Revista Art-emis
Regele Mihai ?i Mare?alul Antonescu (1) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 26 Iunie 2013 22:47

Prof. univ. dr. Petre ?urlea, art-emisRuptura definitiv?

Lovitura de Stat de la 23 august 1944 a însemnat, pentru rela?iile dintre Regele Mihai ?i Mare?alul Antonescu, ruptura definitiv?; nu se vor mai vedea niciodat?, dar sfâr?itul Mare?alului va depinde ?i de Rege. Fiecare va avea drumul s?u. Ion Antonescu va fi predat comuni?tilor ?i apoi ru?ilor; se pare c? Mihai nu a fost întrebat, dar are r?spunderea sa. Deseori va afirma c? a intervenit în timpul r?zboiului pentru ca s? nu fie satisf?cut? cererea Berlinului de a-i fi preda?i aviatorii anglo-americani; îns? niciodat? nu a spus c? s-ar fi opus pred?rii lui Antonescu c?tre ru?i, de?i Mare?alul era mai mult decât aviatorii respectivi - era cet??ean al României ?i, m?car pentru aceasta, fa?? de el avea o datorie în plus.

Revenit la Bucure?ti în septembrie 1944 - dup? fuga pu?in vitejeasc? în nordul Olteniei -, Regele va fi autorul unui lung ?ir de compromisuri cu for?a de ocupa?ie sovietic? ?i cu comuni?tii, având drept scop men?inerea Monarhiei. Va avea o singur? încercare de rezisten?? - greva regal? început? în august 1945, impulsionat? de Alia?ii occidentali; care nu va da nici un rezultat ci, din contr?, va demonstra opiniei publice române?ti c? se poate guverna ?i f?r? Rege. Mihai va accepta s? fac? gesturi majore, care vor contribui substan?ial la procesul de instaurare a comunismului în România; evident, nu i-a f?cut cu pl?cere, dar aceasta conteaz? foarte pu?in, importante fiind consecin?ele gesturilor respective. Pumnul în mas? al lui Vî?inski 1-a speriat atât de mult, în martie 1945, încât a acceptat instaurarea unui guvern procomunist; în mai 1946 va accepta executarea lui Ion Antonescu, cel care-1 adusese la Tron; pe 1 decembrie 1946 va deschide lucr?rile Parlamentului, de?i ?tia c? acesta fusese ales prin fraud?; în 1947, nu va mi?ca nici un deget în ap?rarea liderilor na?ional-??r?ni?ti trimi?i la închisoare.

Cotidian, opiniei publice i se oferea imaginea unui Rege într-o deplin? concordie cu Armata Ro?ie; jurnalele cinematografice îl prezentau ciocnind pahare cu ofi?eri sovietici, dând mâna entuziast cu ace?tia, mul?umind pentru cadourile primite, trimi?ând ?i primind telegrame de felicitare la ?i de la Moscova - a?a cum f?cuse, în timpul r?zboiului, ?i cu germanii. Cl?dirile principale ale ora?elor, mai ales ale Bucure?tilor, erau la fel de pavoazate; se schimbaser? doar tablourile - acum, lâng? acelea ale lui Mihai nu mai st?teau tablourile reprezentându-i pe Antonescu, Hitler ?i Mussolini, ci pe Petru Groza ?i Stalin. Iar spectacolele culturale la care participase al?turi de reprezentan?ii lui Hitler au fost înlocuite cu altele, la care participa al?turi de reprezentan?ii lui Stalin. Pentru un singur eveniment, ralierea Regelui la o ac?iune organizat? de Guvernul Groza ?i de sovietici, nu poate fi condamnat: s?rb?torirea retroced?rii Transilvaniei de Nord-Est, în martie 1945 - Mihai va asista la manifesta?iile de la Cluj ?i, a doua zi, pe 14 martie, va saluta din balconul Palatului Regal bucure?tenii care s?rb?toreau evenimentul.

Regele a l?sat s? se în?eleag? c? are încredere în bunele inten?ii ale regimului procomunist cu privire la Monarhie. Treptat, îns? - pe m?sura consolid?rii comuni?tilor în fruntea Statului ?i a eviden?ei c? sovieticii au de gând s? r?mân? mult în România -, a început s?-?i preg?teasc? previzibilul exil. Iar actele de oportunism politic aveau doar menirea s? amâne momentul rupturii. Fiecare prilej a fost folosit pentru a transfera în str?in?tate, pentru zilele negre ce se întrevedeau, diverse valori. Bani au fost transfera?i în sume relativ mici, pentru a nu declan?a opozi?ia guvernului. A fost alimentat mai ales contul sub numele „M.S. Regele Mihai I", de la Union des Banques Suisses, din Zürich.

Unele opera?ii erau la vedere: pe 30 decembrie 1946, Mare?alul Cur?ii Regale transmitea c?tre BNR cererea ca suma de 6.950 de franci elve?ieni s? fie trecut? în contul respectiv; opera?iunea va fi efectuat? pe 3 ianuarie 1947. Au fost ?i alte opera?ii similare. Apoi, au fost sco?i bani din ?ar? sub motivul între?inerii vilei de la Floren?a, apar?inând Reginei Elena. Pe nou? luni din 1946 (aprilie-decembrie) s-a scos, pentru acest scop, valut? echivalent? a 180.000.000 lei.
În Elve?ia au fost duse ?i o serie de valori culturale, mai ales tablouri: num?rul lor deja a fost precizat - 41. Din acestea, unele au fost transportate la vila din Floren?a, altele depozitate la banca men?ionat? din Zürich, pe 13 noiembrie 1947 (conform declara?iei celui care a f?cut opera?ia ordonat? de Rege, Jacques Vergotti). O chitan?? din 31 ianuarie 1949 a B?ncii Elve?iene atest? existen?a, la acel moment, în depozitul ei, în contul „M.S. Regele Mihai I", a zece tablouri din cele 41 disp?rute. Transferul masiv se f?cuse cu ocazia c?l?toriei în Occident a Familiei Regale în noiembrie 1947. Exist? teza conform c?reia guvernul ?tia ce a înc?rcat Regele în tren ?i chiar a dat dispozi?ie s? fie l?sat s? ia tot ce vrea, pentru ca, mul?umit fiind, s? nu se mai întoarc?. De altfel, întregul guvern 1-a condus pe Mihai la gar?, ceremonia p?rând a fi de adio.

Comuni?tii au dus o politic? de atragere a Regelui. Imediat dup? 23 august 1944, nu au afi?at revendic?ri republicane. Au men?inut formalismul monarhic în manifest?rile publice. Au asigurat veniturile necesare Cur?ii Regale. Au vrut s?-i creeze Regelui convingerea c? Monarhia poate fi p?strat?. Toate acestea pentru c? Regele avea un prestigiu deosebit în rândul opiniei publice ?i ar fi putut înclina balan?a electoral?; pentru a-1 men?ine, m?car formal, în afara taberei partidelor istorice; ?i în a?teptarea consolid?rii depline a regimului procomunist. La începutul toamnei lui 1944, prin grija ministrului Justi?iei, comunistul Lucre?iu P?tr??canu, a fost stins, în defavoarea României, procesul dintre Stat ?i fostul Rege Carol al II-lea. Tot atunci a început ?i cre?terea rapid? a cuantumului Listei Civile, dep??ind cu mult nivelul infla?iei. S-a început cu acordarea unui avans în contul Listei Civile, de 50.000.000 lei, aprobat pe 30 septembrie 1944. S-a ajuns, în decembrie 1946 - conform unei balan?e de venituri ?i cheltuieli -, ca veniturile familiei Regale s? fie de 4.102.282.063 lei, pe intervalul aprilie-decembrie al anului respectiv (nou? luni); atât de mari, încât dep??iser? necesit??ile; se înregistra un excedent de 1.207.852.582 lei.

Guvernul Groza a men?inut toate categoriile de venituri ale Casei Regale din timpul lui Antonescu, inclusiv subsidii pentru palatele regale, din proprietatea Statului sau a Regelui, pentru transport, telefoane etc. Lista Civil? a crescut continuu ?i în 1947. Urcarea veniturilor, fa?? de cele din perioada antonescian?, trebuie analizat?, îns?, ?i în func?ie de infla?ia galopant? ?i de cre?terea pre?urilor; totu?i, r?mâne concluzia c? Guvernul Groza a acoperit toate cheltuielile Casei Regale, asigurându-i chiar un excedent masiv. Stalin l-a r?spl?tit pe Mihai - pentru c? acesta din urm? l-a scutit de un efort important de r?zboi în 1944 ?i pentru c? a îng?duit o subordonare rapid? a României fa?? de URSS - cu dou? avioane ?i o medalie, „m?gulind amorul propriu al tân?rului monarh", conform expresiei istoricului Mihai E. Ionescu. La sfâr?itul lui iunie 1945, ziarele bucure?tene anun?au c? Guvernul U.R.S.S. d?ruise Regelui dou? avioane; ?i publicau telegrama de mul?umire a Suveranului. Pe 6 iulie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a adoptat Decretul pentru acordarea ordinului „Victoria" Regelui Mihai. Era cea mai înalt? decora?ie de r?zboi sovietic?; o mai primiser?, dintre str?ini, doar generalii D. Eisenhower (american) ?i B. Montgomery (britanic). Motiva?ia era menit? s?-i satisfac? Regelui orgoliul: „Pentru actul curajos al cotiturii hot?râte a politicii României spre ruptura cu Germania hitlerist? ?i alinierea cu Na?iunile Unite, în clipa când înc? nu se precizase clar înfrângerea Germaniei." La Bucure?ti, vestea decor?rii a fost primit? cu un entuziasm evident for?at, dar afi?at ostentativ. Chiar ?i un ziar din sfera na?ional-??r?ni?tilor, „Ardealul", de obicei ponderat, se va înscrie imediat în corul general; directorul publica?iei, Anton Ionel Mure?an, semna articolul „Regele românilor": „A tres?rit sub emo?iile de bucurie ?i a unei drepte pre?uiri un Neam întreg, un Neam care î?i iube?te fanatic Regele s?u, în ziua de 7 iulie, când Agen?ia TASS transmitea vestea prin care s-a anun?at c? Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., prin Decretul s?u din 6 iulie (1945 - n.r.), a decorat pe M.S. Regele Mihai al României cu ordinul «Victoria» pentru actul de curaj pe care l-a s?vâr?it, printr-o schimbare radical? a politicii române?ti (...)" Autorul consemneaz? extaziat „Puterea lui de sacrificiu" , „R?spunderea constant? a misiunii sale". Apoi anun?? senten?ios: „Regele era cu Poporul Român, adversari neîndupleca?i ai alian?ei cu Axa ?i contra r?zboiului cu Marii Alia?i, peste clica impostorilor politici ai regimurilor legionar ?i antonescian." ?i încheia cu: „Tr?iasc? Prezidiul Suprem ?i marea noastr? vecin?, URSS. Tr?iasc? Regele ?i România liber? ?i democrat? de totdeauna."

Ceremonia înmân?rii ordinului „Victoria" a avut loc la Palatul Regal pe 19 iulie 1945. În Pia?a Palatului fusese strâns? o mare mul?ime de bucure?teni; erau ?i comuni?ti, dar ?i simpatizan?i one?ti ai Regelui. Cuvânt?rile au fost transmise prin megafoane, iar lumea a aplaudat. Dup? citirea Decretului Sovietului Suprem, Mare?alul Tolbuhin a ?inut un mic discurs: „Politica stabilit? dup? 23 august, rela?iile prietene?ti ?i colaborarea cu URSS, vor duce Poporul Român la fericire, la înflorire, la o prosperitate nemaiv?zut? în Istoria sa, în toate domeniile. La aceasta, st? ca garan?ie Marea Uniune Sovietic?, Marele Popor Rus." Mihai a mul?umit. Îns? s-a ar?tat, fa?? de reprezentan?ii S.U.A. în cadrul Misiunii Aliate de Control, „u?or jenat" pentru primirea ordinului rusesc.
- Va urma -

footer