele de control al guvernelor cliente asupra activit??ilor subversive sovietice”[36].
De?i rela?iile româno-iugoslave au r?mas bune pân? la moartea lui Tito, cooperarea dintre cele dou? ??ri este adesea condi?ionat? ?i nu a permis niciodat? ca Belgradul s? fie privit în Statele Unite ca unicul stat european socialist independent de Moscova. La rândul s?u, concluzionând c? diminuarea importan?ei Iugoslaviei pentru S.U.A. se datora „noilor posibilit??i pe care S.U.A. le-a câ?tigat în rela?iile cu lumea socialist?”, în principal cu România, Belgradul ?i-a concentrat eforturile spre limitarea acestor posibilit??i, astfel încât Washingtonul s? r?mân? interesat de Belgrad[37].
Întâlnirea Ceau?escu-Bodn?ra?-Tito
Aceast? condi?ie a ie?it repede la iveal? în timpul întrevederii dintre Tito ?i Ceau?escu, din 24 august 1968, de la grani?a româno-iugoslav?. Întâlnirea a fost stabilit? atât de confiden?ial încât nici m?car primul ministru, Ion Gheorghe Maurer, nu a fost informat.[38] Ceau?escu, înso?it de Emil Bodn?ra?, a adus rapoartele informative cu privire la planurile sovieticilor de a interveni în România, ?i apoi în Iugoslavia, pornind de la premisa c? cei doi „vor trebui s? lupte împreun?”. El a eviden?iat  coeziunea intern? din România, în ceea ce privea condamnarea ac?iunii sovietice, refuzul de a adopta solu?ia capitul?rii asemeni Cehoslovaciei ?i rezisten?a militar? „în fa?a oric?rei tentative de p?trundere pe teritoriul ??rilor lor”.[39] De asemenea, el i-a formulat lui Tito a solicitare precis?. Precizând c? „nu e chiar egal? corelarea for?elor” ?i c? ?ara sa depinde „într-o anumit? m?sur?” de sprijinul Chinei – care a afirmat de dou? ori c? „România poate conta pe sprijinul poporului chinez pentru ap?rarea independen?ei sale” - Bodn?ra? ?i Ceau?escu l-au întrebat pe Tito dac? pot conta pe el în ceea ce privea asigurarea unicei c?ii de aprovizionare.
Bodn?ra?: Având în vedere cum au procedat în Cehoslovacia, nu putem exclude posibilitatea ca ei s? procedeze la fel cu noi. A?a cum a explicat tovar??ul Ceau?escu, decizia noastr? este f?r? echivoc. Vom lupta cu armele în mân?… În cazul unui atac împotriva României trei frontiere vor fi atacate. Singurul nostru flanc deschis este cel cu Iugoslavia.
Tito: Poate vom fi în spatele frontului.
Bodn?ra?: Vom face tot ce ne st? în putin??, cu toate mijloacele pe care le avem, ca acest flanc s? r?mân? deschis. Avem în vedere sectorul Timi?oara-Turnu Severin. În eventualitatea unor evenimente neprev?zute, am vrea s? ?tim dac? putem conta pe voi c? acest culoar va r?mâne deschis ?i va fi ap?rat.
Tito: La ce v? referi?i când spune?i c? acest culoar s? fie ap?rat?
Bodn?ra?: Dac? se ajunge la asta, nu ?tim dac? se vor opri pe teritoriul României. Dispunem de for?e care li se vor opune pe teritoriul nostru. Cu toate acestea, ne temem c? poate fi o ac?iune surpriz? care s? cuprind? ?i teritoriul Iugoslaviei.
Tito: Nu vom permite un astfel de lucru. Sunte?i convin?i c? ?i noi suntem viza?i?
Ceau?escu: Aceasta este problema. Prin urmare, a? vrea s? încheiem aceast? discu?ie cu asigurarea c? avem o leg?tur? sigur? cu voi, întrucât este singura rut? prin care ne putem aproviziona cu arme, mijloace de lupt? ?i alte mijloace.
Tito: Este în regul?.[40]
Apoi, Tito a f?cut o alt? digresiune, punând în discu?ie acceptul s?u privind coridorul de aprovizionare. El a citat acordurile juridice interna?ionale privind predarea armelor de c?tre solda?ii români în cazul în care ace?tia p?trund pe teritoriul Iugoslaviei, astfel încât U.R.S.S.-ului „s? nu i se ofere pretextul” de „a ne ataca ?i pe noi”, provocând urm?toarele discu?ii:
Bodn?ra?: Noi nu inten?ion?m s? p?r?sim teritoriul nostru. Vom lupta. Coridorul nu este pentru retragerea noastr?.
Tito: Pur ?i simplu, vorbesc din perspectiva reglement?rilor juridice interna?ionale. M? gândesc la armamentul greu. Cred c? putem controla Dun?rea.
Bodn?ra?: Tovar??ul Ceau?escu s-a referit la aceast? leg?tur?, pentru orice eventualitate. Termenul „coridor” nu este tocmai adecvat. Mai precis, dorim s? avem contact cu Iugoslavia socialist?.
Ceau?escu: Desigur, principala problem? pentru noi este c? trebuie s? lupt?m, întrucât am luat decizia de a ap?ra independen?a ??rii noastre, în orice condi?ii. Cu siguran??, acest lucru va necesita eforturi deosebite ?i, poate, sub diverse modalit??i. Din multe puncte de vedere, relieful nostru este avantajos, avem Carpa?ii…
Tito: Nu discut?m despre asta. M? refeream doar la eventualitatea retragerii voastre, având armament greu ?i analizam aceast? situa?ie din perspectiva reglement?rilor juridice interna?ionale.
Bodn?ra?: Nu am cuno?tin?? despre nici o lege care s? împiedice partizanatul.
Tito: S? nu vorbim a?a, s? fim reali?ti. M? refer la artileria grea care nu a înc?put pe mâinile lor, ?i care, atunci când sose?te pe teritoriul nostru, nu trebuie s? fie utilizat? de noi, pentru a nu le oferi pretextul de a începe un r?zboi ?i împotriva Iugoslaviei. [...]
Ceau?escu: Dac? România va fi atacat?, mai devreme sau mai târziu, ?i Iugoslavia va fi atacat?. [...] [41].
Se pare c? Tito nu a acceptat concluziile serviciilor române de informa?ii, potrivit c?rora o p?trundere pe teritoriul României va cuprinde ?i Iugoslavia, ?i nici asigur?rile lor c? linia de retragere era în România, în mun?ii Carpa?i. Cu toate acestea, la sfaturile „colaboratorilor s?i militari”, el a cerut „restabilirea contactelor dintre serviciile de contra-informa?ii” ?i institu?ionalizarea „schimbului de informa?ii”. Ceau?escu a fost de acord, insistând asupra inten?iilor agresive ale URSS ?i asupra necesit??ii unei mai ferme cooper?ri militare româno-iugoslave. Din nou, Tito a amânat un r?spuns, spunând c? va a?tepta „s? vad? cum evolueaz? situa?ia în urm?toarele zile”. Apoi, ?i-a exprimat temerile cu privire la invadarea Iugoslaviei de for?ele N.A.T.O. ?i ale Tratatului de la Var?ovia.
„Trebuie s? v? spun c? pentru noi, situa?ia la frontiera cu Italia este foarte dificil?. Trebuie s? ne înt?rim for?ele acolo. Avem informa?ii potrivit c?rora armata italian? crede c?, în cazul în care Iugoslavia are probleme, va putea redobândi teritoriile iugoslave pe care le-am luat de la ei, la sfâr?itul r?zboiului… De asemenea, avem informa?ii c? Italia se bazeaz? pe Albania. În Albania se duce o campanie pro-Kosovo ?i trebuie s? ne p?str?m trupele acolo, în continuare. Mai mult, trebuie s? ne concentr?m for?ele împotriva Bulgariei ?i Greciei, a?adar situa?ia noastr? nu este mai bun? decât a voastr?”[42].
Grafica - Ion M?ld?rescu
--------------------------------------------------------------------------------
[26] Beloff (1985), p. 176.
[27] Discu?ia Bodn?ra?-Barnes (1974), p. 4, CWIHP.
[28] Spre deosebire de România, Iugoslavia „a declarat c? este întru totul de partea arabilor, în timpul ?i dup? terminarea r?zboiului din iunie, adesea opunându-se intereselor SUA în regiune” ?i „a adoptat în regiune politici care adesea coincideau ?i le completau pe cele ale URSS”. Iugoslavia: O evaluare informativ? (ca reac?ie la NSSM 129) CIA, Biroul de Estim?ri Na?ionale, reprezentan?i ai Comunit??ii de Informa?ii care au ap?rut la principalele dezbateri ale comunit??ii, 27 iulie 1971 (declasificat: 21 septembrie 1999), p.52, CIA.
[29] Ambele p?r?i au avut acelea?i pozi?ii în timpul r?zboiului din Octombrie 1973, din Orientul Mijlociu.
[30] Înregistr?rile poloneze ale Întrunirii Liderilor Blocului Sovietic (?i Tito), la Budapesta, 11-12 iulie 1967, KCPZPR, XI A/13, AAN, Var?ovia, James G.Hershberg, Blocul Sovietic ?i consecin?ele R?zboiului din iunie 1967: Documente selec?ionate din arhivele poloneze ?i române?ti, CWIHP e-Dosar nr.13.
[31] Se pare c? exista o cooperare în domeniul informa?iilor mult mai strâns? decât se credea. Neil Barnett, Tito, Londra, Haus Publishing, 2006, p.138.
[32] Acesta a fost un fenomen obi?nuit în perioada R?zboiului Rece, când comunit??ile academice ?i cele informative includeau toate statele comuniste non-sovietice într-o singur? categorie, de „est-europene” ,cu subcategoria „balcanic?”, urmând modelul institu?iilor ?i practicilor sovietice.  Astfel, „speciali?tii est-europeni” erau responsabili pentru toate statele comuniste non-sovietice, cu „speciali?ti balcanici” responsabili pentru Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia ?i Albania, în ciuda diferen?elor extreme de ordin cultural, politic, economic ?i lingvistic pe care foarte pu?ini speciali?ti le st?pâneau.
[33] CIA, Office of Current Intelligence, Raport Special: Politicile Iugoslaviei în Lumea Comunist?, 21 mai 1965 (declasificat în 02.05.2002), p. 5,7
[34] Ibidem, p.7 . CIA a men?ionat în acest raport c? „aparenta determinare a Belgradului de a evita o situa?ie dificil? în ceea ce prive?te alinierea cu armata sovietic?” poate fi zdruncinat? de e?ecul ei în a încheia cu SUA acorduri satisf?c?toare privind piese de schimb ?i echipamente noi”. Se pare c? CIA a ignorat aceste implica?ii când Belgradul a e?uat în urm?torii ani.
[35] Soviet Foreign Military Assistance: Interagency Intelligence Memorandum (NI IIM 87-10004C), mai 1987 (informare din 1 aprilie 1987), p. 18-19, CIA.
[36] Ibid.
[37] Raport privind rela?iile RSFI-SUA ?i concluziile Comitetului Federal Executiv, 18 iulie 1964, Arhivele iugoslave, fond nr. VOT, dosar nr. IX, Tema nr. 109-V 1964, CWIHP, Iugoslavia în R?zboiul Rece. Spre sfâr?itul anilor 70, p?strarea „avantajului Iugoslaviei” în rela?iile cu SUA, însemna colaborarea cu Moscova ?i Budapesta pentru limitarea rela?iilor româno-americane (?i a leg?turilor României cu Occidentul, în general..
[38] Maurer ?i-a exprimat ulterior surprinderea ?i opozi?ia fa?? de aceast? întâlnire. Betea (2008), p. 332-333. Nici ministrul de externe, M?nescu, nu a fost informat. Op. cit., pp. 584-585.
[39] O stenogram? a discu?iei este reprodus? de Ioan Scurtu, în „Unanimitate deplin? pentru condamnarea interven?iei”, în Dosarele Istoriei nr. 8 (24)/1998, Bucure?ti, p.50-58). O versiune scurt? este realizat? de Ioan Scurtu, „Ceau?escu c?tre Tito: Suntem hot?râ?i s? ap?r?m independen?a ??rii”, Magazin istoric, nr.2,  1998, la www. magazinistoric.ro.
[40] Ibid.
[41] Ibid.
[42] Ibid.
footer