Revista Art-emis
Un document pentru istorie (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Sâmbătă, 27 Aprilie 2013 20:04
Moscova
Moscova, aprilie 1992

Mar?i, 21 aprilie 1992 - la Ambasad?, care a organizat masa rotund? cu tema Independen?a de stat a României. Rela?iile româno-ruse. 1877-1878, particip? circa 50 de persoane, cele mai multe de la Institutul de Slavistic?, de la Institutul de Istorie al Federa?iei Ruse ?i de la Institutul de Rela?ii Interna?ionale. O bun? parte dintre participan?i îmi sunt cunoscu?i de la comisiile mixte pe linia Ministerului Inv???mântului ?i a Academiei. Ambasadorul Sandru roste?te cuvântul de deschidere, dup? care m? invit? pe mine. Reu?esc s? m? încadrez în timp, marcând principalele momente: situa?ia Principatelor Române dup? R?zboiul Crimeii, Unirea Principatelor în 1859, încerc?rile de ob?inere a independen?ei pe cale diplomatic?, conven?ia româno-rus? din 4 aprilie 1877, proclamarea independen?ei de stat, participarea armatei române la r?zboi ?i luptele desf??urate de trupele române ?i ruse sub comanda domnitorului Carol I, pacea de la San Stefano, Congresul de la Berlin, deteriorarea rela?iilor româno-ruse, ocuparea celor trei jude?e din sudul Basarabiei, ameliorarea treptat? ?i vizita ?arului Aleksandru la Constan?a în 1914, participarea comun? la Primul R?zboi Mondial, Unirea Basarabiei cu România în 1918.

Am subliniat necesitatea abord?rii rela?iilor româno-ruse pe baz? de documente ?i am exprimat speran?a c? vom realiza o bun? colaborare pe linia arhivelor din cele dou? state. Au urmat discu?ii care au durat mai mult de dou? ore: Antosiak, Vinogradov, Grosul, Fildman, Seviakov, Spivacovski din partea rus?, Buzatu ?i Chiper din partea român?, care s-au desf??urat într-o not? civilizat?, de?i au fost ?i puncte de vedere opuse (de exemplu, Vinogradov a spus c? România a cunoscut în dezvoltarea sa dou? bariere: una otoman? ?i una european?, iar Buzatu a sus?inut c? România a avut de înfruntat dou? imperialisme: hitlerist ?i bol?evic). S-a discutat ?i despre accesul la documente, metodologia abord?rii evenimentelor istorice, manualele ?colare etc. A urmat o mas?, ambasadorul Sandru fiind încadrat de mine ?i de Pihoia.

În apartamentul lui Buzatu ?i Chiper, împreun? cu Buga, formul?m în limba român? textul articolului pe care inten?ionez s?-l propun în acord. Domnul Buga îl va traduce ?i dactilografia în ambele limbi.

Miercuri, 22 aprilie - Facem o vizit? la Arhiva de Stat pentru Revolu?ia din Octombrie (TGOR). Suntem primi?i într-un birou mic, cam de 3/3 m, de directoare, o doamn? de vreo 50 de ani, îmbr?cat? într-un halat albastru, care a venit din depozit. Ne invit? s? lu?m loc pe ni?te scaune vechi de lemn, iar ea se a?eaz? la biroul pe care se afla un mald?r de dosare. Nu mi-a oferit cartea de vizit?, de?i eu i-am înmânat-o pe a mea, astfel c? nu i-am re?inut numele. A început prin a spune c? denumirea Arhivei nu este conform? cu realitatea. Aici se p?streaz? 3,5 milioane documente, începând cu anul 1801 ?i pân? în prezent. Declar? c? este derutat?: legea secretului de stat a fost desfiin?at? ?i nimeni nu ?tie ce se poate da ?i ce nu la studiu. Este asaltat? de cei care au suferit represiuni din partea puterii sovietice, de evrei, de cei care studiaz? grani?ele dintre republici. Personalul este foarte nemul?umit: gestioneaz? documentele, vin str?ini care microfilmeaz? mii de file, iar banii îi ia Rosarhiv. Nu ?tie dac? nu va fi tras? la r?spundere mai târziu, pentru c? a dat dosare care nu trebuiau v?zute. Se plânge de condi?iile de munc?, salariile mici care se pl?tesc cu întârziere.

Îmi arat? câteva volume tip?rite de documente privind rela?iile Rusiei (Uniunii Sovietice) cu fostele ??ri socialiste. Zice c? speciali?tii români au refuzat s? colaboreze la acest corpus de documente. Am prezentat câteva aspecte privind Arhivele Statului din România, dorin?a de colaborare etc. La plecare, doamna ne spune, cu un oftat, c? toat? aceast? debandad? se datoreaz? lui Gorbaciov, care a fost omul americanilor. Am plecat cu convingerea c? aici se munce?te, dar directoarea nu are for?? ?i personalitate, astfel c? este tras? pe sfoar? de cei de la Rosarhiv.

Mergem la Centru Rus pentru P?strarea ?i Studierea Documentelor Istoriei Contemporane (RTNDI). Înainte de 1991, fiind la Moscova cu comisia pe linia Academiei, când ne-am apropiat de aceast? cl?dire, am fost condu?i pe trotuarul de vizavi (Tatiana Pokivailova mi-a ?optit c? acolo se afl? arhiva Cominternului). Este o cl?dire modern?, luminoas?. În hol statuia lui Lenin, la picioarele c?ruia se afl? o vaz? cu flori proaspete. Urc?m la etajul I, într-un birou mare cu mobil? nou?, modern?. Avem o discu?ie cu directorul Kiril Anderson ?i cu directorul adjunct Oleg Naumov (numele îmi spunea ceva...). Ambii erau elegan?i, îmbr?ca?i cu haine cu croial? modern?, batist? la buzunarul mic asortat? cu cravata.

Complexul reziden?ial Kotelnicheskaya care face parte din grupul de zgârie-nori în stil stalinist „?apte surori", construite în perioada 1947 – 1953.
(Sursa foto: Flickr/Jaime Silva) http://www.revistaclipa.com/wp-content/uploads/2013/03/kotelnicheskaya-embankment.jpg

Îmi spun deschis c? de?in arhiva Cominternului. Au semnat multe contracte cu arhive din Occident care pl?tesc bine; valuta este folosit? pentru modernizarea activit??ii ?i pentru salariile personalului, care este foarte mul?umit. Arhiva este bine organizat?, pe structuri: Prezidiu, Secretariat, Federa?ia Comunist? Balcanic? etc. Sunt gata s? colaboreze cu Arhivele Statului din România, care pot microfilma întrega arhiv? a P.C.R. Prezint, pe scurt, situa?ia de la noi, inclusiv problema arhivei C.C. al P.C.R., dup? care îi întreb dac? am putea vedea câteva dosare privind P.C.R. (mi s-a p?rut c? lejeritatea cu care au vorbit despre accesul la documente era nefireasc?). Domnul Anderson ne-a condus - pe mine, pe Mavrodin ?i Popa - la sala de lectur?, mare, luminoas?, cu doi pere?i de sticl?, cu cititori mul?i. Pe baza pa?aportului, doamna de la pupitru ne-a f?cut pe loc un permis. Eu am primit inventarul P.C.R., mi-a înmânat cartona?ul pe care era scris locul în sal?; am f?cut comand? de 15 dosare referitoare la Congresul al V-lea al P.C.R. ?i în circa 10 minute un custode mi le-a pus pe mas?. Erau dosare masive, de 180-200 file. Neavând timp, am r?sfoit ?i am citit în „diagonal?" câteva documente, con?inând materialele preg?titoare ale Congresului, tabele statistice privind popula?ia României (pe medii de locuire, ocupa?ii, origine social?), situa?ia economic? pe ramuri (agricultur?, industrie, comer? etc.), proiectul de rezolu?ie ?i o multitudine de amendamente (unele scrise la ma?in?, altele cu stiloul sau cu creionul, în limbile rus?, român?, german?, polon?), liste de participan?i, procesul-verbal al dezbaterilor pe zile, rezolu?iile adoptate (tip?rite în român? ?i rus?) etc. etc. În unele dosare am v?zut tabele cu sume de bani (ruble) ?i bijuterii (denumire, greutate, valoare), indicându-se persoanele care le-au primit, utilizarea ?i decontarea lor. Am plecat cu convingerea c? cine a dus-o bine înainte de 1991 o duce bine ?i acum, doar firma (denumirea) arhivei s-a schimbat.

Joi, 23 aprilie - La Rosarhiv, discutarea acordului de colaborare între cele dou? institu?ii. Pihoia ?ine un mic discurs despre semnifica?ia momentului, dup? care îmi d? mie cuvântul. Eu am recurs la o „înv?luire": este, cu adev?rat, un moment important în rela?iile dintre institu?iile noastre, dar ?i în istoria celor dou? state. Ambele au înl?turat regimul dictatorial bazat pe comanda unic?, pe o ideologie unic? ?i au p??it pe calea democra?iei ?i a reformelor. O condi?ie esen?ial? pentru realizarea în fapt a democra?iei este recunoa?terea dreptului de proprietate. Acest drept trebuie recunoscut în toate domeniile, inclusiv ?i în cel al arhivelor. Este, deci, firesc ca documentele apar?inând fondului arhivistic al unei ??ri care se afl? într-o alt? ?ar?, s? fie restituit proprietarului de drept. Arhivele Statului din România au în Rusia un num?r important de documente, între care cele depuse oficial la Moscova în anii 1916 ?i 1917 pe baza unui acord oficial semnat între cele dou? guverne, dar ?i altele: cum ar fi Cabinetul Mare?alului Antonescu sau din epoca feudal? (am citat mai multe arhive, fonduri ?i cote, pe care le ob?inusem din ?ar? de la mai mul?i cercet?tori români care descoperiser? acele documente).

Rudolf Pihoia a r?mas surprins de argumenta?ia mea, a avut câteva schimburi de cuvinte cu Tarasov ?i Prokopenko, dup? care a urmat urm?torul dialog:
Pihoia: Dreptul de proprietate este ?i pentru noi un principiu important.
Scurtu: Atunci, s? consemn?m acest principiu ?i în documentul pe care urmeaz? s?-l semn?m.
Pihoia: S? g?sim o formulare adecvat?.
Scurtu: Noi am preg?tit un text, în limbile român? ?i rus?, care ar putea deveni articolul 6 al acordului.
Am citit acest articol privind restituirea arhivelor c?tre proprietarul de drept.
Domnul Buga i-a înmânat textul în limba rus?, cei trei s-au consf?tuit timp de câteva minute între ei, dup? care Pihoia a declarat:
- Suntem de acord!

A urmat o pauz?, pentru redactilografierea celor dou? texte ale acordului (cel românesc a fost scris de domnul Buga), ca urmare a introducerii noului articol. În acest interval de timp a ap?rut ambasadorul Vasile Sandru ?i Liviu Iurea, corespondentul postului Radio România Actualit??i. Dup? câteva minute s-a desf??urat ceremonia de semnare, urmat? de discursurile exprimând satisfac?ia încheierii cu succes a vizitei ?i paharul cu ?ampanie.

Liviu Iurea mi-a solicitat un interviu în direct pentru Radio România Actualit??i, pe care l-am acordat cu paharul de ?ampanie în mân?. Liviu Iurea a f?cut o introducere, spunând: „Dragi ascult?tori, asist?m la un moment istoric, care deschide calea înl?tur?rii unor nedrept??i ale trecutului ?i a colabor?rii fructuoase între Arhivele Statului din România ?i Comitetul de Stat pentru Arhive al Federa?iei Ruse. Profesorul Scurtu ?i-a legat numele de acest succes. S?-l ascult?m." În interven?ia mea am subliniat semnifica?ia înscrierii în document a angajamentului reciproc de restituire a documentelor apar?inând celeilalte ??ri. Domnul Liviu Iurea m-a întrebat dac? putem spera la retrocedarea arhivelor noastre aflate în Rusia, la care eu am r?spuns c? s-a deschis calea spre retrocedarea acelei p?r?i a tezaurului românesc transportat la Moscova în 1916-1917, care este reprezentat? de arhive. Am folosit deliberat cuvintele tezaur ?i Moscova, ?tiind c? ele au o puternic? rezonan?? în con?tiin?a românilor. Am subliniat c? trebuie ac?ionat rapid în perioada imediat urm?toare, pentru ca prevederile acestui acord s? fie transpuse în realitate. Înainte de a ne desp?r?i, l-am invitat pe domnul Pihoia ?i trei dintre colaboratorii s?i s? vin? în România pentru a da consisten?? colabor?rii noastre.

În drum spre Ambasad?, domnul Sandru mi-a spus c? este surprins de u?urin?a cu care Pihoia a acceptat introducerea articolului propus de noi, pentru c?, dup? ?tiin?a sa, textul acordului fusese aprobat de conducerea rus?.

23 aprilie - Revin la Bucure?ti. ?oferul Cristi îmi spune c? interviul meu s-a bucurat de o mare audien??; s-a difuzat ?i la televiziune ?i a fost preluat de mai multe ziare ?i c? toat? lumea este bucuroas? c? am ob?inut acordul ru?ilor de a ne restitui tezaurul. Acesta a fost principalul rezultat al vizitei. Din acest moment, 23 aprilie 1992, exist? un document oficial în care se consemna acordul p?r?ii ruse de a ne înapoia documentele care fac parte din fondul arhivistic na?ional al României. footer