Revista Art-emis
Regele Mihai ?i Mare?alul Antonescu (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 03 Iulie 2013 18:18

Mare?alul Ion Antonescu, avocatul ?i acuzatorul la ProcesProcesul

Dup? ce a fost arestat, Ion Antonescu a ajuns la Moscova, la începutul lui septembrie 1944. Tot aici, dar separat, a fost adus? ?i Maria Antonescu. Teza foarte r?spândit? este aceea c?, în prima parte a deten?iei moscovite, Mare?alului i s-au asigurat condi?ii materiale bune, într-o vil?, scopul sovieticilor fiind acela de a ob?ine declara?ii incriminatoare la adresa lui luliu Maniu ?i Dinu Br?tianu; cum Antonescu nu i-a acuzat pe cei doi, a fost mutat la închisoarea N.K.V.D.. De aici, a fost trimis, pentru a fi judecat, la Bucure?ti, în urma unei cereri formale a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej c?tre Stalin, în ianuarie 1946. Transferul la Bucure?ti, pentru proces s-a f?cut cu ?tirea ?i aprobarea Marii Britanii ?i a S.U.A.. Sovieticii au vrut ca procesul ?i previzibila execu?ie s? cad? în seama autorit??ilor române?ti, pentru c? ?tiau starea de spirit a românilor, din ce în ce mai ostil? U.R.S.S., ?i nu voiau s? le ofere un nou motiv de ostilitate.

Situa?ia este bine definit? de c?tre biograful Regelui, Arthur Gould Lee: „Dup? doi ani de terorism patronat de ru?i, românii ajunseser? la concluzia c?, între dou? rele, Antonescu era cel mai mic. Cu toate gre?elile lui ?i aspira?iile personale exagerate, el era inspirat în primul rând de patriotism ?i devotament pentru ?ar?, spre deosebire de comuni?tii care sugrumau acum România.”

Procesul lui Ion Antonescu din mai 1946 este unul dintre subiectele foarte mult cercetate dup? 1989, ?i aici ilustrându-se istoricul Gheorghe Buzatu, care-?i încununeaz? multele abord?ri anterioare cu un recent volum masiv - „Execu?ia Mare?alului Ion Antonescu”. Dezbaterile procesului ?i foarte multe documente legate de acesta au fost publicate mai de mult de Marcel-Dumitru Ciuc?, în trei volume cu titlul „Procesul Mare?alului Ion Antonescu. Documente.

Cu excep?ia autorilor cu totul subiectivi, istoriografia consemneaz? pozi?ia demn? a lui Ion Antonescu în timpul procesului: a sus?inut cauza just? a r?zboiului de reunificare a Basarabiei ?i nordului Bucovinei; imposibilitatea unei alte alian?e, în 1940-1941, în afara celei cu Germania; ?i-a asumat faptele din timpul guvern?rii, cu excep?ia crimelor; nu a implicat nici ?efii partidelor istorice, nici pe Rege, ar?tându-se monarhist pân? la cap?t, chiar dac? împotriva sa Regele ac?ionare necinstit la 23 august 1944; ?i-a afirmat permanent sentimentele patriotice. Toate acestea, în condi?iile în care sala de judecat?, plin? cu comuni?ti, l-a supus permanent injuriilor. ?i în afara s?lii s-a montat o campanie de influen?are a opiniei publice în defavoarea acuza?ilor; peste tot se cerea trimiterea lor la moarte. Ziarele guvernamentale anun?au astfel de manifesta?ii în toat? ?ara; ?i tot ele indicau num?rul participan?ilor: 30.000 la Ploie?ti, 2.000 la Câmpina, 1.000 la Pite?ti, „un numeros public" la Giurgiu, 12.000 la Gala?i, 10.000 la Constan?a, 1.500 la Bra?ov, 20.000 la Sibiu, 5.000 la Târgu Mure?, 2.000 la Craiova etc. De remarcat faptul c?, în Transilvania de Nord-Est, a c?rei soart? se hot?ra la Paris chiar în mai 1946, manifestan?ii au fost predominant unguri, care-l identificau pe Antonescu cu patriotismul românesc; au folosit prilejul manifesta?iilor pentru a se pronun?a împotriva r?mânerii regiunii în cadrul României. Cea mai puternic? a fost la Cluj, pe 15 mai, foarte „însufle?it?” conform raportului Chesturii, cu 6.000 participan?i; se men?iona violenta „not? antiromâneasc?". Cu excep?ia comuni?tilor, pu?ini la num?r, românii din Cluj nu au participat; era luna când au început cele mai mari manifesta?ii ale studen?ilor români, condu?i de viitorul mitropolit Bartolomeu Anania, cu caracter anticomunist ?i împotriva revizionismului maghiar. Ce nu a r?zb?tut în pres? a fost surprinderea organizatorilor din diverse localit??i, atunci când au constatat existen?a curentului pro-antonescian chiar în rândul manifestan?ilor pe care ei îi aduseser?. La Târgovi?te, unii participan?i au scandat „La moarte!”, iar al?ii „Sus Antonescu!”, „Jos guvernul!”, „Tr?iasc? Mare?alul!” Istoricul Dinu C. Giurescu, student în 1946, afirm? c?, ie?ind de la cursuri a v?zut în Pia?a Universit??ii din Bucure?ti doar vreo 200 de manifestan?i care strigau „La moarte!”; pentru „lini?tirea acestora, cei care priveau de pe trotuare spuneau c? ar fi ajuns un furtun cu ap?”.

S-a dorit s? se demonstreze c? îns??i Armata vrea executarea lui Ion Antonescu. Reprezentan?i ai guvernului au fost trimi?i în garnizoane, pentru a pune în scen? aprob?ri colective. Îns?, în majoritatea cazurilor, rezultatul a fost negativ, reflectat fiind într-o serie de rapoarte care s-au p?strat, provenite de la institu?iile militare sau de la Poli?ie. Raportul Poli?iei din Odorhei, datat 22 mai 1946, este intitulat explicit: „Militarii din Odorhei împotriva condamn?rii lui Antonescu [...] garnizoana din Odorhei a primit ordin s? fac? un referendum în leg?tur? cu condamnarea la moarte a ex-Mare?alului Antonescu. În acest scop a fost adunat întreg efectivul Cercului de Recrutare ?i al Cercului de Exploatare Odorhei, c?rora un delegat al Marelui Stat Major, Sec?ia Propagand?, le-a expus motivele condamn?rii lui Antonescu. Apoi, cei prezen?i au fost întreba?i dac? sunt pentru sau împotriva condamn?rii. R?spunsul, dat prin ridicare de mâini, a fost împotriva condamn?rii, nefiind pentru condamnare decât delegatul MStM. În urma acestui rezultat, s-a procedat la o nou? votare, dar ?i de data aceasta to?i militarii prezen?i au fost împotriva condamn?rii.”

Într-un Raport contrainformativ din 1 iunie 1946, al Biroului 2 Informa?ii din Statul Major al Comandamentului Trupelor de Gr?niceri, se preciza: „La Centrul de Instruc?ie gr?niceri, rezultatul votului asupra sentin?ei de condamnare dat? de Tribunalul Poporului în procesul ex-Mare?alului Antonescu a fost un vot pentru, iar restul contra.” Un alt raport, al Siguran?ei, privea evenimentele din garnizoana Pite?ti: „Înainte de 15 mai (1946), fiecare ofi?er a fost obligat de unitate, din ordin superior, s? declare scris dac? este de p?rere ca marii criminali de r?zboi Ion ?i Mihai Antonescu s? fie condamna?i la moarte. Difuzând aceast? versiune, ofi?erii se scuz? c? au fost pu?i într-o situa?ie extrem de dificil?, pentru c? au trebuit s? dea un r?spuns afirmativ, f?r? voia ?i convingerea lor personal?.” La Craiova s-a profitat de un banchet al garnizoanei, ofi?erii prezen?i scandând „Tr?iasc? Armata, Regele, Br?tianu, Maniu ?i Antonescu!” Rapoarte de acest fel veneau din toat? ?ara.

Eforturile majore f?cute de guvern pentru a demonstra c? opinia public? este ostil? lui Antonescu au e?uat în ceea ce-i prive?te pe majoritatea românilor. Indirect, era ?i o plasare a acestei majorit??i a românilor în tab?ra celor care î?i d?duser? seama c? arestarea Mare?alului fusese o gre?al? grav?; de altfel, din constat?rile Siguran?ei ?i Poli?iei, nici imediat dup? 23 august 1944, popula?ia nu ar?ta sentimente de ur? fa?? de fostul Conduc?tor al Statului, chiar dac? au considerat lovitura dat? de Rege ca necesar?. SSI-ul raporta existen?a acestui curent: pe 16 septembrie 1944 consemna faptul c? majoritatea românilor nu sunt de acord cu blamarea, în pres?, a celui care st?tuse patru ani în fruntea României. „Este de semnalat - se scria - c? în întreaga opinie public? nu se semnaleaz?, fa?? de vechiul regim, ?i în special fa?? de domnul Mare?al Antonescu, o atmosfer? de ur?.” Zilnic, timp de doi ani, comportamentul comuni?tilor ?i al militarilor sovietici a adus tot mai mul?i români în tab?ra simpatizan?ilor celui înl?turat de Rege în august 1944.

Autori foarte diver?i, unii f?r? simpatii la adresa Mare?alului, indic? pozi?ia demn? a acestuia în timpul procesului. Biograful Familiei Regale, Arthur Gould Lee, înregistra plasarea de partea acestuia a majorit??ii popula?iei ?i faptul c? Antonescu „s-a ap?rat cu demnitate. [...)] Dar, cuvintele lui erau zadarnice, fiindc? soarta îi fusese hot?rât? cu mult înainte.” Un britanic foarte bun cunosc?tor al momentului, Ivor Porter, scria ?i el: „Mare?alul Antonescu s-a comportat cu demnitate la procesul s?u din 1946.” Pe aceea?i linie, generalul american C.V.R. Schuyler, din Comisia Aliat? de Control, scria: „Ion Antonescu a fost eroul principal. El a dovedit un curaj imens ?i o mare onestitate. [...] Antonescu pare s? fie neînfricat [...], a adoptat atitudinea care-1 va înscrie în Istorie ca pe un om puternic, credincios propriilor sale convingeri.”

Procesul ?i sentin?a din 16 mai 1946 nu au valabilitate juridic? - Motive.

I.

Neconstitu?ionalitatea Decretului Lege nr. 312/21 aprilie 1945, în virtutea c?ruia a fost judecat Mare?alul Ion Antonescu. Pebaza Jurnalului Consiliului de Mini?tri din 30 august 1944, a fost semnat Decretul Regal - publicat în „Monitorul oficial” din 2 septembrie 1944 - de repunere în vigoare a Constitu?iei din1923. Articolul 1 al Decretului preciza faptul c? drepturileromânilor sunt cele recunoscute de Constitu?ia din 1866, cu modific?rile ce ulterior au fost aduse de Constitu?ia din 29 martie 1923. Articolul 2 consemna: „Sub rezerva celor cuprinse în art. III ?i IV, puterile Statului se vor exercita dup? regulile a?ezate în Constitu?ia din 29 martie 1923.” Ca urmare, Decretul Lege nr.312/21 aprilie 1945 este neconstitu?ional, deoarece: a) Prevede, la art.3, alin, 2, c? „cei vinova?i de faptele prev?zute la art.2, alin. a - j, se vor pedepsi cu moartea (subl.n.) sau cu munca silnic? pe via??.” ?i art.3, alin. 6 consemna c? „pe lâng? pedepse, se va pronun?a ?i degrada?iunea civic?, precum ?i confiscarea averii (subl.n.) în folosul Statului.”

Dar, Constitu?ia din 1923, care era în vigoare în acel moment preve de: art.15 - „Nici o lege nu poate înfiin?a pedeapsa confisc?rii averilor.” Art.16 - „Pedeapsa cu moartea nu se va putea reînfiin?a, afar? de cazurile prev?zute în Codul penal militar în timp de r?zboi.” Chiar dac?, în art. 16 din Constitu?ie, se admite pedeapsa cu moartea, ea este cu precizie admis? doar în timp de r?zboi, iar procesul Mare?alului Antonescu se desf??ura în timp de pace, în 1946.

b) Decretul Lege nr. 312 violeaz? principiul constitu?ional al r?spunderii ministeriale numai în fa?a unor anumite organisme. Astfel, art.98 din Constitu?ia din 1923 preciza: „Fiecare din ambele Adun?ri (parlamentare), precum ?i Regele au dreptul de a cere urm?rirea mini?trilor ?i de a-i trimite înaintea Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie, care sin gur? este în drept a-i judeca (subl.n.).” În pofida acestei reglement?ri constitu?ionale, Decretul Lege nr. 312 precizeaz?, la art. 7, c? trimiterea în judecat? se face de c?tre Consiliul de Mini?tri sau de c?tre acuzatorii publici. Iar în art. 10 din acela?i Decret Lege se spune c? judecarea faptelor se face de c?tre Tribunalul Poporului,

c) Art. 101, alin.2, din Constitu?ia în vigoare la acea dat?, precizat "Comisiuni ?i tribunale extraordinare nu se pot crea (subl. n) sub nici un fel de numire ?i sub nici un fel de cuvânt în vederea unor anumite procese, fie civile, fie panale, sau în vederea judec?rii unor anume persoane." Cu toate acestea, art. 10 din Decretul Lege nr. 312 preciza: „Judecarea faptelor se va face de Tribunalul Poporului.” Nimeni nu poate contesta faptul c? un „Tribunal al Poporului" era un „tribunal extraordinar”, deci neadmis de Constitu?ie, d) Art.107, alin.5, din Constitu?ia din 1923, preciza: „Puterea judec?toreasc? nu are c?dere de a judeca actele de guvern?mânt, precum ?i actele de comandament cu caracter militar (subl. n.) Dar, art. 2 din DecretulLege nr. 312 preciza: „Sunt vinova?i de dezastrul ??rii, prins?vâr?irea de crime de r?zboi, cei care: a) Au hot?rât declarareasau continuarea r?zboiului contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice ?i a Na?iunilor Unite.” Îns?, „declararea sau continuarea r?zboiului" reprezint?, indiscutabil, acte de guvern?mânt în leg?tur?cu care puterea judec?toreasc? nu avea c?derea de a se pronun?a.

Toate acestea îndic? faptul c? Decretul Lege prin care a fost înfiin?at Tribunalul Poporului ?i a fost judecat Mare?alul Ion Antonescu, era neconstitu?ional.

II.

Nevalabilitatea juridic? este dat? ?i de faptul c? procesul s-a desf??urat în total? contradic?ie cu normele general democratice: sub presiune politic?; cu înc?lcarea principiului prezum?iei de nevinov??ie; în condi?iile unei puternice presiuni externe din partea U.R.S.S.. Toate acestea au viciat atât desf??urarea procesului, cât ?i a sentin?ei. Procesul a avut un caracter politic, afost organizat de a?a-zisele for?e democrate ale momentului, înfrunte cu Partidul Comunist; a avut drept scop câ?tigarea de capitalelectoral în vederea alegerilor parlamentare din toamna lui 1946 ?i înf?ptuirea unei lovituri împotriva Partidului Na?ional ??r?nesc ?i a Partidului Na?ional Liberal. Acest ultim scop al comuni?tilor a fost constatat chiar de c?tre reprezentan?ii diploma?iei occidentale acredita?i la Bucure?ti. Astfel, Burton Y. Berry, reprezentant al S.U.A. în România, telegrafia la Washington la 3 mai 1946: „Procesul criminalilor de r?zboi, al Mare?alului Antonescu ?i al mini?trilor s?i, prev?zut s? înceap? în ziua de 6 mai, este organizat pentru a constitui capital electoral al Guvernului în efortul de a-i discredita, pe baza m?rturiei lor, pe liderul P.N.?., Maniu, ?i pe cel al P.N.L., Br?tianu (subl. n). S-a men?ionat chiar c? Molotov, aflându-se la Paris, a cerut informa?ii selective despre cei doi, pentru a fi folosite în actualele discu?ii ale mini?trilor de externe, ?i c? Mare?alului ?i lui Mihai Antonescu li s-a promis o sentin?? mai blând? dac?-i vor implica pe Maniu ?i Br?tianu (subl. n.) în timpul procesului. Înscopuri politice, guvernul urm?re?te s? compromit? ?i alte personalit??i.”

Dup? proces, acela?i diplomat raporta la Washington, pe 28 mai 1946: „observatorii de la fa?a locului cred c? explica?ia evenimentelor poate fi g?sit? în inten?iile electorale aleguvernului.”

Proces derulat sub presiunea „str?zii”, în sala de judecat?

Procesul a avut loc sub o puternic? presiune - regizat? - a str?zii, dirijat? de Partidul Comunist cu manifest?ri intense chiar în sala de judecat?. Adeseori, acuza?ii au fost insulta?i, batjocori?i, fluiera?i de c?tre asisten?a selectat? de comuni?ti. Cu îng?duin?a evident? a Completului de judecat?, acuza?ii au fost întrerup?i ?i comb?tu?i în timpul depozi?iilor lor; s-au organizat adev?rate manifesta?ii ostile acuza?ilor, chiar în sala de judecat?. Stenograma le-a înregistrat. Momentul maxim al acestor manifest?ri a fost atins la sfâr?itul lecturii rechizitoriului citit de acuzatorul public, Dumitru S?racu: „Zgomot mare în sal?, aplauze, strig?te: «Moarte! Moarte! La moarte! La spânzur?toare cu ei! Tr?iasc? acuzatorii publici! Uraa!» ?edin?a se suspend?. Mare?alul nu s-a l?sat impresionat.”

- Va urma -

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer