Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Benedict Ciubotaru, Chi?in?u   
Miercuri, 26 Iunie 2013 22:29

Garda de fier in Basarabia - Alexandru MoraruCei care s-au īmpotrivit dezna?ionaliz?rii poporului, etnocidului latent, erau de foarte diferite origini intelectuale, morale ?i, deci, religioase. Oricum, aceste rezisten?e pot fi grupate īn dou? curente reciproc incompatibile chiar dac? ele se opuneau unui du?man de moarte comun. Astfel, īn opozi?ie la pseudo-romānismul liberal (democratic, occidental) s-au format dou? alternative, fiecare dintre ele revendicīndu-?i voca?ia tradi?ionalist?. Un curent, care poate fi numit conven?ional romānismul cre?tin, ortodox, era reprezentat, īn plan intelectual, de asemenea gīnditori ca pr. Dumitru St?niloae, pr. Ilie Imbrescu, filozofii Nae Ionescu, Mircea Vulc?nescu, Gheorghe Racoveanu, sociologii Traian Br?ileanu, Ernest Bernea, gīnditorii politici Corneliu Z. Codreanu, Constantin Papanace, Nichifor Crainic, Ion I. Mo?a ?i al?ii. Acest curent pornea de la īn?elegerea credin?ei adev?rate, revelate oamenilor de c?tre Dumnezeu Īnsu?i, a Ortodoxiei, ca axa existen?ial? ?i chez??ie absolut? a existen?ei īn aceast? lume ?i īn ve?nicie a romānilor ca fii ai Bisericii Ortodoxe. Īn cadrul acestui curent de gīndire se īncerca o explicare teologic? sau mai pu?in teologic? a problemelor cu care se confrunta poporul romān, atīt a celor spiritual-morale ?i culturale, cīt ?i a celor politice ?i economice. Rezolvarea problemelor era privit? ca o aplicare mereu creativ? ?i con?tient? a experien?ei aproape bimilenare a poporului romān, f?r? a abdica de la valorile cre?tine, unicele care conduc spre ve?nicia cu Dumnezeu.

Al doilea curent de opozi?ie privea Ortodoxia cel mult ca un atribut identitar, dar nu ca singura credin?? mīntuitoare. Pentru gīnditorii acestui curent etnicitatea era un dat ancestral de care „se aga??", pe parcursul istoriei, diferite tr?s?turi care „īmbog??esc" acest dat f?r? s?-l altereze. La fel ?i Ortodoxia era o asemenea „īmbog??ire" a „matricii etnice" a romānilor. F?r? vreo argumentare bazat? pe fapte istorice, f?r? vreo metodologie ?tiin?ific? sau de alt gen, ace?ti autori, īn esen?? necre?tini, construiau diferite „defini?ii" pentru „substan?a etnic?" ?i explica?ii ale acestora. Ei priveau modernizarea ca pe o tentativ? sortit? apriori e?ecului care, oricum, nu poate shimba „substan?a etnic?" ancestral? ?i numai supune poporul romān la suferin?e sociale ?i morale pe cīt de nemeritate, pe atīt de inutile, de inoperante. Prin aceasta modernizarea frīneaz? sau chiar blocheaz? dezvoltarea poporului īn sensul afirm?rii etnicit??ii lui, dar nu o poate altera sau distruge: datul este dat.
Acest curent a avut mai multe denumiri, dar nou? ne pare c? mai aproape de realitate este denumirea de autohtonism, adic? de romānism autohtonist, chiar dac? el nu are nimic īn comun cu īnsu?irile care alc?tuiesc adev?rata autohtonicitate a poporului nostru. Cel mai cunoscut teoretician (dac? lipsa de argumente istorice sau de metodologie poate fi calificat? drept „teorie") al autohtonismului este Lucian Blaga. Un altul a fost cunoscutul poet Octavian Goga. Nu se poate stabili o corela?ie riguroas? īntre aceste curente ?i diferite for?e politice. Oricum, o corelare mai sigur? se poate lesne observa īntre curentul modernizator ?i clasa politic? care era, practic, cu excep?iile cunoscute, axat? pe democratizare (ca manifestare necesar? a moderniz?rii), adic? pe dezna?ionalizarea romānilor.

Sistemul politic construit īn Romānia īncepīnd cu 1859 nu a fost schimbat īn esen?? nici dup? adoptarea noii Constitu?ii din 1923. Clasa politic? a ajustat mecanismul de formare a puterii de stat la noile realit??i. Sistemul a fost construit astfel īncīt s? fie controlabil de c?tre finan?a interna?ional?. Controlul se efectua prin oligarhia comercial? ?i industrial? a statului romān modern. Capitalismul industrial ?i cel comercial nu pot func?iona īn principiu f?r? suportul capitalismului financiar interna?ional. Acest suport, de fapt, dictat, este pīrghia principal? care determin? comportamentul oligarhiei industriale ?i a celei comerciale, precum ?i activitatea guvernelor formate prin mecanisme electorale. Prin aceste pīrghii sīnt controlate economiile „na?ionale" ale statelor care nu au puterea militar? suficient? s? se opun? dictatului capitalismului financiar. De unde se desprinde, de altfel, ?i geneza „Marilor Puteri": cei care au puterea s? se opun? - īn ultim? instan?? cu mijloace militare – dictatului oligarhiei financiare sau au puterea s? impun? acest dictat se numesc „Mari Puteri".

Interesele oligarhiei localizate īn Romānia Mare erau reprezentate fidel de c?tre camarila regal? ?i cele dou? partide care se rīnduiau la cīrma aparatului de stat: Partidul Na?ional Liberal ?i Partidul Na?ional ??r?nesc (ca īn orice democra?ie clasic? - Marea Britanie, SUA, Fran?a, Germania, Japonia, Italia, Spania, Suedia etc.). Bineīn?eles, oligarhia dispunea ?i de alte partide, cum ar fi Partidul Poporului (general A. Averescu) sau Partidul Na?ional Democrat (prof. Nicolae Iorga), care erau mereu gata s? preia frīiele puterii īn cazul īn care cele dou? e?uau simultan s? men?in? īncrederea aleg?torilor. Īn cadrul acestui sistem politic regele (de fapt, camarila care īl īnconjura pe rege, cu acordul lui, ?i filtra informa?iile c?tre el ?i de la el, determinīnd deciziile lui) avea rolul de „frīn? de siguran??" care oricīnd s? poat? opri evolu?ia evenimentelor īn vreo direc?ie nedorit? de oligarhie. Īn acest scop regele era dotat cu dreptul de veto asupra oric?rei legi sau hot?rīri de guvern, cu dreptul de a dizolva oricīnd parlamentul ?i a numi noi alegeri, a desemna un nou guvern etc. Ca īn orice monarhie constitu?ional?, democratic?.

Administrarea curent? a activit??ii aparatului de stat (a mecanismului de exercitare a puterii), precum ?i administrarea procesului legislativ era īncredin?at partidului care se afla la guvernare care, īn perioada interbelic?, era, practic, unul dintre cele dou?. Atīt conducerea acestor partide, cīt ?i componen?a camarilei era format? din reprezentan?i ai oligarhiei, unii membri ai oligarhiei fiind uneori chiar membri ai guvernului (cum era cazul liberalului Constantin Angelescu, dar ?i al?ii). Unica diferen?? dintre cele dou? partide se reducea la vechimea īn statul romān modern a grupului oligarhic care st?tea īn spatele partidului respectiv. Esen?ial este c? oligarhia „romāneasc?", in corpore, era conectat? la capitalul financiar str?in f?r? de care ea nu putea activa. Partidul Liberal era sprijinit īn special de vechii oligarhi care s-au dinastizat īn perioada de afirmare a statului romān modern, adic? īn deceniile de dup? 1859. Partidul Na?ional ??r?nesc era sprijinit mai mult de c?tre oligarhii proveni?i din noile teritorii īncorporate īn statul modern. Ace?tia pretindeau ?i ei, sub aspect politic, adic? al particip?rii la īnfruptarea din fondurile ?i privilegiile de stat, la prerogativele oligarhiei provenite din Vechiul Regat. Tocmai de aceea oligarhia proasp?t īncorporat? īn stat era interesat? īn atragerea capitalului industrial ?i comercial str?in ca acesta s? coopereze cu ea, f?cīndu-o prin aceasta mai puternic? īn rela?iile cu vechea oligarhie a Vechiului Regat. Īn acest scop Partidul Na?ional ??r?nesc promova „revizuirea legisla?iei economice pentru a se introduce „egalitatea de tratament" a capitalurilor str?ine cu cele romāne?ti. Unele m?suri, prin aplicarea politicii „por?ilor deschise", exprimau hot?rīrea de a lovi marea burghezie liberal?."[1]

Oricare ar fi fost fric?iunile īn jurul īmp?r?irii produsului na?ional dintre cele dou? partide ale oligarhiei locale, ele erau obligate s? p?streze categoric rolul geopolitic fixat de c?tre oligarhia interna?ional? pentru statul romān modern. ?i partidele īn?elegeau perfect aceasta: „Īn domeniul politicii externe se afirma hot?rīrea de a continua politica tradi?ional?, īntrucīt aceasta „nu apar?ine partidelor, ci ??rii".[2] Prin „?ar?" se īn?elege, fire?te, statul romān modern. ?i nu lui, de fapt, ci oligarhiei financiare interna?ionale īi apar?ine politica extern? a statului romān modern. Astfel, sistemul politic confec?ionat pentru romāni era axat, ca orice sistem democratic, pe oligarhia local? care ac?iona, la rīndul ei, prin dou? pīrghii care alc?tuiau clasa politic?: camarila ?i partidele, precum ?i mass-media reprezentat? īn epoc? īn special prin ziare ?i reviste. De?i activitatea camarilei nu era reglementat? ?i nici existen?a ei nu era fixat? prin legi, ea ac?iona prin rege ?i prin partide. Oricum, ea f?cea parte din sistem ca o component? neformal? ?i implicit?. Dup? cum am remarcat mai sus, nici un partid nu putea fi acceptat īn sistem f?r? a avea acordul tacit sau expres al oligarhiei locale ?i al celei str?ine. Sistemul politic fiind astfel construit, el asigura o deplin? stabilitate pentru satisfacerea intereselor proprietarilor s?i - oligarhia financiar? interna?ional? -, precum ?i pentru vechilii ei īn persoana oligarhiei locale „na?ional-liberale" ?i „na?ional-??r?ne?ti".

Mai mult decīt atīt. Acest sistem putea foarte rapid, ca ?i orice democra?ie autentic?, īn decurs de cīteva ore s? se comuteze īn func?ionarea sa de la regimul democrat („electoralist"-pluripartidist) la regimul totalitar (monopartidist). Exact a?a s-a īntīmplat īn noaptea de 10 februarie 1938 cīnd regele a anun?at c? parlamentul este dizolvat, activitatea partidelor se suspend? pe termen nelimitat (pīn? īn 1990, de fapt), el formeaz? guvernul ?i un singur partid pentru to?i - Frontul Rena?terii Na?ionale. Īn noul guvern ?i partid au intrat aproape to?i liderii celor dou? partide mari ale oligarhiei ?i unii reprezentan?i ai partidelor mai mici ale ei. Adic?, clasa politic? „romāneasc?" s-a restructurat īntr-o noapte din pluripartidism īn monopartidism, din politicieni „ale?i" prin scrutin īn politicieni numi?i prin decret regal. Nu a fost nevoie de nici o lupt? de strad?, de nici o lovitur? de stat, de nici o demonstra?ie de protest. A fost nevoie numai de anun?ul f?cut de rege la sugestia camarilei. Mai jos vom vedea cauzele comut?rii sistemului politic romān de la democra?ie la totalitarism (de fapt, īn esen??, e una ?i aceea?i, mediul īnconjur?tor al sistemului diferind).

Īndat? dup? īncheierea r?zboiului ?i īncorporarea noilor teritorii īn sistemul politic al statului romān modern pentru majoritatea romānilor s-a pus problema refacerii vie?ii sociale ?i economice. Dar refacerea nu urma s? constituie o revenire la situa?ia de dinainte de r?zboi, ci la o nou? ordine care s? elimine abuzurile ?i nedrept??ile pe care r?zboiul le-a exacerbat. Corup?ia pe seama aprovizion?rii armatei īn timpul opera?ilor militare a generat o īntreag? p?tur? de parveni?i. Oamenii doreau dreptate: pedepsirea acestor tīlhari din clasa politic?. ??ranii care, īn calitate de osta?i, de grosul armatei, au dus greul r?zboiului, a?teptau īmpropriet?rirea cu p?mīnt, mai ales c? regele Ferdinand le-o promisese personal īn tran?ee īnainte de b?t?liile victorioase de la M?r??ti ?i M?r??e?ti.

Problemele pe care le resimte popula?ia, ?ara, sīnt formulate cel mai bine de c?tre vīn?torii de voturi, adic? de partidele care pretind s? guverneze. E un specific definitoriu al democra?iei: formularea problemelor īn programele electorale ale partidelor. Doar prin aceste programe partidele urm?resc colectarea a cīt mai multe voturi. De aceea ele caut? s? surprind? cīt mai exact nevoile celor mul?i (ale celor care voteaz? masiv) ca s? le exprime īn limbajul poten?ialilor votan?i majoritari. Deja un cu totul alt aspect este faptul c? partidele, mai exact finan?atorii lor, oligarhii, v?d problemele foarte diferit decīt popula?ia ?i le formuleaz? pentru ei īn?i?i ?i mai diferit decīt pentru aleg?tori. Cel mai important este ca aleg?torii s? nu afle cumva ce probleme ?i ale cui au de gīnd s? rezolve īntr-adev?r partidele cīnd vin la putere. C? dac? aleg?torii ar afla, nu c? nu ar vota nici un patrtid, ci le-ar lua pe fug? cu furci ?i cu ?epoaie, ar porni un r?zboi al īntregului popor de eliberare na?ional?. ?i o cu totul altceva decīt cele pe care doresc s? le rezolve partidele ?i decīt cele resim?ite de c?tre aleg?torii majoritari sīnt problemele reale ale poporului, ale ??rii, nu ale popula?iei sau ale statului superpus.

Īn anul 1919, adic?, practic, īndat? dup? Unire, majoritatea popula?iei ??rii vedea problemele astfel (dup? cum le-a surprins guvernul prezidat de Alexandru Vaida-Voievod, unul dintre reprezentan?ii de seam? ai clasei politice): „garantarea unui regim democratic na?ional prin reforma agrar?, reforma administrativ?, desfiin?area jandarmeriei ?i īnlocuirea ei cu o mili?ie de stat la dispozi?ia organelor administrative, unificarea monetar?, introducerea impozitului progresiv pe venit, revizuirea averilor ?i confiscarea celor f?cute prin fraud? īn timpul r?zboiului, iar pentru muncitori dreptul la asociere, salariu egal la munc? egal?, 8 ore de munc?, contract colectiv etc."[3]

Prezen?a nepropor?ional de mare a neromānilor īn clasele avute, printre profesiile libere (avoca?i, ziari?ti, oameni de art?, profesori universitari) ?i printre studen?i creau romānilor impresia de parc? ?ara lor s-ar afla sub ocupa?ie. ?i aceasta cīnd chiar ?i popula?ia Vechiului Regat cunoscuse ce este cotropirea īn anii de ocupa?ie german? a Regatului.

Concep?ia eminescian? de p?tur? superpus? ī?i g?sea confirmarea practic la fiecare pas. Bun?oar?, num?rul studen?ilor romāni la univerist??ile din ?ar? era, la cele mai importante facult??i, cum erau cele de drept, medicin?, farmaceutic?, inginerie, comer?, ?tiin?e exacte, mult inferior, sub aspect propor?ional, cu cel al minorit??ilor. Astfel, la Universitatea din Ia?i, la facultatea de medicin? 67% de studen?i erau evrei, iar la cea de farmaceutic? peste 70%. La Universitatea din Cern?u?i, din 1300 de studen?i numai 300 erau romāni ?i 150 de alte na?ionalit??i, studen?ii evrei constituind 850 la num?r. Īn vreme ce procentul popula?iei evreie?ti per total īn Romānia Mare era de 4,2 %. Sau īn domeniul industriei. De exemplu, īn Basarabia circa 70% din toate īntreprinderile ?i atelierele erau de?inute de proprietari evrei. Procentul lor īn popula?ia ?inutului fiind de 7,2%., iar īn popula?ia or??eneasc? de circa 35%. Unii c?l?tori din epoc? remarcau cu uimire c?, bun?oar?, la Chi?in?u, majoritatea firmelor de pr?v?lii, de ateliere erau scrise numai īn limba idi? f?r? vreo traducereīn romān? sau rus?.

Pe fundalul propagandei patriotice care a precedat Unirea ?i a continuat cu o ?i mai mare intensitate pentru a o justifica, īn īncercarea de a determina popula?ia s? rabde lipsurile de dragul Unirii īnf?ptuite, o asemenea situa?ie etno-social? devenea izbitoare pentru b??tina?i. De aceea, c?ut?torii de voturi erau nevoi?i s? abordeze ?i aceste nedumeriri ale romānilor, s? le promit? schimbarea īn acest sens. Īn asemenea condi?ii, ca protest la situa?ia existent? se intensific? demersurile etno-sensibile, bazate pe dezam?giri de ordin etno-social ?i moral. Ini?ial aceste demersuri aveau un caracter izolat, spontan. Dar, dat fiind c? ele reflectau o stare de spirit general?, mai ales printre tineri, printre studen?i, aceste demersuri cap?t? īndat? ecou īn toat? ?ara ?i, destul de rapid, se constituie īn diferite forme organizatorice. Astfel, la 4 martie 1923 la Ia?i se īnfiin?eaz? Liga Ap?r?rii Na?ional-Cre?tine (L.A.N.C.) īn frunte cu profesorul de drept A. C. Cuza care, īn perioada antebelic?, a condus īmpreun? cu Nicolae Iorga Partidul Na?ional Democrat.

Mesajul virulent antisemit ?i incisiv fa?? de guvernare le-a f?cut pe cele dou? partide guvernante - P.N.L. ?i P.N.?. - s? accepte, īn forme mai moderate, acela?i mesaj. Bineīn?eles, nu era vorba de rezolvarea problemelor semnalate de L.A.N.C. , ci de nevoia de a prelua mesajul unui poten?ial concurent electoral. Aceast? preluare īl dezarmeaz? pe concurent ?i, prin urmare, nu īi permite s? se conecteze la aleg?tor. Astfel, sistemul politic se protejeaz? de un intrus. Problemele semnalate de L.A.N.C. ?i solu?iile propuse de aceasta g?seau īn?elegere ?i sprijin īn p?turi destul de largi ale popula?iei. Polemicile pe marginea acestor probleme erau tirajate īn numeroase publica?ii. Faptul c? mesajul LANC a fost receptat destul de c?lduros aceasta nu īnseamn? deloc c? cei care resim?eau aceste probleme aveau aceea?i īn?elegere a lor sau a solu?ion?rii lor. Īn cadrul L.A.N.C. responsabil pentru organizarea studen?ilor īn toat? ?ara a devenit Corneliu Zelea Codreanu, un student de al prof. A. C. Cuza. Īn decurs de 3 ani L.A.N.C. , sub aspect electoral, a b?tut, practic pasul pe loc. Aceast? stagnare a generat nevoia de noi abord?ri a problemelor existen?iale ale poporului romān ceea ce a condus, inevitabil, la disocierea de LANC a unui grup de tineri īn frunte cu C. Z. Codreanu care īn iunie 1927 au anun?at formarea unei Mi?c?ri - Legiunea „Arhanghelul Mihail".

- Va urma -

-----------------------------------------------

[1] E. St?nescu, Iu. St?nescu, G. Preda. Romānia Mare. Puterea politic?. Editura Karta-Graphic, Ploie?ti, 2010, pag. 53-54.

[2] Citat la E. St?nescu, Iu. St?nescu, G. Preda. Romānia Mare. Puterea politic?. Editura Karta-Graphic, Ploie?ti, 2010, pag. 54.

[3] Citat la E. St?nescu, Iu. St?nescu, G. Preda. Romānia Mare. Puterea politic?. Editura Karta-Graphic, Ploie?ti, 2010, pag. 40.

 

footer