Revista Art-emis
Cum a fost ucis Mare?alul Ion Antonescu PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Joi, 06 Iunie 2013 19:28
Maresal Ion Antonescu, Jilava 1946În seara zilei de 1 iunie 1946, la orele 18,03 minute, Mare?alul Ion Antonescu[1] , Conduc?rorul Statului Român în perioada 6 septembrie 1940 - 23 august 1944, c?dea r?pus de gloan?ele plutonului de execu?ie, în închisoarea Jilava. În vârst? de 64 de ani, Mare?alul României fusese condamnat, la 17 mai 1946, de Tribunalul Poporului, de ?ase ori la pedeapsa cu moartea, de dou? ori la temni?? grea pe via??, de trei ori la temni?? grea timp de 20 de ani, o dat? la deten?ie riguroas? timp de 20 de ani ?i de 14 ori la degradare civic? pe timp de 10 ani.

La 67 de ani de la asasinare, Mare?alul Ion Antonescu este contestat, denigrat sau elogiat, a?a cum a fost ?i în timpul vie?ii

Completul de judecat? al Tribunalului Poporului considerase c? Ion Antonescu a militat pentru „hitlerism ?i fascism", instaurând „cel mai crunt regim de dictatur? cunoscut în istoria ??rii noastre", c? „invitase armatele hitleriste s? intre pe teritoriul ??rii" ?i a decis „aderarea la Pactul Tripartit", preg?tind apoi agresiunea „contra popoarelor din Balcani ?i contra U.R.S.S.", dup? care a s?vâr?it „cea mai mare crim? petrecut? în istoria poporului român, al?turându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietic?, care doreau o colaborare pa?nic? cu poporul român", punând ?ara ?i în stare de r?zboi cu Marea Britanie ?i cu Statele Unite ale Americii. În timpul r?zboiului, au mai apreciat judec?torii mare?alului, acesta „nu a respectat regulile interna?ionale, dând ordine de suprimare a popula?iei civile din spatele frontului pe motiv c? ace?tia au fost partizani", „a favorizat pe acei îns?rcina?i cu supravegherea lor (prizonierilor - n.n.) spre a fi supu?i la un tratament inuman", „a ordonat acte de teroare, suprimare asupra popula?iei din teritoriul în care s-a purtat r?zboiul sub pretext c? sunt partizani", „a luat m?suri ca to?i lupt?torii antifasci?ti s? fie interna?i în lag?re", „în scop de persecu?ie politic? ?i din motive rasiale a ordonat deportarea popula?iei evreie?ti din Bucovina ?i Basarabia, cum ?i parte din Vechiul Regat, în Transnistria, unde - în cea mai mare parte - a fost executat?".

Alte acuza?ii s-au referit la instigare la „crime contra de?inu?ilor politici, prizonierilor ?i celor supu?i la munci obligatorii", la „o politic? antidemocratic?", la înfiin?area de „ghetouri, lag?re de internare pentru deporta?i, din motive de persecu?ie politic? ?i rasial?", la „edictarea de legiuiri sau m?suri nedrepte, de concep?ie hitlerist?, legionar? sau rasial?", la punerea „în slujba hitlerismului ?i fascismului" ?i la contribu?ia adus? la realizarea „scopurilor lor politice ?i la aservirea vie?ii economice a ??rii în detrimentul poporului român". Un element determinant în provocarea dezastrului ??rii a fost apreciat ?i „sistemul antisemitismului", guvernul condus de Ion Antonescu organizând, în cadrul politicii de românizare, „jefuirea popula?iei evreie?ti", dup? „un plan determinat de o serie de nelegiuiri cu caracter rasial". La toate acestea s-a ad?ugat „cea mai aprig? prigoan?" împotriva muncitorilor, precum ?i „subjugarea ?i exploatarea ??r?nimi".

F?r? îndoial? c? toate aceste acuza?ii, sau chiar numai unele dintre ele, erau extrem de grave. Foarte important îns? pentru jus?i?ie ?i pentru istorie ar fi fost s? se stabileasc? sigur, ?i f?r? nici un dubiu, dac? mare?alul a fost sau nu vinovat de toate cele ce i s-au imputat. Neclarificarea acestor probleme face ca, la peste o jum?tate de secol de la execu?ia sa, Ion Antonescu s? fie contestat, denigrat sau elogiat, a?a cum a fost, de altfel, ?i în timpul vie?ii.

La 17 mai 1946, cei care l-au judecat, l-au considerat criminal de r?zboi, responsabil de dezastrul ??rii ?i l-au condamnat la moarte. Aflând verdictul, mare?alul a împuternicit pe avoca?ii s?i (Constantin Paraschivescu-B?l?ceanu ?i Titus Stoika), în aceea?i zi, printr-o procur? autograf?, „s? redacteze ?i s? sus?in? motivele de recurs împotriva sentin?ei de condamnare a subsemnatului dat? de Tribunalul Poporului, precum ?i a prezenta cererea de gra?iere în numele meu". În baza acestui document, avoca?ii au întocmit cererea de gra?iere (dactilografiat?, dar f?r? semn?tura autograf? a mare?alului) c?tre regele Mihai I. Cereri de gra?iere au mai adresat, la 31 mai 1946, avocatul Constantin Paraschivescu-B?l?ceanu ?i mama mare?alului, Li?a Baranga, în vârst? de 88 de ani, care implora „cu lacrimi în ochi m?rinimia Majest??ii Voastre ca s? binevoi?i a acorda înalta gra?ie, de a comuta pedeapsa cu moartea dat? de Tribunalul Poporului în ziua de 17 mai 1946 fiului meu unic, Ion Antonescu".

Autorit??ile au avut o pozi?ie contradictorie fa?? de condamnarea la moarte a mare?alului Ion Atonescu, Lucre?iu P?tr??canu, ministrul Justi?iei, supunând ?i el „Înaltei hot?râri" a regelui, în conformitate cu prevederile art. 641 din Codul de Procedur? Penal?, cererile de gra?iere pentru Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Radu D. Lecca, Eugen Cristescu ?i Constantin Pantazi. Printr-un alt raport îns?, „în numele ?i din îns?rcinarea guvernului", tot Lucre?iu P?tr??canu a propus regelui Mihai I „pentru înalte ra?iuni de stat, respingerea cererilor de gra?iere f?cute de Ion Antonescu (de c?tre avocatul ?i mama acestuia - n.r.), Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu ?i Gheorghe Alexianu ?i comutarea în munc? silnic? pe via?? a pedepsei cu moartea aplicat? condamna?ilor Constantin Pantazi, Radu Lecca ?i Eugen Cristescu". „Guvernul - mai aprecia ministrul de Justi?ie - î?i îng?duie s? solicite Majest??ii Voastre aprobarea în întregime a acestui raport, având în vedere necesitatea satisfacerii marilor interese ale ??rii". Hot?rârea guvernului de a se aplica pedeapsa capital? pentru cei patru condamna?i a fost prezentat? regelui ?i printr-o recomandare scris?, semnat? de dr. Petru Groza.

La 1 iunie 1946, dup? respingerea cererilor de gra?iere, procurorii Alfred Petrescu ?i G. S?ndulescu au fost desemna?i cu „aducerea la îndeplinire a sentin?ei no. 17/1946 a Tribunalului Poporului". La scurt timp, Grupul de deta?amente de gardieni publici a constituit un pluton format din 30 de gardieni, comandat de Vasile Frugin?, care, în dup?-amiaza zilei, s-a deplasat la închisoarea Jilava. La orele 16,45, procurorii Alfred V. Petrescu ?i Gheorghe S?ndulescu, înso?i?i de Gheorghe Colac, grefier la Tribunalul Poporului, colonelul Dumitru Pristavu, comandantul închisorii militare Jilava, ?i avoca?ii Constantin Paraschivescu-B?l?ceanu ?i Constantin Stroe au vizitat, în celulele lor, pe fiecare condamnat în parte. Întrebat care îi este ultima dorin??, Ion Antonescu a declarat: „Cer s? nu fiu legat la mâini ?i nici la ochi, când se va trage în mine".

Fiecare român trebuie s? moar? pentru patrie ?i eu m? consider c? mor pentru fericirea ?i idealul ??rii Române?ti

Între timp, la închisoarea Jilava a sosit ?i inspectorul de poli?ie Mihail Gavrilovici de la Direc?ia General? a Poli?iei, delegat de Ministerul de Interne, care a asistat la „convorbirile ce trebuiau s? aib? loc între marii criminali de r?zboi ?i rudele lor". Din raportul întocmit de acesta la 3 iunie, afl?m c? discu?ia dintre Ion Antonescu ?i so?ia sa, Maria Antonescu, a durat 30 de minute ?i s-a desf??urat în limba francez?, fiind sintetizat? astfel de Mihail Gavrilovici: „Ion Antonescu recomanda so?iei sale s? fie tare ?i s? suporte cu senin?tate vitregia soartei. Maria Antonescu s-a plâns c? nu mai poate îndura torturele interogatoriului ?i situa?ia în care se g?se?te... La desp?r?ire au plâns amândoi". În timpul întâlnirii cu mama sa, mare?alul i-a declarat: „Fiecare român trebuie s? moar? pentru patrie ?i eu m? consider c? mor pentru fericirea ?i idealul ??rii Române?ti". Dup? orele 17,30, preotul Teodor Totolici, confesorul închisorii, a împ?rt??it condamna?ii, înso?indu-i pân? la stâlpul de execu?ie.

La orele 17,45, condamna?ii la moarte au fost escorta?i de patru gardieni ai închisorii spre locul de execu?ie. În primul rând a mers Ion Antonescu ?i Constantin Vasiliu, în al doilea rând Gheorghe Alexianu ?i Mihai Antonescu. La ie?irea pe poarta principal?, v?zând gardienii din plutonul de execu?ie, Constantin Vasiliu a exclamat: „??tia nu ?tiu s? trag?, o s? ne ciuruiasc?". În dreptul Pavilionului administrativ, convoiul a fost întâmpinat de reporteri de la ziare str?ine ?i române, f?cându-se mai multe fotografii. Conform dispozi?iilor Pre?edin?iei Consiliului de Mini?tri, primul-procuror a primit ordin s? ridice dup? execu?ie aparatele de fotografiat ?i filmat, s? developeze cli?eele ?i filmele, s? le trimit?, sigilate, la Ministerul de Justi?ie ?i numai dup? aceea s? restituie aparatele „celor în drept". La scurt timp dup? execu?ie, procurorul Gheorghe S?ndulescu, în urma ordinului telefonic primit de la Lucre?iu P?tr??canu, a predat lui Avram Bunaciu, secretarul general al Ministerului de Interne, trei casete de film ?i patru rolfilme.

La orele 18, dup? ce comandantul grupei de execu?ie a dat raportul procurorului Alfred V. Petrescu, acesta a cerut grefierului Gheorghe Colac s? citeasc? con?inutul Hot?rârii nr. 17/1946 a Tribunalului Poporului ?i s? prezinte o scurt? expunere a faptelor s?vâr?ite de condamna?i. În momentul în care s-a încercat s? se procedeze la aplicarea art. 18 din Regulamentul nr. 12/1942 ?i s? se lege condamna?ii la ochi ?i de stâlpul de execu?ie, to?i au declarat c? „vor s? stea cu fa?a c?tre grupa de execu?ie ?i nelega?i, cu excep?ia condamnatului Const. Z. Vasiliu, care a cerut s? fie legat la ochi, cu propriul s?u fular".

„Dup? îndeplinirea tuturor formalit??ilor de mai sus - raporta ceva mai târziu procurorul Petrescu - la orele 18,03, am ordonat comandantului grupei de execu?ie, executarea. Conformându-se dispozi?iunilor art. 19 din Regulamentul nr. 12/1942, comandantul Grupei a comandat preg?tirea armelor, ochirea ?i focul , care s-a executat cu arme de tip militar". „În urma salvei - avea s? raporteze ?i inspectorul de poli?ie Mihail Gavrilovici - au c?zut to?i la p?mânt. În clipa urm?toare, Ion Antonescu s-a ridicat, sprijinindu-se pe o mân? ?i a strigat: „Domnule, nu m-a?i omorât", dup? care efort a c?zut jos. Alexianu ?i Mihai Antonescu au r?mas nemi?ca?i, iar Constantin Vasiliu se zb?tea gemând". Dup? încetarea focului, continua procurorul Petrescu, medicul legist, Alexandru Gr. Ionescu, a constatat c? „cei executa?i d?deau înc? semne de via??". În acest context, comandantul grupei de execu?ie „a executat loviturile de gra?ie, tr?gând cu revolverul în capul fiec?rui condamnat". Din raportul lui Mihail Gavrilovici mai rezult? c? „În Constantin Vasiliu s-a tras ?i cu arm? fiindc? tot se mai zb?tea". La ora 18,15, medicul legist a constatat moartea tuturor celor ce fuseser? împu?ca?i, cadavrele r?mânând pe loc, sub paza unei g?rzi formate din gardieni publici. Dup? circa o or?, sub supravegherea procurorului Gheorghe S?ndulescu, cadavrele au fost perchezi?ionate de un gardian public din grupa de execu?ie ?i de grefierul închisorii Jilava, ?tefan Craioveanu. Asupra lui Ion Antonescu s-u g?sit dou? batiste, o icoan? ?i o p?l?rie de culoare maro.

Înc?rcate în dou? ambulan?e ale Salv?rii, cadavrele au fost duse la crematoriul Cenu?a, înso?ite de bricul Prefecturii. „Aici - relateaz? Mihail Gavrilovici - a fost totul preg?tit, îns? medicul legist a declarat c? lipsesc certificatele de « verificare a mor?ii ». Prim-procuror S?ndulescu s-a opus la incinerare ?i a trebuit s? se piard? timp pân? la ora 21,15 minute, când a început incinerarea. Incinerarea fiec?rui cadavru a durat o or? ?i jum?tate. Dup? fiecare incinerare cenu?a a fost pus? într-o urn? introducându-se un bilet cu numele executatului; de asemenea, s-a scris ?i pe capacul urnei numele fiec?ruia. Incinerarea au luat sfâr?it la ora 2, la ziua de 2 iunie 1946. Urnele au fost transportate de prim-procuror S?ndulescu ?i subsemnatul la Prefectur?, luându-se semn?tura comisarului Simion pentru primirea lor". Cu pu?in timp înainte de execu?ie, mama mare?alului solicitase primului-procuror s?-i fie predat corpul fiului „spre a-l îngropa în cavoul familiei, la cimitirul Iancu Nou". În caz de incinerare, rugase s? i se predea cenu?a. Acela?i lucru îl solicitase ?i so?ia generalului Constantin Vasiliu, dr. Gabriela Paraschivescu-Vasiliu.

Ultima dorin?? a b?trânei doamne, Li?a Baranga, mama mare?alului nu a fost îns? îndeplinit?. ?i nici a mare?alului, care la 17 mai 1946, în ultima scrisoare adresat? so?iei, Ion Antonescu consemnase: „Am s? m? rog s? fiu îngropat lâng? cei care mi-au fost str?buni ?i c?l?uzitori, la „Iancu Nou". Acolo voi fi printre acei cu care în copil?rie am cunoscut ?i bucuriile ?i lipsurile".

Popoarele, în toate timpurile ?i peste tot, au fost ingrate

Ucis cu o zi înainte de a împlini vârsta de 64 de ani, mare?alul Ion Antonescu a c?zut sub gloan?ele plutonului de execu?ie, convins c? î?i f?cuse datoria fa?? de ?ar? ?i fa?? de poporul român, a?a cum rezult? dintr-o scrisoare adresat? so?iei la 17 mai 1946: „Nimeni din aceast? ?ar? n-a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune ?i dezinteresare cum am f?cut eu. Am dat, de la munc? pân? la banul nostru, de la suflet pân? la via?a noastr?, f?r? a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lor p?tima?e de azi nu ne înjose?te ?i nici nu ne atinge. Judecata lui de mâine va fi sigur? ?i dreapt? ?i ne va în?l?a; sunt preg?tit s? mor, dup? cum am fost preg?tit s? suf?r. Tu ?tii c? toat? via?a mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar, dar a fost în?l??tor ?i va fi nepieritoare. Împrejur?rile ?i oamenii nu au îng?duit s? facem binele pe care l-am dorit cu atâta pasiune ??rii noastre. Suprema voin?? a decis altfel, am fost un învins, au fost ?i al?ii ...mul?i al?ii! Numai dreapta judecat? - Istoria - i-a pus la locul lor, ne va pune ?i pe noi. Popoarele, în toate timpurile ?i peste tot, au fost ingrate; nu regret nimic ?i nu regreta nimic. S? r?spundem la ur? cu iubire, la lovituri, cu mângâiere, la nedreptate, cu iertare".
---------------------------------------------------------------------------
[1] N?scut la 2 iunie 1882, la Pite?ti – mort la 1 iunie 1946, la Jilava, Bucure?ti. Studii militare: ?coala militar? de ofi?eri de infanterie ?i cavalerie (1902 - 1904), ?coala Superioar? de R?zboi (1909 - 1911). Grade militare: sublocotenent - 1904, locotenent - 1908, c?pitan - 1913, maior - 1916, locotenent-colonel - 1917, colonel - 1920, general de brigad? - 1931, general de divizie - 1937, general de corp de armat? - 1940, general de armat? - 1941, mare?al al României 1941. Func?ii importante: ata?at militar la Paris (1922 - 1923), Londra (1923 - 1926), director   al ?colii Superioare de R?zboi ( 1927 - 1929, 1931 - 1933), secretar general al Ministerului Ap?r?rii Na?ionale (1928), comandant al brig?zilor 5, 6 ?i 8 ro?iori (1929 - 1931), ?ef al Marelui Stat Major ( 1933 - 1934), comandant al Diviziei 3 infanterie (1935 - 1937), ministru al Ap?r?rii Na?ionale (1938), ministru ad-interin la Ministerul Aerului ?i Marinei (1938), comandant al Corpului 3 armat? (1938), comandant al Grupului de armate „general Antonescu" (1941),Conduc?tor al statului român ?i pre?edinte al Consiliului de Mini?tri (1940 - 1944). footer