Revista Art-emis
Realitatea de dup? 23 august 1944 PDF Imprimare Email
Wilfried Lang, Germania   
Luni, 02 Septembrie 2013 10:03
General Platon Chirnoaga, art-emis„Exist? aici un rege care î?i pred? armata du?manului? În ce ?ar? din lume poate fi g?sit un ?ef de stat asem?n?tor? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat, din ordinul lui Stalin, prin mare?alul Tolbukhin, «Ordinul Victoriei Sovietice». Trist? onoare de a fi decorat de c?tre du?manul de moarte al poporului s?u!” (General Platon Chirnoag?)
 
Lupta Armatei Na?ionale Române

Dup? intrarea trupelor sovietice în Bucure?ti, la 30 august 1944, Puterile Axei, în special Germania, ?i-au dat seama c? România nu mai putea fi considerat? aliat?, ci dimpotriv? românii î?i îndreptaser? armele împotriva armatelor acesteia: Germania (inclusiv Austria), Italia, Ungaria ?i Japonia). Astfel românii, civili sau militari deopotriv?, afla?i atunci pe terito­riile acestor ??ri au intrat într-o dilem? cumplit?. Pe cine trebuiau s?-l urmeze? Guver­nul pucist din Bucure?ti, pe care nici nu-l cuno?teau sau Guvernul Na?ional din Exil de la Viena în frunte cu Horia Sima ?i al?i români cu orientare de dreapta, oricum un provi­zorat cam ?ubred? În prim? instan?? nem?ii îi luaser? prizonieri pe to?i militarii români afla?i atunci în Germania pentru instructaj ?i cooperare cu statele majore de pe Frontul din Est. De fapt o nedreptate pentru bie?ii osta?i români, care se vedeau victime­le tr?­d?rii de la Bucure?ti, fiind complet nevinova?i. Dup? aceea îns?, la interven?ia Guver­nului din Exil, to?i cei care doreau s? lupte în continuare al?turi de fra?ii lor de arme germani, au fost organiza?i în unit??i militare de voluntari, urmând s? formeze Armata Na?ional? Român?, ceva similar cu Divizia Charlemagne, format? din voluntari francezi.

Sosind mereu noi prizonieri români în urma luptelor din Transilvania de nord ?i Ungaria. li s-a oferit ?i acestora posibilitatea de a intra în unit??ile de voluntari români deja formate. La 20 octombrie 1944 Divizia a 4-a de Infanterie româneasc? devine prizioner? a trupelor germane la Szölnök în Ungaria. Deasemeni ?i Statul Major al Diviziei în frunte cu comandantul s?u, generalul Platon Chirnoag?. Acesta din urm? intrând într-un conflict sufle­tesc ?i moral foarte profund. Pe de o parte executase ordinul Regelui luptând împotriva fo?tilor alia?i, pe de alt? parte nu putea s? admit? noua alian?? cu inamicul secular al independen?ei României. Pentru el era o situa?ie cu totul paradoxal?. Ca urmare, ajungând la Viena, unde avusese ocazia s? stea de vorb? cu Horia Sima, s-a decis s? se al?ture adversarilor luptei contra bol?evismului ?i a preluat comanda Armatei Na?ionale Române (din exil), luptând al?turi de Germania pân? la sfâr?itul r?zboiului. Totodat? el preluase ?i func?ia de Ministru de R?zboi în Guvernul Na?ional din exil. În mai multe lupte, în special în Austria, apoi ?i în mun?ii Tatra, osta?ii Armatei Nationale au dovedit un deosebit curaj, pân? ce au trebuit s? se retrag? spre vest pentru a nu c?dea în mâna sovieticilor, care i-ar fi împu?cat pe loc. Au luptat în exclu­sivitate împotriva trupelor sovietice, nefiind niciodata pu?i în situa?ia de a se confrunta cu osta?ii români din ?ar?.

Dup? terminarea r?zboiului, generalul Chirnoag? împreun? cu diploma?ii din Guvernul Na?ional Român ?i al?i demnitari care se al?turaser? luptei contra bol?evismului, s-a refugiat la Badgastein, în Austria. Ares­tat acolo de americani el a fost trimis în fa?a Tribunalului de la Nürnberg. În urma unei pledoarii deosebit de iscusite, în care s-a scos în eviden?? patriotismul s?u ?i dilema în care se aflase în octombrie1944, el nu a fost predat sovieticilor, care ceruser? extr?da­rea lui. A fost îns? internat în lag?rul de la Glasenbach, la sud de Salzburg (Austria) pân? în mai 1947, când a fost gra?iat de ameri­cani, care constataser? c? de fapt el nu-?i f?cuse decât datoria. Luându-se în conside­ra?ie ?i Memorandumul despre Garda de Fier, întocmit în prealabil ?i care f?cuse o impresie deose­bit?, el nu intra în categoria cri­minalior de r?zboi ?i nici ca participant al Mi?c?rii Legionare nu putea fi învinuit de genocid sau ceva similar.

De fapt, la procesul de la Nürnberg în 1946, s-a constatat c? Mi?carea Legionar? a fost singura organiza?ie de dreapta, care nu a fost acuzat? de a fi executat sau participat la crime de r?zboi. În consecin?? majoritatea legionarilor afla?i pe teritoriul fostei Germanii, în zona de ocupa?ie ame­rican?, au fost elibera?i în 1947. La acest gest a contribuit, probabil, ?i instaurarea R?zboiului Rece între Vest ?i Est, la care alia?ii occidentali aveau tot interesul s? g?seasc? simpatizan?i ?i s?-i racoleze de partea lor. Ar mai trebui spus c? americanii au r?mas foarte impresiona?i când au aflat c? patronul Legiunii este Arhanghelul Mihail, Garda de Fier fiind o mi?care de dreapta pe fond religios ?i credin?a în Dumnezeu. Asta în timp ce alte mi?c?ri na?ionaliste au fost condamnate pentru crime de r?zboi ?i crime contra umanit??ii, pentru fascism, nazism ?i colabora?ionism.

Neputând s? se întoarc? în ?ar? din cauza dictaturii comuniste, generalul Chirnoag? s-a stabilit la Stuttgart în Bade­nia-Württem­berg/Germania, unde a r?mas pân? la sfâr?itul vie?ii sale, în 1974. În timpul guver­nului Adenauer, fiind considerat echivalent unui general german, el a primit o pensie corespunz?­toare. De altfel, acelea?i drepturi au fost acordate ?i altor ofi?eri români care luptaser? pân? la sfâr?it de partea Germaniei.

În încheiere trebue spus c? generalul Platon Chirnoag? a fost un adev?rat patriot român, care nu a putut accepta niciodat? faptul c? România c?zuse sub st?pânire sovietic?, din cauza unor m?suri pripite, negândite ?i neloiale fa?? de Mare?alul Ion Antonescu, cât ?i prin tr?­da­rea alia?ilor din ??rile de Ax?.

footer