Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Dinu Po?tarencu, Chi?in?u   
Vineri, 29 Martie 2013 02:25
Prof. univ. dr. Dinu Po?tarencu, art-emisSub regimul generalului I.M. Harting

La începutul lunii mai 1813, Scarlat Sturza s-a îmboln?vit grav. Prin certificatul din 17 mai 1813, medicul A. Erlenvein a adeverit urm?toarele: „Din momentul intr?rii lui în exerci?iul func?iunii, guvernatorul civil al Basarabiei a fost împov?rat necontenit cu diferite activit??i ?i, ca urmare a istovirii sistemului nervos, a suportat un atac de apoplexie, provocându-i o paralizie, din care cauz? nu poate mi?ca mâna dreapta"[1]. La 18 mai, general-maiorului I.M. Harting[2], sosit de la Hotin, i-a fost remis, în calitatea sa de ?ef militar al Basarabiei, urm?torul aviz dictat de suferindul Sturza: „Starea s?n?t??ii mele, dar, mai cu seam?, imposibilitatea de a mi?ca mâna dreapt?, paralizat?, m? împiedic?, de la un timp încoace, s? exercit func?ia de guvernator civil al Basarabiei, încredin?at? mie de împ?rat, ?i s? semnez acte. În acela?i timp, e cu neputin?? de presupus dac? m? voi îns?n?to?i în curând ?i dac? voi fi în puteri s? fac fa?? obliga?iilor puse în sarcina mea. Situa?ia în care m? aflu, expus? deja Excelen?ei Voastre ?i confirmat? prin certificatul eliberat de inspectorul Serviciului Sanitar din Basarabia, doctorul Erlenvein, poate s? opreasc? mersul treburilor ce ?in de competen?a guvernatorului civil. F?cându-mi datoria sfânt? de supus al Maiest??ii Sale Imperiale ?i fiind angajat s? evit ?i s? previn pe toate c?ile orice prejudiciu adus beneficiului statului, administr?rii publice, în cadrul provinciei încredin?at? mie de împ?rat, sunt pus în situa?ia extrem? s? adresez Excelen?ei Voastre, ca ?ef militar local, umila rug?minte de a binevoi, în virtutea acelea?i datorii de adev?rat fiu al patriei, s? lua?i în primire exercitarea func?iei de guvernator civil, conform instruc?iunilor ?i dispozi?iilor particulare, pân? la îns?n?to?irea mea sau pân? la o solu?ionare imperial? special?"[3].

A doua zi, Harting i-a raportat împ?ratului despre modificarea survenit? în conducerea de vârf a Basarabiei[4] ?i, drept urmare, în primele zile ale lunii august 1813, la Chi?in?u, a parvenit decretul imperial din 17 iunie 1813, expediat din localitatea silezian? Pietersweld, prin care s-a dat urm?toarea dispozi?ie: „Pentru ca aceast? regiune câ?tigat? recent, care necesit? organizare ?i o mai bun? protec?ie, s? beneficieze de o administrare potrivit? cu împrejur?rile de acolo, g?sesc de cuviin?? ca, pân? la numirea unui guvernator în regiunea Basarabia, func?ia respectiv? s? fie exercitat? de c?tre general-maiorul Harting, cumulând func?iile de guvernator militar ?i civil"[5]. Desemnat cu statut de interimar în postul de guvernator civil, general-maiorul Harting s-a aflat la cârma Basarabiei timp de trei ani. Pe parcursul guvern?rii sale, el ?i-a permis, în unele situa?ii, s? neglijeze legile locale, l?sate locuitorilor în virtutea Regulamentului privind constituirea administra?iei provizorii în Basarabia din 23 iulie 1812, dispunând s? fie aplicate cele ruse?ti, ignora statutul oficial al limbii române, acordat prin acela?i regulament. Concomitent, el a urm?rit scopul de a introduce tipul rusesc de administrare, în pofida faptului c? Alexandru I, prin decretul din 31 mai 1813, a ordonat: „În forma actual? de administrare a Basarabiei s? nu intervin? nici o schimbare pân? la emiterea unui decret"[6].

La 21 mai 1813, proasp?tul guvernator civil l-a pus în fruntea Direc?iei a III-a a Departamentului al II-a pe Lugovski, func?ionar rus[7]. Sporirea personalului Cancelariei Guvernatorului Civil al Basarabiei. Devenind guvernator civil, Harting a majorat num?rul func?ionarilor ru?i din cadrul Cancelariei Guvernatorului Civil al Basarabiei. La 1 august 1813, el a în?tiin?at Departamentul al II-lea despre urm?toarea sa decizie: „Având în vedere sporirea în ultimul timp a activit??ii Cancelariei Guvernatorului Civil al Basarabiei, din cauza sosirii ?i expedierii unui num?r mare de hârtii oficiale doar în limba rus?, comparativ cu perioada de odinioar?, când pe lâng? guvernatorul civil func?iona o cancelarie deosebit? de limba moldoveneasc?, ?i fiind num?rul actual de func?ionari insuficient pentru a face fa?? volumului mare de lucru, am considerat necesar s? angajez suplimentar în cancelarie doi func?ionari, pe Vito?evski ?i Pripaltov, care s? fie retribui?i anual fiecare cu suma de 500 de lei"[8]. În plus, i-a mai angajat pe Belklimov ?i Puha[9].

La 12 august 1813, în statele Cancelariei a fost încadrat în calitate de traduc?tor comisul Ianachi Scordeli, care poseda limbile greac?, român? ?i turc?[10]. În iunie 1816, tot personalul Cancelariei Guvernatorului Civil al Basarabiei era constituit doar din func?ionari alogeni[11]. Statul de func?ii din cadrul Cancelariei, prezentat rezidentului plenipoten?iar, A.N. Bahmetev, de c?tre Harting, imediat dup? intrarea în exerci?iul func?iunii a celui dintâi, nu con?ine nici o men?iune referitoare la existen?a Cancelariei Moldovene?ti a Guvernatorului Civil al Basarabiei. Prin urmare, pe parcurs, Harting a lichidat aceast? subdiviziune a Cancelariei Guvernatorului Civil. Printre angaja?ii Cancelariei, la 1816, se num?rau ?i trei traduc?tori: Litke (de francez? ?i german?), P. Repe (traduc?tor peste schem?) ?i Belklimov (de limba român?)[12]. Admonestarea ispravnicului Panait Catargi. Deoarece în cadrul administra?iei de la Chi?in?u, condus? de Harting, activau mul?i func?ionari ru?i, iar angaja?i ai ispr?vniciilor erau doar func?ionari români, cu unele excep?ii (bun?oar?, ispravnicul Satovski), s-au iscat disensiuni în ceea ce prive?te limba în care erau scrise actele oficiale. Un asemenea caz s-a produs în prima faz? a guvern?rii lui Harting. La 24 octombrie 1813, acest general de obâr?ie olandez?, adept al ?ovinismului rus, l-a admonestat pe ispravnicul ?inutului Greceni, Panait Catargi, din urm?torul motiv: „Departamentul I m-a informat c? Dumneavoastr? a?i înapoiat Departamentului patru decrete trimise spre executare din cauza c? nu cunoa?te?i limba rus? ?u nu ave?i nici traduc?tor, nici pisar rus. De?i pentru aceast? desconsiderare a dispozi?iilor date de conducere trebuie s? fi?i supus, conform legii, unei amenzi, eu, îns?, dorind ini?ial s? v? avertizez în privin?a acestei fapte, v? aplic o mustrare aspr? ?i v? poruncesc s? depune?i toat? str?duin?a pentru a respecta ordinele autorit??ilor. S? exercita?i permanent func?ia, în caz contrar, dup? cele întâmplate, ve?i fi neap?rat supus amenzii. Totodat?, v? atrag aten?ia c?, la fel ca ?i ceilal?i ispravnici, trebuie s? ave?i traduc?tor sau pisar rus"[13].

I.M. Harting obiectând Departamentului al II-lea. La 17 iunie 1813, generalul Harting a cerut explica?ii Departamentului al II-lea în leg?tur? cu urm?torul caz, pe care l-a interpretat de pe pozi?ii ?ovine: „În privin?a ordinului dat de mine privind repararea podurilor de peste lacurile Catlabug ?i Chitai, ispravnicul ?inutului Bender, Satovski, m? informeaz? c? Departamentul al II-lea i-a transmis acest ordin adjunctului s?u, ispravnicului moldovean, serdarul Vasilache, care, f?r? s?-i comunice con?inutul ordinului, l-a executat de unul singur". Indignat din motivul c? a fost neglijat func?ionarul rus, care, cu aere de st?pânitor, l-a coborât pe demnitarul moldovean, sub aspect ierarhic, pe o treapt? mai inferioar? decât a sa, Harting a cerut departamentului s?-i raporteze imediat „din ce cauz? porunca cu privire la repara?ia podurilor i-a fost dat? doar serdarului Vasilache, din moment ce el este adjunctul lui Satovski. Ei trebuie s? se informeze reciproc pentru a rezolva în comun problemele, ambii fiind în egal? m?sur? responsabili de ordinea din ?inut"[14].

Aducându-i la cuno?tin?? lui Harting, la 9 noiembrie 1813, c?, în conformitate cu obiceiul local, dup? expirarea unui an, sunt permuta?i func?ionarii ispr?vniciilor, consilierul Departamentului al II-lea, Matei Crupenschi, i-a propus pe urm?torii boieri s? preia, la 15 noiembrie, func?ia de ispravnic: în ?inutul Soroca - Panait Catargi, în locul lui Iordache Donici, ?i Manolache Vârnav, în locul lui Dimitrache Donici; în ?inutul Hotin - serdarul Vasilache, în locul lui Manolache Vârnav; în ?inutul Ia?i - ?tefan Râ?canu, în locul lui Ioni?? Iamandi; în ?inutul Hot?rniceni - Ioni?? Iamandi, în locul lui Constantin Rusu; în ?inutul Greceni - Ioan Cantacuzino, în locul lui Panait Catargi; în ?inutul Bender - Constantin Bodescu, în locul serdarului Vasilache[15]. Harting aprob? aceast? list? la 11 noiembrie 1813[16]. Remarc?m c? obiceiul local nu a fost aplicat ?i în privin?a lui Satovski, c?ruia la fel îi expirase anul de aflare în postul de ispravnic al ?inutului Bender. Mai mult decât atât, postul de vechil din ?inutul Bender îl de?inea, din ianuarie 1813, V.I. Satovski, fratele ispravnicului[17].

Întrucât C. Bodescu nu a acceptat postul ce i s-a propus, la 2 decembrie 1813, în locul lui a fost trimis s? exercite temporar func?ia de ispravnic al ?inutului Bender clucerul Apostolache Burda[18], care a ocupat acest post pân? în luna iulie 1814. În raportul din 7 iulie 1814 al Departamentului al II-lea, semnat de consilierul acestui departament, sp?tarul Iordache Buc??nescu, ?i prezentat lui Harting, se men?ioneaz? referitor la înlocuirea lui A. Burda: „Deoarece expir? termenul obi?nuit de exercitare a func?iei de ispravnic al ?inutului Bender de c?tre clucerul Apostolache Burda, în locul lui s? fie numit sulgerul Iordache Sala"[19]. Harting a încuviin?at propunerea. În realitate, de?i fusese instalat temporar, „termenul obi?nuit" de un an nu expirase pentru clucerul A. Burda. Pe de alt? parte, Departamentul al II-lea nici de aceast? dat? nu a ?inut cont de expirarea „termenului obi?nuit" de exercitare a func?iei de ispravnic al ?inutului Bender de c?tre Satovski. Evident, inten?ionat. ?i, b?nuim, din ordinul lui Harting, care ?tia prea bine c? în cazul lui Satovski nu se respect? legea local?. Chiar în proiectul de organizare a administra?iei civile a Basarabiei, întocmit în februarie 1814 din ordinul lui Harting, este specificat în aceast? privin??: „ispravnicii sunt schimba?i anual dup? obiceiul moldovenesc"[20].

Ca ?i în cazul cu serdarul Vasilache, între Satovski ?i sulgerul Sala s-au iscat neîn?elegeri. Prin adresa din 25 mai 1815, Departamentul al II-lea l-a în?tiin?at pe Harting despre urm?toarele: „În cadrul acestui guvern a fost audiat raportul din 3 mai al ispravnicului ?inutului Bender, Satovski, în care se spune: tovar??ul s?u, sulgerul Iordache Sala, i-a declarat în mod serios c? el, dup? rang, este mai mare decât Satovski. Necunoscând la ce clas? (a ierarhiei ruse - n.a.) poate fi atribuit sulgerul în raport cu ofi?erul rus, Satovski cere o asemenea informa?ie de la guvern"[21]. Având în vedere conota?ia politic? a conflictului ap?rut între ace?ti doi ispravnici, departamentul a decis: circumstan?ele în cauz? s? fie prezentate spre examinare lui Harting. Acesta a înclinat balan?a în favoarea lui Satovski: „Întrucât ispravnicul ?inutului Bender are rang rusesc, fiind de clasa a X-a (corespundea gradului militar de ?tab-c?pitan - n.a.) atunci el trebuie s? de?in? superioritatea în raport cu ispravnicul moldovean"[22]. A. Satovski ocupa postul de ispravnic al ?inutului Bender ?i la 31 iulie 1816[23]. Acuza?ie împotriva lui Matei Crupenschi. La 29 noiembrie 1813, Harting a dispus Departamentului I s? ia jur?mântul de exercitare a func?iei de la sp?tarul Iordache Buc??nescu, pe care l-a numit în locul banului Iordache Millo în calitate de serdar al ?inutului Orhei. În leg?tur? cu aceast? dispozi?ie, func?ionarii ru?i din cadrul Departamentului I, consilierul Leibin ?i expeditorul Levcenko, i-au raportat lui Harting, la 16 decembrie, c? M. Crupenschi i-a luat lui Buc??nescu jur?mântul la el acas?, f?r? s? anun?e departamentul. Cazul este lipsit de importan??, men?ionau raportorii, îns? Crupenschi face abuz de putere, ceea ce „influen?eaz? asupra func?ionarilor moldoveni de a se supune mai pu?in altor ?efi"[24]. Harting, evident, i-a cerut lui Crupenschi s?-i dea imediat explica?ii în privin?a acestei întâmpl?ri. Constat?m, deci, prezen?a unei atitudini ostile între func?ionarii moldoveni ?i cei ru?i.

Implicarea mitropolitului Gavriil B?nulescu-Bodoni în administrarea civil? a Basarabiei. Cunoscând îndeaproape particularit??ile ?i necesit??ile Basarabiei ?i „având grij? de interesele Rusiei"[25], dup? cum s-a exprimat cercet?torul Dimitrie ?ceglov[26], mitropolitul B?nulescu-Bodoni a socotit de datoria sa s? prezinte oficialit??ilor ruse considera?iile sale referitoare la modific?rile optative în organizarea administrativ? a Basarabiei. La 31 octombrie 1813, el i-a comunicat oberprocurorului Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, A.N. Goli?ân, c? nu poate privi „cu indiferen?? totul ce se întâmpl?" în provincie, din care motiv „este foarte necesar de a ameliora administrarea civil? de aici; mai cu seam?, este trebuincios un guvernator, care s? posede toat? informa?ia cu privire la problemele administr?rii civile, deoarece de calitatea administr?rii civile depinde, ?inând seama de aflarea la frontier?, ?i sporirea popula?iei în aceast? provincie, ?i sc?derea acesteia, prin urmare, ?i folosul sau prejudiciul pentru stat"[27]. Deci, „pentru binele acestei regiuni ?i ca interesul de stat ?i devotamentul fa?? de Imperiul Rus al popoarelor învecinate s? nu suporte pagube", mitropolitul a propus s? fie desemnat, f?r? întârziere, un guvernator civil capabil, adresându-i lui Goli?ân rug?mintea s? intervin? în aceast? privin??. Totodat?, B?nulescu-Bodoni l-a recomandat pe general-maiorul Ilie Catargi[28] pentru a fi numit în postul de guvernator civil al Basarabiei, caracterizându-l astfel: „Nu o singur? dat? am fost martor ocular al devotamentului s?u adev?rat fa?? de Rusia ?i interesele statale; am remarcat la el, având un comportament cinstit, capacitatea de a conduce aceast? regiune din toate punctele de vedere; pe lâng? aceasta, el cunoa?te limba locuitorilor de aici, întrucât face parte din boierii moldoveni de prim rang, fiind demult în supu?enia ?i serviciul Rusiei"[29]. Dup? cum l-a mai informat mitropolitul pe Goli?ân, la acea dat? I. Catargi exercita func?ia de comisar de frontier?, iar doi fii ai s?i, ofi?eri, ?i ginerele, în grad de general, erau înrola?i în armata rus?. Îns? guvernul imperial nu a ?inut cont de propunerea mitropolitului, men?inându-l în func?ie pe I.M. Harting.

D. ?ceglov a opinat urm?toarele referitor la guvernarea acestuia: „Noul guvernator s-a apucat cu o energie extraordinar? s? diriguiasc? regiunea ?i s? elimine abuzurile ce s-au înr?d?cinat în cadrul ei; dar activitatea lui energic? nu a adus provinciei nici un folos, deoarece aceast? activitate nu era pus? în concordan?? cu obiceiurile ?i firea locuitorilor. Versat insuficient în domeniul obiceiurilor ?i legilor locale, generalul Harting nega completamente existen?a lor ?i în activitatea sa administrativ? a început s? aplice legile ruse?ti contrar privilegiului confirmat de împ?rat"[30]. Dup? cum sus?ine Leon Casso, instalarea lui Harting în scaunul de guvernator civil n-a fost întâmpl?toare, ?i anume din considerentul c? „numirea unui om, care sta mai departe de boierii moldoveni decât Sturza, a fost determinat? nu numai de dorin?a guvernului de a avea un reprezentant mai energic la Chi?in?u, dar ?i de tendin?a v?dit? de a apropia administra?ia Basarabiei de sistemul întregului stat"[31]. Totu?i, într-un anumit sens, instalarea lui Harting a fost întâmpl?toare, ea producându-se ca urmare a propunerii pe care i-a f?cut-o acestuia Scarlat Sturza, la 18 mai 1813, de a-i prelua func?ia din cauza îmboln?virii sale. Împ?ratul Alexandru I, ale c?rui preocup?ri majore, în acest timp, erau orientate asupra ac?iunilor militare împotriva oastei napoleoniene ce se retr?gea, nu a f?cut altceva decât a acceptat recomandarea lui Sturza, îns? cu o oarecare rezerv?, acordându-i lui Harting statut de interimar, pe care acesta l-a de?inut pân? la demiterea sa.

Interven?ia unui grup de boieri pe lâng? Consiliul de Stat al Rusiei. La 29 ianuarie 1814, 22 de boieri au semnat o peti?ie adresat? Consiliului de Stat al Rusiei, în care au atras aten?ia acestui înalt for de pe Neva asupra agrav?rii situa?iei sociale în Basarabia din cauza cârmuirii ei de c?tre unele persoane cu interese mercantile. Au trecut 16 luni, declarau peti?ionarii, de când aceast? regiune (numit? gubernie în peti?ie), „afierosit? întru sloboda r?pirii iubitorilor de r?u câ?tig ocârmuitori s? tânguie?te supt giugul urm?rilor celor r?i ?i ai priincoasii împuternicirii a unora din slujba?ii ocârmuirii Basarabiei. Cea mai mare parte din boierii di aice, dip?rta?i cu totul de toati împ?rt??irile acestii ocârmuiri, sânt sili?i a r?mâne" numai ca privitori ai orânduielii ?i împil?rilor care se „pricinuiesc la toati treptili". Nenorocirile care cresc din zi în zi se datoreaz? „acelor optusprez?ce luni cari înc? nu erau trecuti dup? trahtaturile s?v?r?iti la Bucure?ti, iar pi di alt? parte din întâmpl?rile celor mai mari trebuin?i[32] cari opresc înalta st?pâniri di a ridica o os?bit? luari aminti ?i pentru închipuire alc?tuirii acestii p?r?i ?i în sfâr?it din lipsa di la împ?r?tescul scaun Împ?r?te?tii Sali M?riri cari urmeaz? dup? aceste mari întâmpl?ri. Drept aceia boierii de aici, încredin?a?i fiind pentru f?c?toare de bini ?i milostivitoare îngrijire a Împ?r?te?tii Sali M?riri c?tre p?mântul acesta, cu atât mai mult era dator ca s? p?zeasc? r?bd?ri, pentru c? s? ?tia s? nu aduc? cu jalobile lor vreo pricin? de ce mai mic? împotriva cuget?rii a norodului acestuia c?tr? buna cuno?tin?? a îngrij?rii cei iubitoare de omeniri a Monarhului, cari a binevoit a împreuna p?mântul acesta întru sfânta ocârmuire a schiptrului s?u. A?a dar fiind boieri s? hr?ne cu n?dejde, cari ?i acum urmeaz?, c? alta mai priincioas? vremi ?i întâmpl?ri vor aduce înlesniri spre a s? îndrepta a?ezare unei p?rinte?ti obl?duiri în gubernia aceasta ?i c? înc?pere r?lelor urm?ri se va dizr?d?cina ?i întâmpl?toarele nenorociri se vor îndrepta. Aceste cuget?ri vor fi ?inut întru t?ceri di boierii di aici, dac? înc?pere urm?rilor cari ave la început o înf??o?ari numai di r?ut??i particularnic? n-ar fi agiuns dup? aceasta a s? face ?i p?gubitoari ?i pricinuitoari de stric?ciuni împ?r?te?tilor folosuri. [...] Împ?r?teasca Sa M?riri, bini voind a ar?ta din început o dovad? a p?rinte?tii sali purt?ri de grij? pentru fericirea l?cuitorilor a p?mântului ad?ogit c?tr? st?pânirea sa, li-au d?ruit p?zire pronomiilor[33] celor vechi ?i au orânduit spre paza lor pi patriotul nostru" Sturza. Aceast? regiune, alc?tuit? în temeiul regulamentului semnat de Ciceagov, a fost dat? c?tre „voin?a celui iubitor de r?u câ?tig, a unuia anumi Crupenschi" ?i, pe parcurs, prevederile regulamentului au fost acoperite, c?ci toate „ramurile ocârmuirii erau îngreunate în fiin?a persoanii ace?tia ?i, mai ales, sumile de bani în toat? vreme aceasta era în rânduiala casii Sali ?i a întrebuin??rilor Sali. Iar? întrare veniturilor ?i cheltuielili ci s? face, în sfâr?it celi mai multi f?r? documenturi, cari documenturi ?i cnig?[34] cuprinz?toari a sumelor s-au f?cut dup? câteva luni la o os?bit? c?n??larie moldoveneasc? ce era lâng? gubernatorul Sturza.

Rânduire în boieri acelor cari erau mai înainti de deschidere guberniii spânzura[35] numai di voin?a acestuia ?i locurile ispravnicilor di la ?inuturi s? împar?? numai prin alegeri a numitului Crupenschi". În sfâr?it, a fost instituit Guvernul Regional al Basarabiei ?i „asuprita aceast? parti a locului" s-a bucurat, „îns? iar? înc?pere ce cumplit? a numitului Crupenschi". Îndat? dup? deschiderea acestei institu?ii, i s-a dat lui Crupenschi „obl?duire deparamentului al 2-lea ?i acest om mic?urat în patria sa ca di mai dinainte, întru cari alt? nu era nimic? decât un t?lmaci pi lâng? prez?den?i, a luat st?pânire sa finansul Basarabiei". Câ?tigând „sl?biciune oc?rmuitorului", Matei Crupenschi „nu întâmpina nici o împiedcari c?tr? împlinire iubirei sali de r?li câ?tiguri"[36]. El era „cunoscut întru ispitire slujbelor, slujind de când au venit o?tile pe lâng? prez?den?i ?i dup? aceasta pe lâng? gubernatorul Basarabiei"[37]. Dup? ce Sturza, din pricina bolii sale, a „luat ostafc?[ ]", mai declarau peti?ionarii, s-a dat dispozi?ie s? se „fac? ar?t?ri pentru persoanile ci s-au împ?rt??it la ostinelile slujbii ?i numai pi d-lui Crupenschi l-au prestavlisit[38]" ?i pe al?i câ?iva „dintru ai s?i pi cari însu?i au vrut s?-i adaug? în ar?tare ci s-au f?cut într-ascunsu ?i au r?mas uita?i persoane ci au slujit în celi mari locuri a Basarabiei".

Semnatarii peti?iei l-au învinuit pe Matei Crupenschi c? aducea pricinile[39] la el acas? ?i, schimbându-le „dup? voin?a sa, le încurc? din zi în zi ?i le aduce întru opriri". O asemenea închipuire de ocârmuire, adic? de împ?r?ire a slujbelor c?tre „oameni necredincio?i" ?i învrednicirea r?spl?tirilor c?tre persoane care „n-au avut meriton, au pricinuit c?tr? l?cuitorii Prin?ipatului Moldavii o nepriincioas? cugetari ?i mul?i dintru dân?ii ?i din rudeniile noastre ce erau gata s? s? muti în locul gubernii, aducând împreun? în destul? averi, au schimbat hot?rârile lor ?i au r?mas în patria lor. Însu?i locuitorii ci se afl? lâng? Prut arat? cugetile lor spre a fugi la Moldavia ca s? scapi di asprime oc?rmuitorilor p?mânte?ti, precum ?i ?i sati întregi au fugit pentru cari obl?duire de aici ari ?tiin?? întru acest chip, dar, în loc s? îndemni cu pl?cut? n?zuire norodului megia?it, pentru cari este cuprindere ?i enstruc?ioani ci s-au dat c?tr? gubernatorul ?i porunc? ca s? s? sileasc? spre înmul?ime l?cuin?ii gubernii, ocârmuirea aceasta au îndemnat s? s? întoarc? la Moldavie oamenii cari cu cuget?ri ca s? s? a?eze în Basarabia"[41]. Chiar dac? au ar?tat numai o parte din „r?lile urm?ri" care s-au f?cut în aceast? provincie, peti?ionarii au cutezat s? cear? atât pentru p?zirea „folosului haznelii" imperiale „de r?pire îndelungat?, cât ?i spre mântuire norodului de p?timiri", s? fie îndep?rtat M. Crupenschi din sfera administrativ? a Basarabiei, unde i s-au acordat împuterniciri gra?ie sl?biciunilor cârmuitorilor. Totodat?, ei au rugat s? fie numit în postul de guvernator un „om ispitit c?tr? dreptati ?i dip?rtat de interes", calit??i pe care, potrivit asigur?rilor ce le d?deau, le întrunea „sfetnicul boier de aici", general-maiorul Ilie Catargi, „patriotul nostru, cari, prin multile slujbili sali au câ?tigat iscusin?a ocârmuirii a pricinilor p?mânte?ti"[42].

Peti?ia a fost semnat? de urm?torii boieri: banul Dimitrie Râ?canu, paharnicul Ioan Rusul, paharnicul Nicolae Catargiu, stolnicul Matei Donici, Iordache Donici, Ioni?? Rusu, comisul ?tefan Râ?canu, medelnicerul Constantin Rusu, stolnicul Matei Râ?canu, clucerul Dimitrachi Donici, medelnicerul Lupu Ruset, Constantin Rusu, Iordache Râ?canu, Iancu Donici, Vasile Iamandi, stolnicul Manolache Vârnav, Ilie Rusu, Dinu Rusu, Iordache Rusu, N. Donici ?i Panait Catargiu.
A?adar, prin aceast? peti?ie, semnatarii ei au urm?rit scopul de a-l înl?tura de la cârma Basarabiei atât pe Matei Crupenschi, pe care l-au prezentat drept un element extrem de corupt, cât ?i pe Harting, de?i nu l-au nominalizat, propunând ca în calitate de guvernator s? fie desemnat Ilie Catargi, recomandat la aceast? func?ie, anterior, ?i de mitropolitul B?nulescu-Bodoni.
Dou? organe noi de poli?ie. În iulie 1814, Harting a informat Departamentul al II-lea c? organele poli?iene?ti din târgurile B?l?i ?i Otaci sunt instituite în baza regulamentului rusesc cu privire la poli?ie ?i acestor dou? organe noi le-a poruncit s? se conduc? de legile ruse?ti[43].

Necesitatea de traduc?tori.

Harting, în calitatea sa de pre?edinte al Adun?rii Generale a Departamentelor ale Guvernului Regional al Basarabiei, dar ?i cei trei consilieri ru?i din cadrul Guvernului Regional aveau necesitatea de a cunoa?te con?inutul unor acte scrise în limba român?, pe care le examina Adunarea General?. De aceea, la 20 iulie 1814, Harting a anun?at Adunarea General?: „Pentru a pune cap?t dificult??ilor pe care le întâmpin? Adunarea General? în cazul traducerii diferitor documente din limba moldoveneasc? în cea rus?, eu am ordonat Departamentului al II-lea ca func?ionarul de clasa a X-a Ianov, numit de mine în acest Departament în calitate de traduc?tor de limba moldoveneasc?, s? se ocupe, suplimentar, ?i în Adunarea General? de traducerea hârtiilor"[44]. Ispravnici ru?i. Pe parcursul guvern?rii sale, Harting a tins s? instaleze ru?i în ispr?vnicii.

Prin raportul din 12 ianuarie 1814, Departamentul al II-lea i-a comunicat lui Harting c? a executat ordinul de a-l transfera pe A. Satovski din postul de ispravnic al ?inutului Bender în cel de ispravnic al ?inutului Tomarova, în locul sulgerului Iordache Tudor, iar în calitate de ispravnic al ?inutului Bender l-a numit pe locotenent-colonelul în retragere Makarov[45]. Curând, îns?, la 23 ianuarie, Harting l-a în?tiin?at pe Satovski c? îl las? în postul de ispravnic al ?inutului Bender, iar pe Makarov l-a numit ispravnic al ?inutului Tomarova[46]. Pe data de 27 februarie 1814, principele A.B. Kurakin, care î?i avea sediul în ora?ul Tulcin, i-a expediat lui Hartihg urm?toarea dispozi?ie: „Comitetul de Cur??are din Basarabia[47], c?ruia i-am poruncit s? inspecteze cordoanele instituite la hotarul Basarabiei cu posesiunile turce?ti, mi-a raportat c? vigilen?a a fost remarcat? numai la ispravnicii desemna?i din rândul func?ionarilor ru?i. Moldovenii, îns?, având rude în posesiunile turce?ti, urm?resc doar interese personale, fiind indiferen?i cu totul fa?? de exercitarea dispozi?iilor date de ?efi de a contracara p?trunderea molimei în Basarabia. De aceea, rog Excelen?a Voastr? ca în posturile de ispravnic ale ?inuturilor care se învecineaz? cu posesiunile turce?ti s? fie numi?i dintre func?ionarii de încredere ru?i, iar moldovenii în nici un caz s? nu mai ocupe aceste func?ii în ?inuturile de frontier?. Despre aceast? dispozi?ie a mea i-am adus la cuno?tin?? Majest??ii Sale Imperiale"[48]. Iar Harting, la rândul s?u, a transmis-o spre executare, la 8 martie, Departamentului al II-lea[49].

„În virtutea dispozi?iei principelui Aleksei Borisovici Kurakin, cunoscut? deja departamentului", se men?ioneaz? în ordinul din 9 martie 1814 dat de Harting Departamentului al II-lea, au fost operate dou? remanieri în cadrul ispr?vniciilor: consilierul titular ?ivinski, func?ionar în Cancelaria Guvernatorului Civil al Basarabiei, a fost numit în calitate de ispravnic al ?inutului Ia?i[50], în locul slugerului Ciuhureanu, iar secretarul gubernial Andrei Nepeipivo, care, aflat la Chi?in?u, nu de?inea nici un post, - în calitate de ispravnic al ?inutului Codru, în locul serdarului Pavel M?c?rescu[51]. Printr-un alt ordin, emis tot la 9 martie 1814, Harting l-a înlocuit pe ispravnicul ?inutului Greceni, Ioan Cantacuzino, cu func?ionarul rus Ivan Marcenko, motivând astfel: „Func?ia de ispravnic al ?inutului Greceni implic? multe obliga?ii foarte dificile ce ?in de transportarea proviziilor ale statului, livrarea lemnelor sau a stufului în Ismail ?i satisfacerea altor cerin?e, înaintate de c?tre unit??ile militare, obliga?ii care cu mult mai bine le poate executa un func?ionar rus, cu experien??"[52].

La 5 aprilie 1814, Kurakin i-a comunicat suplimentar lui Harting în privin?a dispozi?iei sale de a numi ru?i în fruntea ispr?vniciilor: „În ?inuturile de frontier? în care, potrivit dispozi?iei mele, D-voastr? a?i numit func?ionari ru?i ca ispravnici, nu trebuie s? fie îndep?rta?i boierii moldoveni ?i mo?ierii locali de la participarea la administrarea civil? intern? în cadrul ?inuturilor, conform obiceiurilor moldovene?ti, dup? cum este prev?zut în dispozi?iile amiralului Ciceagov cu privire la constituirea regiunii Basarabia, confirmate de împ?rat"[53]. Acordându-li-se atribu?ia de ispravnic, func?ionarii ru?i au solicitat s? dispun? de pisari ru?i. La 8 martie 1814, ispravnicul ?inutului Tomarova, Makarov, care î?i avea sediul în târgul Reni, i-a comunicat lui Harting c? nu reu?e?te s? fac? fa?? tuturor sarcinilor, în situa?ia când ispr?vnicia, purtând o coresponden?? intens?, avea în state un same?, care executa lucr?rile de secretariat în limba român?. Din aceast? cauz?, sublinia el, este stringent? nevoie de un pisar rus[54]. Dând curs solicit?rii lui Makarov, Harting imediat a dispus Departamentului al II-lea s? stabileasc? salariu pentru un pisar rus în acest ?inut[55].
Rug?mintea de a-i pune la dispozi?ie un pisar rus i-a adresat-o lui Harting, la 7 mai 1814, ?i ispravnicul ?inutului Greceni, Marcenko, a c?rui re?edin?? se afla în satul Frumoasa[56].

Desemnându-l, în iunie 1814, pe Aleksei Somov, fost poli?maistru al ora?ului Ismail (noiembrie 1812- iunie 1814), în func?ia de ispravnic al ?inutului Hotin (care, dup? tradi?ie, se numea pârc?lab), Harting i-a insuflat urm?toarele: „Dumneavoastr?, în calitate de ofi?er rus, trebuie s? fi?i primul ispravnic, iar tovar??ul Dumneavoastr?, serdarul Vasilache, - cel de-al doilea ispravnic"[57]. La 17 iulie 1814, A. Somov i-a relatat de la Briceni lui Harting c?, intrând în exerci?iul func?iunii de pârc?lab al ?inutului Hotin, a g?sit multe activit??i ale Pârc?l?biei într-o mare del?sare, f?r? nici o ordine proprie cancelariei, iar un ?ir de ordine ale departamentelor neexecutate, întrucât acestea erau scrise în limba rus?, în timp ce „Pârc?l?bia nu are oameni pricepu?i de a redacta în ruse?te"[58].

Unii func?ionari moldoveni din cadrul ispr?vniciilor d?deau dovad? de nesupunere fa?? de ispravnicii ru?i. La 1 iulie 1814, ispravnicul ?inutului Codru, Nepeipivo, i-a raportat din târgul Leova lui Harting în privin?a same?ului[59] Ioan T?utu c? nu-i d? ascultare pe linie de serviciu, c? a plecat la Chi?in?u f?r? s?-l pun? la curent ?i, revenind de acolo, f?r? s? i se prezinte, adun? de la oameni informa?ii ?i îi îndeamn? s? înainteze reclama?ii împreun? cu c?l?ra?ii. Imediat dup? numirea sa ca ispravnic, mai semnala Nepeipivo în raportul s?u, same?ul T?utu l-a tratat cu ur?. De?i poruncise ca T?utu s? fie luat sub paz?, Departamentul al II-lea l-a scutit de aceast? pedeaps?[60]. Peste scurt? vreme, Ioan T?utu a fost demis din func?ie. Prin ordinul din 31 august 1814, Harting l-a desemnat în postul de ispravnic al ?inutului Soroca pe func?ionarul de clasa a VI-a Andrei N. Pizani, în locul c?pitanului Minozzi[61], care ob?inuse gradul militar fiind angajat în serviciul Rusiei.

În raportul din 10 septembrie 1814, trimis Departamentului al II-lea, Somov a consemnat c?, activând în cadrul comisiei create în vederea cercet?rii cazurilor de trecere clandestin? a vitelor peste hotar, el a depus eforturi mari pentru a institui ordinea în desf??urarea tuturor activit??ilor. Dezordinea, dup? p?rerea lui, era cauzat? „de lipsa unui secretar ?i al pisarilor ru?i", constatând ca fiind insuficient? prezen?a doar a doi copi?ti de limba român? pe lâng? same?ul moldovean ?i a unui traduc?tor, care redacta actele în ruse?te. Aceast? situa?ie, men?iona el, l-a determinat s? dispun? angajarea unui traduc?tor ?i a unui con?opist sau ?ef de birou care s? men?in? ordinea în cancelarie ?i s? întocmeasc? actele în limba rus?, precum ?i a patru copi?ti (doi de limba rus? ?i doi de român?). Departamentul a transmis spre examinare acest raport lui Harting[62].

În urm?torul raport expediat lui Harting, Somov i-a comunicat: „De?i am g?sit în fiece ocol al ?inutului câte doi ocola?i moldoveni, dintre care unii cu totul sunt analfabe?i, aceasta fiind cauza neglijen?ei ?i neexecut?rii prompte a dispozi?iilor, eu am fost nevoit, cu scopul de a îndeplini mai rapid ordinele date de Excelen?a Voastr? ?i decretele emise de c?tre departamente, s? numesc câte un rus, dintre ofi?erii în retragere, ca loc?iitori, pe lâng? fiecare ocola? moldovean, mai cu seam? în ocoalele situate lâng? Prut ?i hotarul pe uscat, cu atât mai mult c? odinioar?, în temeiul legilor moldovene?ti, ocola?ii erau foarte pu?in instrui?i în privin?a slujbei, pe când acum lor li se cere s? activeze în virtutea legilor ruse?ti, ?i anume: s? întocmeasc? diferite tabele, inventare, anchete, precum ?i alte informa?ii pe care s? le prezinte f?r? întârziere. Ca s? nu se produc? uneori întreruperi în activit??i, îndr?znesc s? cer voie s? permite?i ocola?ilor s? ia în interes de serviciu, în limitele ocolului s?u, câte doi cai de la locuitori pentru a se deplasa de la un sat la altul". Harting ?i-a dat acordul ca ocola?ii s? ia cai de la s?teni[63].

Prin adresa din 22 decembrie 1814, expediat? din târgul C?u?eni, unde se afla sediul Ispr?vniciei ?inutului Bender, ispravnicul Satovski i-a solicitat lui Harting s? desemneze un pisar rus, cu un salariu de 750 lei anual, propunându-l în aceast? func?ie pe func?ionarul Kostenko[64]. Harting a rezolvat în mod favorabil cererea lui Satovski[65]. Deoarece o parte din coresponden?a oficial? se purta în limba rus?, îns??i ispravnicii români, impu?i de aceast? situa?ie, solicitau s? fie numi?i pisari ru?i în cadrul ispr?vniciilor. Astfel, la 21 februarie 1815, ispravnicul ?inutului Hot?rniceni, serdarul Pavel M?c?rescu, desemnat în acest post la 28 ianuarie 1815[66], i-a scris lui Harting, din târgul Gura Galbenei, unde se afla sediul ispr?vniciei: „Este necesar un pisar rus, din cauza c? acum, în ?inutul Hot?rniceni, sunt stabili?i coloni?ti din ducatul Var?oviei, în privin?a c?rora ispr?vnicia raporteaz? în limba rus? Excelen?ei Voastre, precum ?i altor institu?ii ?i persoane. Tot în ruse?te comunic? ?i cu militarii încartirui?i în satele ?inutului"[67]. Deoarece lucr?rile de scriere în limba rus? din cadrul ispr?vniciei le executa, de la 15 noiembrie 1814, func?ionarul de clasa a XIV-a Burenkov, Pavel M?c?rescu l-a rugat pe Harting s?-l confirme pe acesta în postul de pisar[68].

La 30 martie 1815, Departamentul al II-lea, apoi ?i Harting au aprobat raportul ispravnicului ?inutului Codru, Nepeipivo, de a-l numi în calitate de same? pe func?ionarul rus Tromsin, în locul lui Ciombul, demisionat pe motiv de boal?[69]. ?i ispravnicul ?inutului Greceni, Marcenko, voind la fel s? dispun? de pisar rus, i-a cerut lui Harting, la 23 aprilie 1815, s? fie introdus în schem? salariu pentru aceast? func?ie[70]. Prin raportul din 31 mai 1815, expediat din târgul F?le?ti, ispravnicii ?inutului Ia?i, Ioan Dicescu ?i ?ivinski, i-au relatat lui Harting: „Dispozi?iile conducerii guberniale trimise ispr?vniciei, precum ?i adresele parvenite din partea organelor de poli?ie ale regiunii Basarabia sunt redactate, în general, în limba rus?, cu excep?ia unor porunci scrise în moldovene?te, date foarte rar de c?tre Direc?ia Judiciar? a Departamentului I. Dar ispr?vnicia nu dispune de cancelarie rus? pentru a executa aceste dispozi?ii, din care motiv ea este impus? de situa?ie s? înainteze Excelen?ei Voastre spre examinare chestiunea privind desemnarea în cadrul ei a unui pisar ?i a doi func?ionari de cancelarie pentru a redacta actele în limba rus?"[71]. Harting aprob? aceast? solicitare a ispravnicilor ?inutului Ia?i.
---------------------------------------------------------------------------------
[1] ANRM, F. 5, inv. 2, d. 1, f. 5.
[2] Despre I.M. Harting vezi în capitolul Note biografice.
[3] Ibidem, f. 2.
[4] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 80, f. 815v-816.
[5] ANRM, F. 5, inv. 2, d. 1, f. 23; ANRM, F. 22, inv. 1, d. 788, f. 3; ANRM, F. 205, inv. 1, d. 4, f. 2; ????? ???????????? ?????????? ?????? ???????? ????????, ???????, 1902, ??? II, p. 35.
[6] ?????? ???????? ??????? ?????????? ???????, ?.-?????????, 1830, ??? XXXII, nr. 25393, ?. 574-575.
[7] ANRM, F. 5, inv. 3, d. 1, f. 2-4; ANRM, F. 2, inv. 1, d. 80, f. 847.
[8] ANRM, F. 5, inv. 1, d. 1, f. 310v-311.
[9] Ibidem, f. 314.
[10] Ibidem, f. 430.
[11] ANRM, F. 17, inv. 1, d. 15, f. 19-20.
[12] Ibidem.
[13] ANRM, F. 5, inv. 3, d. 3, f. 319.
[14] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 80, f. 1090v-1091.
[15] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 25-26.
[16] Ibidem, f. 27.
[17] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 12.
[18] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 31.
[[19]] Ibidem, f. 129.
[20] ??????? ????????????? ?????????? ??????????????? ????????, ??? III, p. 121.
[21] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 241.
[22] Ibidem, f. 242.
[23] ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, f. 55v.
[24] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 35.
[25] ?. ??????, ??????? ??????????? ???????? ? ??????????? ?????????? ??????????, în „??????????? ???????????? ?????????", 1902, nr. 17, ?. 365.
[26] Despre D. ?ceglov vezi în capitolul Note biografice.
[27] ?. ??????, op. cit., p. 365.
[28] Despre Ilie Catargi vezi în capitolul Note biografice.
[29] ?. ??????, op. cit., p. 366.
[30] Ibidem, p. 366-367.
[31] ?.?. ?????, ?????? ?? ????? ? ??????????? ???????????? ???????, ??????, 1913, ?. 206.
[32] Cauzate de campania lui Napoleon.
[33] Pronomie – privilegiu.
[34] ????? – carte, registru.
[35] Depindea.
[36] Buletinul Societ??ii Istorico-Literare din Chi?in?u „B.P. H?jdeu", Chi?in?u, 1922-1923, vol. I, p. 252-254.
[37] Ibidem, p. 254-255.
[38] Ostafc? (de la cuvântul rusesc ????????) – demisie.
[39] Prestavlisit (rusism) – a prezenta; a propune.
[40] Pricin? – act în care este consemnat? hot?rârea luat? într-un proces.
[41] Buletinul Societ??ii Istorico-Literare din Chi?in?u „B.P. H?jdeu", p. 255-256.
[42] Ibidem, p. 256.
[43] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 117.
[44] ANRM, F. 5, inv. 2, d. 69.
[45] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 57.
[46] Ibidem, f. 61.
[47] În ruse?te: ???????????? ????????????? ???????.
[48] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 85.
[49] Ibidem, f. 86.
[50] La 21 martie 1814, ?ivinski i-a raportat lui Harting c? el a sosit în târgul F?le?ti pe data de 20 martie ?i a intrat în exerci?iul func?iunii (ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 100).
[51] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 87.
[52] Ibidem, f. 84.
[53] Ibidem, f. 231.
[54] Ibidem, f. 91.
[55] Ibidem, f. 92.
[56] Ibidem, f. 111.
[57] Ibidem, f. 114.
[58] Ibidem, f. 134.
[59] Same? - func?ionar administrativ, care îndeplinea func?ia de contabil, casier strâng?tor de biruri pe ?inut.
[60] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 122-123.
[61] Ibidem, f. 148.
[62] Ibidem, f. 163-164.
[63] Ibidem, f. 159-160.
[64] Ibidem, f. 198.
[65] Ibidem, f. 202.
[66] Ibidem, f. 211.
[67] Ibidem, f. 225.
[68] Ibidem.
[69] Ibidem, f. 228-229.
[70]Ibidem, f. 234.
[71] Ibidem, f. 258. footer