Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Cristian Negrea   
Duminică, 16 Iunie 2013 19:46
Mare?al Carl Gustav MannerheimÎn ciuda rezisten?ei acerbe, pân? la urm? Finlanda a trebuit s? cedeze. Cererile sovietice au fost mari, pe motiv c? au v?rsat mult sânge pentru ele. Dar cine i-a pus? Cine a declarat r?zboi? Este la fel ca ?i alte motiva?ii ruse?ti absurde pentru a-?i justifica cererile de neconceput. De exemplu, au sus?inut c? au drepturi asupra Basarabiei deorece armatele ruse?ti au trecut de multe ori pe acolo ca s? lupte împotriva turcilor. A?a ?i noi am putea pretinde o bun? parte din Asia Central? deoarece am trecut pe acolo ca s? lupt?m în Afghanistan, nu?

Mai era ?i aceast? lec?ie: Finlanda nu a câ?tigat prea multe în r?zboiul de iarn?, în afara stimei, simpatiei ?i prestigiului interna?ional. Dimpotriv?, a trebuit s? cedeze teritoriu mult mai mare decât cererile ini?iale ruse?ti, inclusiv Viipuri. Este adev?rat, dac? ar fi cedat în prima faz? a negocierilor, nu se ?tie pân? unde ar fi crescut ulterior preten?iile sovietice. La fel ?i în cazul nostru, dup? cedarea Basarabiei ?i Bucovinei de Nord, am mai avut de-a face cu agresiunile ruse?ti care au ocupat prin for?? câteva ostroave din Delta Dun?rii, apoi cu cererea sovieticilor pentru întreaga delt?, asta pân? în octombrie când Germania ne-a garantat frontierele, începuse perioada de r?cire a rela?iilor dintre cei doi mari alia?i.

Nici Finlnda nu a sc?pat dup? R?zboiul de iarn?, ?i provoc?rile ?i escalad?rile cererilor s-au ?inut lan?. Cu tot cu tratatele de asisten?? mutual? ?i cu garnizoanele sovietice pe teritoriul lor, ??rile baltice sunt acuzate rând pe rând de activitate antisovietic?, ocupate total ?i independen?a lor, atâta cât? mai era, desfiin?at? în mai ?i iunie 1940. La 2 iunie 1940 Finlandei i se cer materialele evacuate din Hanko, atât cele de stat cât ?i cele particulare. Finlanda este nevoit? s? returneze 75 de locomotive ?i 2000 de vagoane pentru a nu provoca. Dup? alungarea de c?tre germani a englezilor de pe continent, atât din Norvegia, cât ?i din Fran?a, Finlandei i se cere concesionarea minelor de nichel de la Petsamo, concesiune pân? atunci britanic?, apoi cere demilitarizarea arhipeleagului Aland sau fortificarea lui în comun, la 14 iunie este doborât avionul de linie finlandez Kaleva ce f?cea cursa Tallin – Helsinki de dou? avioane sovietice, bagajele fiind recuperate de un submarin sovietic. ?i-au pierdut via?a to?i pasagerii, inclusiv un curier diplomatic francez, valiza sa diplmatic? fiind recuperat? de sovietici. Am?nunte au putut fi cunoscute de la prizonierii sovietici lua?i mai târziu în r?zboiul de continuare, unii participan?i la evenimente. Apoi cere accesul trenurilor sale prin sudul Finlandei pân? la Hanko, avioanele sovietice înc?lcau zilnic grani?a finlandez? ?i a?a mai departe.

R?zboiul de continuare (1941-1944)

Finlanda a participat la r?zboiul contra Uniunii Sovietice, dar dup? declan?area Opera?iunii Barbarossa, 22 iunie 1941. Din nou asemenarea cu România, nici noi am fi putut încerca singuri s? ne recuper?m teritoriile pierdute în fa?a colosului sovietic. Spre a exemplifica este suficient s? amintim dipozitivul for?elor române ?i sovietice la 22 iunie 1941. Aveam 15 divizii de infanterie, dar în Basarabia se aflau trei armate sovietice, cu 30 de divizii de infanterie, 8 divizii cavalerie ?i 14 brig?zi motorizate. F?r? cele 7, apoi 9 divizii germane din Armata a 11-a, precum ?i f?r? alian?a cu Germania, atât noi, cât ?i finlandezii nu am fi avut ?ansa nici m?car de a visa la eliberarea teritoriilor ocupate, cu toate resentimentele asupra comportamentului Germaniei în trecutul apropiat, când s-a în?eles cu U.R.S.S. pe spinarea noastr? ?i ne-a f?cut s? pierdem ?i Ardealul de Nord, ?i Cadrilaterul. Conform dezv?luirilor mai noi f?cute de Victor Suvorov ?i al?i istorici, atacul din 22 iunie 1941 s-ar putea înscrie în categoria atacului preventiv, armata sovietic? fiind concentrat? pe grani?? gata de atac, data probabil? a atacului sovietic fiind 7 iulie 1941.

Revenind la Finlanda, ea intr? în r?zboiul numit de ei R?zboiul de continuare, dup? cum îi spune numele continuarea R?zboiului de iarn?. Desigur c? istoriografia sovietic? ?i cea finlandez? se contrazic pe aceast? tem?, dar nu e ceva nou, istoriografia sovietic?, apoi cea rus?, se contrazice cu toat? lumea, ei au un adev?r istoric propriu împ?rt??it doar de ei. Ceea ce este interesant este faptul c? Finlanda, în preziua r?zboiului, înc? tr?gea n?dejde s? r?mân? neutr?, cel pu?in asta sus?ine Mannerheim, de?i încheiase un acord de liber? trecere pentru trupele germane care ar fi putut trece în Laponia în cazul unui conflict, fapt care a f?cut s? înceteze presiunile sovietice. Totu?i, în iunie 1941, sovieticii concentraser? 17 divizii la grani?a sovieto-finlandez?, iar finlandezii ocupaser? pozi?ii defensive. Hitler, în discursul s?u de la ora 6.00 din diminea?a de 22 iunie i-a men?ionat printre alia?i ?i pe finlandezi, poate pentru a-l pune pe Mannerheim în fa?a faptului împlinit, dar finlandezii nu au mar?at. Pozi?iile lor, chiar dac? nu erau germani, au fost atacate cu focuri de artilerie ?i mitralier?. Trupe germane existau în Laponia, lâng? Oceanul Înghe?at. La 23 iunie avia?ia sovietic? a atacat ora?ele din centrul ?i sudul Finlandei, bombardându-le cu s?lb?ticie. Artileria antiaerian? a ripostat, doborând 26 bombardiere sovietice. Parlamentul finlandez decide c? Finlanda trebuie s? se apere armat, trupelor li setransmite ordinul s? r?spund? cu foc doar dac? sunt atacate, ?i se trece la dispozitiv ofensiv, dup? care trece la ofensiv? la nord de ladoga la 10 iulie. Observ?m deosebirea fundamental?, România s-a al?turat din prima clip? Germaniei în r?zboiul contra Rusiei sovietice, pe când Finlanda a ezitat înc?, de?i a fost atacat? ?i provocat? continuu, chiar în timpul p?cii intermediare ?i cu atât mai mult dup? izbucnirea r?zboiului dintre ru?i ?i germani. S-ar p?rea c? ru?ii doreau neap?rat s? împing? Finlanda în r?zboi.

Desf??urarea r?zboiului în am?nun?ime poate fi g?sit? în memoriile lui Mannerheim, aici eu voi spulbera doar ni?te mituri create în jurul acestuia de c?tre necunosc?tori. Trupe germane au participat la r?zboiul din Finlanda în num?r redus, dar au participat. Este vorba de patru divizii în Laponia, cu scopul de a cuceri Murmansk, obiectiv nerealizat, ?i divizia 163 german?, care va lupta lâng? lacul Ladoga. Apoi, faptul c? englezii s-au ab?inut s? lupte contra finlandezilor. Din nou fals, avia?ia britanic? a bombardat Petsamo în 31 iulie 1941, fapt care a dus la retragerea lega?iilor de la Helsinki ?i Londra. Deci britanicii au bombardat teritoriul finlandez mult înainte de a bombarda cel românesc, respectiv câmpurile petroliere din Prahova, în 1943. La 20 august 1941 finlandezii elibereaz? Viipuri pentru a constata c? a fost distrus de trupele sovietice în retragere, la fel ca ?i Chi?in?ul.

La 2 septembrie este eliberat vechiul teritoriu al Finlandei, dar finlandezii nu se opresc la grani??, ci avanseaz? ocupând o pozi?ie mai bun? pentru ap?rare, mai scurt? pe o linie mai u?or de fortificat. Deci, ?i mitul conform c?ruia finlandezii s-au oprit pe vechea grani?? nu prea are acoperire. Aici apar unele aspecte des invocate ?i discutate, comparativ cu situa?ia României. Am încercat s? l?muresc unele dintre ele în articolul „Ne puteam opri pe Nistru?". Mannerheim nu a avansat mai departe, spre Leningrad, de?i germanii i-au cerut-o. El r?spunde în scris lui Keitel ?i lui Jodl, ?i-?i sus?ine punctul de evdere ?i în discu?ia cu Jodl la 4 septembrie 1941. Nici în memoriile sale nu este prea explicit asupra acestui punct care r?mâne înc? nel?murit pe deplin. Cu atât mai mult cu cât Mannerheim ia decizii ?i avanseaz? mult ?i adânc pe teritroriul sovietic în alte zone, dup? cum se va vedea în curând.

Recucerirea Istmului Kareliei (31.07 - 2.09.1941)

Despre re?inerea sa de a închide blocada Leningradului, el spune a?a: Îmi asumasem comanda cu condi?ia expres? c? nu vom angaja opera?ii contra Leningradului (...). Nu-mi era necunoscut faptul c? unele voci critice se ridicaser? împotriva dep??irii frontierelor istorice ale Finlandei (la fel ca ?i în cazul nostru împotriva trecerii Nistrului) dar nu puteam concepe un un asemenea punct de vedere formalist îngust. Dup? ce U.R.S.S. a înc?lcat pacea ?i trupele sale au fost izgonite de pe vechiul nostru teritoriu, punctele de vedere strict militare trebuiau s? primeze în ceea ce prive?te stabilirea liniei de ap?rare în zonele de frontier?. (dup? cum se vede, cea mai în m?sur? ap?rare ale ac?iunilor lui Antonescu vin chiar din partea lui Mannerheim). Un atac împotriva Leningradului era dimpotriv?, în principal, o chestiune politic? ?i, când m-am opus acestuia, am f?cut-o din ra?iuni politice: argumentul constant al ru?ilor în eforturile de a viola teritoriul finlandez era c? o Finland? independent? reprezenta o amenin?are pentru cea de-a doua capital? a U.R.S.S. ?i, dup? p?rerea mea, trebuia s? evit?m s?-i d?m ap? la moar? inamicului într-o problem? litigioas?, care nu se rezolva nici la sfâr?itul r?zboiului. Alta era situa?ia în Karelia Oriental?. Acolo nu amenin?am nici Leningradul, nici calea ferat? spre Murmansk. Scopul ocupa?iei era de a împiedica inamicul s?-?i utilizeze complexele de fortifica?ii pentru a duce r?zboiul pe teritoriul finlandez. ?i cu adev?rat, armata finlandez? a atacat puternic, a încercuit divizii sovietice pe care le-a b?tut în teritoriul sovietic între lacul Ladoga ?i lacul Onega, m? repet, p?trunzând adânc în teritoriul sovietic, asta pentru cei care îl blameaz? pe Antonescu pentru trecerea Nistrului sus?inând c? Finlanda nu a intrat în teritoriul sovietic ?i de aceea a avut un tratament preferen?ial din partea lui Stalin. Fiindc? nu a avut, cum vom vedea mai departe.

Mi se pare foarte straniu argumentul lui Mannerheim, cel cu argumentul politic ?i militar, mai ales din partea lui, care pe lâng? faptul c? a fost un militar de excep?ie, a fost ?i om politic ?i chiar ?ef al statului finlandez în mai multe rânduri. Trec peste sintagma lui Clausewitz, care spunea c? r?zboiul este continuarea politicii cu alte mijloace, dar într-un astfel de r?zboi total nimeni nu a avut aceste concepte, nici Stalin, nici Hitler, nici Churcill ?i nici Roosevelt. Cu atât mai mult m? mir? aceasta cu cât Mannerheim avea experien?a recent? a politicii sovietice conduse de Stalin ?i Molotov, ?i aceasta nu se schimbase cu nimic, tot ei erau la conducerea sovietelor ?i dup? r?zboiul de iarn?. Mai mult, Mannerheim avea ?i experien?a confrunt?rii cu bol?evicii în faza incipient? acre?terii puterii lor, fiind un comandant în luptele din anii 1918-1920 contra lor, la fel ca ?i Antonescu ?i Josef Pilsudski al Poloniei, dar ultimul decedat în 1935. Cu atât mai greu de în?eles mi se par deciziile sale în decursul r?zboiului de continuare, cel pu?in în prima faz?, în 1941.

Opera?iile ofensive din Karelia Oriental? (4.09 - 7.12.1941)

Ocup? istmul Kareliei între golful Finic ?i lacul Ladoga ?i trece mai departe de vechea grani?? pe o pozi?ie mai îngust?, propice ap?r?rii, dar nu avanseaz? mai mult pentru a t?ia por?iunea de 25-40 de kilometri care ar fi permis încercuirea total? a Leningradului, interzicând astfel ajutoarele sovietice ce treceau peste lacul Ladoga spre Leningrad, l?sând ora?ul s? r?mân? în mâinile sovieticilor ?i blocând pentru aproape trei ani for?e germane care ar fi putut face diferen?a în alt? parte, poate aducând victoria. Refuz? s? dea concurs celor patru divizii germane din Laponia care încercau s? intercepteze calea ferat? dinspre Murmansk, pe unde veneau o mare parte din ajutoarele aliate în armament, muni?ii, alimente, subzisten?? ?i multe altele, chiar dac? englezii bombardaser? Petsamo, portul finlandez în care se afla doar trup? finlandez?. Dup? ce ocup? întreg teritoriul sovietic dintre lacul Ladoga ?i lacul Onega, refuz? s? treac? râul Svir, de?i i s-a cerut, pentru a face jonc?iunea cu trupele germane ce avansau dinspre sud ?i s? încercuiasc? trupe sovietice, de?i în avansul de aici încercuise alte trupe sovietice ?i fusese ajutat de divizia 163 german?.

Sunt decizii ?i fapte care nu se potrivesc cu strategia militar?, tocmai din partea unui str?lucit militar. În mod sigur Mannerheim a avut o agend? ascuns?, dar despre asta nu pomene?te absolut nimic în memoriile sale, de?i au fost scrise în jurul anului 1950, dup? terminarea r?zboiului. Mie, cel pu?in, nu-mi vine s? cred c? Mannerheim spera la recuno?tin?a lui Stalin în cazul în care soarta r?zboiului s-ar fi întors, la fel cum s-a ?i întâmplat, dar ?i cu contribu?ia sa, mai ales c? el cuno?tea caracterul lui Stalin ?i al lui Molotov, incapabili de recuno?tin?? sau s? respecte orice tratat. Chiar Stalin spunea c? tratatele nu valoreaz? nici m?car cât hârtia pe care sunt scrise. Despre recuno?tin?a lui Stalin, ce s? spunem, generalului Avramescu i s-au adus mul?umiri la radio Moscova pentru comportamentul uman de care a dat dovad? în timpul ocupa?iei din Crimeea, dar tot el a fost ridicat ?i ucis de sovietici chiar de la postul s?u de comand? în martie 1945, când eram alia?i cu sovieticii. Finlanda nu a fost tratat? mai blând de sovietici, ei doar au avut noroc prin pozi?ia lor geografic?, eroismul solda?ilor ?i conjunctura interna?ional? în 1944, dup? cum se va vedea mai departe. Cu atât mai mult mi se pare de neîn?eles atitidinea lui Mannerheim, care ar fi putut for?a victoria, chiar dac? nu este sigur? c? ar fi putut fi realizat? doar prin asta. Dar el a dat mai mult? ?ans? s? nu fie realizat? ?i nu a ob?inut nimic în schimb. Restul specula?iilor sunt doar pove?ti, dup? cum vom vedea în continuare.

Un aspect comun dintre noi ?i Finlanda îl reprezint? atitudinea Alia?ilor occidentali fa?? de cele dou? ??ri. Marea Britanie a declarat r?zboi României la 6 decembrie 1941, nu dup? ce am trecut Prutul, nici dup? ce am trecut Nistrul, ci abia dup? ce am trecut Bugul. Dar Mannerheim vine cu l?muriri asupra preliminariilor declara?iei de r?zboi a Marii Britanii. Într-o not? din 22 septembrie 1941, guvernul britanic se declara dispus s? reia rela?iile amicale cu condi?ia încet?rii ostilit??ilor ?i retragerii în cadrul frontierelor din 1939, deci recuno?tea dreptul Finlandei la aceste frontiere. Dac? Finlanda continua s? înainteze în teritoriul sovieric, guvernul britanic se vedea nevoit s? trateze Finlanda ca ?i inamic nu numai pe timpul r?zboiului, dar ?i la încheierea p?cii, oricum, dup? bombardamentul britanic de la Petsamo era clar c? Finlanda era tratat? ca inamic. Guvernul a respins nota, ar?tând c? în r?zboiul de iarn? U.R.S.S. era agresorul ?i c? Marea Britanie a sprijinit ?i ajutat atunci Finlanda.
Urm?toarea not? ultimativ? a venit la 28 noiembrie ?i nu mai cerea retragerea, ci ca opera?iile militare s? înceteze pân? la 5 decembrie. Mannerheim a primit în acest sens ?i un mesaj personal de la premierul Winston Churcill, prin care acesta se referea c? trupele finlandeze au înaintat suficient pentru a garanta siguran?a ??rii ?i îi cerea s? opreasc? opera?iunile militare. Mannerheim r?spunde la 2 decembrie, motivând c? îi este imposibil s? opreasc? opera?iile militare înainte de a atinge pozi?ii susceptibile care s? garanteze siguran?a Finlandei. Mai adaug? c? nu putea s?-i ea am?nunte lui Churcill, deorece b?nuia, lucru confirmat ulterior de Churchill în memoriile sale, c? era vorba de o presiune sovietic?, ca ?i în cazul României, iar orice am?nunt va ajunge la cuno?tin?a lui Stalin, care ar putea muta trupele în consecin??. Mai departe, Mannerheim sus?ine c? în cazul unui angajament finlandez capabil s? satisfac? guvernul sovietic nu avea nicio garan?ie c? sovieticii îl vor respecta, a?a cum nu respectaser? nimic pân? atunci, ?i în plus, ar fi provocat cu certitudine m?suri din partea nem?ilor ?i depindeau în întregime de ei în materie economic?. La fel ca ?i România. Rezultatul a fost c? la 6 decembrie 1941, Marea Britanie a declarat r?boi atât României, cât ?i Finlandei. Cu atât mai tragic, cu cât nu trecuser? nici doi ani, din ianuarie 1940, în timpul R?zboiului de ian?, când Winston Churcill ?inuse un discurs radio difuzat în care l?uda lupta poporului finlandez pentru libertate, pentru a nu c?dea într-o „sclavie mai rea decât moartea", iar acum declara r?zboi celor care luptau împotriva aceluia?i asupritor.

Tot în cadrul frontului finlandez r?m?sese capul de pod sovietic e la Hanko, pe care ru?ii îl evacueaz? în 2 ?i 3 decembrie 1941, nefiind deranja?i decât de artilerie. La sfâr?itul anului 1941, ac?iunile ofensive finlandeze se opresc, trupele trecând la pozi?ii defensive. Mannerheim refuz? toate cererile germane de a participa la blocarea Leningradului sau a c?ii ferate de la Murmansk, permi?ând un flux continuu de ajutoare, armament, muni?ii, vehicule, subzinsten?? de la Alia?i pentru sovietici în tot decursul r?zboiului, inclusiv în 1945. În martie 1942 au încercat s? ocupe insulele Suursaari ?i Tytarsaari, au ocupat-o prin lupt? pe prima ?i au renun?at la a doua, a?teptând desf??urarea r?zboiului.

Un gest de umanitate fa?? de cei 47.000 de prizonieri ru?i afla?i în Finlanda, pentru mai buna lor între?inere s-a apelat la Crucea Ro?ie interna?ional? care a depus eforturi pentru a le îmbun?t??i ocndi?iile de trai. În schimb, ru?ii nu a întors gestul, dup? cum remarca Mannerheim, majoritatea finlandezilor lua?i prizonieri murind în condi?ii dintre cele mai crude, la fel ca ?i prizonierii români, am putea ad?uga. Din 1943 Finlanda a f?cut unele tentative de a ie?i din r?zboi, dar toate au e?uat prin faptul c? alia?ii nu f?ceau altceva decât s?-?i ofere serviciile de intermediari pe lâng? ru?i, de fapt s? transmit? mesajele la care r?spunsul sovietic era acela?i, capitulare necondi?ionat?. În 1944, inclusiv regele Suediei îndeamn? Finlanda s? ias? din r?zboi, dar condi?iile minime puse de URSS sunt frontierele din 1940. Era la fel ca ?i cum României i s-ar impune condi?iile minime de începere a negocierilor recunoa?terea ced?rii Basarabiei ?i Bucovinei de Nord. Prin intermediul ambasadoarei sovietelor în Suedia, Kollontai, în martie 1944 pleac? la Moscova o delega?ie care se întoarce cu urm?toarele condi?ii sovietice: frontierele din 1940, de dup? r?zboiul de iarn? (deci recunoa?terea raptului ?i implicit, a faptului c? toate jertfele de atunci au fost zadarnice), capturarea ?i internarea trupelor germane din Laponia (lucru considerat imposibil de Mannerheim, dar ulterior î?i va schimba p?rerea, dup? cum vom vedea) ?i desp?gubiri de 600 de milioane de dolari pl?ti?i în m?rfuri în termen de cinci ani, lucru care dep??ea cu mult posibilit??ile Finlandei. Cum era ?i normal, condi?iile au fost respinse, dar toate aceste taton?ri au atras aten?ia Germaniei care î?i intensific? presiunile pentru a semna un acord prin care Finlanda s? nu încheie pace separat? f?r? acordul Reichului. Chiar în iunie sunt oprite livr?rile de cereale, fapt care punea Finlanda într-o situa?ie dificil?, astfel c? este semnat acordul de c?tre pre?edintele Ryti, dar f?r? a fi ratificat de parlament ?i f?r? s? angajeze guvernul, pre?edintele sacrificându-se astfel pentru ?ar?.

- Va urma - footer