Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Joi, 18 Aprilie 2013 16:40
Prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu, art-emisValeriu Râpeanu - istoric ?i critic literar, profesor universitar ?i ziarist, realizator de emisiuni TV, director de editur? ?i conferen?iar de talent - ?i-a dedicat o bun? parte din via?? edit?rii operei lui N. Iorga. A f?cut-o cu profesionalism, animat de voin?a de a reda profesorului, istoricului, memorialistului, activistului pe t?râm social (i se spunea „apostol al neamului") locul ce i se cuvine în istoria culturii na?ionale ?i universale. Sunt convins c? a f?cut-o animat de o acut? con?tiin?? civic?, oferind o replic? adresat? celor care ?i-au f?cut o profesie din a-l denigra pe N. Iorga. A?a cum se întâmpl? de fiecare dat?, atunci când se urm?re?te supunerea sau distrugerea unei na?iuni, atacul principal este îndreptat împotriva valorilor sale culturale, a personalit??ilor care i-au marcat istoria. În cazul românilor, cel asupra c?ruia s-a ab?tut spiritul nihilist ?i demolator – fie c? a venit din Est sau din Vest - a fost, în principal, Nicolae Iorga. De fiecare dat? s-au g?sit instrumentele cu care s-a ac?ionat.

Ocupantul sovietic se instalase în România doar de câteva luni când, la 15 decembrie 1944, I. Ludo publica în revista „R?spântia", al c?rei director era, un articol în care sus?inea c? N. Iorga a urm?rit „exterminarea evreilor" ?i a fost un „înver?unat ?i neînduplecat adversar al Rusiei sovietice". În acel context istoric, asemenea acuza?ii erau deosebit de grave, chiar traumatizante. Mul?i evrei deporta?i în Transnistria î?i pierduser? via?a, iar r?zboiul împotriva Uniunii Sovietice îndoliase sute de mii de familii, iar I. Ludo îl f?cea r?spunz?tor pe N. Iorga pentru aceste drame umane. Câ?iva ani mai târziu, în 1948, ap?rea Istoria R.P.R. Manual pentru înv???mântul mediu, „sub redac?ia acad. Mihail Roller", în care atacul era îndreptat împotriva principalilor exponen?i ai istoriografiei noastre, personalit??i recunoscute ?i pe plan interna?ional: Istoria românilor de A. D. Xenopol ?i mai ales în Istoria românilor de N. Iorga, numeroasele fapte în?irate f?r? leg?tur? între ele, p?trunse de idei ?ovine în care domin? în cele mai multe cazuri ac?iunile regilor ?i ale reprezentan?ilor clasei st?pânitoare, sunt expresia unei concep?ii anti?tiin?ifice. „Aceste lucr?ri nu reprezint? o istorie ?tiin?ific? a României. O adev?rat? istorie ?tiin?ific? poate fi alc?tuit? numai pe baza înv???turii marxist-leninist." Cu alte cuvinte, românii s? nu citeasc? operele lui Xenopol ?i Iorga, care puneau în relief rolul românilor în istoria universal?, ci pe ale lui Roller, inspirate de concep?ia potrivit? c?reia istoria omenirii trebuia abordat? prin prisma luptei de clas?. Abia în 1965 - când se împlineau 25 de ani de la asasinarea lui N. Iorga, dar trecuse ?i un an ?i jum?tate de la Declara?ia din aprilie 1964 - s-au putut organiza sesiuni ?tiin?ifice consacrate marelui istoric.
Dup? 1989 s-a înregistrat un nou val de atacuri la adresa istoriei românilor. Ideile promovate de Mihail Roller au fost reluate într-o form? ceva mai rafinat?. Neorolleri?tii aveau studii universitare, f?ceau parte din „societatea civil?", primeau stipendii ?i burse de la Funda?ia Sörös, ocupau catedre universitate.

Rolul de principal exponent al neorollerismului a fost rezervat lui Lucian Boia, care în decembrie 1989 ocupa func?ia de lector la Facultatea de Istorie a Universit??ii din Bucure?ti, dar care a fost promovat rapid ?i direct la postul de profesor universitar. Pe cât de con?tiincios ?i-a f?cut datoria în calitate de secretar cu propaganda în Biroul Organiza?iei de Baz? a Partidului Comunist Român de la Facultatea de Istorie, pe atât de zelos s-a dovedit a fi în „rescrierea" istoriei românilor, astfel încât nimic s? nu mai poat? fi recuperat, deoarece tot ce s-a publicat pân? atunci nu era decât o succesiune de mituri. Evident, N. Iorga se afla în fruntea listei celor care trebuiau minimaliza?i, nega?i ?i prezenta?i ca un adev?rat pericol pentru România european? ?i democrat?. De acest? dat?, Iorga nu a fost atacat cu argumentele folosite de Roller, dar obiectivul a r?mas acela?i. Nu se mai putea invoca faptul c? avusese o atitudine antisovietic?, deoarece aceasta ar fi constituit dup? 1989 o not? pozitiv? pentru N. Iorga, ci din cu totul alt unghi ?i anume pentru c? a promovat spiritului na?ional.

În lucrarea Istorie ?i mit în con?tiin?a româneasc?, Boia aprecia: „Na?ionalist ?i autohtonist, N. Iorga nu este în nici un caz izola?ionist. Este în felul s?u un european, dar pentru el Europa înseamn? o îmbinare de na?iuni, fiecare cu spirit propriu". Interesant este c? acest? apreciere f?cut? în 1997, când mondiali?tii vizau desfiin?area na?iunilor ?i a statelor na?ionale, a fost reluat? de Boia în edi?ia din 2002 a aceleia?i lucr?ri, de?i între timp respectivii î?i modificaser? strategia, pledând pentru integrarea statelor na?ionale în Uniunea European?, o formul? apropiat? de cea a lui Iorga, care pledase ca fiecare na?iune s?-?i p?streze „spiritul propriu".

În cartea citat?, Boia cerea românilor s? nu se lase „subjuga?i de istorie", deoarece: „Marile decizii pe care trebuie s? le ia ast?zi societatea româneasc? reprezint? o ruptur? de trecut, fa?? de oricare trecut. Sfidarea modernit??ii ?i integrarea european? nu mai pot fi raportate la o mitologie cu accente tradi?ionaliste. Nota dominant? a imaginarului istoric românesc r?mâne înc? autohtonist? ?i autoritar?, în timp ce lumea spre care ne îndrept?m este structurat? în jurul valorilor democratice ?i europene". Dac? Roller pleda pentru integrarea României în „lag?rul socialist" în frunte cu Uniunea Sovietic?, Boia a schimbat direc?ia – spre Vest ?i spre Uniunea European?. Cât de reale sunt acele valori s-a v?zut dup? aderarea la Uniunea European?, unde România este tratat? ca o ?ar? periferic?, de mâna a doua.
Valeriu Râpeanu nu a intrat în disput? cu detractorii valorilor na?ionale, ci a desf??urat o munc? perseverent? de editare a operei lui N. Iorga, pentru ca românii s? cunoasc? ?i s? poat? aprecia, în cuno?tin?? de cauz?, aceast? personalitate plurivalent?, care a marcat puternic via?a cultural?, politic? ?i social? a românilor de la sfâr?itul secolului al XIX-lea ?i din prima jum?tate a celui de-al XX-lea.

Valeriu Râpeanu a lucrat împreun? cu so?ia sa, doamna Sanda Râpeanu. Ca urmare, toate lucr?rile au pe pagina de titlu urm?toarea precizare: „Edi?ie critic? (îngrijit?), note ?i comentarii (bibliografie, indice) de Valeriu Râpeanu ?i Sanda Râpeanu. Studiu introductiv de Valeriu Râpeanu".

În 1972, Valeriu Râpeanu a editat, împreun? cu Sanda Râpeanu, lucrarea O via?? de om a?a cum a fost, publicat? de N. Iorga în 1934, în care istoricul evoc? copil?ria ?i tinere?ea, lupta politic? ?i na?ional?, „ceasul biruin?ei" din 1918, participarea la via?a politic? de dup? Marea Unire, guvernarea sa din 1931-1932 („O încercare neîn?eleas? ?i nesprijinit?"). Dup? o via?? bogat? ?i zbuciumat?, N. Iorga conchide: „?i a?a stau, la ?aizeci ?i doi de ani ai mei, singur ?i tare, mândru, drept înaintea con?tiin?ei mele ?i a judec??ii vremurilor". Valeriu Râpeanu a redactat un studiu introductiv amplu (50 de pagini) ?i de o mare profunzime, cu urm?toarele subtitluri: Geneza unei opere fundamentale a culturii române?ti; E?ecul unei guvern?ri ?i drama unui c?rturar izolat ?i neîn?eles; O via?? de om, carte neegalat? în memorialistica româneasc?; Compexele dominante ale unei mari personalit??i; Mesianismul social; Cultul tradi?iei, teama de reforme; Forme f?r? fond sau reîntoarceri spre evul mediu." Autorul citeaz? în acest studiu numele unor c?rturari de prestigiu, precum André Marlaux, Mihai Berza, Perpessicius, Constantin C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, ?erban Cioculescu, face trimiteri la alte scrieri ale lui N. Iorga, cu deosebire la volumele de Memorii, pentru a completa sau nuan?a unele afirma?ii din O via?? de om. Studiul se încheie cu aprecierea: „E o carte care iradiaz? lumina unei con?tiin?e ?i a unui talent care nu reconstituie cu minu?ia unui arhivar, ci cu for?a nepieritoare a geniului, o via?? f?r? pereche".

Dup? textul lui N. Iorga, editorii au realizat 85 de note ?i comentarii privind evenimentele ?i persoanele evocate în lucrare, precum ?i un indice de nume. La vremea respectiv?, considerat? de unii ca un fel de „de?ert cultural", acest volum a ap?rut, dup? cum se men?ioneaz? în caseta tehnic?, în 14.160 de exemplare. Valeriu ?i Sanda Râpeanu au reeditat acest? lucrare dup? 1989, prin completarea „cro?et?rilor" impuse de cenzura din 1972, oferind astfel cititorilor ?ansa de a veni în contact cu o lume în mijlocul c?reia N. Iorga a tr?it, cu o societate complex, reconstituit? cu nerv ?i talent scriitoricesc. În 1999 so?ii Râpeanu au publicat lucrarea lui N. Iorga intitulat? România contemporan? de la 1904 la 1930. Supt trei regi. Istorie a unei lupte pentru un ideal moral ?i na?ional în cadrul proiectului Biblioteca Na?ional? Politic?, ini?iat? ?i coordonat? de scriitorul Dinu S?raru. A ad?ugat, în Addenda, dou? mici lucr?ri scrise de N. Iorga, intitulate Doi ani de restaura?ie (de domnie a lui Carol al II-lea) ?i Isprava (reîntoarcerea la „regimul de partid" dup? guvernarea de „Uniune Na?ional?", în fruntea c?reia s-a aflat). În aceast? carte N. Iorga analizeaz? „societatea veche" din timpul lui Carol I ?i afirmarea „noii genera?ii", conflictele militare (r?zboaiele balcanice, Primul R?zboi Mondial) încheiate cu „realizarea unit??ii na?ionale" sub domnia regelui Ferdinand, Regen?a ?i „restaura?ia" din 8 iunie 1930, când tronul a revenit lui Carol al II-lea. ?i în acest volum N. Iorga se refer? pe larg la guvernarea sa, f?când o precizare semnificativ?: „Amintesc c? în timpul guvern?rii mele mi-au fost închise Internele, Finan?ele, Siguran?a, Poli?ia, S?n?tatea, Lega?ia de la Paris".

Valeriu Râpeanu a realizat un substan?ial studiu introductiv, purtând titlul Istoric total ?i artist total în care face trimiteri la personalit??i precum Titu Maiorescu, P.P. Carp, Constantin Boerescu, Nicolae Filipescu, I.G. Duca, Victor Sl?vescu, George C?linescu, Perpessicius, analizând pas cu pas faptele descrise de N. Iorga. Editorul a ajuns la constatarea c? „În Supt trei regi, N. Iorga a izbutit s? uneasc? trecutul ?i prezentul într-o viziune organic?, în care privirea înapoi justific? pe cel care a v?zut totdeauna înainte". Cu totul remarcabile sunt la acest volum notele ?i comentariile, care se întind pe 101 pagini, cu ample trimiteri bibliografice, la alte lucr?ri publicate de N. Iorga, precum ?i la monografii, volume de documente, memorii etc. În 2011, Valeriu Râpeanu ?i Sanda Râpeanu au publicat Sfaturi pe întuneric. Conferin?e la Radio. 1931-1940, sus?inute de N. Iorga, cu o tematic? extrem de variat?, de la rolul unor personalit??i precum ?tefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, Mihail Kog?lniceanu, Alexandru Ioan Cuza ?i Carol al II-lea, la „diploma?ia de ieri ?i de azi", de la propaganda extern? la no?iunea de „bine" ?i în?elesul cuvântului „?ar?", de la „c?minuri pentru studen?i" la „îndrept?ri literare" etc., etc.

În Studiul introductiv, Valeriu Râpeanu apreciaz? c? sfaturile pe întuneric „reprezint? integral concep?ia lui Iorga a?a cum s-a definit ea de-a lungul unei «vie?i de om», constituind chintesen?a gândirii ?i ac?iunii din ultimul deceniu al vie?ii sale, dintr-un deceniu fr?mântat, agitat, zguduit de mari seisme, la cap?tul c?ruia avea s? se pr?bu?easc? ?i el". Sunt reproduse 150 de conferin?e, urmate de note ?i comentarii cu precizarea zilei, lunii, anului ?i orei la care au fost difuzate, precum ?i cu datele complete ale tip?ririi lor în „Neamul Românesc". Dup? un efort de documentare exhaustiv?, Valeriu Râpeanu a reu?it s? realizeze o edi?ie integral? a Sfaturilor pe întuneric, în care a inclus ?i ultima conferin??, intitulat? Noile hotare care, de?i rostit? în studioul Radiodifuziunii Române, nu a fost transmis?, deoarece regimul instaurat la 6 septembrie 1940 nu accepta s? se comenteze amputarea grani?elor, decis? de marile puteri totalitare, care st?pâneau atunci Europa.

În aceast? edi?ie, de 767 pagini, Valeriu Râpeanu a inclus o sec?iune reprezentând Note bibliografice, Bibliografie. Edi?ii din Sfaturi pe întuneric, precum ?i Repere pentru un dosar de pres? (1936; 1977; 1996), oferind astfel un model de editare critic? a unei opere adunate din zeci ?i zeci de numere de ziar sau p?strate în arhiva Societ??ii Române de Radiodifuziune. De o factur? oarecum similar? este ?i „prima edi?ie critic? integral?" din Oameni cari au fost, ap?rut? în 2009 (volumul I - 750 pagini) ?i 2013 ( vol. II - 635 pagini, ?i volumul III - 384 pagini). Este una dintre cele mai impresionante lucr?ri datorate lui Nicolae Iorga care, timp de 37 de ani, între 1903 ?i 1940, a scris 690 portrete pe care le-a publicat în patru volume ap?rute în timpul vie?ii sale. Valeriu ?i Sanda Râpeanu nu s-au mul?umit s? reediteze acele volume, ci au confruntat fiecare text publicat cu cele tip?rite pentru prima dat? în periodicile vremii, mai ales în „Neamul Românesc", prilej cu care au descoperit ?i alte portrete pe care le-a inclus în edi?ia integral?. Editorii au alc?tuit ?i fi?ele persoanelor evocate, astfel încât cititorul s? în?eleag? cine erau acestea, încadrându-le în epoca în care au tr?it, precum ?i un extrem de util Indice de nume. De regul?, un portret nu dep??ea o jum?tate de pagin?, în care N. Iorga surprindea tr?s?turile dominante ?i rolul persoanei evocate, tableta fiind scris? cu un prilej aniversar sau, cel mai adesea, la aflarea mor?ii acesteia. I-a evocat pe Mihai Eminescu, Ion Creang? ?i Alexandru Vlahu??, pe Dinicu Golescu ?i Aurel Vlaicu, pe Leon Tolstoi ?i Maksim Gorki, pe doctorul Carol Davila ?i chimistul Petre Poni, pe Napoleon Bonaparte ?i Georges Clémenceau, pe Alexandru Marghiloman ?i I.G. Duca, pe mar?alul Pilsudski ?i Venizelos, pe Spiru Haret ?i Ion I.C. Br?tianu, dar ?i persoane pu?in cunoscute (înv???tori, osta?i c?zu?i la datorie, „un nobil vis?tor", „un b?ie?el viteaz", „un plugar") etc., etc.

În Prezentarea edi?iei, Valeriu Râpeanu ?i Sanda Râpeanu remarc?: „N. Iorga nu prive?te un om în sine, ci-l în?elege ca pe o parte a unei alc?tuiri sociale, morale, culturale, a unei istorii asupra c?reia acesta ?i-a pus sau nu amprenta".
Am prezentat aceste lucr?ri cu titlul de exemplu, pentru c? Valeriu Râpeanu a editat ?i alte lucr?ri scrise de N. Iorga, a analizat activitatea acestuia în contextul epocii în care a tr?it, precum ?i rela?iile sale cu alte mari personalit??i, precum Gheorghe Br?tianu, Mircea Eliade ?i Nae Ionescu.

Nicolae Iorga este un reper cultural, dar ?i moral pentru poporul român, c?ruia i-a l?sat o oper? uria??. Un discipol al s?u, Barbu Teodorescu, o evalua în 1946 la la 1.003 volume, 12.755 articole ?i 4.963 recenzii. Ea este chiar mai întins? ?i Valeriu Râpeanu a demonstrat-o cu prilejul edit?rii volumelor men?ionate.

Acum mai bine de ?ase decenii, George C?linescu scria despre N.Iorga: „El e un specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putin?? s?-?i alegi un domeniu oricât de îngust ?i umbrit din istoria român? f?r? s? consta?i c? N. Iorga a trecut pe acolo ?i a tratat tema în fundamentul ei". O asemenea uria?? personalitate a fost contestat? de un I. Ludo, un Mihail Roller sau un Lucian Boia, care au urm?rit s? nege tot ce a fost valoare în istoria ?i cultura românilor, prezentându-i ca un popor minor, f?r? trecut ?i, evident, f?r? viitor. Prin editarea unor opere datorate lui N. Iorga, marele om de cultur? care este Valeriu Râpeanu le-a dat acestor detractori o replic? ustur?toare. Întrat în cel de-al 82-lea an de via??, Domnia Sa poate privi „mândru ?i drept" înaintea con?tiin?ei sale pentru ceea ce a realizat pân? acum (ca s?-l parafraz?m pe N. Iorga), ?i sunt convins c? va continua cu aceea?i for?? intelectual? ?i d?ruire o munc? menit? s? ofere românilor, ?i nu numai lor, noi opere purtând sigla emisiunii sale de la televiziune: Istorie cu înv???tur?. footer