Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Dinu Po?tarencu, Chi?in?u   
Sâmbătă, 27 Aprilie 2013 19:13
Prof. univ. dr. Dinu Po?tarencu, art-emisBoierii care au apelat la concursul mitropolitului pentru a interveni pe lâng? autorit??ile de la Sankt Petersburg i-au remis acestuia trei peti?ii spre a fi transmise, respectiv, împ?ratului, ober-procurorului Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse ?i înaltului împ?r?tesc „ministerium" (adic?, Comitetului de Mini?tri). Peti?iile con?ineau, ca un fir ro?u, cererea s? le fie l?sate locuitorilor Basarabiei legile proprii. Primind aceste trei acte, mitropolitul le-a expediat la Sankt Petersburg împreun? cu o scrisoare din partea sa, redactat?, la 12 februarie 1814, în ruse?te ?i adresat? ober-procurorului, principelui A.N. Goli?ân, în care a considerat îndrept??ite plângerile boierilor, de aceea, zicea el, nu a fost în stare s? se eschiveze în a-i ajuta pe ace?ti „noi supu?i ai Rusiei de aici". De?i mitropolitul, precum i-a mai scris acesta lui Goli?ân, le-a declarat boierilor s? se adreseze, în caz de necesitate, direct ministerului, potrivit regulii stabilite, ace?tia, îns?, i-au r?spuns c?, „fiind obi?nui?i s? cinsteasc? ?i s? aib? ca protector al na?iunii ?i ap?r?tor pe lâng? Tronul Monarhului, în problemele lor cele mai mari, pe mitropolitul local, au dreptul s?-mi cear? interven?ia ?i roag?, cu lacrimi, s? nu fie lipsi?i de ultima bucurie de a se folosi de obiceiurile str?mo?e?ti, de a se bucura de încrederea p?storilor biserice?ti"[1].

La 28 februarie 1814, ober-procurorul, la rândul s?u, a prezentat peti?iile boierilor pre?edintelui Comitetului de Mini?tri, N.I. Saltâkov, informându-l, concomitent, despre faptul c? ?eful administra?iei civile basarabene i-a solicitat ministrului Justi?iei permisiunea de a-i judeca pentru abuz de putere pe func?ionarii moldoveni conform legilor ruse?ti, în timp ce boierii, socotind aceast? solicitare drept o insult?, l-au rugat pe mitropolitul Gavriil s? intervin? în favoarea lor[2]. În peti?ia adresat? împ?ratului, datat? cu 12 februarie 1814, se men?ioneaz?: „[...] de-ne buna vie?uire, d?ruie?ti-ne nestricare obiceiurilor ?i a pravililor, miluie?ti-ne cu m?rime sufletului ?i a iubirei tale de oameni, ?i dac? din oare?care râvnire a soartei noastre au agiuns l Împ?r?tescul Vostru auz ar?t?rile ce s-au f?cut de aici c?tr? ministerul c? moldovenii nu ar ave pravili ?i c? ar fi din fire porni?i întru urm?ri nepriincioase, ?i c? ar trebui zaconuri pentru pedeapsa gre?alilor lor, fii milostiv a vede c? moldovenii sânt plini de credin??" ?i ei „a?teapt? acum noianul îndur?rilor tale, ?i adogire, ?i înt?rire pronomiilor ?i a pravililor care au de patru vacuri acum"[3]. Dup? aceasta, gruparea boiereasc? de opozi?ie i-a adus la cuno?tin?? împ?ratului cele dou? solicit?ri ale lor, formulate în scrisoarea remis? lui B?nulescu-Bodoni: 1. Mitropolitul s? fie, ca pe vremuri, cap al legii ?i întâiul „??z?tor ?i lucr?tor al divanului, pentru c? aceasta este fire ?i lege" a Moldovei. 2. S? fie rânduit un cârmuitor civil dintre moldovenii p?mânteni, credincios tronului Rusiei, care „cunoa?te persoanele, pronomiile, pravilele noastre ?i împrejur?rile de aici, fiindc? lipsind aceste acum, înstr?inându-s? din zi în zi, izvodindu-s? cele neobicinuite, ne însp?imânteaz? ?i pe noi ?i pe fra?ii no?tri ?i ne dezn?d?jduiesc de bun? vie?uire ce neîncetat?, cum mai ales v?zând ?i streine ar?t?ri c?tr? însu?i împ?r?teasca ta ministerstv?"[4]. Astfel, boierii ?i-au exprimat dorin?a de a-l avea drept cârmuitor pe Ilie Catargi[5]. În încheiere i-au scris împ?ratului c? jaloba a fost expediat? prin intermediul mitropolitului Gavriil, pe care „cu lacrimi" l-au rugat s-o primeasc? ?i s-o trimit? „la picioarele pragului M?riii Voastre", apoi „prea pleca?ii ?i credincio?ii supu?i" ?i-au depus semn?turile, ace?tia fiind urm?torii: sfetnicul cur?ii[6] Iordachi Milo, sp?tarul Ioan Ba?ot?, sovetnicul[7] Ba?ot?, Iordachi Buc??nescu, paharnicul Neculai, serdarul Pavel M?c?rescu, paharnicul Petrachi, paharnicul Neculai Doni, serdarul T. M?c?rescu, Ioan Str?jescu, vtori postelnicul Pavel M?c?rescu, slugerul Iordachi, pitarul Ilie Botezatu, vtori comisul Constantin Iancul, polcovnicul Ioan Ilie.

Prin peti?ia datat? tot cu 12 februarie 1814, aceea?i semnatari ca ?i în cazul celei adresate împ?ratului au declarat Comitetului de Mini?tri c? ei sunt cuprin?i de întristare din cauza „ar?t?rii ce s-a f?cut de aice" c?tre ministrul Justi?iei, „spre def?imarea neamului moldovenesc c? nici am ave pravile ?i c? am fi din fire pleca?i spre r?le urm?ri, ?i s-au cerut zaconuri spre pedeapsa gre?alelor neamului", ceea ce i-a cutremurat, i-a însp?imântat. Din acest motiv, „cu cele mai multe glasuri", ei au înaintat „marelui ministerium" rug?mintea s? arunce „ochiul cel p?trunz?toriu" al s?u ?i s? priveasc? „cu milostivire c? p?timesc pravoslavnicii n?zuitori a oblastului cu ni?te streine urm?ri ?i închipuiri c?lc?toare legiuirilor ?i a obiceiurilor firii noastre, încât neamul jidovesc prin poli??e Chi?in?ului obide?te lege cre?tineasc?". Zi de zi, se mai tânguiau ei, sunt înc?lcate ?i alte obiceiuri p?mânte?ti, provocând întristare. „Dar acum nu cerem de la Monarhul nostru nimic? alt? pân? vor veni ?i închin?torii pragului s?u din partea ob?tii ca s? dobândeasc? înt?rire ?i înmul?ire pronomiilor, f?r? numai cerim ca s? ni miluiasc? iubitoare de oameni împ?r??ie a nu s? strica legiuire obiceiurilor noastre întru ale ocârmuirii ?i a nu s? hot?rî zaconuri de pedeaps? pentru neamul boieresc". Ei au mai cerut ca mitropolitul s? fie, precum a fost de secole în Moldova „întâiul ??z?tor în divanul ocârmuirii politice?ti" ?i s? fie rânduit un p?mântean în postul de „nacealnic[8] politicesc" al regiunii, propunându-l în aceast? calitate pe general-maiorul Ilie Filipovici Catargiu[9].

În memoriul transmis ober-procurorului A.N. Goli?ân, reprezentan?ii societ??ii civile basarabene ?i-au motivat, mai întâi, demersul pe care l-au întreprins pe lâng? puterea central?, dup? care au opinat asupra situa?iei Basarabiei în contextul politic al Imperiului Rus. Semnatarii memoriului i-au comunicat ober-procurorului c? ei cunosc „cu p?trundere adâncimea" datoriei lor fa?? de tronul Rusiei ?i „preputernicu ?i milostivnicul nostru Monarh, care cu pajura puterii sale ne-au scos de supt giugul celor de alt neam ?i ne-au primit supt umbrirea schiptrului s?u"[10]. Dar pentru fericirea pe care a a?teptat-o „norodul Moldavii în curgere de un întreg viac, ?i cari ne-am învrednicit noi acum a o câ?tiga, datori am fost ?i sântem s? aducem la pragul Monarhicescului s?u prestol, mai întâi decât oricari alti mi?c?ri, plecatile noastre mul??miri". Îns?, explicau ei, întârzierea împlinirii acestei „neap?rate datorii" s-a produs, pe de o parte, din pricina care mai persista la acea or? ?i care i-a împiedicat „de a o s?vâr?i îndat?" (adic?, absen?a împ?ratului din capitala Rusiei), iar, pe de alt? parte, împletirea întâmpl?rii „mai gios îns?mnate, aducându-ne în îngrij?ri", i-a silit s? alerge, „prin aceast? plecat? a noastr? jalob?, la ap?rarea lumin?rii voastre ?i cu umilin?? s? cerem sprijin". Dup? ce „cu norocire s-au lipit" la Rusia „toat? Basarabia ?i cu o parti din Moldavia", î?i continuau ei firul expunerii, amiralul P.V. Ciceagov i-a dat guvernatorului civil o instruc?iune „înalt înt?rit?, cuprinz?toare de chipul cu care s? cuvine a s? ocârmui norodul" Basarabiei, pe temeiul c?reia Scarlat Sturza a alc?tuit „o obrezovanie[11] de chipul ocârmuirii" (adic?, Guvernul Regional al Basarabiei). Aceast? vremelnic? „obrezovanie", dup? cum se în?elege de la sine, „nu are toati înplinirile cuviincioase, ?i pentru aceasta nu r?mâne îndoial? c? lipsurile obrezovanii au putut s? aduc? neîntocmiri în chipul ocârmuirii ?i s? pricinuiasc? sminteli la lini?tea ?i odihna ob?tii. Pe lâng? aceasta, prin aceia? instruc?ie", s-a în?tiin?at c? preaputernicul „nostru monarh a binevoit cu milostivire a ni le d?rui pravilile, privileghiile ?i obiceiurile p?mântului nostru. Însu?i fiin?a îns? acestor pravile ?i obiceiuri au cer?it neap?rat s? li fi l?murit ?i s? li fi discoperit în pre larg ar?t?ri D. gheneral Sturza precum i s-au ?i poroncit. Dar excelen?a sa sau din sl?biciunea s?n?t??ii, sau din alti pricini necunoscuti no?, n-a înplinit aceast? neap?rat? datorie, f?r? cari iar??i de sine s? în??lege c? nu poati s? se înfiin??z? buna orânduial? ?i odihna norodului"[12].

Din cauza acestei „începiri f?r? temeliile cuviincioase" apar probleme, „foarti sup?r?toare pentru un norod mai ales sp?imântat de feliuri de întâmpl?ri a prefacerii vremilor" ?i care trebuie aduse „în ?tiin?a locurilor celor înalte". De aceea, ei au cugetat s? trimit? „deputa?i din partea ob?tii a oblastului Basarabiei, ?i spre a înplini neap?rata datorie care mai sus s-a pomenit, ?i pentru discoperirea ?i ar?tarea pre larg cari sânt pravilile ?i privileghiile p?mântului acestuia". ?tiut este, mai declarau ei, c? în puterea tratatului încheiat „cu norociri între pre puternica înp?rp?ie a Rosii ?i între poarta othomaniceasc? înd?tori?i am fost a disfaci toati averile noastre mi?c?toare ?i nemi?c?toare ce avem din dreapta Prutului, cari aceasta nu s-au putut faci f?r? mult? prelungire. Tot întru aceast? vremi ni-am aflat încunjura?i de carantinile a??zate pentru paza n?prasnicii boali a ciumii ce s-au ivit la multi locuri. Pe lâng? acestea, am a?teptat cu bucurie din ceas în ceas ce des?vâr?it? sdrobire ?i supunere supt picioarele preputernicului nostru Monarh a tuturor vr?jma?ilor acelor ce cuteaz? a tulbura odihna M?ririi Sale. ?i dar nu s-a putut din aceste pricini trimiti pân? acum dup? datorie deputa?i"[13].

Finalizând expunerea, semnatarii acesteia i-au dat asigur?ri c? toat? ob?tea „oblastului" Basarabia, toate st?rile de aici n?zuiesc „la ap?rarea Lumin?rei voastre" ?i, cu cele mai „falnice glasuri, ne rug?m s? fii milostiv asupra unui întreg norod cari la toati prilejurile au fost ?i esti cu sufleteasc? supunire ?i râvn? c?tre prestolul Rosii, ?i s? nu s? dea ascultari nici la un fel de ar?t?ri din oari cui parti vor fi, nici s? se dea hot?r?ri soartii noastre, p?r? nu s? vor înf??o?a deputa?ii din partea ob?tii"[14]. Memoriul este semnat de un num?r impun?tor de persoane (peste o sut? de semn?turi), acestea fiind boieri ?i reprezentan?i ai altor categorii sociale.

Pe data de 20 iunie 1814, Harting a primit dispozi?ia Comitetului de Mini?tri, transmis?, la 28 mai 1814, de c?tre S. K. Veazmitinov[15], cu privire la invitarea din gubernii la Sankt Petersburg a deputa?ilor din partea nobilimii ?i negustorimii, pentru a participa la solemnitatea ce avea s? se produc? în caz de înapoiere a împ?ratului Alexandru I[16] de la Viena, unde era prezent în leg?tur? cu desf??urarea congresului[17] interna?ional convocat aici. A doua zi, Harting i-a comunicat lui Veazmitinov referitor la dispozi?ia guvernamental? ce a parvenit: „Deoarece în aceast? provincie nou? nu exist? mare?ali ai nobilimii, precum ?i din cauza c? pân? în prezent nu sunt instituite adun?ri corespunz?toare ale nobilimii, în aceia?i zi de 20 iunie i-am chemat la mine pe to?i boierii ?i mo?ierii din regiunea Basarabia care se aflau în Chi?in?u. L-am invitat ?i pe mitropolitul Gavriil B?nulescu-Bodoni"[18]. Harting le-a propus celor prezen?i la întrunire s? aleag? din partea sa soli pentru a participa la solemnitatea ce se preg?tea în capitala imperiului. Drept urmare, au fost alese trei persoane: banul Dimitrie Râ?canu, sp?tarul Iordache Buc??nescu ?i sp?tarul Ioan Sturdza, care aveau s? c?l?toreasc? la Sankt Petersburg pe cheltuiala mo?ierilor basarabeni. În zilele apropiate, îl mai punea Harting la curent pe demnitarul imperial, ace?ti trei soli urmau s? plece la Movil?u, unde trebuiau s? suporte termenul de carantin? de 16 zile, apoi s?-?i urmeze calea mai departe spre metropola rus?, pentru a reu?i s? ajung? la destina?ie pân? la sosirea împ?ratului. Concomitent, el i-a sugerat lui Veazmitinov: „Nu a-?i dori s? cere?i de la ei informa?ii despre aceast? nou? provincie, care necesit? organizare. Unul dintre ei, sp?tarul ?i func?ionarul de clasa a VIII-a Iordache Buc??nescu, este anume acela, în privin?a c?ruia am înaintat Excelen?ei Voastre propunerea de a-i conferi rangul civil de clasa a VII-a, ca r?splat? pentru serviciile sale excelente f?cute în folosul Imperiului Rus. Fiind unul dintre cei mai capabili, experimenta?i ?i sârguincio?i boieri moldoveni, el poate furniza cele mai bune informa?ii despre provincia de aici, foarte necesare pentru a o cunoa?te"[19].

Prin comunicarea oficial? din 27 iunie 1814, adresat? lui S. K. Veazmitinov, mitropolitul Gavriil B?nulescu-Bodoni i-a recomandat astfel pe solii Basarabiei: „Primul dintre ei, Iordache Buc??nescu, este omul care posed? o informa?ie am?nun?it? ?i fundamental? despre toate drepturile, obiceiurile ?i situa?ia provinciei de aici, în calitatea sa de fost ?ef al Cancelariei Departamentului Afacerilor Interne ?i Finan?elor înc? dinainte de r?zboiul trecut[20]. Al doilea este vel banul Dimitrie Râ?canu, ai c?rui str?mo?i au fost distin?i cu acte favorabile pentru devotament fa?? de Rusia, înc? pe timpul feldmare?alului Münnich, acte care se p?streaz? la el. Al treilea, Ioan Sturdza, al c?rui neam este cunoscut din vechime între boierii de prim rang, este o persoan? educat? ?i care poate îndrept??i bunele speran?e"[21].

Ajun?i la Sankt Petersburg, cei trei soli ai Basarabiei i-au remis lui Veazmitinov o peti?ie datat? cu 2 august 1814, în care, mai întâi de toate, i-au vorbit despre urm?toarea porunc? imperial?, dat? lor verbal de c?tre monarh: „În cazul dac? noi vom avea vreo cerere privitoare la popula?ia Basarabiei, s? o prezent?m în scris împ?ratului". De aceea, men?ionau ei în continuare, „cutez?m s? înaint?m rug?mintea colectiv? de a ob?ine prin dispozi?ie imperial? aprobarea privilegiilor acestei regiuni. Aceast? rug?minte, dat? nou? spre a fi transmis? împ?ratului, împreun? cu traducerea ei, avem onoarea s? o înmân?m Excelen?ei Voastre"[22]. Declarându-i, totodat?, lui Veazmitinov c? „legile ?i toate circumstan?ele noastre sunt bine cunoscute senatorilor care au fost pre?edin?i ai Divanurilor Moldovei ?i Valahiei, dintre care senatorul Krasno-Mila?evici se afl? acum la Sankt Petersburg", deputa?ii basarabeni au formulat solicitarea, în cazul dac? împ?ratul î?i va da acordul, de a-l deta?a în Basarabia pe senatorul nominalizat, „cu scopul de a institui în aceast? regiune o ordine bun?, de a cur??a ?i a clarifica obiceiurile p?mântului ?i, în sfâr?it, de a furniza informa?ii conducerii superioare despre comportamentul ?i fermitatea fiec?ruia dintre noi"[23]. Deputa?ii i-au dat asigur?ri c? senatorul, „tot a?a precum s-a ar?tat fa?? de noi în Moldova", v-a izbuti „?i acum s? lini?teasc? sufletele popula?iei acestei noi Rusii"[24].

Solii Basarabiei i-au predat lui Veazmitinov, în primul rând, scrisoarea redactat? la Chi?in?u, în ziua de 5 iulie 1814, prin care semnatarii ei ?i-au exprimat devotamentul din partea întregii popula?ii a provinciei dintre Prut ?i Nistru fa?? de „îndur?torul monarh" Alexandru I. În scrisoare se men?ioneaz? în acest sens: „Supu?ii T?i, locuitori ai regiunii Basarabia, au îndr?znit s? se înf??i?eze ?ie, Împ?rat P?mântesc ?i Tat? al Nostru, c?zând la picioarele Tronului T?u în persoana ale?ilor din partea clerului ?i a societ??ii civile, din partea boierilor ?i ale altor st?ri sociale deputa?ii vel banul Dimitrie Râ?canu, biv vel sp?tarul Iordache Buc??nescu ?i biv vel sp?tarul Iancu Sturza"[25]. În continuare, subsemna?ii l-au rugat pe monarhul „iubitor de oameni" s? le ierte îndr?zneala cu care i-au cerut s? acorde deputa?ilor nominaliza?i „binevoitoarea sa aten?ie" ?i s? ?in? cont „de fidelitatea neclintit? a poporului moldovenesc fa?? de tronul Rusiei". Concomitent, ei au formulat dorin?a ca împ?ratul s? le confirme legile proprii[26].

Scrisoarea este semnat? de urm?torii 54 de reprezentan?i ai elitei basarabene: general-maiorul Ilie Catargi, sp?tarul Ioan Ba?ot?, Dimitrie Râ?canu, maiorul Constantin ?eicovici, Iordache Buc??nescu, sp?tarul Ioan Sturza, banul Teodor Ba?ot?, comisul ?tefan Râ?canu, paharnicul Toma Stamati, paharnicul Nicolae Catargi, paharnicul Petrache Catargi, stolnicul Matei Râ?canu, Vasile Iamandi, paharnicul Nicolae Doni, comisul Alexandru Panaiti, c?minarul ?tef?nache Rali, Coste Jiccea, Iancu Vasiliu, Manolache Negru?i, Ioan Strejescu, serdarul Toader M?c?rescu, jitnicerul Simion Glavce, serdarul Pavel M?c?rescu, postelnicelul Pavel M?c?rescu, Toma Paninopolo, Vasile Ca?ichi, vtori vistiernicul Gheorghe Sala, gubernski secretar[27] Ioan Ganea, arma?ul Constantin Budescu, Costache Ba?ot?, porucicul ?tefan Teodoru, pitarul Teodosie, Alecul sîn Neculai Grecul, Dimitrie Sala, pitarul Casian Suruceanu, Ioni?? Suruceanu, Niculae Dumbrav?, medelnicerul Lupu Ruset, vornicul de poart? Dimitrache Meleghi, Grigore Ursu, postelnicelul Enachi Izman?, postelnicelul Vasile Chiric?, postelnicelul Pavel Chiric?, postelnicelul Iordache Grecu, Manolache Rusu, capitanul Stati ?endrea, ?atrarul Iordache Alexandri, sulgerul Iordache Teodor, pitarul Ilie Botezatu, Isaia Lupu, titulearnâi sovetnik[28] Ioan Iamandi, Ioan Sechira?, Constandachi Sterpu, Niculae Rusu. Semn?turile lor au fost adeverite de c?tre mitropolitul Gavriil.

Datat? tot din 5 iulie 1814 ?i semnat? de aceea?i 54 de boieri, scrisoarea compus? pentru împ?rat[29] con?ine, dup? un scurt preambul, 12 articole, prin care au fost redate dolean?ele supu?ilor „credincio?i moldoveni". În articolul al treilea a fost exprimat? cererea de a întrebuin?a limba român? în via?a public? a provinciei: „Prin pontul al 19-lea a acei în scris vremelnice?ti obrezovanii f?cute de c?tre Domnul Admiral Ciceagov pentru închipuirea ocârmuirii oblastului Basarabiei se cuprinde ca toate pricinile întru aceast? eparhie s? se caute ?i s? se puie în lucrare în limba rosieneasc? ?i moldoveneasc? a p?mântului Acest de pe urm? cuprinz?toriu de milostivire priveleghiuri de a se c?uta toate pricinile în limba moldoveneasc? a p?mântului, fie îndurarea ce înalt? a M?ririi Voastre a se înt?ri spre a p?zi pentru de-a purure, c?ci toate arhivele Moldaviei nu sânt într-alt? limb? decât în dreapt? limba moldoveneasc?. Toate documenturile pentru mo?ii ?i pentru feliuri de giudec??i ?i învoiele sânt alc?tuite numai în limba moldoveneasc?. Tot norodul acestii oblasti nu are în?elegere altei limbi decât a Patriei sale. A?a dar fiind, dac? pricinile se vor c?uta într-alt? limb? mul?i dintre noi putem pierde drepturile noastre, neputând bine a le descoperi în limba necunoscut? nou?. Mul?i pot c?de ?i în feliuri de învinov??iri, isc?lind documenturi pe care nu le în?elegem, ?i multe din documenturile ce avem vor lua prefacere în puterea cuvintelor, când se vor t?lm?ci într-alt? limb?. Adev?rul acesta mai înainte l-au cunoscut p?trunz?toarea în?elepciune a iubirii voastre de oameni ?i au d?ruit ?i megie?ilor no?tri ?i altor noroade, care cu puterea nebiruitelor arme a pravoslaviei s-au supus Monarhicescului Vostru schiptru a se ocârmui în limba Patriei lor. Cu asemine nem?rginit? mil? ne rug?m s? fim ?i noi împ?rt??i?i"[30].

La 4 septembrie 1814, S. Veazmitinov i-a comunicat mitropolitulului Gavriil c? deputa?ii Basarabiei, Dimitrie Râ?canu, Iordache Buc??nescu ?i Iancu Sturza, dup? ce au fost prezenta?i împ?ratului, pe care l-au felicitat cu ocazia revenirii cu bine în capitala imperiului, au plecat înapoi în Basarabia[31]. Aflând de la câ?iva „nobili de aici" c? cei trei soli pleca?i la Sankt Petersburg au luat cu sine o peti?ie adresat? împ?ratului, „semnat? de o parte din nobilii basarabeni ?i care con?ine diferite cereri de ale lor", Harting a intervenit pe lâng? Veazmitinov, prin adresa din 23 iulie 1814, cu rug?mintea s?-i expedieze o copie a actului respectiv, „pentru a chibzui în mod corespunz?tor"[32]. F?r? s? ?in? seama de reclama?iile opozi?iei, Harting ?i-a continuat linia sa de guvernare a provinciei: nu a încetat s? promoveze proiectul s?u de organizare a administra?iei civile, expediindu-l, în ianuarie 1815, ministrului Justi?iei; ignora întrebuin?area în administra?ie a limbii române, de?i aceasta era recunoscut? drept limb? oficial? al?turi de cea rus?; numea func?ionari ru?i în ispr?vnicii[33]. Dispozi?ii în ruse?te. Într-un raport din 1816, trimis Direc?iei Financiare a Guvernului Regional al Basarabiei, same?ul Ispr?vniciei ?inutului Codru, ?i?canu, a m?rturisit în privin?a poruncilor date în limba rus?: „Cu toat? supusa plec?ciune îndr?znesc a ar?ta c? nu le pot dezlega, ne?tiind limba sau scrisoarea aceasta, a le t?lm?ci n-are cine, nefiind slobozi?i de unde s? cadi plata lefii ??nerii vreunui talmaciu"[34].

Misiunea lui Pavel Svinin. De?i au fost sesiza?i, prin peti?iile boierilor, asupra agrav?rii situa?iei social-politice în Basarabia, guvernan?ii imperiali nu au reac?ionat cu promptitudine în vederea oper?rii unor remanieri în cadrul conducerii superioare a provinciei acaparate, ci, mai întâi, au socotit de cuviin?? s? deplaseze aici un func?ionar pentru a examina situa?ia pe teren. Aceast? misiune i-a fost încredin?at? lui Pavel Svinin (1788-1839), angajat al Ministerului Afacerilor Externe, scriitor. Prin comunicarea oficial? expediat? din Sankt Petersburg ?i parvenit? la Chi?in?u în ziua de 8 iulie 1815, Harting a fost în?tiin?at în privin?a lui Svinin despre urm?toarele: „Considerând necesar de a dispune de informa?ii complete cu privire la modul actual de cârmuire a Basarabiei ?i, în genere, despre regiunea de acolo, la 15 iunie ce a trecut, Comitetul de Mini?tri a decis: de a-l deta?a încolo pe Svinin, func?ionar de clasa a VIII-a în cadrul Colegiului Afacerilor Externe, cu sarcina de a trece în revist? administrarea existent? în Basarabia ?i, în general, de a descrie aceast? regiune"[35].

Sosind, la sfâr?itul lunii septembrie 1815, în Basarabia[36], P. Svinin a fost „asaltat din toate p?r?ile cu reclama?ii asupra neorânduielilor ?i abuzurilor pe care le comitea conducerea local?, asupra insultelor ?i persecu?iilor venite din partea func?ionarilor, asupra injusti?iei, ?per?uielii ?i ilegalit??ii, torturilor ?i mutil?rilor, asupra devast?rilor, tâlh?riilor, omorurilor ?i lipsei totale de ap?rare"[37]. În urma celor circa ?apte luni cât a durat vizita sa (pân? în martie 1816[38]), P. Svinin a alc?tuit o descriere a Basarabiei, în care, nefiind de acord cu p?rerea func?ionarilor ru?i precum c? b??tina?ii nu au legi, a consemnat: „Este incorect s? afirmi c? Moldova nu are legile sale, de?i se poate deduce aruncând o privire asupra guvernului moldovenesc, unde voia suveranului este lege, unde dreptul celui puternic are preponderen??, unde justi?ia se adapteaz? la împrejur?ri ?i rangurile persoanelor, dar nu la adev?r; îns? aceasta e un spirit al despotismului turcesc ?i nu un cusur în legi. Dimpotriv?, poporul are legi bune, care pot s? favorizeze prosperarea societ??ii ?i au la baz? obiceiurile ?i drepturile locale"[39]. Din punctul s?u de vedere, majoritatea problemelor în provincie s-au iscat, în mare parte, nu din cauza lipsei actelor normative necesare, ci a ignor?rii celor existente. În una din scrisorile adresate fratelui s?u, care era senator, P. Svinin îl ruga s? transmit? puterii supreme adev?rul despre situa?ia din regiune ?i abuzurile ce domnesc aici. În condi?iile modului de via?? al p?mântului, îi scria el fratelui, Harting nu mai poate fi suportat[40]. Mai cu seam?, pe P. Svinin l-au indignat m?surile lui Harting de a nu admite contacte comerciale între Basarabia ?i Principatul Moldovei. În una din scrisorile sale c?tre principele N.I. Saltâkov, el în mod deschis îl învinuia pe guvernator, a c?rui politic? „nu numai c? nu a fost în stare pân? acum s? încurajeze devotamentul poporului moldovenesc fa?? de Rusia, dar prin toate mijloacele îl diminueaz? ?i îl nimice?te. În 1815, din ordinul lui Harting, a fost permis exportul cerealelor din Basarabia prin Ismail ?i Suli?a Nou?. Din portul men?ionat totul este transportat în Turcia, iar din cel de-al doilea punct - în Bucovina, astfel c? s?raca Moldov?, îndurând o foamete total?, nu are ajutor din partea fra?ilor s?i de sânge, pentru care este avantajos s? fie instituit exportul de cereale în Moldova"[41].

Pavel Svinin a mai men?ionat: „În genere, moldovenii au un caracter lini?tit, blând ?i bun; oamenii care apar?in p?turii de mijloc ?i de jos sunt simpli, ospitalieri, neclinti?i în ceea ce prive?te credin?a ?i fidelitatea, docili fa?? de autorit??i; dar, în urma neîncetatelor violen?e, ei au devenit sfio?i ?i neîncrez?tori în guvern"[42]. Revenit în capitala imperiului, Svinin i-a adus la cuno?tin?? lui Veazmitinov despre toate f?r?delegile înregistrate[43], iar descrierea Basarabiei pe care el a realizat-o, datând-o cu 1 iunie 1816, a fost publicat? în 1867[44].

Memoriul lui P. Leibin. Ministrului S. K. Veazmitinov i-a fost prezentat ?i un memoriu cu privire starea de lucruri în Basarabia, semnat, la 18 ianuarie 1816, de Piotr Leibin, consilier în Guvernul Regional al Basarabiei[45]. Acesta l-a pus la curent pe demnitarul de la Sankt Petersburg c? boala îndelungat? a lui Harting, care dura timp de aproape cinci luni, „a adus guvernul de aici la o dezorganizare extrem? ?i aceast? dezordine enorm? s-a produs doar din cauza c? unii func?ionari ai cancelariei guvernatorului, abuzând de încrederea ?efului, au luat puterea în mâinile sale sub toate aspectele. Neavând obliga?ia de a purta r?spundere direct?, ci, din contra, exercitând influen?? asupra tuturor func?ionarilor din cadrul guvernului ?i al ?inuturilor în ceea ce prive?te angajarea ?i concedierea lor, ei au orientat totul astfel, încât, nerespectându-se ordinea general? ?i subordonarea între func?ionari, s-a dat motiv pentru comiterea abuzurilor, care au provocat asuprirea pân? în ultimul grad a locuitorilor din ?inuturi ?i i-a determinat pe foarte mul?i dintre ei s? se refugieze peste hotar, în posesiunile turce?ti. Pentru a pune cap?t acestor dezorganiz?ri ?i samavolniciei ?i pentru a înapoia popula?iei încrederea în guvernul rus, este necesar de a desemna în Basarabia un nou guvernator, iar pân? atunci, temporar, conducerea regiunii Basarabiei s? fie încredin?at? guvernatorului guberniei Ekaterinoslav, I. Kalagheorghe, pe care îl voiesc to?i cei cu gândire s?n?toas?"[46].

Demiterea lui Harting. Între timp, puterea central? preg?tea terenul spre a-l îndep?rta pe Harting de la guvernarea Basarabiei. La 15 ianuarie 1816, Comitetul de Mini?tri a decis în acest sens:
1. De a trimite în Basarabia un func?ionar de clas? superioar?, cu sarcina de a dirija provincia ?i de a elabora un nou regulament privind administrarea acesteia.
2. De a institui în Basarabia un comitet special, sub pre?edin?ia acestui func?ionar, pentru a-i sta în ajutor[47]. Drept consecin??, potrivit inten?iei imperiale, conducerea provinciei dintre Prut ?i Nistru urma s? fie preluat? de senatorul Moderah, iar atribu?ia de a-l secunda s-a preconizat s? fie acordat? lui Ivan Kalagheorghe[48]. În timpul conversa?iei din 4 mai 1816 cu general-maiorul P.D. Kiseliov, Alexandru I i-a comunicat acestuia c? avuse de când s?-l trimit? in Basarabia pe Moderah, „dar el este bolnav ?i nu poate pleca"[49]. P.D. Kiseliov i-a propus s?-l instaleze în fruntea Basarabiei pe general-locotenentul I.N. Inzov. Împ?ratul i-a r?spuns c? Inzov „este un general bun" ?i nu vrea ca acesta, trecând la activitate civil?, s?-?i piard? calit??ile de militar. Atunci Kiseliov l-a recomandat pe general-locotenentul A.N. Bahmetev, care „se afl? în vecin?tate", exercitând func?ia de guvernator general militar al guberniei Podolia. Alexandru I a consim?it aceast? idee[50].

Conform opiniei lui Leon Casso, Harting s-a compromis în fa?a cur?ii imperiale nu atât din cauza peti?iilor înaintate de boieri privind nesocotirea privilegiilor de care ei beneficiau, cât datorit? ve?tilor neîmbucur?toare despre emigrarea popula?iei din Basarabia, furnizate de c?tre P. Svinin ?i P. Kiseliov[51]. Aceast? p?rere a lui Leon Casso, credem noi, poate fi acceptat? cu unele rezerve ?i iat? de ce. Pavel Svinin ?i-a prezentat raportul asupra misiunii sale în Basarabia abia dup? luna martie 1816, când s-a înapoiat la Sankt Petersburg. Iar Pavel Kiseliov, fiind trimis de împ?rat, anterior zilei de 27 octombrie 1815, s? se ocupe de recrutare ?i s? inspecteze unele regimente ale Armatei a 2-a[52], ?i-a încheiat îns?rcinarea în luna aprilie 1816, dup? care a urmat întrevederea cu împ?ratul (la 4 mai 1816), pe parcursul c?reia i-a relatat ?i despre situa?ia social? din Basarabia[53]. Prin urmare, aceste dou? persoane, deta?ate de centru pentru a se documenta pe teren, au prezentat informa?ii referitoare la Basarabia dup? adoptarea de c?tre Comitetul de Mini?tri a deciziei din 15 ianuarie 1816. Versiunea lui L. Casso poate fi admis? doar în cazul dac? ace?ti doi reprezentan?i ai autorit??ii centrale au expediat rapoarte pe durata c?l?toriei lor.
---------------------------------------------------------
[1] A. Stadni?chi, Gavriil B?nulescu-Bodoni exarh al Moldovei ?i Valahiei (1808-1812) mitropolit al Chi?in?ului (1813-1821), Chi?in?u, 2004, p. 153.
[2] Buletinul Societ??ii Istorico-Literare din Chi?in?u „B.P. H?jdeu", p. 266.
[3] Ibidem, p. 244.
[4] Ministerstv? (rusism) – minister.
[5] Buletinul Societ??ii Istorico-Literare din Chi?in?u „B.P. H?jdeu", p. 245.
[6] Este o traducere a expresiei ruse?ti ????????? ???????? – rang civil de clasa a VII-a.
[7] Sovetnik (cuvânt rusesc) – consilier.
[8] Nacealnik (cuvânt rusesc) – ?ef.
[9] Buletinul Societ??ii Istorico-Literare din Chi?in?u „B.P. H?jdeu", p. 251.
[10] Ibidem, p. 246.
[11] Obrezovanie (de la cuvântul rusesc ???????????) – constituire, organizare. În cazul de fa?? se are în vedere crearea unei institu?ii.
[12] Buletinul Societ??ii Istorico-Literare din Chi?in?u „B.P. H?jdeu", p. 247.
[13] Ibidem, p. 247-248.
[14] Ibidem, p. 248.
[15] Despre S.K. Veazmitinov vezi în capitolul Note biografice.
[16] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 368, f. 2.
[17] Congresul de la Viena ?i-a desf??urat lucr?rile în perioada octombrie 1814-iunie 1815.
[18] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 368, f. 2.
[19] Ibidem, f. 4.
[20] Adic?, r?zboiul ruso-turc din 1806-1812.
[21] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 368, f. 5-6.
[22] Ibidem, f. 7.
[23] Ibidem, f. 7-8.
[24] Ibidem, f. 8.
[25] Ibidem, f. 9v.
[26] Ibidem, f. 10.
[27] Func?ionar de clasa a XII-a, conform Tabelei despre ranguri din Rusia.
[28] Func?ionar de clasa a IX-a.
[29] Scrisoarea boierilor moldoveni c?tre ?ar (1814), în „Moldova", 1989, nr. 11, p. 25-26 (reprodus? din: ANRM, F. 2, inv. 1, d. 368, f. 11-20v, text paralel în român? ?i rus?). Un pasaj din aceast? peti?ie este publicat în lucrarea lui Leon Boga, Lupta pentru limba româneasc? ?i ideea unirii la românii din Basarabia dup? 1812, Chi?in?u, Tipografia Eparhial? Cartea Româneasc?, 1932, p. 10.
[30] Scrisoarea boierilor moldoveni c?tre ?ar (1814), p. 25.
[31] ANRM, F. 88, inv. 1, d. 4, f. 13-14. De fapt, dup? cum se mai men?ioneaz? în aceast? surs?, banul Dimitrie Râ?canu, înboln?vindu-se, a plecat ceva mai înainte.
[32] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 368, f. 21.
[33] Fapt constatat ?i de A. Nacco (A. ?., op. cit., p. 130).
[34] L.T. Boga, Lupta pentru limba româneasc?..., p. 9.
[35] ?.?. ?????????, ?.?. ??????? ? ??????????, în „??????????? ??????????????? ???????????. ?????? ???????", 1959, ??? XXXVI (??????????????), ?. 59 (informa?ie extras? din: ANRM, F. 88, inv. 1, d. 5).
[36] Ibidem.
[37] A. ?., op. cit., p. 133.
[38] ?.?. ?????????, op. cit., p. 59.
[39] ?. ???????, ???????? ???????????? ???????, în „??????? ????????? ???????? ??????? ? ??????????", ??????, 1867, ??? VI, p. 223.
[40] ?. ???????, ???????????? ? ???????????? ???????????????? ??????? ?????????? ? ???????????? ??????? ? ?????? XIX ?., în „????", ???????????? ??????, 2005, ? 1 (28), p. 133.
[41] Ibidem.
[42] ?.?. ???????, op. cit., p. 219.
[43] A. ?., op. cit., p. 133.
[44] ?.?. ???????, op. cit., p. 175-320.
[45] A. ?., op. cit., p. 133. A. Nacco a indicat doar ini?ialele prenumelui ?i numelui ale semnatarului acestui memoriu. Consider?m c? enigmaticul P. L. nu este altcineva, decât P. Leibin, care exercita în acest timp func?ia de consilier în Guvernul Regional al Basarabiei.
[46] A. ?., op. cit., p. 134.
[47] Ibidem.
[48] Ibidem, p. 135. Despre Ivan Hristofor Kalagheorghe vezi în capitolul Note biografice.
[49] ?.?. ?????????-???????????, ???? ?.?. ??????? ? ??? ?????, ?.-?????????, 1882, ??? I, p. 33.
[50] Ibidem, p. 34.
[51] ?.?. ?????, op. cit., ?. 211.
[52] În acest timp, Armata a 2-a era încartiruit? în guberniile Kiev, Podolia, Herson, Ekaterinoslav, Taurida ?i regiunea Basarabia (?.?. ?????????-???????????, op. cit., p. 82).
[53] ?.?. ?????????-???????????, op. cit., p. 18, 22, 33. footer