Revista Art-emis
Dezrobitorii din '41 PDF Imprimare Email
Col. (r) Remus Macovei   
Duminică, 25 August 2013 21:58

Recunostin??, 1941În dosarul veteranului de r?zboi Nicolae Dobrin, fost lupt?tor în Regimentul 40 Infanterie, am descoperit aceast? diplom? primit? împreun? cu decora?ia „B?rb??ie ?i credin??”, urmarea a faptului c? la 20.11.1942 a fost r?nit pe timpul luptelor de la Cotul Donului. Diploma a fost înmânat? în numele Regelui Mihai I de c?tre dezrobitorul hotarelor, Mare?alul Ion Antonescu, Conduc?torul Statului ?i Comandantul de C?petenie al Armatei în R?zboiul de dezrobire.

La 22 iunie 1942 câteva sute de mii de militari români- generali, ofi?eri, subofi?eri ?i solda?i - deveneau dezrobitori, participând la eliberarea românilor din Basarabia ?i Bucovina afla?i, din iunie 1940, din nou sub ocupa?ie str?in?.Erau însufle?i?i de mesajul mare?alului Ion Antonescu: „Osta?i, V? ordon: trece?i Prutul! Sdrobi?i vr?jma?ii din r?s?rit si miaz?noapte. Desrobi?i din jugul ro?u al bol?evismului pe fra?ii no?tri cotropi?i (…) Reîmplini?i în trupul ??rii glia str?bun? a Basarabilor ?i codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele ?i plaiurile voastre […] S? lupta?i pentru desrobirea fra?ilor no?tri, a Basarabiei ?i Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vie?ii ?i a c?minurilor batjocorite de p?gâni cotropitori. S? lupta?i pentru a ne r?zbuna umilirea ?i nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele ?i Generalul Vostru”.

Militarii dezrobitori înfruntând zilnic moartea la fiecare pas ?i-au dovedit credin?a nestr?mut?t? în Dumnezeu, Rege ?i Patrie. Tributul de sânge pl?tit de ace?tia a fost enorm: 23.655 mor?i, r?ni?i sau disp?ru?i pentru eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei(iunie-august 1944); 98.156 pentru cucerirea Odesei (iulie-octombrie 1941); 12.425 pe timpul luptelor ofensive din Ucraina ?i Crimeea (iulie 1941-iulie 1942); 39.089 pe timpul ofensivei spre Stalingrad ?i Caucaz (iulie-octombrie 1942); 158.854 în b?t?lia de la Cotul Donului (noiembrie 1942-februarie 1943); 22.522 pe timpul retragerii din Caucaz, Kuban ?i Crimeea (prim?vara anului 1944); 10.784 pe timpul luptelor defensive din Bucovina, Basarabia ?i Moldova (iunie-19 august 1944) ?i 187.177 pe timpul luptelor defensive din Moldova (20 -24 august 1944).[1]

Victoriile ob?inute pe câmpurile de lupt? au fost s?rb?torite în ?ar? prin diferite manifest?ri . La 20 iulie 1941 ora 11.00, pentru ocuparea Chi?in?ului, la Constan?a , ca dealtfel în toat? ?ara, s-a organizat un Te Deum, la care preotul, a vorbit despre însemn?tatea ocup?rii acestui ora? ?i alipirea la ?ara Mum? a Bucovinei ?i a Basarabiei . La 17 octombrie 1941 pentru a s?rb?tori cucerirea Odesei toate localit??ile au fost pavoazate, iar începând cu ora 11.oo au fost organizate manifesta?ii impun?toare la care au participat toate autorit??ile ?i întreaga popula?ie. Concomitent cu rug?ciunea de pomenire a tuturor militarilor care au c?zut pe câmpul de b?taie în Transnistria ?i dincolo de Bug, organizat? la cimitirul eroilor din V?d?rjani - în fa?a Dalnicului - în ziua de 26 octombrie 1941, începând cu ora 11.00, în ?ar? din ordinul Mare?alului Ion Antonescu, la aceea?i or? s-a oficiat o rug?ciune de pomenire, la care românii din toate localit??ile care avea fii sau rude c?zute în Transnistria au împodobit cu flori mormintele eroilor. La toate aceste manifest?ri locul de cinste era ocupat de invalizi de r?zboi ?i v?duvele celor mor?i pe front. În ?coli copii dezrobitorilor c?zu?i pe front erau a?eza?i în primele b?nci. Deasemenea în fiecare ?coal? era organizat un col? al eroilor din localitate. La întoarcerea trupelor de pe front în garnizoana de pace se organizau ceremoniale care de regul? cuprindeau: pavoazarea g?rii ?i a str?zilor, organizarea particip?rii unui num?r cât mai mare de locuitori, organizarea distribuirii unor mici daruri (?ig?ri, flori, etc), oficierea unei slujbe de pomenire a celor c?zu?i pe câmpurile de lupt?.

Mii de militari dezrobitori, ca o recunoa?tere a faptelor de arme cu totul excep?ionale s?vâr?ite pe câmpurile de lupt?, au fost recompensa?i cu ordine ?i medalii de r?zboi, multe din ele înmânate, în apropierea câmpurilor de lupt?, de c?tre Regele Mihai I sau de c?tre Mare?alul Ion Antonescu.

Se poate concluziona c? în aceast? perioad? militarii dezrobitorii ?i faptele lor de arme erau apreciate, ace?tia primind recuno?tin?a binemeritat? a tuturor concet??enilor. Situa?ia se va schimba radical odat? cu întoarcrea armelor împotriva Germaniei.

Mare?alul Ion Antonescu, cel care în septembrie 1940 ?i-a asumat conducerea ??rii, în condi?iile în care reprezentan?ii partidelor istorice au refuzat acest lucru, cel care în perioada septembrie 1940- iunie 1941 a reformat - pe cât a fost posibil într-un timp limitat - Armata Român? pentru a putea face fa?? r?zboiului în plin? desf??urare, cel care a condus , coordonat sau îndrumat ac?iunile armatei pe timpul luptelor pe teritoriul U.R.S.S., la 23 august 1944, a fost arestat din ordinal ?i de c?tre Regele Mihai I, predat ru?ilor, iar în urma unui proces ru?inos, condamnat la moarte ?i executat la 1 iunie 1946.

Regele Mihai I - cel care a îndemnat militarii români la lupt? împotriva bol?evicilor -, cu sprijinul unor militari: general Aurel Aldea, mare?al al Cur?ii Regale, general Mihail Racovi??, comandant al Armatei a 4-a, col. Dumitru D?m?ceanu - în cooperarea cu locotenentul-dezertor Emil Bodn?ra?, agent al N.K.V.D., a f?cut posibil? tr?darea din 20 august 1944, prin opera?iunea „Poarta Ia?ului”[2]  ?i deschiderea f?r? lupt? a teritoriului românesc în fa?a trupelor sovietice. Pentru actul de la 23 august 1944 ru?ii, du?manii de moarte ai dezrobitorilor, îl vor decora pe regele Mihai I cu ordinul „Pobeda” („Victoria”) cu diamante, cel mai înalt ordin sovietic al timpului.

La 23 august 1944 ora 22.00, din ordinul Regelui Mihai I osta?ii români, fo?ti dezrobitori, au încetat ac?iunile de lupt? împotriva trupelor sovietice, ceea ce a echivalat cu o capitulare necondi?ionat? a României. Profitând de faptul c? armisti?iul cu U.R.S.S. va fi semnat abia la 12 septembrie 1944, ru?ii au capturat în aceast? perioad? cca. 175.000 de militari români,[[3]] mul?i dintre ei murind pe timpul prizonieratului de foame, frig, boli sau din cauza epuiz?rii fizice. Abia începând cu 1946 ace?tia au început s? fie elibera?i ?i au revenit în ?ar?.

Generalii ?i ofi?erii care au participat la luptele împotriva U.R.S.S. vor conduce, dup? 23 august 1944, ac?iunile Armatei Române pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei, Ungariei ?i Cehoslovaciei. La terminarea r?zboiului în loc s? primeasc? recuno?tin?a binemeritat?, au fost aresta?i, judeca?i ?i condamna?i pentru participarea la Campania din Est (1941-1944). Mul?i din ei vor muri în urma regimului inuman de deten?ie din închisorile comuniste. Men?ionez c? în urma document?rii proprii, am constatat c? în perioada 1944 -1961 au fost aresta?i ?i condamna?i 161 de generali, dintre care 78 au murit în închisorile comuniste.[4] 

Dintre militarii dezrobitori c?zu?i prizonieri la ru?i, în perioada 1943-1944, câteva mii vor fi recruta?i pentru a face parte din cele dou? divizii de voluntari: „Tudor Vladimirescu ” ?i „Horia , Clo?ca ?i Cri?an”. La 30 martie 1944, voluntarii din Divizia „Tudor Vladimirescu”, înainte de a pleca pe front, în subordinea Frontului 2 Ucrainian, au fost „dezlega?i”   de vechiul jur?mânt fa?? de rege, de c?tre trei preo?i hirotonisi?i de patriarhul Rusiei ?i au depus un nou jur?mânt,[5]  cu urm?torul con?inut:

„Jur poporului meu robit de nem?i s? lupt pentru libertatea ?i prop??irea lui. Jur s?-mi îndeplinesc f?r? ?ov?ire îndatoririle mele de osta? în tab?r?, pe câmpul de lupt?, oricând ?i oriunde, s? m? supun ordinelor comandan?ilor mei ?i s? p?strez secretul militar. Jur s? lupt pentru o prietenie trainic? între România ?i Uniunea Sovietic?, care mi-a dat putin?a s? lupt cu arma în mân? pentru distrugerea du?manului comun, Germania hitlerist?. Jur s? p?strez cu sfin?enie fr??ia de arme cu Armata Ro?ie. Jur s? lupt pân? la ultima pic?tur? de sânge contra nem?ilor care mi-au târât ?ara în r?zboiul lor nelegiuit. A?a s?-mi ajute Dumnezeu!”.[6] 

La terminarea r?zboiului militarii acestor dou? divizii vor juca un rol decisiv în f?urirea armatei populare. De asemena trebuie amintit c? dup? r?zboi, veteranilor de r?zboi le-a fos aplicat un tratament discriminatoriu. Veteranii „cei r?i”, dezrobitorii, care luptaser? împotriva U.R.S.S., a c?ror jertf? ?i eroism nu mai reprezenta nimic pentru noii puternici ai zilei, au fost marginaliza?i. Veteranii „cei buni” , cei care luptaser? pe frontul de vest, în mod deosebit cei care au f?cut parte din cele dou? divizii de voluntari, au beneficiat de toate onorurile. Abia dup? 1990 s-a revenit la normal, astfel c? dezrobitorii au putut c?p?ta ?i ei acela?i statut ?i s-au putut bucura de considera?ia binemeritat?.



[1]  Cornel Scafe?, Horia ?erb?nescu,Ioan Scafe?, Cornel Andone, Ion D?nil?,Romeo Avram –Armata Român?.1941-1945, Ed.Rai, Bucure?ti, 1996, pag. 23.31,48, 57,62,66,71?i 77
[2]  Historia.ro – 23 august – salvarea României sau tr?dare na?ional??
[3]  Ibidem.
Dup? al?i autori cifra prizonierilor lua?i de ru?i în aceast? perioad? este de peste 110.000. (Cornel Scafe?, Horia ?erb?nescu,Ioan Scafe?, Cornel Andone, Ion D?nil?,Romeo Avram – op. Citate pag.77)
[4]  Remus Macovei – Condamn?rile generalilor, Editura daco-român?,Bucure?ti, 2013, pag.85
Conform gen. Dragnea Marin în închisorile comuniste ar fi murit 53 de generali(Gen. bg. Dr. Costantin Ucrain – O via?? în slujba armatei ?i ??rii sale, Ed. Univers ?tiin?ific, Bucure?ti, 2006, pag.180)
[5]  Istorie ?i civiliza?ie – O divizie pentru lini?tea comuni?tilor români
[6]  Remus Macovei – Op. Citate, pag.118
footer