Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Remus Tanasa   
Duminică, 24 Martie 2013 19:35
Remus Tanas?, art-emisSavantul Nicolae Iorga a avut un rol important în via?a politic? a ??rii, activismul s?u izvorând din misiunea social? ?i moral? pe care considera c? o are de îndeplinit fa?? de poporul român. Profesor la Universitatea din Bucure?ti, post ocupat prin concurs în 1894 la doar 24 de ani, membru corespondent al Academiei Române, redactor-?ef la reviste patriotice precum „Neamul Românesc", lider al Partidului Na?ionalist-Democrat, Iorga a fost ales membru în Parlament, aproape f?r? întrerupere, pân? la sfâr?itul vie?ii înc? din anul 1907. Pentru ilustrul om de cultur?, a participa la marile probleme ale epocii, a lua atitudine activ? fa?? de ele era o îndatorire civic? elementar?. Iar în anii premerg?tori primei conflagra?ii mondiale, problema principal? a regatului Românei erau fra?ii din Basarabia, Bucovina ?i din Transilvania. Iat? ce declara Iorga în 1917 în Parlamentul României: „Este ast?zi în România o singur? chestiune, toate celelalte sunt numai ajut?toare pentru dânsa: chestiunea liber?rii teritoriului na?ional, chestiunea revan?ei noastre biruitoare [...]. Singura chestiune care trebuie imediat rezolvat?, prin bra?ele unite ale noastre ?i ale fra?ilor de peste hotare, e a dreptului românimii de a se impune ca st?pâni în orice col? al p?mântului pe care l-a locuit".

Marele istoric ?i c?rturar, Nicolae Iorga, fiind con?tient de necesitatea istoric? a unirii tuturor românilor într-un singur stat na?ional, afirma: „Nimeni nu creeaz? hotare, care s? r?mâie pentru totdeauna, decât numai dac? este o garan?ie de suflet în dosul fiec?rei cuceriri, a fiec?rei întregiri".

Pentru marele istoric sensul vie?ii este conferit omului de gradul în care acesta s-a implicat în lupta pentru triumful drept??ii. De aceea, îndreptându-?i privirea la tragedia românilor obliga?i s? lupte în Primul R?zboi Mondial sub steag str?in ?i mai ales pentru interese str?ine, fie în cadrul trupelor habsburgice, fie a celor ?ariste, Iorga este de neclintit în idealul s?u: „Cred în dreptate! Cred c? f?r? dreptate, via?a n-are nici o valoare, ci singurul lucru care-i creaz? vie?ii o valoare este dreptatea, pe care o reprezint?, pe care o apar? cineva ?i în biruin?a c?reia crede". A?adar, dorin?a de ieri ?i de ast?zi a românilor de a se reg?si într-un singur stat, na?ional ?i unitar, era pentru c?rturar un act de dreptate na?ional? în virtutea credin?ei implacabile c? fiecare popor are dreptul la o via?? liber?, independent? ?i suveran?. Glasul s?u, atunci când se adresa fra?ilor din Banat, din Transilvania, din Bucovina ?i din Basarabia, este la fel de viu ast?zi ca ?i în perioada anilor dinaintea Primului R?zboi Mondial: "?i s? ?ti?i c? urma?ii vo?tri, în ciuda tuturor puterilor lumii, sub acest steag (românesc) pe care în ne?tiin?a, în durere ?i în întuneric voi l-a?i în?l?at, desf??urat ?i sfin?it, vor fi to?i împreun?".

Pentru ilustrul c?rturar, realizarea unirii na?ionale nu se poate face decât prin intermediul întregii na?iuni ?i nicidecum printr-o ceat? de exalta?i sau numai cu armata. „Când o societate întreag? este în stare s? înlocuiasc? o armat? – ?i a?a era societatea de la 1859 - ei, bine, se poate zice c? societatea aceasta are tot atâta putere cât o societate contemporan?, sprijinit? pe cea mai puternic? armat?: sunt solda?ii, fiecare, ai idealului lor". Iorga este con?tient c? dezideratul unirii na?ionale este posibil în condi?iile existen?ei unui stat func?ional, cu administra?ie ?i armat? bine puse la punct, îns? factorul decisiv al reu?itei este „inima cald?, voin?a nezguduit?, pornirea fr??easc? spre concordie, uciderea în constiin?a fiec?reia dintre noi, a acelui demon mai r?u decât to?i demonii, care este grija intereselor proprii ?i satisfacerea propriei vanit??i". Iar moralizarea unei societ??i - afirma c?rturarul - se face „nu coborând pe oamenii trecutului dup? interesele zilei de ast?zi, ci silind pe oamenii de ast?zi s? munceasc? pentru a se ridica la în?l?imea oamenilor trecutului". De aceea Iorga condamna falsurile idealuri ale "unei clase politice de uzurpa?ie, împèrti?? de form? în partide, prin care se putea plimba în voie orice ambi?ie ?i orice interes". Dealtfel luptele politice ale vremii erau descrise de istoric ca „simple certuri de familie, lupta câinilor în jurul unui os. Ele (partidele) se ceart? pentru c? fiecare voie?te s? stea la putere ?i s? se ghiftuiasc? cât mai mult timp, dar se în?eleg de minune când e vorba s? ?in? poporul în robie politic? ?i economic?"! Concluzia, pentru Iorga, era unanim?: "adeseori, cel mai focos orator e cel mai pu?in gata s? fac? pentru ?ar? ?i neamul s?u cel mai simplu sacrificiu".

Iorga nu dorea dreptatea doar pentru poporul român, ci ?i pentru na?iunile vecine; el respinge categoric orice ofert? care se face României ?i care vizeaz? teritorii nelocuite în majoritate de români: „orice român, care tr?ie?te pe lumea aceasta ?i nu-?i închipuie c? un stat e lag?rul de unde se poate porni la jaf în toate direc?iile (...), va r?spunde acestei oferte de cine ?tie ce , cum am raspuns to?i la oferta vienez?, de a ni se da, de la sârbi, valea Timocului. Pirateria politic? se face, de secole, în jurul nostru, ea s-a f?cut ?i în dauna noastr?, de jur împrejur, dar noi n-o facem, nu e genul nostru, nu e chemarea noastr?, nu e obiceiul nostru".

Politicienii din perioada interbelic? prea pu?in au încercat s? le "vorbeasc?" fra?ilor din Basarabia, iar în fatidicul an 1940, când URSS-ul a r?pit teritoriul cuprins între Nistru ?i Prut, clasa noastr? politic?, în frunte cu regele Carol al II-lea, prin lipsa unei reac?ii ferme, a dovedit c? soarta românilor basarabeni le este indiferent?; aceea?i indiferen?? au manifestat-o ?i fa?? de românii din Ardeal care în acela?i an 1940 au fost l?sa?i neap?ra?i în fa?a dorin?ei revan?arde a guvernului maghiar condus de amiralul Horthy.

Revenind la românii basarabeni, putem afirma, c? dac? ast?zi idei aberante, fabricate la Moscova (precum existen?a unei limbi ?i a unui popor moldovenesc), au larg? r?spândire în societatea din Republica Moldova, acest fapt nu este decât consecin?a indiferen?ei ?i tr?d?rii politicienilor din 1940.

Înc? odat? Iorga avea dreptate: „E atât de lucru, chiar dup? ce vom fi în mun?ii Maramure?ului ?i vom oglindi steagurile noastre în apele Tisei încât nu o genera?ie, ci genera?ii întregi vor trebui s? munceasc?". Aceast? afirma?ie de?i se refer? la Tranilvania, este cât se poate de valabil? ast?zi în ceea ce prive?te Republica Moldova; anii de unitate na?ional?, 1918-1940, nu au fost de ajuns ca atunci când românii din Republica Moldova s-au eliberat de sub jugul rusesc la 27 august 1991, s? fie posibil? unirea celor dou? state române?ti într-o singur? ?ar?. Oamenii prezentului ?i cei ai viitorului, din România ?i din Republica Moldova, al?turi de românii din Bucovina de Nord ?i Bugeac, vor trebui s? colaboreze ?i s? munceasc? asiduu, asemeni lui Nicolae Iorga, pentru ca dup? multe decenii, to?i românii s? se bucure din nou de România „Dodoloa??"!

Pentru cedarea Basarabiei responsabilitatea îi revine regelui Carol al II-lea al României, care nu a avut curaj s? ?in? piept ru?ilor. Dup? ultimatumul URSS, Consiliul de Coroan? a fost convocat de dou? ori pe parcursul zilei de 27 iuniei 1940 pentru a decide soarta Basarabiei. La cea de a doua ?edin??, 19 din 26 membri au votat pentru cedarea Basarabiei, iar ?ase, printre care ?i Nicolae Iorga, au chemat la lupt? ?i la ap?rarea p?mântului str?mo?esc. „Odat? cu tine mor înc? o dat? to?i mor?ii t?i", afirmase cândva Iorga. Noi vom muri, dup? noi se vor na?te ?i vor muri mul?i, îns? atât timp cât va exista neamul românesc, Basarabia va r?mâne leag?n autentic al civiliza?iei române?ti. footer