Revista Art-emis
Regele Mihai ?i Mare?alul Antonescu (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 10 Iulie 2013 22:58

Petre ?urlea - Regele mihai  ?i Mare?alul Antonescu (3)Volumul „Regele Mihai ?i Mare?alul Antonescu” (452 de pagini) este al treilea publicat de Petre ?urlea la Editura Semne - dup? „Ion Antonescu între extrema stâng? ?i extrema dreapt?” ?i „Carol al II-lea ?i Camarila Regal?”, ambele primite foarte bine de lumea ?tiin?ific?. Ultimul volum are drept motiva?ie faptul c? raporturile dintre Rege ?i Mare?al, amândoi afla?i în fruntea ??rii, au avut un rol important în evolu?ia acesteia, iar studierea lor limpeze?te aportul fiec?ruia în drumul României, reliefeaz? meritele ?i r?spunderile, definind caracterele celor doi. Corectitudinea scrierilor din volum se bazeaz? pe exploatarea fondurilor arhivistice ale Arhivei Istorice Centrale ?i a Arhivei S.R.I., autentificând astfel nota de obiectivitate cerut? unei lucr?ri cu caracter ?tiin?ific. Volumul este înso?it de note explicative, fiecare concluzie fiind astfel, argumentat? documentar-arhivistic. (Redac?ia)

Execu?ia

Acuza?iile aduse lui Ion Antonescu nu aveau o baz? real?; acesta nu a fost tr?d?torul României, ci salvatorul ei. Iar r?zboiul împotriva U.R.S.S. a fost o necesitate istoric?.

În ziua sentin?ei, 17 mai 1946, Ion Antonescu a dat o procur? celor doi avoca?i ai s?i: „Împuternicesc pe d-nii avoca?i B?l?ceanu ?i Titus Stoika, separat sau împreun? s? redacteze ?i s? sus?in? motivele de recurs împotriva sentin?ei de condamnare a subsemnatului, dat? de Tribunalul Poporului, precum ?i a prezenta cererea de gra?iere în numele meu. I. Antonescu (...)” (Partea din dreapta a documentului este deteriorat?; probabil, era ad?ugat „mare?al”, „fost Conduc?tor al Statului”). Procura este scris? de mân? ?i are, în stânga jos, autentificarea avocatului: „Certific semn?tura. B?l?ceanu, avocat”.

Sublinierea f?cut? în text chiar de c?tre autorul procurii indic? dou? lucruri:

- Mare?alul era convins c? recursul va fi respins.

- Mare?alul a f?cut cerere de gra?iere c?tre Rege, procura având aceea?i greutate juridic?.

Sec?ia a Il-a a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, pe 27 mai 1946, a respins recursul înaintat de cei condamna?i prin sentin?a din 17 mai; la fel a procedat ?i Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, Sec?iunile Reunite, la 31 mai 1946. Sentin?a a r?mas definitiv?. To?i condamna?ii au f?cut cerere de gra?iere c?tre Rege. Pentru unii condamna?i au f?cut astfel de cereri ?i membri ai familiilor. Fostul guvernator al Transnistriei, Gh. Alexianu, introducea ideea c? a fost un proces politic cerut din afar?, de aceea, afirma: „Sunt gata s? primesc pedeapsa capital? dac? interesele ??rii mele o cer, l?sând Istoriei sarcina de a m? reabilita. [...] ...pentru prestigiul numelui de român ?i pentru onoarea familiei mele s? dovedesc c? administra?ia Transnistriei nu a desf??urat o activitate nefast? ?i nemiloas?, ci din contr?, ea a c?utat s? aline cât mai mult r?nile acestei provincii sovietice ce a avut atât de mult de suferit de pe urma lupte lor crunte ce au avut loc pe teritoriul ei.”

Formula final? era de resemnare demn?, dar ?i de patriotism: „Îmi îndrept gândul meu depe urm? spre Cel Atotputernic, rugându-L s? ocroteasc? Regele ?i ?ara mea, s? le aduc? lini?tea ?i pacea mult dorit? ?i totdeodat? s? ia în paza Sa copiii mei nevinova?i.”

Generalul Constantin Pantazi avea o cerere scurt?, milit?reasc?, de comutare a pedepsei cu moartea. La fel, Radu Lecca. Eugen Cristescu, fostul ?ef al S.S.I., înainta o prim? cerere imediat dup? sentin?a din 17 mai, cu o motiva?ie larg?: „Am îndeplinit numai obliga?iunile mele profesionale, în respectul legilor Statului, ?i nu am fost investit cu func?iuni de r?spundere ministerial?; n-am avut rol determinant în conducerea Statului ?i nici nu am dispus sau s?vâr?it acte de r?zboi potrivnice legilor interna?ionale sau umanitare. De aceea, un slujitor al ??rii - timp de 24 ani de serviciu, care nu ?i-a p?r?sit o clip? datoria de a ap?ra Tronul, Neamul ?i institu?iile fundamentale ale Sta tului, roag? pe Majestatea Voastr? s? binevoiasc? a examina cu generoas? în?elegere r?spunderile ce-mi sunt puse în sarcin? ?i grava pedeaps? ce mi s-a aplicat ?i a-mi da clemen?a Sa, dispunând gra?ierea mea.”

Pe 29 mai, revine cu o nou? cerere, patetic?: „Majestate, Sub ap?sarea de groaz? a condamn?rii la moarte, închis între ziduri în preajma locului de execu?ie, întreaga mea fire se zbucium? consternat? ?i con?tiin?a sa întreab?, din adâncurile ei, unde s?l??uie?te, ?i cum poate fi aflat, în activit??ile ?i judec??ile omene?ti atât de relative, adev?rul pur, care s? dezv?luie Majest??ii Voastre ?i ??rii întregi c? sunt un nevinovat, iar toat? activitatea mea de ?ef al Serviciului de Informa?ii Român, n-a avut alt? ?int?, în con?tiin?a mea, decât aceea de a fi permanent în slujba ??rii ?i a Tronului.”

Credea c? este vorba, în primul rând, de „Adev?rul istoric al vie?ii noastre politice ?i sociale, care nu trebuie s? fie întinat în niciun fel, ori degradat, de pana istoricilor viitorului, atunci când va fi pus în leg?tur? cu func?ionarea Serviciului de Informa?ii Român ?i a ?efului s?u, pe tot timpul r?zboiului trecut, în care am fost svârli?i, f?r? voia noastr?, de tendin?ele germane de expansiune ?i cotropire.”

Simplu, f?r? argumenta?ie, cerea gra?ierea generalul Constantin Z. Vasiliu, fost inspector general al Jandarmeriei ?i Ministru subsecretar de Stat al Ministerului Afacerilor Interne, pe 17 ?i 29 mai 1946.

Cererea lui Mihai Antonescu, scris? la ma?in?, este semnat?, în numele acestuia, de c?tre avocatul s?u, de?i la dosar nu se p?streaz? o procur? în acest sens.

Din partea lui Ion Antonescu exist? o cerere scurt? de gra?iere, încheiat? cu formula: „Sunt, Majestate, acela?i soldat credincios al Patriei ?i al Majest??ii Voastre.” Documentul este scris la ma?in? ?i nesemnat. În baza procurii primite pe 17 mai 1946, înainta o cerere de gra?iere a lui Ion Antonescu, avocatul G. Paraschivescu-B?l?ceanu.

Pentru Mare?al, mai exist? o cerere de gra?iere: „Subsemnata, Li?a colonel Baranga, în vârst? de 88 de ani, implor cu lacrimile în ochi m?rinimia Majest??ii Voastre ca s? binevoi?i a acorda înalta gra?ie, de a comuta pedeapsa cu moartea dat? de Tribunalul Poporului în ziua de 17 mai 1946 fiului meu unic, Ion Antonescu. Cu n?dejde nestr?mutat? în ne??rmurita solicitudine a Maiest??ii Voastre ?i în în?elegerea nenorocirii ab?ture asupra mea, R?mân a Majest??ii Voastre preaumil? ?i supus?, Li?a col. Baranga.”

Imediat dup? hot?rârea final?, a Sec?iilor Reunite ale înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, din 31 mai 1946, Lucre?iu P?tr??canu, ministru al Justi?iei, a supus Regelui cererile de gra?iere formulate de cei ?apte condamna?i la moarte: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Radu D. Lecca, Eugen Cristescu, Constantin Pantazi. Nu sugera Suveranului nicio solu?ie, l?sându-i acestuia deplina alegere, dar ?i deplina r?spundere.

Probabil c? Mihai era nehot?rât. De aceea, guvernul i-a propus, prin intermediul lui P?tr??canu, o solu?ie: men?inerea condamn?rii la moarte a lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu, Gheorghe Alexianu ?i comutarea pedepsei în munc? silnic? pe via?? a lui Constantin Pantazi, Radu Lecca, Eugen Cristescu. Motivarea sugestiei guvernului era „necesitatea satisfacerii marilor interese ale ??rii noastre”.

Cel care public? documentul, Marcel-Dumitru Ciuc?, nu indic? sursa. Acela?i public? ?i o list?, semnat? de primul-ministru, Petru Groza, nedatat?, dar considerat? a fi din 31 mai, pe baza c?reia s-ar fi întocmit documentul prezentat de P?tr??canu Regelui. În dreptul celor care au fost propu?i pentru a nu li se admite cererile de gra?iere, Groza a scris „exec.”; iar la ceilal?i trei „comutare”. Editorul documentului men?ioneaz?: „Cuvântul exec. l-am întregit executare, dup? forma lui comutare, ar?tând o ac?iune ce urmeaz? s? fie înf?ptuit?.” Datarea, în acest fel, a documentului este neconcludent?: „comutare” poate s? arate ?i o ac?iune care urmeaz?, ?i una care a avut loc.

A?adar, textul semnat de Petru Groza poate s? fie doar constatarea unor fapte petrecute; deci, datat dup? 1 iunie 1946. Corelate, cele dou? documente - dintre care unul cu o datare contestabil?, iar cel?lalt f?r? a i se indica sursa duc la concluzia c? nu se poate ?ti precis gradul de implicare a guvernului. Este sigur, îns?, c? Regele nu s-a opus execut?rii celor patru: ordinul nr. 53875 din 1 iunie 1946 dat pentru execu?ie de c?tre Lucre?iu P?tr??canu are formula „Majestatea Sa Regele a respins cererile de gra?iere”, f?r? a preciza dac? a f?cut-o în scris sau verbal. Este indiscutabil, îns?, c?, în condi?iile unei aprob?ri a cererilor de gra?iere, execu?ia nu ar fi avut loc.23 februarie 1946 - Ziua Armatei Ro?ii

Dintre prezent?rile aplic?rii hot?rârii Tribunalului Poporului, dou? au cea mai mare greutate.

- Procesul-verbal întocmit de Comisia constituit? de Parchetul Tribunalului Ilfov privind aducerea la îndeplinire a Sentin?ei nr. 17, din 17 mai 1946, întocmit la 1 iunie 1946, ora 20.

- Referat asupra execu?iei marilor criminali de r?zboi, datat 6 iunie 1946.

Dac? procesul-verbal este strict tehnic, referatul aduce foarte multe am?nunte de atmosfer?. To?i condamna?ii au fost vizita?i de rude. La Mare?al au venit so?ia, Maria, ?i mama, Li?a Baranga; acesteia din urm? i-a spus: „Dac? mor, este pentru Bucovina ?i Basarabia. De ar fi s? reîncep a? face la fel.”

În documentele respective sunt consemnate ?i ultimele referiri ale condamna?ilor la Rege. Ion Antonescu a spus: „Regele este un monstru moral, într-o lun? î?i va pierde Tronul.” Iar Mihai Antonescu: „Consider ca o datorie s? exprim convingerea c? se s?vâr?e?te o mare gre?eal? prin execu?ia Mare?alului Antonescu. Rog, dac? este posibil, ca acest lucru s? fie comunicat chiar Majest??ii Sale Regelui.”

Agentul Siguran?ei care a întocmit referatul din 6 iunie, a notat ?i o reac?ie exterioar? închisorii, pe tema atitudinii Regelui: „În casa doamnei Baranga, unul din nepo?ii ex-Mare?alului a spus c? va ucide pe Suveran - «aceast? canalie încoronat? care s-a pus în slujba jidanilor ?i comuni?tilor». Se observ? c? întreaga ur? a familiei Antonescu, ca de altfel ?i a unei p?r?i a opiniei publice se îndreapt? împotriva Regelui Mihai ?i ingratitudinii regale.”

To?i condamna?ii au fost împ?rt??i?i de c?tre preotul Teodor Totolici, confesorul închisorii, între orele 17,30-17,45. De la ora 17,45 au fost escorta?i spre locul execu?iei, care a avut loc la ora 18. A fost nevoie de mai multe focuri repetate, pentru ca cei condamna?i s? moar?. Apoi, cadavrele au fost incinerate la Crematoriul Cenu?a; soarta urnelor funerare nu se cunoa?te.

Un martor ocular al execu?iei a alc?tuit ?i el o relatare am?nun?it?, pe care a dat-o liderilor P.N.?. ?i P.N.L., iar ace?tia au transmis-o tuturor organiza?iilor lor din jude?e, „cu scopul de a determina opinia public? contra guvernului” - cum se preciza într-un raport din 11 iulie 1946 al Inspectoratului General al Jandarmeriei c?tre Ministerul Afacerilor Interne.

Documentul aduce câteva am?nunte în plus. Ion Antonescu a spus preotului: „Sacrificiul ?i moartea mea sunt sigur c? deschid mai bine ochii Poporului Român (text ilizibil) în care a fost pr?bu?it ?i din care eu am vrut s?-l scap, ducând lupta împotriva bol?evismului ?i c? va fi un îndemn ?i mai mare de lupt? pentru el. Sunt fericit s? mor pentru cauza ??rii mele, pentru care am luptat cu toat? înver?unarea. Sunt convins c? aceast? moarte va servi mult Poporului Român.”

Autorul relata emo?ionat: „La orele 6, Mare?alul, urmat de dl. Mihai Antonescu, p??e?te cu capul sus ?i în pas militar, într-o ?inut? de m?re?ie de nedescris, spre locul execu?iei, trei sute de metri pân? în Valea Piersicilor. Urmeaz? ceilal?i doi, de asemenea într-o atitudine superb?. Mare?alul poart? un mare tricolor pe piept. În momentul când se comand? foc, Mare?alul î?i scoate p?l?ria ?i ridic? în sus mâna stâng? strigând: «Tr?iasc? România!» Execu?ia a fost f?cut? de un deta?ament de «gardieni publici», în fapt elemente comuniste îmbr?cate în uniforme de gardieni, printre care mai mul?i evrei. Asisten?a: Avram Bunaciu, evreu, secretar în Ministerul de Interne […], pune de mai multe ori la punct pe procuror. De la Pre?edin?ie (a Consiliului de Mini?tri): un comisar ?i procurorul Udrea din S(erviciul) S(pecial), doi delega?i ai Partidului Comunist ?i doi ru?i de la Comisia (Aliat?) de Control, patru delega?i de la Ministerul Informa?iilor (cinematografi?ti). În timpul preg?tirilor, s-au prezentat în Jilava reprezentan?ii presei americane ?i engleze. Au fost împiedica?i s? intre de c?tre Avram Bunaciu, de?i unul dintre ei avea autoriza?ie semnat? de primul procuror. Au urmat telefoane la Ministerul de Justi?ie, dar nu a fost nimeni de g?sit. […] În momentul când au început rafalele, adev?ra?ii osta?i care erau de gard? la închisoare ?i la poligonul de tragere pe o mare raz? ?i-au scos ?epcile de pe cap cu mâna stâng?, iar cu dreapta î?i f?ceau cruce. La to?i le curgeau lacrimile din ochi. To?i condamna?ii au murit ca eroi legendari.”

Un Comunicat al guvernului privind execu?ia a fost citit la Radio Bucure?ti. o not? a S.S.I. consemneaz? c? vestea a produs „o mare indignare, unii mergând pân? acolo încât nu vor s? cread? c? M.S. Regele ar fi putut semna executarea [...], fiindc? în Constitu?ia noastr? nu se prevede pedeapsa cu moartea.”

Aceea?i reac?ia a opiniei publice o constat? ?i generalul american C.V. R. Schuyler: „Toate elementele societ??ii bucure?tene par consternate de execu?ie. Se pare c? aproape to?i se a?teptau ca Regele s? comute toate sentin?ele în ultima clip?. S-au exercitat presiuni teribile în acest sens asupra lui din toate p?r?ile, dar, în situa?ia dat?, el a considerat c? recomandarea guvernului reprezenta în întregime atitudinea Rusiei sovietice ?i, prin urmare, nu a avut de ales ?i s-a conformat. În general. Poporul consider? c? nu s-a dovedit nimic împotriva Antone?tilor, în afara faptului c? au pierdut r?zboiul.”

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer