Revista Art-emis
1940 - Cedarea Basarabiei. Erau alternative? (3) PDF Imprimare Email
Cristian Negrea   
Miercuri, 17 Iulie 2013 21:08
Cedarea Basarabiei 3 -1940, art-emisCum ar fi fost dac??
 
E foarte dificil s? dai un r?spuns la aceast? întrebare, dup? cum subliniam în debutul articolului. Dar s? încerc?m o foarte timid? încercare. România respinge ultimatumul. U.R.S.S. ar fi atacat imediat? Putem presupune cu o probabilitate destul de mare c? da, toate indiciile arat? c? erau preg?ti?i de atac. Ar fi atacat imediat pentru a nu da timp factorilor decizionali (cei total surprin?i de ultimatum) s? organizeze cât de cât dispozitivul militar român pentru ap?rare, s? înt?reasc? trupele din est, s? asigure pozi?ii defensive e?alonate în adâncime pentru o cât mai bun? ap?rare. U.R.S.S. nu dorea s? dea timp de reac?ie factorilor politici, mai ales s? nu-i dea timp lui Hitler care ar fi putut începe o oarecare mi?care de trupe din Fran?a - care capitulase de patru zile, toate trupele germane fiind concentrate acolo -, pentru a-i tempera avântul aliatului Stalin. Mai mult, Armata Ro?ie nu dorea ca s? ne dea timp s? mut?m trupe de pe frontierele bulgare ?i ungare.
?inând cont de r?spunsul primit de la turci în 27 iunie, dinspre sud puteam fi mai lini?ti?i, dac? bulgarii ar fi atacat în Dobrogea, turcii i-ar fi atacat dinspre sud, silindu-i s? duc? un r?zboi pe dou? fronturi. Chiar dac? nu i-ar fi atacat, ?i o declara?ie de r?zboi turc? ar fi imobilizat trupe bulgare la grani?a turco-bulgar?, mic?orând efectivele desf??urate împotriva noastr?. Conform asigur?rilor turcilor, am fi putut s? lu?m trupe din sud, pe care s? le ducem în est, ori asta ru?ii nu doreau s? ne dea timp. În Dobrogea, chiar cu efective inferioare, am fi putut duce lupte de ap?rare ?i de întârziere. Spre compara?ie, în primul r?zboi mondial al luptat în Dobrogea împotriva germanilor, bulgarilor ?i turcilor, to?i condu?i de un general de renume ca ?i von Mackensen, iar al?turi de noi am avut doar dou? divizii ruse?ti care au cam evitat lupta ?i una sârbeasc? care s-a b?tut cu eroism. Deci, am fi putut duce un r?zboi defensiv la sud, în caz c? ne-ar fi atacat bulgarii.
Ungurii nu s-ar fi gr?bit s? ne atace de la primul foc de arm?, nu st? în caracterul lor. Ar fi a?teptat ca ru?ii s? ne bat? serios de tot, abia atunci ar fi atacat, la fel ?i bulgarii. La fel au procedat ?i italienii împotriva Fran?ei, au atacat-o abia când era în pragul pr?bu?irii în urma atacului german început la 10 mai 1940, ?i chiar atunci italienii nu prea s-au descurcat cu defensiva francez? sub?ire. Ungurii ?i bulgarii ar fi atacat numai dup? ce ru?ii ar fi rupt frontul ?i ar fi p?truns adânc, undeva dincolo de Prut. O problem? suplimentar? o constituia Iugoslavia, ace?ti alia?i care nu s-au angajat s?-?i respecte cuvântul cum au f?cut turcii, au concentrat trupe la grani?a Banatului românesc, gata s? profite de eventuala pr?bu?ire a statului român ?i s? ocupe întreg Banatul ca ?i în 1918-1919. Deci, ca idee, ar fi trebuit s? înt?rim mai mult estul, contra amenin??rii principale ?i imediate care era U.R.S.S., l?sând pe celelalte grani?e amenin?ate doar efective de acoperire, deoarece dac? ne b?teau ru?ii rapid, s-ar fi n?pustit ?i ceilal?i s? smulg? o bucat? din prad?. Cât timp rezistam, nu s-ar fi gr?bit. ?i asta era ?i ideea sovieticilor, s? ne atace rapid ca s? nu aducem trupe de pe celelalte frontiere, ca s? putem organiza o defensiv? mai îndelungat?.
Ca dovad? c? sovieticii ne-ar fi atacat imediat st? ?i faptul cum s-au desf??urat evenimentele între 28 iunie – 1 iulie. Au p?truns rapid flancând ?i dep??ind coloanele noastre în retragere, le-au blocat retragerea ?i le-au capturat, dezarmat, jefuit. Ofi?erii au fost batjocori?i, b?tu?i ?i chiar uci?i. O comportare de barbari, nu de armat? a unui stat, mai ales c? nu eram în stare de r?zboi cu ei. Deci aveau preg?tite planurile ?i direc?iile de invazie, tancurile ?i trupele lor se aflau pe direc?iile de plecare. În caz c? refuzam ultimatumul, for?ele lor blindate s-ar fi n?pustit asupra punctelor de trecere, le-ar fi for?at ?i ar fi luat punctele înt?rite ?i cazematele din spate, apoi ar fi pornit sprijinite de avia?ie în adâncimea teritoriului. Un blietzkrieg clasic, la fel ca ?i la Halhin Gol (vezi harta).
 
August 1939, Hahlin Gol - primul blitzkrieg
La avia?ie ne erau net superiori, la tancuri nu mai vorbim. Am v?zut cum st?tea U.R.S.S. la capitolul tancuri în 1941,[1] avea peste zece mii de tancuri, mai mult decât toate statele lumii luate la un loc. Spre compara?ie, tot în 1941, dup? un an de preg?tire de r?zboi, România avea 70 de tancuri Renault. Ori, Uniunea Sovietic? nu avea cum s? fabrice zece mii de tancuri într-un an, a?a c? dispunea de câteva mii ?i în 1940, tancuri pe care le-a folosit ?i împotriva japonezilor, ?i împotriva finlandezilor. Înc? ceva, sovieticii aveau o arm? ofensiv? care nici nu exista în armata român?, para?uti?tii, fiind vorba de câteva divizii aeropurtate. S-au folosit din plin de para?uti?ti în timpul invaziei Basarabiei, ei fiind vârful de lance al ofensivei, au fost para?ut?ri la Chi?in?u (unde au dat mâna cu coloana a cincia sovietic? care îi a?tepta), precum ?i pe lâng? Prut. Ace?tia erau lansa?i în spatele trupelor aflate în retragere pentru a le t?ia calea, a?a cum s-a întâmplat. Când te aperi nu ai nevoie de para?uti?ti, ei pot fi folosi?i atunci doar ca ?i infanteri?ti. Doar în atac ai nevoie de ei pentru a destabiliza spatele frontului inamic. Nu întâmpl?tor, arma para?uti?tilor a fost creat? în armata român? abia la 10 iunie 1941, când ne preg?team de atacul pentru dezrobirea Basarabiei ?i nordului Bucovinei.
 
Ru?ii nu s-ar fi oprit la Prut
 
O întrebare pus? de multe ori a fost dac? ru?ii s-ar fi oprit la Prut în caz c? ne opuneam cu arma în mân?. Majoritatea au r?spuns c? Hitler nu le-ar fi permis asta, nu le-ar fi permis s? treac? Prutul pentru a nu amenin?a câmpurile petrolifere de la Ploie?ti. Adev?rul este c? Hitler nu ar fi avut cum s? se opun?, nu avea la dispozi?ie o amenin?are credibil? ca s?-l fac? pe Stalin s? se opreasc?. Trupele germane erau în Fran?a, ar fi fost doar vorbele lui Hitler f?r? o baz? credibil?. Ori, acesta nu ar fi riscat un r?zboi mai devreme ca s?-l fac? pe Stalin s? evacueze ceea ce el ar fi ocupat suplimentar fa?? de în?elegerea avut?. Nu degeaba germanii ne-au sf?tuit s? ced?m. Ca dovad? stau m?rturiile ce denot? faptul c? ru?ii  au încercat ocuparea întregii Bucovine, ?i doar câteva gesturi eroice, pl?tite cu via?a de cele mai multe ori, ale unor ofi?eri români au împiedicat asta. Întotdeauna ru?ii au încercat s? înghit? mai mult decât puteau digera, eventual ulterior negociind de pe pozi?ii de for?? bucata care nu o puteau men?ine. Dar mai mult decât Prutul, un obiectiv important îl reprezentau gurile Dun?rii, nu degeaba au avut loc para?ut?ri la Reni ?i pe bra?ul Chilia. În acest sens amintesc ocuparea prin surprindere a ostroavelor din Delta Dun?rii în toamna lui 1940 ?i continuele provoc?ri ?i atacuri în aceast? zon?, chiar ?i dup? ce Germania ne-a garantat noile frontiere! Deci, ru?ii nu s-ar fi oprit pe Prut ?i pe bra?ul Chilia al Dun?rii.
R?mâne întrebarea, am fi putut rezista în iunie 1940? P?rerea mea e c? întrebarea e pus? gre?it. Ar fi trebuit formulat? altfel: cât am fi rezistat? R?spunsul e mult mai simplu: mul?umit? politicienilor de doi bani (asem?n?tori cu cei de ast?zi), nu prea mult. Am fi putut rezista mai mult dac? armata ar fi fost dotat? din timp ?i dac? cele o mie cinci sute de cazemate ar fi fost la locul lor, gata de a fi folosite. Spre exemplu, chiar Marele Stat Major Român prevedea, în caz de r?zboi cu U.R.S.S., în 1940, evacuarea p?r?ii de nord a Bucovinei pe aliniamentul Prutului, mai u?or de ap?rat, precum ?i a nordului Basarabiei! P?i de ce era mai u?or de ap?rat? Pentru c? din peste o mie cinci sute de cazemate prev?zute, la acea dat? fuseser? realizate sub 150! P?i cine e de vin? c? armata nu putea ap?ra teritoriul na?ional? Aceia?i care ?i azi tot amân? dotarea ?i modernizarea armatei, sub diferite scuze ?i pretexte.
 
Eroii
 
Totu?i, chiar ?i în tragedia unei retrageri, atunci când românilor li s-a interzis s? riposteze, au fost ofi?eri ?i solda?i care ?i-au f?cut datoria de români, ?i mul?i au pl?tit cu via?a. Am prezentat cazul c?pitanului Ioan Boro?[2] , primul ofi?er român c?zut în Al Doilea R?zboi Mondial. L-am amintit ?i pe c?pitanul Ionel Epure, multiplu medaliat la concursurile interna?ionale de hipism, mort pe timpul retragerii. Împrejur?rile nu sunt prea clare, sunt mai multe m?rturii, cum c? ar fi fost ucis de c?tre civilii minoritari (mul?i evrei) care se bucurau ?i se dedau la atrocit??i împotriva militarilor ?i civililor români în retragere, altele c? s-ar fi sinucis. O m?rturie credibil? descrie felul cum unitatea sa a fost surprins? de o coloan? sovietic? care a vrut s?-i dezarmeze. Epure s-a dus s? parlamenteze cu comandantul sovietic, un maior, care l-a p?lmuit ?i i-a smuls tresele. Epure a scos pistolul ?i l-a împu?cat pe maior, apoi, penru a nu atrage represalii asupra solda?ilor s?i, s-ar fi sinucis. Adev?rul a?teapt? înc? s? fie aflat din arhivele noastre.
Un lucru este clar, sovieticii au invadat Basarabia cu opt ore mai devreme fa?? de conven?ia încheiat? la acceptarea ultimatumului, nu au respectat graficele de deplasare ?i nici limita de minim patru kilometri între cele dou? armate. Dimpotriv?, s-au dedat la tot felul de acte pentru sub pretext de a nu permite evacuarea bunurilor ?i persoanelor din Basarabia. Aveau nevoie de bunuri ?i de cet??enii din Basarabia, ca ?i sclavi sau carne de tun, cei care reu?eau s? scape de epur?ri ?i deport?ri.
 
A fost prea mult ?i pentru r?bd?torul popor român
 
 
Ca ?i concluzie, ?ansele noastre erau reduse, dar vina cea mai mare o au politicienii vremii care, ca ?i cei de azi, au tot amânat dotarea armatei. Dac? regele Carol al II-lea deplângea decizia luat? de al?ii în Consiliul de Coroan?, de ce nu spunea nimic de decizia sa de a nu merge pân? la cap?t? S? spun? franc în fa?? c? ar fi trebuit s? ne batem, dar el era principalul responsabil c? nu prea aveam cum ?i cu ce? Da, ar fi trebuit s? ne batem, dar ar fi trebuit s? avem ?i cu ce ?i cum, ca s? avem m?car ceva ?anse. Situa?ie identic? ca ?i cea actual?, to?i politicienii sunt mari „patrio?i”, dar dac? îi întrebi ce fac pentru dotarea armatei, dau din col? în col?, c? e criz?, c? nu sunt bani etc. Iar când va veni un nou 26 iunie 1940 - deoarece istoria se repet? dac? nu vrei s? înve?i din ea -, aceia?i politicieni vor face la fel ca ?i Carol al II-lea, se vor lamenta c? al?ii nu au vrut s? se bat?.
 
S? d?m un exemplu, foarte recent. To?i specilai?tii militari sunt de acord c? am avea nevoie de minim 48 de avioane de lupt? bune, de genera?ie nou?. Ca s? adoarm? publicul, guvernan?ii cump?r? cu chiu, cu vai, 12 avioane second-hand, în ideea c? ?i-au f?cut datoria, ?i ca aceast? chestiune s? fie uitat?. Pentru restul nu sunt bani, e criz?, nu-i a?a? Aminiti?i-v? pe ce tâmpenii s-au cheltuit miliarde de euro în ultimii 23 ani de c?tre toate guvernele care s-au succedat în acest r?stimp! E adev?rat, dot?rile armatei nu aduc voturi...
Pân? la urm? am cedat Basarabia ?i nordul Bucovinei în 1940 f?r? lupt?. Dar ce facem cu cedarea Ardealului? Situa?ia era alta, ?ansele erau mai favorabile, o politic? ferm? ar fi putut face diferen?a, ?i ar fi putut influen?a viitorul ??rii, precum ?i parcursul nostru în al doilea r?zboi mondial, dac? nu aveam ?antajul Ardealului în spate. Dar o la?itate atrage o alta, dup? prima cedare, lui Carol al II-lea i s-a p?rut fireasc? ?i a doua. Din fericire, a fost prea mult ?i pentru r?bd?torul popor român, care l-a alungat. Prea târziu!
 
Au fost eroi adev?ra?i
 
Cu toate acestea, au fost eroi adev?ra?i care au sp?lat fa?a armatei române în una dintre cele mai negre zi. Am scris despre c?pitanul Ioan Boro?.[3] În articolul, azi am s? vorbesc de colonelul (r) Napoleon Popescu, Regimentul 5 - Care de lupt?, în 1940 c?pitan, de fapt v? va vorbi chiar el:
„Pentru executarea hot?rârii guvernului român de evacuare a trupelor noastre din aceste ?inuturi str?mo?e?ti ?i organizarea rezisten?ei pe Prut, Marele Stat Major a hot?rât ca la toate trecerile peste acesta, s? se instaleze servicii de paz? ?i ordine de c?tre subunit??i de arme întrunite. Misiunile acestor subunit??i erau asigurarea evacu?rii pe jos a trupelor române din provinciile cedate precum ?i securitatea c?ilor ferate, a podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzine electrice, telegraf, telefon, g?ri etc., împotriva eventualelor sabotaje. La 25 iunie 1940, în func?ia de comandant de companie, cu gradul de c?pitan, m? g?seam la Ploie?ti, cantonat la ?coala de ofi?eri de reyerv?. Din ordinul Marelui Stat Major cu un tren special am plecat la Gala?i, la dispozi?ia diviziei comandat? de generalul Pantazi. Am sosit la Galal?i în seara zilei de 26 iunie 1940. Am luat contact cu comandantul diviziei; mi s-a ordonat s? m? deplasez cu compania de care de lupt? la Giurgiule?ti, unde, împreun? cu un divizion de cavalerie purtat, s? organiz?m ?i s? ap?r?m un cap de pod pe malul stâng al Prutului (est de Prut). Giurgiule?ti este ultima localitate de câmpie, situat? la extremitatea sudic? a jude?ului Cahul; aici Prutul î?i duce domol apa spre v?rsare în Dun?re. Importan?a localit??ii reie?ea din existen?a podului (2 fire de circula?ie dintre care unul, de cale ferat?) peste Prut, prin care se asigura leg?tura jude?ului Cahul cu ora?ul Gala?i.
 
Foc plin, f?r? soma?ie!
 
Comandantul divizionului de cavalerie mi-a ordonat ca, împreun? cu subunit??ile sale, s? ap?r c?ile de acces spre pod, din direc?iile nord ?i est ale satului Giurgiule?ti. Pentru îndeplinirea misiunii primite am dispus: plutonul 1 care de lupt?, comandat de locotenentul Mihail Pan?, s? ocupe la marginea satului Giurgiule?ti intr?rile dinspre est; plutonul 2, comndat de locotenentul Mihai Teodorescu, pe calea dinspre nord; al treilea pluton l-am men?inut la capul podului, ca rezerv?. Terenul ?es, oferea posibilitatea unei bune observ?ri de la dep?rtare de câ?iva kilometri. Carele de lupt? au fost camuflate în gr?dinile s?tenilor din marginea satului, sub copaci. Leg?tura dintre mine ?i comandan?ii de plutoane s-a f?cut prin agentul motociclist care, la ordin, executa patrularea în toat? zona capului de pod.
În ziua de 1 iulie, în cursul dimine?ii, divizionul de cavalerie a p?r?sit capul de pod. Pentru ap?rarea capului de pod a r?mas numai compania de care de lupt?. C?tre orele 11 motociclistul trimis de locotenentul Pan?, în mare vitez?, se opre?te la punctul de comand? ?i îmi raporteaz?.
- Domnule c?pitan, domnule c?pitan, vin ru?ii cu tanchete; domnul locotenent Pan? întreab? ce ordona?i?     
- Comunic? urgent urm?torul ordin, am zis eu: înc?rca?i proiectile perforante în toate tunurile; sub 300 m. Foc plin, f?r? soma?ie!
Dup? circa un sfert de or? s-au auzit bubuiturile de Tun, de la plutonul locotenetului Pan?. Trei tanchete ruse?ti lovite erau în fl?c?ri, aprinse pe lâng? lanurile cu grâu.  Pentru a impresiona pe agresor, am tras o salv? cu cele 5 tunuri ale plutonului de rezerv? peste sat în direc?ia bubuiturilor. S-a f?cut lini?te.
 
Ne-a?i salvat domnule c?pitan!
 
Pe sub malul stâng al Prutului venea în pas alerg?tor o companie de infanterie de-a noastr?, comandat? de c?pitanul Ghiurte?. Apropiindu-se de mine, m-a s?rutat spunându-mi « ne-a?i salvat domnule c?pitan! Ru?ii au vrut s? ne taie retragerea » Aceast? companie a trecut, în ordine, podul spre Gala?i. Imediat dup? aceasta, la orizont, au ap?rut trei ofi?eri ru?i, cu un steag alb ?i cu un ??ran translator. Erau: un c?pitan de avia?ie, un c?pitan de para?uti?ti ?i un c?pitan de tancuri, au venit la postul meu de comand? ?i au început parlament?rile. M? roag? s? nu mai trag ?i s? nu arunc podul în aer.
- Ce c?uta?i aici? Trebuia s? veni?i mâine, le-am r?spuns eu.
- Avem ordin de la Moscova! Au zis ei.
- Eu am ordin de la Bucure?ti, am replicat.    
 
Era mai bine a?a?
 
Când se apropiau parlamentarii ru?i, am ordonat motociclistului s? se duc? la comandamentul diviziei ?i s? anun?e sosirea lor. În urma acestui anun? au venit colonelul Vasiliu, ?eful de stat major al diviziei, înso?it de c?pitanul D?m?ceanu. Acesta mi s-a adresat cu un ton ridicat:
- Ce-ai f?cut c?pitane? Ai provocat un conflict diplomatic!
I-am r?spuns c? dac? nu tr?geam eram prizonierii ru?ilor cu toat? compania. L-am întrebat: era mai bine a?a?
Colonelul Vasiliu s-a apropiat de parlamentarii ru?i, începând tratativele.
În urma discu?iilor ru?ii s-au retras; eu am primit ordin s?-mi retrag compania pe malul drept al Prutului.
Am executat ordinul, retr?gând tanc cu tanc, pe pod, toat? compania. Am a?teptat s? treac? ?i ultimii refugia?i care veneau în grab? spre noi. Sublocotenentul genist care minase podul s-a prezentat la mine întrebându-m? dac? distruge podul. Îndurerat am zis: « Da! » ?i podul a s?rit în aer. 
De la divizie am primit ordin s? cantonez compania în cazarma aerodromului Gala?i. În cantonament am fost vizitat de colonelul Beldiceanu, comandantul Regimentului 1 care de lupt?. Acesta m-a felicitat zicându-mi:
- Bravo, Napoleoane! Ai ap?rat onoarea ??rii fa?? de cei ce nu au respectat conven?ia încheiat?.
Dup? aceast? întâmplare, aveam s? aflu de la so?ia mea c? postul na?ional de radio Bucure?ti a f?cut cunoscut în cadrul jurnalului de sear? acest eveniment petrecut în zilele de doliu ale întregii na?iuni române.
În aceast? zi de 2 iulie 1940 - în care, cu 436 de ani în urm? pe vremea când se secera grâul, marele voievod ?i comandant de o?ti a Moldovei, ?tefan cel  Mare intra în ve?nicie; la Giurgiule?ti pe Prut, în loc de dang?tul clopotelor ?i lini?tea duhovniceasc? au fulgerat n?praznic tunurile de pe tancurile române?ti. Trei blindate ruse?ti ardeau în lanurile de grâu prevestind parc? soarta ce o vor avea multe altele dintre ele, pe acelea?i meleaguri, la scurgerea doar a unui an. La Giurgiule?ti nu a curs sânge de român.”[4] 

Grafica - Ion M?ld?rescu


[3] Ibidem
footer