Revista Art-emis
Ultimatumul sovietic din iunie 1940 (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Duminică, 21 Iulie 2013 16:55

Prof. univ. dr. Nicolae Enciu, art-emisReferitor la repercusiunile în via?a economico-social? a Basarabiei, m?rturiile documentare ale martorilor acelor evenimente ilustreaz? întreg dezastrul ?i cataclismul social provocat de raptul teritorial sovietic din iunie 1940. Astfel, parohul din comuna Cobâlnea, jud. Orhei, refugiat în ziua de 8 septembrie 1940, m?rturisea c? în Basarabia e „s?r?cie mare. Satul a r?mas gol, descul? ?i fl?mând” . La rândul s?u parohul bisericii din Nisporeni, jud. L?pu?na, men?iona c? „agricultura, dup? sistemul de pân? acum, e pe cale de lichidare, iar poporul va fi silit s? treac? la colhoz, pentru c? numai membrii anumitelor organiza?ii ?i a colhozurilor, vor avea dreptul la cump?rarea lucrurilor de prim? necesitate pe pre? mai redus, iar ceilal?i vor pl?ti pre?uri fabuloase, ceea ce se vede de pe acum. ??ranii, de frica rechizi?iilor, ?i-au vândut lucrurile din cas? ?i vitele pe pre?uri mari în bani române?ti, care n-au avut mai târziu nici o valoare, popula?ia devenind peste noapte s?rac?, scopul urm?rit de sovietici. Starea poporului român este deprimant?”. Un alt preot din jud. L?pu?na m?rturisea c? „P?durile se exploateaz? f?r? mil?. Vitele sunt duse la abator pentru t?iere. Lumea tr?ie?te în s?r?cie, fric? ?i descurajare. Tineri,- fete ?i b?ie?i,- sunt am?gi?i prin vorbe, încheie contracte ?i sunt trimi?i la scos c?rbune în Donbas, de unde nu vor mai veni ?i astfel Basarabia se pustie?te de fiii ei”. Potrivit m?rturiilor aceluia?i preot, „la o adunare, tovar??ul propagandist rosti c?tre oamenii aduna?i: «fra?ilor tovar??i, cred c? fiecare din voi are o ran? la inim?, v? rog ie?i?i ?i spune?i ce v? doare ?i ce a?i suferit»; s-a f?cut t?cere, nimeni n-a rostit nici un cuvânt de hul? împotriva st?pânirii române?ti; tovar??ul s-a înro?it, s-a îng?lbenit ?i apoi a început s? vorbeasc? de armata ro?ie” .

În privin?a armatei ro?ii din Basarabia, Inspectoratul Regional de Poli?ie Gala?i relata, la 11 noiembrie 1940, c? „la Sud de Coliba?i, de-a lungul Prutului, pe muchiile dealurilor basarabene, Sovietele fac organizarea terenului (tran?ee ?i ad?posturi)”, iar „locuitorii din satele de pe malul Prutului basarabean nu au voie s? se deplaseze în interiorul regiunii basarabene, ci numai în satele de pe malul Prutului care au un regim special, în sensul c? sunt l?sa?i de capul lor. Tineretul de pân? la 18 ani, b?ie?i ?i fete din satele basarabene, afar? de cel din satele de pe malul Prutului, este trecut în Rusia” .

Aceea?i stare de lucruri constata ?i un fost func?ionar la Inspectoratul V al drumurilor din Chi?in?u: „Starea de spirit a popula?iei este deplorabil? - nu ?tie nimeni ce soart? va avea. Se vorbe?te c? majoritatea popula?iei basarabene va fi transportat? la Donbas sau la canalul Don ?i în Siberia” . Preotul din com. Ciulocani, jud. B?l?i, men?iona în acela?i context, c? „Popula?ia este nemul?umit? din cauza insuficien?ei alimenta?iei ?i a îmbr?c?mintei. Impozitele prea mari produc mari nemul?umiri – trebuiesc pl?tite în 24 de ore de la data comunic?rii” . Un alt refugiat, tot din jud. B?l?i, men?iona c? „Agricultorii sunt nemul?umi?i, pentru c? nu vor mai avea p?mântul lor - to?i vor fi încadra?i în a?a zisele colhozuri, în care vor lucra pentru stat. ??ranii care au avut de la 15 ha în sus, au fost trecu?i în rândul a?a zi?ilor „culaci” ?i sunt lipsi?i de aproape toate drepturile, ei ?i copiii lor” .

În fine, nu îns? ?i în ultimul rând, o student? la medicin? din anul IV, refugiat? la 13 septembrie din Chi?in?u, men?iona: „Câmpurile au r?mas nelucrate, nefiind dreptul de proprietate respectat, iar proprietarii mai mari sunt aresta?i. Satul este condus de un comitet s?tesc, compus din cei mai netrebnici oameni, care au deviza: cine pân? acum a fost cineva, acum nu va fi nimic, iar cine n-a fost nimic, va fi totul” . Un alt student refugiat din Chi?in?u m?rturisea c? „noua reform? agrar? prevede livrarea de c?tre ??rani c?tre stat a 75 % din totalul recoltei pe hectar. În caz c? recolta era slab? sau distrus?, ??ranul era obligat s? cumpere de aiurea grâu sau ceea ce sem?nase ?i s?-?i achite impozitul” .

Conform datelor Institutului Central de Statistic?, ocupând Basarabia, URSS ?i-a sporit cu 3.626.428 ha terenurile agricole, inclusiv cu 3.031.529 ha terenurile arabile; a mai intrat, de asemenea, în posesia a 28.425 ha de fâne?e naturale, a 427.618 ha de p??uni, a 110.582 ha de vii, a 28.274 ha de livezi cu pomi fructiferi ?i a circa 200.000 ha de p?duri.N. EnciuTabel 4

Anexarea Basarabiei a produs pagube esen?iale sectorului zootehnic: în timp ce în iunie 1940 aici func?ionau 37 de sindicate de cre?tere a animalelor, toate acestea au disp?rut sub bol?evici, care le-au confiscat întreaga avere ?i animalele de reproducere . Conform recens?mântului animalelor realizat în 1941, imediat dup? reinstalarea administra?iei române?ti în Basarabia, precum ?i în cursul anului 1942, s-a constatat o reducere a num?rului cabalinelor de la 407.118 capete în iunie 1940 la doar 274.994 în 1941, a num?rului bovinelor - de la 451.161 la 398.500 în aceea?i perioad? etc. .

Chiar dac? nu s-au atestat evolu?ii spectaculoase, industria Basarabiei interbelice a f?cut, totu?i, progrese notabile între cele dou? r?zboaie mondiale, astfel încât, la data de 28 iunie 1940, valoarea aproximativ? a întreprinderilor industriale existente, calculat? în pre?urile din ianuarie 1942, a fost de 5.904.560.000 lei. În Basarabia func?ionau 581 de cariere, 193 din care aflându-se în proprietatea statului ?i 388 în proprietate particular? .

Capacitatea de produc?ie a principalelor industrii basarabene în func?iune la data de 28 iunie 1940, precum ?i distrugerile provocate de Uniunea Sovietic? în primul an de ocupa?ie sunt ilustrate de urm?toarele date.

Generalizând consecin?ele economico-sociale ale primului an de st?pânire bol?evic? a Basarabiei, autorii unui volum editat în 1942 sub egida Guvern?mântului Basarabiei men?ionau, ?i pe bun? dreptate, c? „a fost o experien?? dureroas?, plin? de jertfe ?i, poate, cea mai grea din lungul ?ir de încerc?ri, pe care a avut s? le îndure poporul nostru basarabean în cursul dramaticei lui dezvolt?ri istorice”. Aceasta deoarece, în timp ce în cei 22 de ani de administra?ie româneasc? a?ez?rile tradi?ionale ale popula?iei Basarabiei au fost N. Enciu, Tabel5.6Familia, ?coala, Graiul, Biserica, Credin?a, Proprietatea, cu instalarea regimului bol?evic, „toate au r?mas departe de rosturile lor fire?ti ?i au fost întrebuin?ate numai ca instrumente pentru realizarea structurii comuniste a Provinciei, d?râmând proprietatea ?i credin?a ?i etatizând totul” .

Este în afara oric?ror discu?ii faptul c? ocuparea Basarabiei ?i Bucovinei de Nord în vara anului 1940 a fost rezultatul direct al Pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, al în?elegerilor dintre Hitler ?i Stalin ?i al agresiunii politico-militare întreprinse de Uniunea Sovietic? împotriva României. La fel îns? de adev?rat este ?i faptul c?, de rând cu pagubele umane ?i materiale provocate de agresiunea sovietic?, stupoarea, nedumerirea, indignarea ?i demoralizarea opiniei publice române?ti au produs consecin?e identice ?i poate chiar mai grave decât pagubele materiale propriu-zise. Aceasta deoarece, regele Carol al II-lea afirmase, în repetate rânduri, în mod public ?i solemn, c? hotarele României vor fi ap?rate. „Am încins ?ara cu un st?vilar de foc ?i de beton, peste care nimeni nu va putea trece”,- astfel afirmase regele Carol al II-lea la Chi?in?u, la 6 ianuarie 1940 . Potrivit relat?rilor, „Popula?ia l-a primit ca pe un Mesia; amenin?area Rusiei sovietice asupra acestei provincii ap?sa sufletele basarabenilor ?i pentru ei prezen?a regelui în mijlocul lor era o lini?te (...). Când regele ?i-a f?cut apari?ia, mul?imea, delirând? de entuziasm, a rupt cordoanele, astfel c? regele s-a g?sit izolat în mul?imea care-l aclama. În acea atmosfer? de bucurie se putea descifra rug?mintea disperat? a întregii provincii: „Nu ne p?r?si: ap?r?-ne !”. Sub influen?a magnetismului popular, regele a ?inut un discurs în care a rostit un leg?mânt solemn, rezumat în declara?ia: „Nici o brazd? de p?mânt nu vom ceda” .

La doar ?ase luni de zile de la acel leg?mânt, Carol al II-lea va încerca s? se justifice: „Ce puteam eu oare face, [...] nu pot s?-mi iau r?spunderea, nefiind sus?inut decât de o foarte mic? minoritate ?”. Nu numai c? putea, dar ?i avea obliga?ia constitu?ional? de a-?i asuma întreaga responsabilitate, deoarece, potrivit Constitu?iei din 27 februarie 1938, articolul 46, regele era comandantul suprem al armatei ?i avea „dreptul de a declara r?zboiul ?i a încheia pacea”, în timp ce Consiliul de Coroan? era „un for pur consultativ” . Tocmai din aceste considerente, liderii opozi?iei din acea perioad?, în numeroasele memorii ?i proteste împotriva ced?rii teritoriale aveau s? men?ioneze, ?i pe bun? dreptate, c? „Poporul român (...) nu poate s? în?eleag? pentru ce, în momentul când armata trebuie s? apere fruntariile ??rii, a primit ordin s? se retrag? precipitat ?i s? lase vr?jma?ului mâna liber? pentru ocuparea a dou? provincii, p?r?sind în voia U.R.S.S. trei milioane de români” .

- Va urma -

footer