Revista Art-emis
23 august 1944, istorie tr?it? PDF Imprimare Email
Wilfried Lang, Germania   
Miercuri, 21 August 2013 16:03

Wilfried H. Lang, art-emisLa data de 23 august 1944 Regele Mihai a arestat pe Mare?alul Ion Antonescu ?i a declarat r?zboi Germaniei. Drept consecin??, între 23 august 1944 - data citirii Proclama?iei c?tre ?ar? (echivalent? cu capitularea necondi?ionat?), scris? de Lucre?iu P?tr??canu ?i citit? la Radio Bucure?ti în seara zilei de 23 august 1944 de c?tre Regele Mihai - ?i 12 septembrie 1944, când a fost semnat armisti?iul de la Moscova, România s-a g?sit în stare de r?zboi, atât cu U.R.S.S. - inamicul de facto -, cât ?i cu Germania - fostul aliat. Domnul Wilfried H. Lang î?i aminte?te momentele dramatice prin care a trecut în acele zile, impresii pe baza c?rora ?i sub îndrumarea domniei sale, a fost realizat, filmul documentar „Un Stalingrad la Dun?re”.(Redac?ia) 

Înc? din anul 1934 locuiam cu familia la Ploie?ti pe str. Alexandru II (azi str. Stadionului). Tata era ?eful sec?iei de construc?ii al soc. Astra Român?, pe atunci cea mai mare socie­tate petrolier? din România. În urma acelui bobardament n?prasnic al avia?iei americane, U.S.A.F., din 1 august 1943 am fost evacua?i la Bolde?ti, o schel? petrolifer? la cca. 10 km Nord de Ploie?ti pe valea Teleajenului. În apropiere se g?seau dou? baterii antiaeriene germane care ap?rau spa?iul aerian al Ploie?tilor ?i desigur par?ial al regiunii Prahova, al?turi de o unitate de pompieri germani ?i o baterie AA româneasc? de calibru 88 mm. În cursul zilei de 23 august 1944 ne-am bucurat cu to?ii c? nu s-a dat alarm? aerian? ca în zilele precedente, adic? nu trebuia s? ne a?tept?m la unul din acele bombardamente cumplite ale avia?iei anglo-americane. În aceea?i sear? îns?, toate posturile de radio na?ionale anun?au un comunicat foarte important al Regelui Mihai, cerând ascult?torilor s? r?mân? pe recep?ie. Nu am acordat prea mare aten?ie acestei ?tiri, am ascultat totu?i comunicatul regal cam pe la ora 21, privind un pretins armisti?iu cu armata sovietic?.

Regele Mihai semnase declara?ia de r?zboi cu o zi înainte, când înc? nu avusese loc niciun atac german

Tata a r?mas foarte calm dar a ascultat mai apoi, pe unde scurte, postul BBC din Londra, care a descris situa?ia dezastruoas? de pe frontul de Est dar nici un cuvânt despre vreun armisti?iu al românilor cu ru?ii. Posturile de radio germane vorbeau despre „retrageri elastice”, în realitate b?t?lii pierdute pe frontul din Est, dar nimic despre puciul împotriva mare?alului Ion Antonescu. A doua zi îns? s-a sim?it o atmosfer? tensionat? ?i o rumoare în cadrul unit??ilor germane, totul r?m?nând îns? aparent lin?tit pân? când sirenele anun?au un nou atac aerian. De data aceasta îns? nu se auzeau bubuiturile bateriilor AA germane ?i nici cele române?ti n-au tras nici un foc. Am aflat dup? aceea c? patru avioane de asalt germane de tip JU-87 poreclite Stuka, bombardaser? câteva obiecte militare din Bucure?ti. Luând acest incident chipurile ca motiv, Regele Mihai a declarat r?zboi Germaniei. Mai târziu am aflat c? Regele Mihai nici nu fusese în Bucure?ti la ora aceea iar declara?ia de r?zboi o semnase cu o zi înainte, când înc? nu avusese loc nici un atac german.

„Armata a lui Vlasov” - Dup? zece minute s-a f?cut lini?te

Pe plan civil, în urma unui ordin venit din Bucure?ti to?i cet??enii germani ?i chiar ?i etnicii germani din România au fost da?i afar? din serviciu f?r? nici o explica?ie. Deci ?i tata a fost concediat pe loc. Administratorul schelei Bolde?ti, domnul B?nic?, i-a oferit tatei un camion, sfâtuindu-l s?-?i încarce pe cât înc?peau lucrurile din cas? ?i s? p?r?seasc? ?ara. Din p?cate tata, care nu se sim?ea vinovat cu nimic, nu a urmat acest sfat bine inten?ionat, astfel familia r?mânând în continuare la Bolde?ti. Dup? înc? o zi îns? a venit la noi comandantul bateriei AA germane, spunându-ne c? are ordin s? evacueze to?i cet??enii ?i etnicii germani din zon?. Tata tot a mai ezitat dar dup? ce a fost somat, ne-am facut cu to?ii bagajele, doar cu strictul necesar ce înc?pea în câteva valize, fiind transporta?i apoi de un camion german la una din bateriile apropiate. Acolo se mai adunaser? ?i celelalte unit??i germane din vecin?tate precum ?i o unitate de infanteri?ti ucraineni, voluntari în a?a zisa „Armat? a lui Vlasov”, îmbr?ca?i în uniforme germane dar care nu ?tiau nem?e?te aproape de loc. În seara zilei de 27 august a venit la noi ofi?erul de leg?tur? din partea baterie AA române?ti, rugând comandan?ii germani s? 23 august 1944 W.L.plece de acolo, pentru c? ei aveau ordin s? ne atace a doua zi de diminea??. S-a convenit efectuarea unui atac formal la care urma s? se trag? în p?mânt de ambele p?r?i, pentru a satisface ordinul elaborat de ni?te diletan?i militari din Bucure?ti care nu ?tiau pe semne c? puterea de foc a centrului de ap?rare german era de vreo 5-6 ori mai mare decât cel românesc la ora aceea. Totul s-a soldat cu o glezn? scrântit? a unui militar român care se împiedicase fugind peste câmp în cadrul „atacului”. A doua zi îns? au venit trupe noi de infanterie române?ti, care ne-au încercuit începând s? ne atace de dup? deal cu arunc?toare de 88 mm. Neavând nici o posibilitate de replic? eficient?, comandantul german a ordonat retragerea spre Nord cu inten?ia de a for?a trec?toarea Bratocea pentru a trece apoi în Transilvania. Sub protec?ia întunericului coloana de autocamioane germane s-a pus în mi?care. În frunte se afla un camion acoperit în care fuseser? ad?posti?i r?ni?ii împreun? cu un medic ?i o sor? de caritate. La intrarea în comuna Lip?ne?ti românii ne preg?tiser? o ambuscad? atacând cu grenade de mân? capul coloanei, deci tocmai ma?ina cu r?ni?ii, care împreun? cu medicul ?i sora de caritate au fost sfâ?ia?i în mod groaznic. Voluntarii ucraineni, infanteri?ti cu mare experien?? de lupt?, au reac?ionat imediat secerând cu mitralierele lor tot ce se afla în fa?a coloanei ?i pe p?r?ile laterale ale ?oselii. Dup? vreo zece minute s-a f?cut lini?te ?i acele camioane care nu fuseser? avariate au putut s?-?i continue drumul. Ghinionul nostru a fost c? tocmai camionul în care se aflau bagajele noastre a r?mas în drum, deci am r?mas doar cu hainele de pe noi ?i atâta tot.

O serie de militari germani ?i-au aruncat armele ?i s-au predat Armatei Române

În zorii zilei am ajuns pe o paji?te în apropiere de Cheia. Buc?tarii nem?i au distribuit cafea ?i sandvichuri pentru to?i participan?ii. Am r?mas îns? foarte uimit când am v?zut c? o serie de solda?i germani î?i aruncau armele ?i muni?ia fiind dispu?i s? se predea. ?i, într-adev?r, dup? ce am ajuns la S?cele s-au predat Armatei Române, reprezentat? prin câteva companii de infanterie, deci vreo 100-150 de români fa?? de câteva mii de nem?i, s?tui de r?zboi care nu vroiau s? mai lupte. Ucrainenii, nefiind dispu?i s? se predea, disp?ruser? în mun?i prin trec?toarea Bratocea. Un alt grup de nem?i, în care m? aflam ?i eu, ?i-a continuat drumul ajungând în gara Bra?ov-Stupini. De acolo ne-am urcat într-un tren de marf? care urma s? plece spre Nord. Doi jandarmi români care încercaser? s? ne împiedice, dup? ce au v?zut câteva ?evi de pistol mitralier? îndreptate spre ei, s-au r?zgândit ?i ne-au l?sat în pace. Am coborât undeva în apropiere de comuna B?l?u?eri, unde, dup? un mar? de noapte am ajuns în zorii zilei de 30 august pe malul Mure?ului, pe atunci linia de demarca?ie între România ?i Ungaria. Eu fiind singurul din grup care cuno?tea limba maghiar? am trecut înot Mure?ul. Pe partea cealalt? m-au luat în primire honvezii maghiari, care, dup? ce le-am explicat situa?ia, au chemat o unitate german?, care cu dou? b?rci de cauciuc i-a adus ?i pe ceilal?i nem?i peste Mure?. Trebue s? adaug c? într-un s?cule? ag??at de gât aveam un bilet de tren, pa?aportul ?i ceva bani cu care, de fapt, ar fi trebuit s? plec din Ploie?ti pe data de 28 august, la liceu, în Germania. Prin precipi­tarea evenimentelor, desigur, nu s-a mai putut realiza acest lucru. Acum îns? mi-au prins foarte bine. Cu un convoi militar am ajuns la Câmpia Turzii ?i de acolo cu trenul la Cluj, de unde, a doua zi, am plecat în Germania. În cursul nop?ii, la Viena, în Ost-Bahnhof (gara de Est) ne-a mai prins un bombardament teribil al lui Royal Air Force (R.A.F. - avia?ia britanic?). Pe data de 2 septembrie am ajuns în sfâr?it la internatul liceului, unde directorul liceului m-a mustrat c? am întârziat cu dou? zile la cursuri. Ce p??isem eu în ultimele zece zile n-a mai interesat pe nimeni.

Epilog

În urm? cu 15 ani am vorbit cu câ?iva veterani ai acelor evenimente. Erau foarte indigna?i ?i mi-au spus: „Noi le-am ap?rat românilor spa?iul aerian timp de peste trei ani. Dac? nu am fi procedat a?a, marile ora?e din Sudul României ar fi fost f?cute praf ?i pulbere de avia?ia anglo-american?. Drept r?splat?, dup? 23 august1944, românii au tras în noi ?i cei pe care nu i-au împu?cat i-au predat armatei sovietice, care i-a deportat apoi în Siberia. Acolo au pierit cei mai mul?i dintre ei.”

Not?: subtitlurile apar?in redac?iei ?i au fost extrase din text
Grafica - Ion M?ld?rescu
footer