Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Dinu Po?tarencu, Chi?in?u   
Luni, 18 Martie 2013 13:59
Prof. univ. dr. hab. Dinu Po?tarencu, art-emis
Manifestând interes fa?? de istoria Basarabiei, vom cunoa?te cu adev?rat destinul dramatic al acestei provincii române?ti.

Cuvânt introductiv

În secolul al XIX-lea, numit secolul na?ionalit??ilor, ca urmare a mi?c?rilor general europene de transform?ri multiple de ordin politic, social, economic, cultural, ideologic, s-au desf??urat procesele de formare a na?iunilor din Europa. În contextul acestor procese de modernizare a societ??ilor europene s-au cristalizat limbile literare na?ionale. ?i societatea româneasc?, dominat? de factorul na?ional, s-a încadrat în cuprinsul acestor transform?ri ce se derulau pe b?trânul continent, rezultând procesul istoric de formare ?i afirmare a na?iunii române, epoca modern?, concomitent, reprezentând etapa superioar? a evolu?iei limbii române ca limb? de cultur?. Încorpora?i cu for?a, la 1812, în componen?a Imperiului Rus, românii basarabeni au fost izola?i, în decursul celor peste 100 de ani de înstr?inare, de partea poporului român care edifica statul unitar modern ?i, astfel, au fost lipsi?i de posibilitatea de a se încadra în procesul lingvistic ?i literar al întregului neam românesc. În plus, ei au fost priva?i de ?coli cu predarea în propria limb?, de pres? na?ional? (cu excep?ia a câtorva publica?ii periodice efemere editate la începutul secolului al XX-lea). De?i erau b??tina?i ?i majoritari în limitele provinciei, limba lor nu avea acces legal în via?a public?. În aceste circumstan?e, pu?i sub t?v?lugul rusific?rii ?i ignoran?ei, românii basarabeni au stagnat, pe parcursul domina?iei ?ariste, sub aspect cultural, limba român? în Basarabia nedispunând de condi?iile necesare de a evolua.
Bazându-ne pe un bogat material extras din diverse publica?ii ?i surse de arhiv?, ne-am propus s? elabor?m acest studiu, în ale c?rui pagini s? scoatem în relief calvarul prin care a trecut limba român? în Basarabia sub regimul acvilei bicefale.

Lansându-l în circuitul istoriografic, aten?ion?m, totodat?, eventualii cititori c? prezentul studiu, cu regret, nu este definitivat. Ca urmare a unor circumstan?e, n-am reu?it s? trat?m toate capitolele preconizate, ?i anume cele referitoare la func?ionarea limbii române în biseric? ?i justi?ie, viziunea istoriografiei sovietice moldovene?ti asupra form?rii a?a-numitei „limbi literare moldovene?ti" etc. Nutrim speran?a c? într-un viitor apropiat vom oferi publicului cititor o edi?ie nou?, ad?ugit? substan?ial.

Func?ionarea limbii române în sistemul administrativ al Basarabiei. Dou? limbi oficiale

La 16/28 mai 1812, în incinta Hanului lui Manuc-bei din Bucure?ti, a fost semnat tratatul de pace dintre Rusia ?i Turcia, prin care s-a pus cap?t R?zboiului ruso-otoman din anii 1806-1812. În conformitate cu stipula?iile acestui tratat, teritoriul Principatului Moldovei a fost scindat în dou?, partea dintre Prut, Nistru ?i Marea Neagr? al principatului fiind încorporat? în Imperiul Rus. Raptul acestei p?r?i integrante a spa?iului geografic na?ional al poporului român - un patrimoniu inalienabil - a fost o consecin?? a politicii expansioniste promovat? consecvent în zona M?rii Negre de c?tre cercurile imperialiste ale Por?ii Otomane ?i Imperiului Rus.
Ca urmare a ratific?rii tratatului de c?tre suveranii ambelor imperii, în ziua de 2/14 iulie 1812, la Bucure?ti, s-a produs schimbul instrumentelor de ratificare. Din aceast? zi, în decurs de trei luni, Rusia urma s?-?i evacueze for?ele armate din Principatele Române ?i, pe data de 2 octombrie 1812, s? sisteze activitatea administra?iei militare de ocupa?ie pe care o instalase aici în timpul r?zboiului.
La 23 iulie 1812, comandantul-?ef al armatei ruse de la Dun?re, amiralul P.V. Ciceagov[1], care, prin împuternicirile ce i-au fost acordate de împ?rat, reprezenta oficialit??ile de la Sankt Petersburg, a semnat Regulamentul privind constituirea administra?iei provizorii în Basarabia - primul act legislativ rus referitor la partea amputat? a Principatului Moldovei. Prin acest regulament, autorit??ile imperiale ruse de ocupa?ie au stabilit denumirea oficial? a teritoriului românesc încorporat în mod abuziv – regiunea Basarabia.
Tot la 23 iulie 1812, P.V. Ciceagov l-a numit în postul de guvernator civil al provinciei române?ti anexate pe Scarlat Sturza, fost boier moldovean, stabilit, din 1792, în Rusia ?i devotat autocra?iei acestui stat, pe care amiralul îl luase cu sine „din interese politice"[2]. Învestindu-l în func?ie, comandantul-?ef i-a remis primului diriguitor al Basarabiei Regulamentul din 23 iulie 1812.
Articolul 19 din capitolul Cu privire la administra?ia civil? al regulamentului stipula: „Actele se vor întocmi în limbile rus? ?i moldoveneasc?"[3].
A?adar, conform Regulamentul din 23 iulie 1812, în sistemul administrativ al Basarabiei urmau s? func?ioneze oficial dou? limbi: rus? ?i moldoveneasc? (recte, român?).

Func?ionari aloglo?i în timpul administr?rii lui Scarlat Sturza

Potrivit prevederilor Regulamentul din 23 iulie 1812, guvernatorul civil al Basarabiei avea obliga?ia s? se ocupe de alegerea func?ionarilor atât pentru cancelaria sa, pe care trebuia s-o organizeze neîntârziat, cât ?i pentru desemnarea în posturile din cadrul celor dou? departamente ale administra?iei civile care aveau s? fie deschise[4]. Învestit, Scarlat Sturza pleac? de la Bucure?ti la Ia?i, unde sose?te anterior zilei de 6 august. Aici, el prezint? Divanului Moldovei ordinul emis de Ciceagov despre desemnarea sa în calitate de guvernator civil al teritoriul dintre Prut ?i Nistru, anexat la Rusia[5]. Iar prin adresa din 13 august 1812, comandantul-?ef i-a adus la cuno?tin?? senatorului V.I. Krasno-Mila?evici, pre?edinte al Divanurilor Moldovei ?i ??rii Române?ti, c? a considerat necesar ca Sturza, pân? la evacuarea for?elor militare ruse din Principatele Române, s? asiste în Divanul Moldovei, iar în exerci?iul func?iunii încredin?ate lui s? intre ulterior[6]. La 21 august 1812, Sturza i-a raportat din Ia?i amiralului Ciceagov: „În baza instruc?iunii ce mi-a?i dat-o, de a trece la selectarea func?ionarilor pentru cancelaria subordonat? mie în calitate de guvernator civil al regiunii Basarabia, recent încorporat?, V? prezint spre examinare ?i aprobare lista posturilor ?i a func?ionarilor"[7]. În leg?tur? cu selectarea func?ionarilor, Sturza a intervenit pe lâng? Krasno-Mila?evici. Odat? cu expirarea termenului de administrare comun? a principatelor, îi comunica el la 21 septembrie, inten?ionez s? plec la Chi?in?u în vederea organiz?rii administra?iei regiunii recent dobândite. Dar lipsa func?ionarilor necesari pentru executarea lucr?rilor îmi creeaz? dificult??i". Din acest motiv i-a cerut permisiunea s? angajeze func?ionarii în privin?a c?rora, având consim??mântul lui Ciceagov, convenise cu el anterior „s?-i ia cu sine la Chi?in?u"[8]. Ca urmare, la sfâr?itul lunii septembrie 1812, dup? cum a relevat Alexis Nacco, fiind „suprimat? administra?ia civil? de pe lâng? comandantul-?ef al armatei ruse de la Dun?re, func?ionarii care formau personalul cancelariei acestuia au fost numi?i în func?ii noi din regiunea Basarabia"[9].

În ora?ul de pe malul Bâcului se afla interpretul Colegiului Afacerilor Externe al Rusiei, Mila?evici, încadrat în statele pre?edintelui Divanurilor Moldovei ?i ??rii Române?ti ca revizor, c?ruia, la 25 septembrie, Krasno-Mila?evici i-a poruncit s?-i acorde ajutor lui Sturza când va sosi la Chi?in?u, mai cu seam? în ceea ce prive?te cazarea func?ionarilor ru?i[10]. La 28 septembrie 1812, Scarlat Sturza se afla înc? la Ia?i[11]. De aici, în urm?toarele zile, vine la Chi?in?u ?i începe s? dirijeze activit??ile administrative ale provinciei române?ti anexate de la data de 2 octombrie 1812, precum va specifica în raportul s?u din 19 mai 1813 adresat împ?ratului Rusiei[12]. De?i dispunea de cancelarie din momentul sosirii sale la Chi?in?u, Sturza a instituit în mod oficial Cancelaria Guvernatorului Civil al Basarabiei pe data de 4 decembrie 1812, când a desemnat în cadrul ei urm?torii func?ionari: Piotr Somov[13], în calitate de ?ef al cancelariei, Aleksei Iu?nevski[14] – secretar, Kotov – ajutor al secretarului, Piotr Repe[15] – traduc?tor, Kohanovski – casier, Marseanka – registrator, Gulak – arhivar, Krasnoleadov ?i ?irkevici – func?ionari de cancelarie. Guvernatorul civil a dat dispozi?ie ca celor desemna?i s? li se pl?teasc? lunar salariu începând cu data de 1 octombrie 1812, iar traduc?torului P. Repe – de la 1 august 1812[16]. În curând, S. Sturza a aprobat statele Cancelariei Moldovene?ti a Guvernatorului Civil al Basarabiei, dându-i dispozi?ie lui Matei Crupenschi, la 11 decembrie, s? elibereze lunar din veniturile regiunii Basarabia, începând cu data de 1 octombrie, suma necesar? de bani pentru remunerarea personalului acestei cancelarii[17].

Printre primele ac?iuni de ordin administrativ pe care le-a întreprins Sturza imediat dup? sosirea sa la Chi?in?u s-a num?rat ?i instituirea organelor de poli?ie de tip rusesc în ora?ele provinciei.
Chiar în ziua de 2 octombrie 1812, Scarlat Sturza i-a încredin?at func?ionarului de clasa a VII-a Ioan Dicesculov (Dicescu)[18], fost poli?maistru (?ef al poli?iei) al ora?ului Ia?i, conducerea temporar? a poli?iei din ora?ul Chi?in?u[19]. La raportul din 6 octombrie 1812 adresat guvernatorului civil, Dicescu anexeaz? lista ofi?erilor ?i func?ionarilor cu ?i f?r? func?ii afla?i în Chi?in?u[20]. În document sunt enumerate 89 de persoane, printre care figureaz?[21]: senatorul Krasno-Mila?evici, secretarul (pravitel) fostei cancelarii al acestuia, func?ionarul de clasa a VIII-a Somov, secretarii Iu?nevski ?i Ignatiev, ajutorii de secretar Smirnov ?i Baltizmanski, ?efii de birou ai aceleia?i cancelarii a senatorului Kotov, Krasnikov, Ivliev, Vohanovski, arhitectul Ozmidov, cornetul Somov, Arhanghelski, Krasnoglazov, Pokarski, Dragovski, revizorii Leibin, Savi?ki, maiorul Ponarevski, Bukin, maiorul Nicori??, interpretul Mila?evici, func?ionarul fostei poli?ii din ora?ul Bucure?ti, c?pitanul de stat-major Vizirean, inclusiv 20 de func?ionari f?r? posturi care anterior au activat în Moldova ?i ?ara Româneasc?. Pe data de 8 octombrie 1812, poli?maistrul ora?ului Chi?in?u, Dicesculov (în adresa expediat? a indicat c? el este primar – gorodnicii) a adresat Dicasteriei Exarhale din Chi?in?u rug?mintea s? fie deta?at la poli?ie un preot care posed? limbile rus? ?i român?, ?tie s? citeasc? ?i s? scrie în aceste limbi, pentru a lua jur?mântul de la persoanele obligate s?-l presteze[22]. Dicasteria a pus aceast? sarcin? în seama preotului Ilie Gori?ân[23] de la catedrala Sf. Arhangheli Mihail ?i Gavriil din Chi?in?u, care cuno?tea ambele limbi[24].

Ioan Dicescu s-a aflat în fruntea poli?iei din Chi?in?u un timp foarte scurt. La 24 octombrie 1812, S. Sturza l-a numit în acest post pe locotenent-colonelul Poltav?ov, c?ruia, peste dou? zile, i-a pus la dispozi?ie o instruc?iune. Prin intermediul acestei instruc?iuni, Sturza i-a prescris s? exercite func?ia „în baza regulilor referitoare la ?eful poli?iei urbane cuprinse de Regulamentul cu privire la gubernii, confruntându-le, în caz de necesitate, cu Regulamentul poli?ienesc ?i cu alte acte legislative"[25] ruse. În sfera de activitate a poli?iei din Chi?in?u, îi atr?gea aten?ia în continuare guvernatorul civil, „nimeni nu se va amesteca, deoarece unele dintre celelalte institu?ii publice ?inutale ?i guberniale[26] sunt obligate s? v? informeze despre tot ce se va referi la poli?ie, iar altele s? v? ordone". Poli?maistrul urma s? se pun? în leg?tur? prin intermediul comunic?rilor cu ispr?vniciile ?inuturilor, direc?iile celor dou? departamente ale guvernului regiunii Basarabia (care urma s? fie instituit), comandan?ii cet??ilor din provincie ?i s? execute nu numai sentin?ele ?i hot?rârile instan?elor judec?tore?ti, dar ?i orice cerere legal? ale acestor instan?e. Lui aveau s?-i ordone doar departamentele guvernului regional, c?rora, raportându-le despre executarea prescrip?iilor din decretele emise de acestea, trebuia s? le prezinte, evitând serd?ria, toate documentele de anchet? penal? referitoare la ora?ul Chi?in?u pentru a fi solu?ionate conform legilor ruse?ti, pe când cele de ordin civil, de?i ?ineau de Chi?in?u, urmau s? fie examinate în prealabil de c?tre serd?rie, apoi solu?ionate corespunz?tor legilor locale în cadrul departamentului[27]. Expediind Serd?riei Orhei, în aceea?i zi, o copie a instruc?iunii date ?efului poli?iei ora?ului Chi?in?u, Scarlat Sturza i-a poruncit, totodat?: „Ac?ionând în conformitate cu aceast? instruc?iune, serd?ria în nici un caz s? nu intervin? în dispozi?iile date în cadrul ora?ului, care ?in de competen?a poli?maistrului, ?i de azi înainte ea înceteaz? s? mai exercite vreo influen?? asupra activit??ii poli?iei. Totul ce ?ine de raporturile în interes de serviciu ?i toate cererile poli?maistrului s? le îndeplineasc? în mod obligatoriu"[28]. A?adar, prin aceast? instruc?iune, contrar Regulamentului privind constituirea administra?iei provizorii în regiunea Basarabia din 23 iulie 1812, care stipula c? „locuitorilor Basarabiei le sunt l?sate legile proprii", S. Sturza a introdus legile ruse?ti în cadrul ora?elor basarabene.

La 30 noiembrie 1812, Sturza l-a anun?at pe general-maiorul I.M. Harting, care exercita func?ia de ?ef militar al Basarabiei, c? a desemnat urm?toarele persoane în posturile de poli?mai?tri ai suburbiilor cet??ilor basarabene: pe maiorul în retragere ?reiders - în suburbia cet??ii Hotin, pe c?pitanul Nicolai Vizirean - în suburbia cet??ii Chilia, pe cornetul Aleksei Somov – în suburbia cet??ii Ismail, pe func?ionarul de clasa a X-a Piotr Krasnikov - în suburbia cet??ii Bender (Tighina), pe func?ionarul de clasa a XII-a Iacob Makarenko[29] - în suburbia cet??ii Akkerman (Cetatea Alb?)[30].
Organele de poli?ie din Chi?in?u ?i suburbiile cet??ilor, citim în proiectul de organizare a administra?iei civile a Basarabiei, elaborat, în februarie 1814, de Cancelaria guvernatorului civil interimar al Basarabiei, I.M. Harting, „se conduc doar de legile ruse?ti ?i hot?râri speciale cu privire la aceste organe, aprobate de Ministerul Poli?iei"[31]. Tot în prima zi de guvernare a Basarabiei, Sturza a operat remanieri în cadrul ispr?vniciilor, numind în posturile de ispravnic urm?toarele persoane: Teodor Crupenschi în ?inutul Orhei, Iordache Donici în ?inutul Soroca, medelnicerul Constantin Negre ?i stolnicul Manolache Vârnav în ?inutul Hotin, stolnicul Matei Râ?canu ?i Ioni?? Iamandi în ?inutul Ia?i, medelnicerul Constantin Carp în ?inutul Hot?rniceni, serdarul Vasilache ?i Anton Satovski în ?inutul Bender, slugerul Iordache Tudor în ?inutul Tomarova[32]. Printre ispravnicii desemna?i s-a num?rat ?i un alogen, A. Satovski, c?ruia i-a fost acordat acest post la recomandarea amiralului P.V. Ciceagov. Prin adresa din 22 octombrie 1812, Sturza i-a comunicat comandantului cet??ii Bender c?, în conformitate cu voin?a amiralului Ciceagov, l-a numit în func?ia de ispravnic al ?inutului Bender pe func?ionarul de clasa a XII-a Anton Satovski[33], care, la 26 octombrie, i-a raportat guvernatorului civil al Basarabiei c? a sosit la Bender ?i a preluat func?ia[34]. Num?rul de ispravnici din fiecare ?inut a fost stabilit prin statutul de func?ii al ispr?vniciilor, aprobat în martie 1813, cu urm?toarea structur?: în ?inuturile Hotin, Soroca, Ia?i, Orhei ?i Bender - câte doi ispravnici, iar în ?inuturile Hot?rniceni, Codru, Greceni ?i Tomarova - câte unul[35]. Nu peste mult timp, între ispravnicii ?inutului Bender, serdarul Vasilache ?i Satovski, s-au iscat disensiuni. La 29 ianuarie 1813, Scarlat Sturza i-a comunicat func?ionarului din statele sale Marcenko: „Ispravnicilor ?inutului Bender, func?ionarului de clasa a XII-a Satovski ?i serdarului Vasilache, le-am dat misiunea s? cerceteze plângerea a 16 evrei din ora?ul Bender asupra poli?maistrului acestui ora?, care, chipurile, i-a ofensat. Serdarul Vasilache a refuzat s? efectueze cercet?ri, motivând c? nu cunoa?te legile ruse"[36]. Scutindu-l pe serdarul Vasilache de aceast? sarcin?, guvernatorul civil a pus-o în seama lui Marcenko.

Prin raportul din 28 aprilie 1813, expediat lui Sturza din ora?ul Bender, Satovski a relatat: „De la 22 aprilie, f?r? s? ?tiu de ce, tovar??ul meu nu vrea s? semneze actele redactate în ruse?te, din care motiv, pân? la solu?ionarea problemei de c?tre D-voastr?, rapoartele vor fi trimise în limba rus?, semnate numai de mine"[37].
Nevorbitori ai limbii române au fost inclu?i ?i în componen?a Guvernului Regional al Basarabiei, inaugurat la 2 februarie 1813, în conformitate cu stipula?iile Regulamentului privind constituirea administra?iei provizorii în Basarabia. Acest organ regional era format din dou? departamente ?i Adunarea General? a Departamentelor.
Sub aspect structural, departamentele erau divizate în direc?ii (numite în ruse?te expedi?ii), conduse de consilieri, ace?tia fiind selecta?i atât din rândul boierimii r?mase în stânga Prutului, cât ?i din cel al personalului administra?iei ?ariste. Astfel, Departamentul I era compus din trei direc?ii: prima, responsabil? de ac?iunile civile, era condus? de patru consilieri ale?i dintre boierii moldoveni; cea de a doua se ocupa de procese penale ?i anchet? ?i era condus? tot de patru consilieri, dintre care trei erau boieri moldoveni, iar unul era ofi?er de stat-major rus; cea de a treia avea ca atribu?ie diriguirea poli?iei ?i era condus? de un consilier din rândul ofi?erilor de stat-major ru?i. Departamentul al II-lea la fel se compunea din trei direc?ii. Fiecare din ele era condus? de c?tre un consilier, ace?tia fiind ale?i din rândul boierilor moldoveni sau din cel al ofi?erilor de stat-major ru?i. Prima direc?ie avea misiunea de a se ocupa de statistica provinciei, num?rul popula?iei, propriet??ile funciare, cea de a doua gestiona finan?ele, iar cea de a treia coordona dezvoltarea comer?ului ?i a industriei[38]. Dup? cum a observat Alexis Nacco, s-a considerat necesar de a organiza guvernul dup? modelul divanului Moldovei, format din dou? departamente, pentru ca trecerea la rânduielile ruse?ti s? fie mai pu?in sesizabil?[39]. La 2 februarie 1813, când s-a produs actul de inaugurare a Guvernului Regional al Basarabiei, în fruntea direc?iilor ale acestei noi institu?ii administrative au fost instala?i urm?torii consilieri[40]:Tabel

În proiectul de organizare a administra?iei civile a Basarabiei din februarie 1814 este notat c? „în ambele departamente actele se întocmesc în limbile rus? ?i moldoveneasc?, de aceea fiecare departament are dou? cancelarii: una ruseasc?, cu func?ionari ru?i, ?i alta format? din func?ionari moldoveni[44].
Dintre func?ionarii Guvernului Regional al Basarabiei, angaja?i din ziua inaugur?rii acestei institu?ii administrative: func?ionarii de clasa a XII-a Andrei Donici ?i Vasile Sinescu. De?i, dup? numele de familie, erau români, ei f?ceau parte din nomenclatura administra?iei ruse, drept dovad? servind faptul c? ei, la acea dat?, de?ineau ranguri civile conform Tabelei despre ranguri din Rusia. Bun?oar?, în privin?a lui Andrei al lui Andrei Donici se ?tie c? el provenea din boieri moldoveni. Dup? studiile f?cute la Academia Teologic? din Kiev, el a fost func?ionar de birou în cadrul Oficiului Flotei de pe Marea Neagr? (1804-1809), dup? care a fost pus în subordinea comandamentului cet??ii Chilia (2 noiembrie 1809-14 decembrie 1812)[45].Func?ia de traduc?tor, în cadrul Direc?iei a II-a a Departamentului al II-lea, o exercita Ieremia Ianov[46]. Ambelor departamente era subordonat arhitectul gubernial ?i inginerul cadastral al Basarabiei Mihail Ozmidov, c?ruia Sturza, prin ordinul de numire în aceste dou? func?ii din 18 martie 1813, i-a indicat s? activeze în baza legilor ruse?ti, stabilindu-i un salariu de 1 800 de lei anual, cu începere de la 1 octombrie 1812[47].

Prezen?a celor doi consilieri ru?i a generat o problem? spinoas? în ceea ce prive?te utilizarea limbilor român? ?i rus? în întocmirea actelor. Ea a fost abordat? peste scurt? vreme dup? începerea activit??ii guvernului. La 5 aprilie 1813, consilierul Bukin l-a informat pe Sturza c? „unele ispr?vnicii, primind de la Departamentul I decrete scrise în ruse?te, care necesit? o executare urgent?, raporteaz? c? nu pot ac?iona în baza lor deoarece nu au traduc?tori, iar Ispr?vnicia ?inutului Hot?rniceni a întors decretele expediate ei. De?i, conform schemei personalului, sunt prev?zu?i doi traduc?tori, Departamentul I are angajat doar unul, registratorul gubernial Mârza, care nu reu?e?te s? traduc? totul"[48].

Chiar din ziua de 2 octombrie 1812, func?ionari ru?i erau plasa?i ?i în cadrul serviciului po?tal al provinciei r?pite. La aceast? dat?, pe teritoriul dintre Prut ?i Nistru func?ionau patru expedi?ii po?tale, instituite, în timpul R?zboiului ruso-turc din 1806-1812, în ora?ele Hotin, Chi?in?u, Bender (Tighina) ?i Ismail de c?tre administra?ia militar? rus? de ocupa?ie. Odat? cu retragerea Armatei Dun?rene a Rusiei din Principatele Române, comandantul-?ef al acesteia, amiralul P.V. Ciceagov, a dispus, la 31 august 1812, s? fie suprimate expedi?iile po?tale ale po?tei militare ruse din Moldova ?i ?ara Româneasc?. În locul celor din Bârlad ?i F?lciu, urma s? fie organizate expedi?ii po?tale la Akkerman (Cetatea Alb?) ?i Chilia. La 11 septembrie 1812, Direc?ia Po?tei Militare a Armatei Dun?rene a transmis aceast? decizie a comandamentului lui S. Sturza, expediindu-i, concomitent, ?i statele personale ale func?ionarilor desemna?i la expedi?iile po?tale din Akkerman ?i Chilia, cât ?i ale celor angaja?i la celelalte patru expedi?ii po?tale existente în Basarabia[49]. Evident, angaja?ii acestor institu?ii erau func?ionari ru?i. La 2 octombrie 1812, expeditorul po?tal Grigore Navro?ki[50] i-a raportat lui Sturza c? pentru plasarea expedi?iei po?tale în ora?ul Akkerman a fost repartizat? una dintre casele turce?ti[51].

Deci, pe parcursul celor ?apte luni de guvernare a provinciei anexate, Scarlat Sturza - român de origine, dar fidel intereselor tronului rus - a instalat într-o serie de func?ii vorbitori ai limbii ruse, neîn?eleas? de c?tre popula?ia autohton?, ceea ce, treptat, va crea o barier? între administra?ie ?i b??tina?i, iar subalternii de o alt? etnie al acestor func?ionari aloglo?i s-au v?zut nevoi?i s? înve?e limba rus?. Nu întâmpl?tor, poli?maistrul ora?ului Chi?in?u a ?inut s?-i comunice lui Sturza, prin raportul din 3 noiembrie 1812, c? locuitorii urbei nu dau ascultare dispozi?iilor poli?iene?ti[52]. Evident, din cauza c? poli?ia ac?iona în baza unor legi str?ine ?i într-o alt? limb?.
- Va urma -
-----------------------------------------------------------------------------------------
[1]Amiralul P.V. Ciceagov a fost desemnat în calitate de comandant-?ef al armatei ruse din Principatele Române la 9/21 aprilie 1812, în locul generalului M.I. Kutuzov. Sosind la Bucure?ti pe data de 6/18 mai, amiralul a preluat func?ia la 12/24 mai.
[2] A. Kidel, La curtea ?arilor Rusiei: contesa Roxandra Edling-Sturdza, în „Via?a Basarabiei", 1934, nr. 3, p. 7.
[3] ANRM, F. 1, inv. 1, d. 3995, f. 11-14; F. 22, inv. 1, d. 788, f. 14-16. ??????? ????????????? ?????????? ??????????????? ????????, ???????, 1868, ??? III, p. 110.
[4] ANRM, F. 1, inv. 1, d. 3995, f. 11-14; ??????? ????????????? ?????????? ??????????????? ????????, ??? III, p. 110.
[5] ANRM, F. 1, inv. 1, d. 4269, f. 332v.
[6] ANRM, F. 1, inv. 1, d. 3995, f. 9; ANRM, F. 1, inv. 1, d. 4269, f. 385.
[7] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 10, f. 1.
[8] Ibidem, f. 8.
[9] ?. ?., ????? ???????????? ?????????? ???????????? ??????? ? 1812-1828 ?., în „??????? ?????????????? ????????? ???????? ??????? ? ??????????", ??????, 1900, ??? XXII, p. 111.
[10] ANRM, F. 1, inv. 1, d. 4269, f. 981.
[11] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 10, f. 8v.
[12] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 65, f. 51.
[13] Pe tot parcursul R?zboiului ruso-otoman din 1806-1812, func?ionarul rus P. Somov s-a aflat în Principatele Române, unde a exercitat func?ia de secretar în cadrul Cancelariei de pe lâng? senatorii ru?i, pre?edin?i ai Divanurilor Moldovei ?i ??rii Române?ti. Apoi a devenit ?ef al acestei cancelarii. În postul de ?ef al Cancelariei Guvernatorului Civil al Basarabiei a fost desemnat la indica?ia amiralului Ciceagov. În noiembrie 1813 a fost examinat? chestiunea de a-l numi pe P. Somov viceguvernator al Basarabiei (ANRM, F. 2, inv. 2, d. 7).
[14] A.P. Iu?nevski – translator în cadrul Colegiului Afacerilor Externe al Rusiei, transferat în aceea?i func?ie, la 24 decembrie 1808, în statele pre?edintelui Divanurilor Moldovei ?i ??rii Române?ti. De la 1 octombrie 1811 a exercitat ?i func?ia de secretar în Cancelaria senatorului V.I. Krasno-Mila?evici (??????? ????????. ????????? ? ?????????, ???????, 1957, ??? II, p. 553-556).
[15]Despre P. Repe vezi în capitolul Note biografice.
[16] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 10, f. 251.
[17]Ibidem, f. 286v.
[18] Despre Ioan Dicescu vezi în capitolul Note biografice.
[19]ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2, f. 1; F. 2, inv. 1, d. 10, f. 10.
[20] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 58, f. 2.
[21]Ibidem, f. 12.
[22] ANRM, F. 205, inv. 1, d. 537, f. 1.
[23] Despre Ilie Gori?ân vezi în capitolul Note biografice.
[24] ANRM, F. 205, inv. 1, d. 537, f. 2.
[25] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 10, f. 78.
[26] Conform originalului.
[27] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 10, f. 78v-79v.
[28]Ibidem, f. 82.
[29] În 1809, I.F. Makarenko a fost transferat din Odesa în statele vicepre?edintelui ??rii Române?ti, general-maior Enghelgardt, iar la 19 iulie 1812, din ordinul amiralului P.V. Ciceagov, a fost numit poli?maistru în ora?ul Akkerman (ANRM, F. 2, inv. 2, d. 12, f. 3v).
[30]ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2, f. 10.
[31] ??????? ????????????? ?????????? ??????????????? ????????, ??? III, p. 120.
[32] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 17.
[33] Anterior A.I. Satovski a activat în cadrul Poli?iei jude?ului Tiraspol, apoi în Comisia de provizii, de unde, în 1808, a fost transferat în cancelaria militar? de campanie a feldmare?alului Prozorovski (ANRM, F. 2, inv. 2, d. 12, f. 71v).
[34] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 1-2.
[35] Ibidem, f. 4.
[36] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 80, f. 127-128.
[37] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 4, f. 232.
[38] ??????? ????????????? ?????????? ??????????????? ????????, ??? III, p. 113-116
[39] ?. ?., op. cit., p. 115.
[40] ANRM, F. 5, inv. 3, d. 1, f. 2-4.
[41] F. Bukin era un fost angajat al Cancelariei Guvernatorului guberniei Moscova. La 1 august 1808 s-a înscris în statele pre?edintelui Divanurilor Moldovei ?i ??rii Române?ti, exercitând func?ia de revizor responsabil de asigurarea de c?tre ispr?vnicii a necesit??ilor armatei ruse (ANRM, F. 2, inv. 2, d. 1, f. 205v).
[42] Despre Piotr Leibin vezi în capitolul Note biografice.
[43] Despre Matei Crupenschi vezi în capitolul Note biografice.
[44] ??????? ????????????? ?????????? ??????????????? ????????, ??? III, p. 120.
[45] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 12, f. 120v.
[46] Despre Ieremia Ianov vezi în capitolul Note biografice.
[47] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 80, f. 466. Mihail Ozmidov (1782-1826) a fost ajutor al arhitectului ora?ului Kiev, apoi, de la 9 august 1811 ?i pân? la retragerea administra?iei militare ruse de ocupa?ie din Principatele Române, a de?inut func?ia de arhitect al ora?ului Ia?i (ANRM, F. 2, inv. 2, d. 29, f. 4).
[48] ANRM, F. 5, inv. 3, d. 1, f. 24.
[49] ANRM, F. 2, inv. 2, d. 2, f. 1.
[50] G.I. Navro?ki (1781-?) a activat la magistratul or??enesc din Sevastopol (din 1795), apoi la judec?toria din Perekop ?i Cârmuirea Gubernial? a guberniei Poltava, iar la 13 decembrie 1807 este desemnat în calitate de expeditor po?tal la Expedi?ia po?tal? din Bârlad (ANRM, F. 2, inv. 2, d. 2, f. 80, stat personal).
[51] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 3, f. 1.
[52] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 59, f. 9. footer