Revista Art-emis
23 august 1944 - adev?ruri confiscate, fapte t?inuite PDF Imprimare Email
Col. (r) dr. Alexandru Manafu   
Duminică, 25 August 2013 22:05

Col.(r) dr. Alexandru Manafu, art-emis„Ce poate fi mai pl?cut ?i mai simplu decât s? fi sincer, totdeauna lini?tit, împ?cat cu tine însu?i, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa?” (Fenelon)

„Cu ziua de 22 iunie 1941, o nou? epoc? începe în istoria poporului român. Nu efemera dictatur? militar?, nu ambi?iile nem?surate ?i vane ale unui personaj de operet? proclamat « conduc?torul neamului » ci de ast? dat? este în joc îns??i existen?a României, ca stat liber ?i independent. Mai mult. O dat? cu declararea r?zboiului, România a intrat pe calea marilor ?i fundamentelor prefacerii. Viitorul nu va l?sa mult? vreme nedeslu?ite c?ile lui”. În octombrie 1941, cu aceste afirma?ii î?i încheia lucrarea „Sub trei dictaturi”, unul din personajele controversate, contemporan ?i implicat direct în actul de la 23 august 1944, ?i el „beneficiar” al schimb?rilor impuse de evolu?ia evenimentelor ?i „presiunilor” dinexterior.[1] 

În scopul în?elegerii evenimentelor petrecute în urm? cu cca 70 de ani, vom încerca o analiz? a acestora plecând de la convingerea c? a existat preocuparea de a conserva interesele ??rii, - în m?sura în care mai era posibil la acel moment ,- chiar de c?tre cei care, fiind la conducere în vremuri de cump?n?, vor suporta urm?rile

Situa?ia militar? pe frontul de Est, la mijlocul anului 1943.

- Atât în sud cât ?i în centrul teatrului de opera?iuni, for?ele sovietice erau în continu? înaintare.
- Dup? luptele grele duse în zona Jitomir ?i la sud, pe Nipru, atacurile urm?reau mutarea frontului în zona Lemberg - Cern?u?i - Nistru.
- În 1943 se schi?eaz? modest al doilea front prin înfrângerea for?elor germano-italiene în Africa de Nord, scoaterea din r?zboi a principalului aliat al Germaniei ?i crearea frontului din Italia.
- În noiembrie 1943 anglo-americanii fac o nou? debarcare la 40 km sud de Roma, în zona Anzio - Nettuno. În aceast? zon? germanii organizeaz? o contraofensiv? puternic?, sub conducerea generalului-colonel von Mackensen, sus?inut? de armata de avia?ie a feldmare?alului von Richthofen pentru a arunca în mare trupele debarcate.
De?i germanii întrebuin?eaz? ca armament-surpriz? mici tancuri înc?rcate cu explozibil, comandate prin cablu, nu reu?esc s? alunge adversarul care era sprijinit puternic de artileria de pe nave ?i de avia?ia de bombardament. Este perioada în care Comandamentul aliat experimenteaz? ac?iunea de cooperare între flot? ?i avia?ia de bombardament . Dup? opera?iunea „Torch” (debarcarea în Africa de Nord), opera?iunile de la Anzio ?i Nettuno constituie experien?a care a verificat c? viitoarea debarcare pe a?a zisa „fort?rea?? a Europei” era posibil? ?i ca urmare putea fi în curând preg?tit? ?i pus? în execu?ie.
Debarcarea în Normandia ?i ofensiva alia?ilor a schimbat definitiv mersul r?zboiului ?i a înclinat balan?a în formarea for?elor anglo-americane.
Conducerea politico-militar? a României vede situa?ia pierdut? ?i caut? solu?ia s? scoat? ?ara din r?zboi. Preocuparea de baz? const? în faptul c? aceast? solu?ie s? r?spund? urm?toarelor cerin?e:
- evitarea desf??ur?rii ac?iunilor militare, a r?zboiului, pe teritoriul na?ional;
- garantarea neatârn?rii ??rii;
- men?inerea principiilor de onoare ?i de lealitate.
În scopul realiz?rii acestor deziderate, spa?iul diplomatic de manevr? al României era circumscris de dou? considera?ii esen?iale:
- ie?irea din r?zboi s? fie f?cut? la timp, pentru a avea condi?iile cele mai favorabile pentru ?ar?;
- înl?turarea suspiciunii Germaniei, care ar avea ca efect ocuparea ??rii ?i instaurarea unui guvern care ar impiedica ?ara s? mai ias? voit din r?zboi.

Având în vedere ofensiva sovietic? declan?at? în ianuarie 1944 cu amenin?area direct? a ??rii noastre, conducerea militar? român? estimase c? în cursul anului 1944 se va trece la atacul concomitent a tuturor for?elor anglo-americano-sovietice disponibile pentru opera?iuni în Europa. B?t?lia de fixare a for?elor germane se va da prin continuarea contraofensivei sovietice în timp ce anglo-americani vor debarca în Fran?a în scopul aplic?rii loviturii decisive.

La 15 februarie 1944 intensificarea ac?iunilor militare la vest de Nistru a impus luarea deciziei de evacuare a Basarabiei, Bucovinei ?i Moldovei precum ?i mobilizarea diviziilor care aveau zona de opera?ii în nordul Moldovei. Nu s-a trecut la mobilizarea general? apreciindu-se c? este mai bine s? se angajeze armata mai târziu ?i numai pe teritoriul ??rii. Imediat dup? ce s-a luat decizia mobiliz?rii par?iale Comandamentul german, prin generalul Hansen, s-a interesat la Marele Stat Major Român din ce cauz? România a decis efectuarea mobiliz?rii, situa?ia pe câmpul de lupt? fiind „sigur st?pânit?” de Germania. I s-a explicat c? nu se face decât o evacuare a teritoriului, amenin?at s? devin? teatru de opera?iuni militare. Interven?ia lui Hansen denot? suspiciunea Germaniei ?i faptul c? toate m?surile luate de români erau monitorizate de germani.

De?i conducerea militaro - politic? era edificat? asupra evolu?iei r?zboiului, pentru moment România nu putea ie?i din r?zboi f?r? a avea riscul Italiei. Se aprecia c? în ?ar? ar fi fost instalat un guvern Horia Sima care, sub presiune german?, ar fi luat m?suri sângeroase iar, mai târziu, ocuparea ruseasc? ar fi completat distrugerile. Se estima c? Germania are în interior 40 noi divizii în curs de organizare, aproape de finalizare; din care 10 divizii de tancuri.

La 16 martie se ordon? mobilizarea general? a armatei.

De?i perspectiva României se îndrepta spre o singur? solu?ie, - capitularea f?r? condi?ii, (decis? de Alia?i pentru Germania ?i to?i alia?ii acesteia la Teheran ?i Yalta) ,- totu?i în acea situa?ie s-a decis mobilizarea general? a armatei f?r? a putea schimba o stare de fapt. Linia Foc?ani - N?moloasa - Adjud era fortificat? în beton, realizându-se o pozi?ie de rezisten?? clasic? cu trei linii de ap?rare; linia principal? de rezisten??, linia de dublare ?i linia reduitelor. Fortifica?iile acestor pozi?ii au fost completate printr-o linie înaintat? de tobruk-uri[2]   pe linia de contact ?i puncte de ap?rare pe o adâncime de 60 km. Pozi?ia era barat? de ?an?uri antitanc, toate cazematele fuseser? înt?rite prin acoperire cu un strat gros de p?mânt ?i camuflate în teren.

Desigur, era o pozi?ie de rezisten?? deosebit? dar prezenta un mare dezavantaj: fiind a?ezat? în câmpie, avea spatele descoperit ?i, ca urmare, piesele de artilerie nu puteau fi bine camuflate. Comunica?iile dinapoi ale pozi?iei fuseser? echipate atât cu drumuri de acces cât ?i de rocad?. Amenajarea acestor pozi?ii a dat siguran?? germanilor în ceea ce prive?te voin?a României de a continua r?zboiul ?i a acordat mai mult credit guvern?rii decât orice presta?ii de credin?? sau informa?ii favorabile. În cazul ocup?rii acestei pozi?ii de ap?rare, Bucure?tiul trebuia s? fie evacuat, autorit??ile urmând s? fie deplasate la vest de râul Olt (m?sur? preconizat? ?i aplicat? par?ial pana la 23 august 1944).

În vederea încheierii armisti?iului împotriva voin?ei Germaniei, prin ocuparea acestei pozi?ii se crea un singur avantaj: for?ele române de pe front erau apropiate de Muntenia ?i dispuse concentrat, într-o singur? zon?. La începutul lui aprilie 1944 în Moldova se aflau cinci divizii blindate germane iar în Basarabia înc? trei, deci, pe frontul român se aflau opt divizii blindate germane în afar? de divizia blindat? româneasc?.
România dispunea de 17 divizii pe frontul din Moldova ?i 7 divizii în Basarabia.

Dup? relat?rile Marelui Stat Major, germanii dispuneau pe frontul românesc de 8 divizii blindate ?i 25 divizii infanterie. Diviziile germane erau îns? cu efective mici, în curs de completare iar diviziile de tancuri erau completate în material pe m?sura pierderilor. Marele Stat Major a vrut ca pe frontul din Moldova s? fie dispuse exclusiv trupe române?ti iar pe cel din Basarabia trupe germane, în practic? îns? nu s-a putut ajunge la aceast? solu?ie din cauza suspiciunii germane.

La comanda Grupului de armate „Sud” feldmare?alul von Kleist a fost înlocuit cu generalul - colonel Schörner, care, sub masca unui om blând era foarte energic ?i foarte sever. El inten?iona ca trupele germane s? fie amestecate cu cele române ?i a ob?inut ca, în afara celor cinci divizii blindate, a c?ror prezen?? era vremelnic? ?i circumstan?ial? s? mai fie aduse în Moldova 4-5 divizii germane cu justificarea de a înt?rii frontul, în realitate pentru constituirea garnizoanelor de siguran?? pentru germani. Prin aducerea acestor for?e s-a reorganizat ?i comandamentul, astfel c? frontul grupului de armate avea un comandament românesc în Basarabia, unde se aflau mai multe trupe germane, ?i unul german (comandant general Otto Wöhler) în Moldova, unde se aflau mai mult trupe române?ti. Aceste comandamente erau interpuse între comandamentele de armate ?i comandamentul grupului de armate.

Conducerea politico-militar? român? a în?eles substratul reorganiz?rii Comandamentului ?i a acceptat reorganizarea pentru a câ?tiga încrederea Germaniei. În fapt, nici nu se putea adopta alt? pozi?ie. În ceea ce privea desf??urarea ac?iunilor militare propiu-zise, concep?ia germanilor era de a nu p?stra rezerve. Frontul se organiza puternic, prin dispunerea în prima linia a infanteriei. În rezerv? se p?strau numai trupele mecanizate ?i se aduceau rezerve din sectoarele neatacate.

În principiu, în inten?ia comandamentului român se situa dorin?a ca r?zboiul s? nu se desf??oare pe teritoriul ??rii ?i atunci se lupta cu toate for?ele pe prima pozi?ie pentru a opri for?ele atacatoare. Din felul în care au fost dispuse for?ele în pozi?ia din nordul Moldovei, rezult? clar c? situa?ia României urma s? se decid? pe aceast? pozi?ie.

Hot?rârea luat? concilia satisfacerea onoarei cu nevoile ??rii, România f?cea ultimul efort cu armata ei, iar dac? aceast? armat? era înfrânt?, condi?iile impuse de onoare erau satisf?cute.

Angajamentele ar fi fost ?inute pân? la cap?t.

În mentalitatea epocii, conceptul de onoare, cuprindea în sine ?i no?iunile de fidelitate ?i lealitate. Onoarea este un concept care este proprietatea fiec?rui individ dup? caracterul, spiritul ?i capacitatea de în?elegere a fiec?ruia. Exist? îns? ?i o onoare na?ional?, specific? fiec?rei na?iuni. La aceast? scar?, s-a apreciat c? România este o ?ar? mic?, care trebuie s?-?i îndeplineasc? datoria de onoare ?i fidelitate, luat? prin angajamente verbale, f?r? a semna nici un tratat, îns? nu-i este permis s? mearg? pân? la distrugere.

La începutul lunii aprilie, Alia?ii au anun?at condi?iile în care acord? armisti?iu cu garan?ii statelor „satelite” între care intr? ?i România.

La 22 martie 1944, generalul englez Henry Wilson transmite la Bucure?ti un ultimatum la care prime?te r?spuns în 2 aprilie 1944. În principiu propunerile vizau ca trupele ruse?ti s? treac? în Moldova, peste liniile ap?rate de români, ace?tia s? predea armamentul ?i imediat s? urmeze înapoierea armamentului, întoarcerea armelor ?i declan?area ofensivei împotriva Germaniei (ac?iune apreciat? ca „tr?dare” de c?tre Antonescu). Conducerea militar? aprecia c? armata român?, o dat? atacat? ?i pozi?ia, str?puns? s? se încheie armisti?iu, împ?când astfel cerin?ele politice cu cele militare, Alia?ii câ?tigând astfel un avantaj strategic substan?ial la aripa dreapt? a dispozitivului german.

În scrisoarea de r?spuns se solicit? ca România s? nu fie obligat? s? întoarc? armele împotriva Germaniei precum ?i garan?ii din partea S.U.A. ?i Angliei c? armata rus? nu va r?mâne pe teritoriul român.Aceste considerente au determinat „s? nu se mai trateze cu Mare?alul, întrucât acesta se implic? în considerente militare”.

Mare?alul a fost preferat pentru tratative deoarece atât Alia?ii cât ?i oamenii politici din ?ar? nutreau convingerea c? era singurul care putea s? schimbe hot?rârea ?i direc?ia de lupt? a armatei.

Cercurile politice interne sunt puse la curent cu propunerile Ultimatului, încercând s? organizeze ie?irea ??rii din r?zboi prin formarea blocului partidelor politice: Na?ional - ??r?nesc, Na?ional - Liberal, Social - Democrat ?i Comunist.

Discu?iile vizau o ac?iune viitoare, în acel moment în ?ar? fiind 8 divizii blindate germane care puteau ocupa ?ara, pe front 25 de divizii cu cca 200.000 oameni pe linia frontului iar la servicii cca 300.000. Dup? informa?iile de care se dispunea, în Germania mai erau 40 de divizii, neexistând condi?ii favorabile ie?irii din r?zboi sub nici o form?.

La începutul lunii iunie, dup? opera?iile militare din cursul lunilor precedente, conducerea politico - militar?, în spe?? Antonescu, î?i f?cea unele iluzii fiind de p?rere „s? ne g?seasc? pe frontul actual, ceea ce ar fi foarte avantajos pentru România”. Se aprecia c? în curând Germania trebuie s? încheie armisti?iu ?i se consider? c? este mai avantajos pentru ?ar? s? intre în armisti?iu o dat? cu armata german?.

Centrul de greutate al ac?iunilor militare se mut? spre nord iar prin luptele de tancuri de pe frontul românesc se urm?rea fixarea diviziilor de tancuri germane în aceast? zon?. Comandamentul sovietic, în preg?tirea ofensivei asupra trupelor germane realiza concentr?ri masive de artilerie, dispunând de 350 - 400 tunuri la un kilometru de front care distrugeau ap?rarea dup? 2 - 3 ore de bombardament masiv. Dac? la acesta se adaug? ?i rapiditatea execut?rii manevrei, a deplas?rii for?elor ?i mijloacelor în zon? unde se preconiza realizarea loviturii principale, a efortului maxim, se poate crea imaginea a ceea a ce putea însemna ac?iunea militar? a acelei perioade.

Ca urmare a ofensivei sovietice pe frontul de nord ?i a p?trunderii în adâncimea dispozitivului în luna iulie, germanii au început s? ia de pe frontul românesc diviziile blindate, astfel c?, la 10 august nu mai era dispus? nici o divizie blindat? în ?ar? sau pe frontul din Moldova. Conducerea politico-militar? avea o singur? grij?, aceea ca ?ara s? nu fie ocupat? de germani. În ceea ce prive?te o schimbare la vârf a conducerii, nimeni nu î?i asuma r?spunderea, plecarea lui Antonescu însemnând ocuparea german? iar atâta timp cât frontul nu era atacat puternic, asigurarea continuit??ii guvern?rii se impunea iar conduita adoptat?, de altfel logic?, era impus? de situa?ia în care se afl? ?ara. În acea perioad? România dispunea în interior de 24 de divizii; 2 divizii de infanterie, 3 divizii de cavalerie ?i 19 divizii de recru?i instrui?i de 3 luni. Acestea erau încadrate cu oameni ?i armament individual ?i constituite pe ?ase batalioane fiecare. Erau îns? dotate slab cu artilerie ?i armament antitanc.

Anticipând situa?ia care urma, s-a luat m?sura dispunerii acestora în interior, într-un dispozitiv potrivit, care s? contracareze inten?iile germanilor privind ocuparea ??rii. Pe lâng? trupele dispuse în Bucure?ti s-a luat m?sura ca ap?rarea capitalei s? fie înt?rit? cu Regimentele 10 Ro?iori, 3 ?i 5 C?l?ra?i iar Regimentul 4 Ro?iori s? fie încadrat cu tancuri moderne. De asemenea, la Centrul de Instruc?ie al Tancurilor de la Târgovi?te, s? se constituie un deta?ament blindat din cele 32 de piese moderne ?i materialul mai vechi existent. În garnizoana Mihai Bravu, la Dadilov, se aflau dispuse dou? divizioane de artilerie grea, din care unul motorizat, care puteau fi întrebuin?ate în scopul ap?r?rii capitalei.
 
În seara zilei de 4 august, înainte de a pleca la ultima întrevedere cu Hitler, Antonescu a dat dispozi?ii ca în situa?ia arest?rii ?i re?inerii sale, s? fie constituit un nou guvern care „s? fie garantat cu for??”.
Dup? declan?area atacului sovietic din 19 august Regimentul 4 Ro?iori a fost dispus în apropiere de Chitila, la 20 de km de Bucure?ti iar în jurul capitalei au fost dispuse Divizia 8 Cavalerie, Divizia de Gard? ?i Divizia 4 Infanterie.

În apropiere de Ploie?ti erau dispuse Diviziile 5 ?i 3 Infanterie iar la Bra?ov se afla dispus? Divizia de vân?tori de munte.[3]  În ceea ce prive?te desf??urarea ac?iunilor militare, se preconiza derobarea de trupele germane, care urmau s? p?r?seasc? teritoriul românesc prin concentrare ?i deplasare pe itinerare stabilite de comun acord, f?r? desf??urarea de ac?iuni militare. Aceast? afirma?ie este sus?inut? ?i de recenta lucrare a lui Larry Wats „Fereste-ma, Doamne, de prieteni. R?zboiul clandestin al blocului sovietic cu România”, Bucure?ti, Editura RAO, 2011. Dup? avertizarea repetat? a Berlinului c? cele dou? ??ri se vor desp?r?i dac? nu va fi men?inut frontul, la 23 august 1944, Bucure?tiul a oferit, ?i comandantul german de la Bucure?ti, generalul Ernst Gerstenberg a acceptat, un termen de retragere de 15 zile. Aceea?i ofert? a fost ulterior f?cut? de Mannerheim ?i acceptat? de comandantul german din Finlanda, generalul Lithar Rendulic. Spre deosebire de Rendulic din Finlanda, Gerstenberg ?i-a c?lcat cuvântul ?i a bombardat capitala, provocând reintrarea instantanee a României în r?zboi, contra for?elor germane ?i maghiare.

Legena tr?d?rii române?ti a fost dup? aceea propagat? de ceilal?i membrii ai Tratatului de la Var?ovia (mai ales de maghiari ?i est-germani),                                                       iar duplicitatea generalului neam? Gerstenberg a fost îngropat? foarte adânc.[4]

Dup? arestarea lui Antonescu ?i a principalilor s?i colaboratori la Palatul Regal au urmat evenimentele cunoscute cu men?iunea c? noii guvernan?i s-au folosit de m?surile luate de predecesori în ceea ce prive?te întrebuin?area trupelor în contracararea ac?iunilor germane, precum ?i continuarea ac?iunilor militare al?turi de for?ele sovietice.

Dup? trecerea unei perioade relativ mari de timp de la aceste evenimente, istoria mai rezerv? înc? surprize.

Facem referire la faptul c? mijloacele str?ine de informare în mas? (BBC; Radio Londra ?.a.), precum ?i speciali?tii militari apreciau c? actul României de la 23 august 1944 a însemnat scurtarea ac?iunilor militare în Europa cu aproximativ 6 luni.

Cum a influen?at evolu?ia evenimentelor acest gest?

În lucrarea „O lume sub arme - Istoria global? a celui de-Al Doilea R?zboi Mondial”, Cambridge, University Press, New York, 1994, Gerhard Weinberg, fost secretar de stat al ap?r?rii, afirm? „Exist? dovezi potrivit c?rora, F. D. Roosevelt s-a str?duit ca primele bombe atomice s? fie realizate astfel încât s? poat? fi utilizate împotriva Germaniei, s? fie lansate asupra acestei ??ri, iar cele fabricate mai târziu s? fie lansate împotriva Japoniei, în ambele cazuri, pentru scurtarea rapid? a r?zboiului”.[5] Ca urmare a acestor afirma?ii f?cute de un personaj implicat în politica american? ?i mondial?, într-un domeniu sensibil, cel al ap?r?rii, se poate concluziona c? gestul României care a influen?at reducerea ac?iunilor militare cu cca 6 luni a determinat evitarea unui bombardament atomic asupra Germaniei, deci asupra Europei cu toate implica?iile nefaste ce ar fi urmat.

Poate c? speciali?tii se vor pronun?a în viitor ?i asupra aspectelor asupra c?rora acest material ridic? doar v?lul, f?r? a pretinde nimic pentru România. Recunoa?terea acestui fapt ar însemna o mic? alinare pentru o colectivitate - a?ezat? la r?spântia intereselor - care î?i caut? mersul în evolu?ia societ??ii, f?r? s? î?i fi g?sit (înc?) lini?tea. R?mâne, ca un simbol al acestor vremuri, afirma?ia istoricului Florin Constantiniu în finalul volumului „Istoria sincer? a poporului român”, Bucure?ti, Univers Enciclopedic, 1997 (edi?ia I): „?i totu?i, în zilele de ast?zi, când dificult??ile tranzi?iei descurajeaz? pe atâ?ia, marele comandament pentru societatea româneasc? ar trebui s? fie leacul recomandat Chinei de Deng Xiaoping, când ?ara sa ie?ea din convulsiile Revolu?iei culturale: « Un taifun de munc?! » Vom mai g?si resurse s?-l înf?ptuim?”

În scopul în?elegerii ?i explic?rii fenomenelor trecute, dar mai ales al drumului pe care îl are de parcurs, societatea româneasc? în viitor, problema determin?rii liniilor evolu?iei acestuia este imperios necesar?. Fire?te, situa?iile existente atunci, în vreme de r?zboi, au purtat pecetea legilor ?i ordinelor specifice unei perioade de stare excep?ional?. Dac? le prezent?m ast?zi, o facem pentru a în?elege ?i cunoa?te segmente ale trecutului istoric, nicidecum pentru a le aproba sau acuza în totalitate.



[1] Lucre?iu P?tr??canu, demnitar comunist, lichidat de „camarazii” de partid.
[2] Sistem de avanposturi fortificate, ca ?i cele instalate de englezi în fa?a Tobruk-ului, de unde ?i denumirea.
[3] Dispunerea for?elor române pe frontul de la Ia?i în diminea?a zilei de 20 august era urm?toarea (de la dreapta la stânga, punct de reper Cuibul Vulturului): Divizia 11 Infanterie, o divizie german?, Divizia 5 Cavalerie (Podul Iloaiei), Divizia 7 Infanterie ?i Divizia 5 Infanterie. În e?alonul II: dou? divizii de vân?tori de munte, Divizia 3 Infanterie (înapoi de Ia?i) ?i Divizia 18 Infanterie (Vaslui). For?ele germane din e?alonul II: o divizie de infanterie ?i o divizie de grenadieri. Dup? atacul din 20 august, Diviziile 5 ?i 7 au fost distruse, iar tancurile ruse?ti au continuat ofensiva pe direc?ia Vaslui.
footer