Revista Art-emis
23 august 1944 - Preliminariile Tr?d?rii (1) PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 07 August 2013 19:42
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, art-emisÎn vara anului 1944, opozi?ia împotriva mare?alului ?i mai ales a r?zboiului purtat al?turi de Germania împotriva URSS, se coagulase, alc?tuit? fiind, atât din for?e de dreapta, cât ?i din cele de stânga sau extrem? stâng?. Nucleul acesteia l-a constituit camarila regal?, care din aceast? perioad? a trecut de la vorbe la fapte prin oamenii s?i, regele Mihai I angajând discu?ii ?i tratative în scopul realiz?rii unei coali?ii de for?e, care s? efectueze lovitura de stat, s?-l aresteze pe Mare?al ?i s? întoarc? armele împotriva Germaniei. Începutul comunic?rii dintre Palatul Regal ?i opozi?ia de stânga dateaz? din august 1943, ini?iativa apar?inând reprezentantului P.C.D.R. Lucre?iu P?tr??canu. Prin generalul Octav Ulea, maestrul de ceremonii al Casei Regale ?i v?rul s?u, P?tr??canu a transmis Mare?alului cur?ii, Ioan Mocsonyi-Stârcea c? dore?te s?-l contacteze pentru a transmite din partea conducerii P.C. regelui Mihai, probleme extrem de importante legate de existen?a ?i salvarea poporului român. Acesta ?i-a dat acordul ?i dup? o prim? întrevedere în doi, care a durat de la orele 21.30 pân? c?tre miezul nop?ii, imediat a doua zi a avut loc o întâlnire la care, pe lâng? Lucre?iu P?tr??canu ?i Mocsonyi-Stârcea, a participat ?i generalul Constantin S?n?tescu, ?eful Casei Regale. Desf??urate într-o conspirativitate adecvat?, în cadrul primelor întâlniri s-au purtat discu?ii generale privind pozi?ia fiec?reia dintre p?r?i fa?? de evenimentele politico-militare la zi, precum ?i a c?ilor ?i modalit??ilor preconizate pentru salvarea ??rii.
 
O problem? important? pe care reprezentan?ii Palatului au vrut s? o clarifice de la început, a fost clarificarea pozi?iei P.C. fa?? de monarhie, ?tiut? fiind orientarea sa de stânga. P?tr??canu a precizat c? de?i republican, Partidul Comunist va sprijini cu toat? vigoarea monarhia, în m?sura în care regele Mihai va ac?iona pentru scoaterea României din r?zboiul hitlerist. Din prim?vara anului 1944, comunicarea dintre reprezentan?ii P.C. ?i ai Palatului s-a intensificat, fiind dezb?tute sub toate aspectele, diverse variante ?i planuri pentru r?sturnarea lui Antonescu ?i ie?irea României din r?zboi. Dup? cum constat?m din Jurnalul lui Raoul Bossy, înainte de a stabili contactul personal cu comuni?tii, regele i-a cerut lui Constantin Argentoianu, care era în contact prin Ralea cu Lucre?iu P?tr??canu, s?-i ob?in? r?spuns la patru întreb?ri principale, anume, care este atitudinea U.R.S.S. fa?? de:
1. monarhia în România;
2. persoana regelui Mihai;
3. recucerirea Transilvaniei;
4. reconstruc?ia economic? României.

Dup? vreo ?ase s?pt?mâni de a?teptare, prin Ralea a sosit r?spunsul Moscovei primit de P?tr??canu. La primele trei întreb?ri, r?spunsul era categoric afirmativ, adic? favorabil. La a patra, era ceva mai vag: „Aceast? chestiune va fi rezolvat? la pace, în cadrul planului de reconstruc?ie economic? pentru Sud-Est”. Argentoianu a adus acest r?spuns la cuno?tin?a regelui prin generalul S?n?tescu. Atunci s-a decis s? aib? loc întrevederea cu ?efii comuni?ti la Sinaia. Argentoianu i-a primit la dejun, în vila sa, apoi au plecat cu to?ii la casa unei ter?e persoane, unde a avut loc conversa?ia dintre rege ?i reprezentan?ii comuni?ti. Aceasta a fost începutul ac?iunii pentru trecerea României de partea Alia?ilor. Momentul stabilit de comun acord a fost acela al unei ofensive ruse în Moldova, când nem?ii vor fi pu?i pe fug?. ?i a?a a fost.[1]

Începând cu aprilie 1944, concomitent cu celelalte ac?iuni de coagulare într-o alian?? unit? a tuturor for?elor antifasciste, comunicarea dintre reprezentan?i P.C. ?i ai Palatului ?i cu ceilal?i reprezentan?i ai opozi?iei, s-a concretizat în abordarea unor m?suri concrete politice ?i militare pentru preg?tirea loviturii de palat ?i întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Astfel, la sfâr?itul lunii aprilie ?i începutul lunii mai, Lucre?iu P?tr??canu a intrat în contact cu generalul Constantin S?n?tescu, pentru a discuta ?i a se pune de acord asupra planului de ac?iune, de principiu. În aceast? privin??, reprezentantul P.C. m?rturisea mai târziu: „În aprilie 1944, regele l-a trimis (sic!) pe Buze?ti ?i Stârcea pentru a sta de vorb? cu mine ca reprezentant al P.C.D.R., privitor la ac?iunea preg?titoare a r?sturn?rii lui Antonescu. Planul loviturii de stat eu     l-am discutat cu generalul S?n?tescu, trimis de rege în mai 1944 în casa Safianu.[2] Acolo am discutat trei ipoteze ?i ne-am oprit apoi asupra celei realizate, adic? a loviturii de la Bucure?ti. Planul celor trei ipoteze a fost elaborat de mine ?i generalul S?n?tescu cu aceste ocazii”.[3] În continuare, P?tr??canu ar?ta c?, ulterior, s-a stabilit o comisie militar? pentru solu?ionarea problemelor de ordin militar. „La a doua întâlnire, relata el, - au fost trimi?i Buze?ti ?i Stârcea - tot din partea fostului rege. Apoi s-a constituit o comisiune cu câ?iva generali: S?n?tescu, Mihail, D?m?ceanu, R??canu, la care a participat apoi ?i Bodn?ra? în mod regulat”.[4]

Cum stabilirea ?i detalierea unui plan politic ?i militar comun, nu era o sarcin? deloc u?oar?, dat fiind concep?ia politic? ?i apartenen?a de clase diferite ale celor ce le înf?ptuiau, s-au impus mai multe întruniri, la care discu?iile au fost destul de aprinse pentru atingerea ?elului, trebuind s? se fac? concesii reciproce, fie ele chiar vremelnic. Astfel, la sfâr?itul lunii mai 1944, când din partea cercurilor Palatului s-a propus o nou? variant? de plan, prin care se preconiza ca ie?irea României din r?zboi s? fie facilitat? de instaurarea, cu consim??mântul Germaniei, a unui guvern intermediar (planul Gigurtu), P?tr??canu s-a opus unei asemenea propuneri, socotind-o utopic?. El consemneaz? c? la urm?toarea ?edin??, cercurile palatului au abandonat aceast? pozi?ie. Este vorba de cea mai important? întâlnire, cea din noaptea de 13 spre 14 iunie 1944, din casa conspirativ? a P.C. din Calea Mo?ilor nr.103, la care au participat: din partea palatului regal, generalul Constantin S?n?tescu ?i Stârcea; din partea P.C., Lucre?iu P?tr??canu ?i Emil Bodn?ra?, apoi generalul Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru D?m?ceanu, Mircea Ioani?iu ?i Grigore Niculescu-Buze?ti, de la Ministerul Afacerilor Externe, apropiat al Palatului Regal, aflat îns? în permanent contact ?i cu Iuliu Maniu. Consemn?m, în mod special, cooptarea lui Emil Bodn?ra?, în complot, ca specialist militar. În aceast? ?edin??, pân? s? se ajung? la un consens privind abandonarea planului, Gigurtu ?i adoptarea planului r?sturn?ri prin for?? a guvernului Antonescu, s-au purtat discu?ii în contradictoriu extrem de aprinse, care au durat de la orele 22 seara, pân? c?tre ora 01 în miez de noapte. În final, planul de ac?iune pe cale militar? a fost acceptat.

La 15 iunie, într-o nou? întrunire, generalul S?n?tescu a f?cut cunoscut participan?ilor c? regele Mihai ?i-a dat acordul pentru planul propus. Odat? aprobat de rege, în aceea?i ?edin?? din 15 iunie, planul este supus unor complet?ri ?i detalieri, mai ales în privin?a m?surilor de ordin militar. Legat de aceasta, Lucre?iu P?tr??canu relata: „Comisia care ?inea atunci ?edin?a în casa Safianu, a început de îndat? s? discute propunerea pe care o f?cusem înc? de la sfâr?itul lunii aprilie 1944 lui S?n?tescu - s? se încerce lovitura de stat la Bucure?ti, cu for?ele de care dispunem. Acest plan a ?i fost prelucrat ?i executat în urm?”.[5] S-au analizat for?ele de care dispunea Wehrmachtul în România (apreciate la cifrele de 460.000 militari pe front, 157.000 în spatele frontului ?i 59.681 în zona etapelor) ?i s-a f?cut o informare asupra num?rului de militari români de care dispunea Comandamentul Militar al Capitalei. Au fost apoi detaliate m?surile tehnice preg?titoare în perioada urm?toare pentru ducerea la îndeplinire a planului. O aten?ie deosebit? s-a acordat atragerii unor comandan?i de mari unit??i pe front de partea „comploti?tilor”, fiind îns?rcinat cu aceast? sarcin? generalul S?n?tescu. La aceea?i ?edin?? s-a luat hot?rârea ca despre o parte a problemelor stabilite s? fie în?tiin?ate marile puteri aliate prin canalele diplomatice Stockholm ?i Ankara. În acest sens, mai târziu, în septembrie 1944, într-o ?edin?? a Consiliului de Mini?tri, Gh. Niculescu Buze?ti amintea c? la 22 iunie 1944, la dou? zile dup? crearea Blocului Na?ional Democrat, a înaintat alia?ilor, prin Ankara ?i Stockholm, propunerile în numele acestui bloc.[6] Alia?ii erau în?tiin?a?i despre constituirea Blocului Na?ional Democrat (B.N.D.) ?i c? în numele acestui bloc democrat ?i cu „acordul unanim al ??rii”, a fost alc?tuit „un plan de scoatere a României din r?zboi”, plan ce prevedea „înlocuirea actualului regim printr-un guvern care va proclama ie?irea României din r?zboi ?i încheierea unui armisti?iu cu cele trei puteri aliate principale”.[7] Se men?iona c? „se va da ordin marilor unit??i române de pe front s? permit? trupelor sovietice s? treac? ?i apoi s? continue lupta împreun? cu armatele aliate, pân? când ?ara va fi complet eliberat? de sub jugul german, inclusiv Transilvania r?pit? prin acordul (Dictatul - n.n.) de la Viena.”[8]Se ar?ta apoi c? pentru zona interioar? au fost hot?râte m?surile necesare ?i c? ele se bazau pe mijloacele de care for?ele politice preg?titoare ale ac?iunii dispuneau în acel timp, for?e care erau considerate ca nefiind suficiente ?i drept consecin??, se solicita puterilor aliate sprijinul prin bombardamente de avia?ie a c?ilor de afluire a trupelor germane spre ?i pe teritoriul românesc. În leg?tur? cu alegerea momentului începerii ac?iunii, alia?ii erau informa?i c? acesta se baza în mod indispensabil, pe lâng? factorul intern, de declan?area unei puternice ofensive sovietice la aripa de sud a frontului sovieto-german, care trebuia s? se produc? cel mai târziu la 24 de ore dup? schimbarea guvernului din România. Punerea în aplicare a prevederilor planului era strâns legat? de confirmarea sprijinului solicitat alia?ilor. Ca s? capete un caracter oficial, comunicarea trimis? alia?ilor purta men?iunea c? era transmis? din împuternicirea regelui. Din p?cate, la aceast? comunicare, reprezentan?ii diplomatici ai alia?ilor de la Cairo, din motive greu de în?eles, nu au dat nici un r?spuns pân? la 23 august 1944.

În perioada urm?toare, între reprezentan?ii B.N.D. ?i ai palatului au avut loc mai multe întâlniri conspirative, care au dezb?tut ?i pus la punct m?surile politice ?i militare ale programului loviturii de stat. O problem? major? dezb?tut? a constituit-o cea referitoare la natura ?i componen?a guvernului ce urma s? succead? celui antonescian. Aceast? chestiune a stat în centrul aten?iei pân? la ultimele întruniri ale conspira?iilor, din zilele premerg?toare loviturii de stat. Au fost propuse ?i discutate mai multe variante: guvern politic prezidat de Iuliu Maniu; guvern militar cu reprezentan?i ai partidelor din Blocul Na?ional Democrat, ca mini?trii f?r? portofoliu; guvern de militari.[9]

- Va urma -


[1] Raoul Bossy, Jurnal (2 noiembrie 1940 – 9 iulie 1969), Editor Ion Mamina, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2001, p.258-259.
[2] Safianu era un om de afaceri care asigura palatul cu materiale, ornamentale ?i de mobilier, pentru amenajarea camerelor ?i saloanelor, la societatea c?reia Lucre?iu P?tr??canu a fost un timp consilier juridic.
[3] Arhiva C.C. al P.C.D.R., fond nr.104, dosar nr.9153, f.19, 32, 33.
[4] Ibidem.
[5] Idem, dosar nr.9154, p.15-16.
[6] Idem, fond 103, dosar nr.8944.
[7] Arhivele Ministerului Afacerilor Externe., fond 71/1939, E.9, f.121.
[8] Ibidem.
[9] A.Simion, Preliminariile politico-diplomatice ale insurec?iei române din august 1944, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1979; p.465.
footer