Revista Art-emis
O lec?ie de istorie pentru Mihai de Hohenzollern PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 17 Februarie 2013 23:03
Bucuresti, 30 august 1944
Antonescu, altfel (5)

Distan?area de evenimente, în spa?iu ?i în timp, mai cu seam? în cazul celor decisive ori a?a-zis controversate, este net?g?duit în avantajul istoricului. Întrucât beneficiul perspectivei îi îng?duie dep??irea „presiunii" factorilor subiectivi, iar absen?a fo?tilor „actori" ?i obi?nuitele condi?ion?ri provocate de anume interese imediate politice, militare, morale, religioase etc. ori, mai r?u, dispari?ia, provocat? sau nu, a unor materiale, toate acestea sunt compensate de deschiderea arhivelor ?i de lipsa cenzorilor, reali ori virtuali. Intervin ?i alte nenum?rate avantaje, dar nu st?ruim. Preciz?m c?, de aceast? dat?, avem în vedere lovitura de stat de 23 august 1944 despre care, din momentul producerii ?i pân? în prezent, s-a scris o bogat? ?i inegal? literatur?, participan?ii l?sându-ne importante m?rturii (unele în multiple variante!), iar documentele p?strate în fondurile publice ori personale dep??esc cifrele obi?nuite – aproximativ 10 000 edite ?i inedite „numai" pentru ziua impactului: preg?tirea ?i arestarea Mare?alului Ion Antonescu ?i a unora dintre colaboratorii s?i apropia?i, cele dintâi desf??ur?ri interne ?i externe sau urm?rile.[1] Se mai impune precizarea c?, în general, materialele publicate, pagini memorialistice ori studii ?tiin?ifice, nu au rezistat timpului, trebuind s? suporte corecturi, majore ori minime, de?i au existat ?i excep?ii (Grigore Gafencu, Constantin Pantazi, Pamfil ?eicaru, Gheorghe Barbul, Ion Gheorghe, Ion Pantazi, George Duca). Cum istoria se dovede?te, de regul?, p?rtinitoare cu... înving?torii, pr?bu?irea regimului antonescian a fost în?l?at? la rangul de zi na?ional?, consecin?ele relevate au fost admise numai cele exclusiv... pozitive (salvarea României, scurtarea duratei ostilit??ilor, aportul la lichidarea fascismului ?i salvarea civiliza?iei etc.), iar rolurile/rosturile participan?ilor au fost împ?r?ite ?i chiar m?surate diferen?iat - regele Mihai ?i camarila, partidele politice „burgheze" ori cele de „stânga" (P.N.?., P.N.L., P.S.D. ?i P.C.R.), pentru a se impune decisiv aten?iei cititorului, îndeosebi dup? 1954, „meritele" comuni?tilor... români (cu toate c?, în rândul celor aproximativ 1.000 de indivizi prevalau evreii, ungurii ?i ru?ii basarabeni), ?i asta dup? ce, prin 1945-1953, contribu?ia U.R.S.S., a lui I. V. Stalin ?i a Armatei Ro?ii fusese impus? oficial ?i recunoscut? drept fundamental? pentru „eliberarea de sub fascism" ?i „construc?ia noii Românii", de?i totalmente subjugat? Kremlinului.

Actul de la 23 august 1944 s-a aflat de-a lungul anilor în aten?ia noastr?, consacrându-i, în temeiul cercet?rilor în arhive ?i biblioteci, române sau str?ine, studii ?i culegeri, monografii ?i volume de documente, publicate singur sau în colaborare cu Auric? Simion, V. F. Dobrinescu, Ioan Scurtu ?.a. Nu am de ce s? neglijez propriile erori, unele de în?eles, sub presiunea timpului sau regimul cenzurii, iar altele - nu! Ulterior anului 1989, studiile consacrate Mare?alului Antonescu, devenind posibile, tratarea în context a actului de la 23 august s-a impus de la sine în spiritul adev?rului. Nefiind în discu?ie un bilan?, admitem rolul major pe scena politic? al Mare?alului, care, la un moment dat, în mod precis la „procesul marii tr?d?ri na?ionale" din mai 1946, a declarat, defel exagerat, c? el a fost acela sare realmente a „fixat" în istorie data de 23 august 1944.[2]

Conduc?torul Statului a fost informat asupra preparativelor comploti?tilor (regele, grup?rile politice ?i militarii tr?d?tori, conexiunile externe), dar, cu convingerea ferm? c?, în cele din urm?, tot el avea a alege ?i stabili momentul cotiturii României în R?zboiul Mondial din 1939-1944, n-a reac?ionat decisiv.[3] Au profitat în schimb regele ?i oamenii lui care s-au pripit - teama de oriunde ?i de oricând a puci?tilor de duzin?! - ?i au trecut la... fapte, în ziua Z ?i la ora H, adic? la arestarea Mare?alului, care a fost predat f?r? întârziere comuni?tilor din Bucure?ti ?i ulterior ru?ilor, care l-au tratat un timp ca „de?inut de lux" ?i apoi întemni?at la Lubianka, fiind readus la 9 aprilie 1946 în Bucure?ti, pentru a fi „judecat", condamnat la moarte ?i executat, la 1 iunie 1946, împreun? cu Mihai Antonescu, Gh. Alexianu ?i Constantin-Piki Z. Vasiliu.

Pentru cititor este de mare interes s? cunoasc? varianta lui Mihai I despre cele petrecute la Palatul Regal din Bucure?ti: „... Am stat de vorb? cu Mare?alul ?i cu ministrul de Externe peste o or?. Mihai Antonescu ne-a dat dreptate, Generalului S?n?tescu ?i mie, s-a ar?tat de acord cu cererea unui armisti?iu, dar a?tepta hot?rârea Mare?alului. El era obosit, ar??gos chiar. Evident lucru, declara?ia lui Molotov nu putea fi considerat? satisf?c?toare, dat fiind concep?iile politice ale Moscovei, dar nici asigur?ri de a p?stra ne?tirbite hotarele ??rii nimeni nu le putea ob?ine. Totu?i, Mare?alul refuza, t?ios, orice armisti?iu f?r? asemenea asigur?ri. Era f?r? îndoial? dezam?git de Hitler ?i poate chiar de el însu?i, de încrederea ne??rmurit? pe care o avusese în victoria German? [...] Am încercat s?-l conving c? mai presus de soarta fiec?ruia dintre noi este soarta ??rii noastre. Inutil, nici nu mai r?spundea, mârâia doar c? refuza. I-am propus atunci, conform planului stabilit cu ?efii partidelor politice, cu care preg?tisem audien?a, s? demisioneze pentru ca un nou guvern s? cear? imediat armisti?iu. La aceast? propunere s-a înfuriat. Poate credea c? vreau eu s?-l fac pe dictatorul, poate nu în?elesese c? nu eu, ci un guvern va cere armisti?iu, precum se cuvine în democra?ie, într-o monarhie constitu?ional?. Fapt este c? n-a vrut s? aud? de demisie, striga c? nu va l?sa ?ara pe mâna unui copil, ?i va lupta pân? la cap?t. Spunea, dar nu p?rea convins, spunând c? armata român?, regrupat? în Carpa?i, ca într-o citadel?, va reu?i cu ajutorul armatei germane s?-i goneasc? pe sovietici din ?ar? ?i c?, în plus, avea înc? 12 divizii pe front..."[4]

Despre comploti?ti, pe care îi cuno?tea prea bine ?i în supraveghea îndeaproape, prin serviciile sale secrete, Mare?alul nu avea decât cuvinte de profunda dispre?. Puci?tii, nota de exemplu Antonescu pe un raport al S.S.I.-ului din 23 iunie 1944, nu-?i asumaser? decât un „rol de ciocli care se preg?tesc s? moar? omul ?i s?-i ia în primire cadavrul! Frumos, foarte frumos ?i mai ales patriotic rol ?i-au Generalii Constantin S?n?tescu ?i Nicolae R?descuasigurat". S? nu ne închipuim c?, atunci, Mare?alul i-a nominalizat, to?i dovedindu-se „p?ioase", „ni?te zdren?e [care] s-au adunat de vânt la col?uri de strad? ?i gunoaie".[5] De re?inut c?, în septembrie 1944, însu?i V. M. Molotov, primindu-i la Moscova pe Lucre?iu P?tr??canu ?i ceilal?i delega?i ai Bucure?tilor pentru dictarea Armisti?iului din 12/13.9.1944, le-a declarat f?r? rezerve c? „Antonescu reprezenta poporul român, iar dv. [reprezenta?i] o aventur?".[6] Era, f?r? îndoial?, grav c? un personaj de talia lui Molotov, alter ego-ul lui Stalin, ajunsese la un asemenea adev?r prenum?rându-i pe oamenii de la 23 august 1944 în tagma aventuri?tilor, iar opera lor ca atare - tot o aventur?! Deja în septembrie 1944, a?adar, Kremlinul trecuse România în rândul sateli?ilor, impunându-i un tratament corespunz?tor, în urma succesului opera?iunii de anvergur? Ia?i-Chi?in?u dar ?i ca rezultat al tr?d?rii de la 23 august 1944, dar ?i gra?ie acordului tacit ori expres al S.U.A. ?i Marii Britanii. Ceea ce, evident, prevestea un ?ir de nenorociri legate de modul în care Moscova avea s?-?i exercite „mandatul" asumat, cu sau f?r? voia Washigtonului ?i Londrei! Nu avea s? fie, în consecin??, nicidecum surprinz?tor faptul c?, exceptându-l pe rege, silit s? abdice la 30 decembrie 1947, restul „eroilor" puciului aveau s?-i succead?, neîntârziat, Mare?alului, care, de altfel, fiind scos în stare de arest din „biroul galben" al Palatului Regal din Bucure?ti dup? orele 17,00 la 23 august 1944, le-a prevestit destinul. Mare?alul ?i trei dintre colaboratorii lui, dup? cum am precizat, au fost executa?i, dar puci?tii, dac? nu au reu?it s? se expatrieze (Grigore Niculescu-Buze?ti, Al. Cretzianu, Mircea Ioani?iu) ori s? se salveze in-extremis (Emil Bodn?ra?, agent al N.K.V.D.-ului), aveau s? supra-aglomereze închisorile comuniste, unde cei mai mul?i vor suporta ani lungi ?i grei de temni??, unii dintre ei aflându-?i un groaznic sfâr?it: Constantin-Dinu Br?tianu, Iuliu Maniu, Gh. I. Br?tianu, Ion Mihalache, generalul Aurel Aldea, Lucre?iu P?tr??canu.[7] S? fi fost o surpriz? ori, cumva, un blestem? Întrucât unii dintre puci?ti au planificat crima, pentru ca apoi s?-i suporte consecin?ele. A fost în primul rând cazul lui Lucre?iu P?tr??canu, care, într-o discu?ie angajat? cu istoricul Gh. I. Br?tianu la Biblioteca Academiei Române în 1945, i-a declarat cu suficien??: „Cine face politic? r?spunde cu capul. Antonescu va fi împu?cat, c?ci merit? moartea".[8] Dup? 1944-1945, nimic nu mai era dificil de prev?zut în privin?a perspectivelor R?ului Absolut: c?ci, în adev?r, teroarea s-a extins prin sciziparitate, în asemenea m?sur? încât crima politic? a proliferat crima. Sub un regim comunist impus de Kremlin ?i sub o crunt? ocupa?ie bicefal? (Armata Ro?ie ?i N.K.V.D.-ul), România ?i Românii, asemenea altor state ?i na?iuni de pe glob, au intrat cu brutalitate în zodia Holocaustului Ro?u, un veritabil cataclism de pe urma c?ruia s-au înregistrat la nivelul planetei aproximativ 335,1 milioane de victime, din care „numai" 2,4 milioane victime au provenit dintre români.[9], Pamfil ?eicaru ?i Grigore Niculescu-Buze?ti?i anume:
- prizonieri de r?zboi în U.R.S.S. (august-septembrie 1944): 180 000
- uci?i în lag?re ?i închisori (dup? 23 august 1944): 250 000
- deceda?i dup? eliberarea din deten?ie: 250 000
- uci?i în timpul colectiviz?rii for?ate: 200 000
- „revolu?ia" din decembrie 1989: 1 400
- Basarabia ?i Bucovina, teritorii înstr?inate din 1944: 1 500 000
- etc. etc.

Dintre to?i autorii care au st?ruit asupra loviturii de stat nenorocite de la 23 august 1944 s-a impus prin sagacitate ?i curaj, viziune ?i persisten?? - Pamfil ?eicaru, ziarist de calibru, din seria reprezentat? cu maxim? str?lucire de M. Eminescu, N. Iorga sau Nae Ionescu. Plecat din ?ar? cu pu?ine zile înainte de complot, condamnat la moarte în contumacie, întocmai ?i o dat? cu Stelian Popescu, reputatul director al „Universului" bucure?tean (în iunie 1945), Pamfil ?eicaru ?i-a continuat activitatea jurnalistic? în exil, fiind dublat de un excelent istoric. A exprimat un adev?r cu valoare de verdict în fa?a Istoriei „Tot ce s-a ab?tut dup? 23 august 1944 asupra nenorocitei noastre Patrii era virtual cuprins în actul loviturii de stat".[10]

Pamfil ?eicaru s-a impus ?i ca autor al unei remarcabile scrisori adresat? la 14 octombrie 1948 generalului Nicolae R?descu, fostul premier din 1944-1945 ?i liderul Exilului Românesc, el insistând asupra „capitul?rii de la 23 august".[11] Potrivit expeditorului, Grigore Niculescu-Buze?ti (director al Cabinetului Ministrului de Externe ?i al Cifrului, 1941-1944), a fost „regizorul conspira?iei" (ibidem, p. 374), iar grupul s?u din Centrala Afacerilor Str?ine din Bucure?ti reprezenta „cea mai infam? oficin? împotriva intereselor române?ti, o vast? asocia?ie care cuprindea majoritatea func?ionarilor acelui minister".[12] Titularul Centralei a fost, în 1941-1944, dup? cum se ?tie, însu?i Mihai Antonescu, adjunctul Mare?alului ca vice-pre?edinte al Consiliului de Mini?tri. Conjura?ia tr?d?rii, cuprinzând în principal pe Buze?ti, Al. Cretzianu ?i C. Vi?oianu, a organizat cu regele Mihai „o capitulare f?r? condi?ii ..., exact a?a cum au voit-o ru?ii".[13] Arestându-l pe Antonescu, regele „a ordonat încetarea ostilit??ilor [pe Frontul de Est], f?r? s? existe un acord de armisti?iu semnat".[14] Declarându-se f?r? rezerve „mai departe credincios r?zboiului contra Rusiei", unul „pentru dreptatea na?iei mele",[15] ?eicaru m?rturisea îngrozit: „Nu cunosc în istorie ca un rege s? fie proclamat erou, pentru c? nefericitul a capitulat ?i m? însp?imânt? consecin?ele politice ale celor întâmplate între 23 august ?i 12 septembrie [1944]".[16] (Relativ la demersurile diplomatice ale lui Alexandru Cretzianu, fost secretar general al MAS în 1940-1941 ?i ministru al României în Turcia, 1943-1945, vezi amintirile sale - Ocazia pierdut?, edi?ia a II-a, Ia?i, 1998; idem, Relapse into Bondage: Political Memoirs of a Romanian Diplomat, 1918-1947, Ia?i-Oxford-Portland, 1998; Eugen St?nescu ?i colaboratori, eds., Alexandru Cretzianu - Un diplomat de carier? în misiune pentru preg?tirea ie?irii României din Ax?, Ia?i, 1999).

Mesajul lui Pamfil ?eicaru destinat în 1947 generalului N. R?descu avea s? fie nu numaidecât confirmat, ci aprofundat ?i extins dup? decenii în scrisoarea încredin?at? de Doamna Ioana Aioanei ziarului „Libertatea" din New York City (anul V, nr. 49/august 1986). Necunoscând-o pe autoare ?i neavând nici accesul la publica?ia men?ionat?, am beneficiat de faptul c? D-l Mihai Mircea Totpal a valorificat nu demult documentul în revista online Totpal Daily News (Bu?teni-Sinaia, la 21 august 2012); mul?umindu-i editorului din ?ar? pentru amabilitate, preciz?m c? interven?ia Doamnei Ioana Aioanei reprezint? din punctul nostru de vedere o contribu?ie esen?ial? la analiza ?i interpretarea faptelor de la 23 august 1944, cu sublinieri deosebite asupra consecin?elor lor totalmente nefaste, ceea ce determin?, conchidem, pasajele evident acuzatoare la adresa puci?tilor. S-au impus câteva minime corecturi, care, desigur, nu au d?unat textului anexat.

„Sire,
Cu ocazia „anivers?rii" zilei de 23 August, v? felicit, fiindc? aceast? „Mare Zi" este opera Dv., ?i eu al?turi de fra?ii mei români v? dator?m Dv. invazia sovietic? ?i instaurarea comunismului în România, oper? des?vâr?it? de comuni?tii Pauker-Groza-P?tr??canu, care au preg?tit distrugerea României în anticamera regalului Dv. birou.
Pentru acel „23 August", eu ?i sute de mii de români am fost arunca?i în închisori, fiindc? „eram o burghez? bogat?" ?i fiica unei familii cu tradi?ii militare na?ionaliste, închisoare din care am sc?pat printr-un miracol.
Pentru acel „23 August", Dv. a?i min?it poporul român ?i l-a?i dat prad? str?inilor, a?a cum a f?cut ?i tat?l Dv. a?i ordonat s? l?s?m jos armele în fa?a „prietenilor sovietici" invocând un pretins „armisti?iu", dar l-a?i semnat abia în 12 Septembrie 1944, dându-ne la „tav?" ru?ilor.
Voi, Mihai Rege al Românilor, a?i ordonat ca românii s? nu trag? nici un cartu? ?i s? nu se apere în fa?a hoardelor sovietice, români care la Ungheni au fost împu?ca?i în timp ce î?i a?teptau „prietenii". Al?i 170 de mii, tot la Ungheni, au fost lua?i prizonieri, unde ?i so?ul meu, un tân?r de 27 de ani a fost omorât, iar eu am r?mas v?duv? la 23 de ani...
La „ordinul" Dv., armata român? a trebuit s? mearg? ?i s? lupte al?turi de sovietici, ?i bie?ii români au luptat ?i murit cu miile pân? în Mun?ii Tatra, fapt unic în analele istoriei r?zboaielor, când un popor învins prin tr?dare este ?i for?at s? lupte al?turi de inamic. Voi Rege Mihai, a?i ordonat asta ?i cei 200 de mii de români au „murit degeaba", c?ci Basarabia ?i Bucovina tot au fost r?pite de ru?i, iar Cadrilaterul r?pit de bulgari, ?i România invadat? de bol?evici.
?i dup? imensa gre?eal? politic? ?i militar? ce a?i comis, a?i continuat s? colabora?i cu o clic? de tr?d?tori, care ajuta?i de Colonelul Ulea, Maestrul de Ceremonii al Casei regale, le-a?i permis tr?d?torilor s? se aciueze în Casa Regal?, unde în spatele tronului Dv. au preg?tit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizic?, material?, moral? ?i spiritual?. Dar pu?in v-a p?sat, c?ci v-a?i salvat tronul ?i asta era important pentru Dv. ?i clica ce v-a sf?tuit în acel fratricid 23 August 1944.
Iar noi românii, ca ni?te pro?ti sentimentali, ne uitam la Dv. cu drag ?i v? aplaudam furtunos când ap?rea?i în jurnalul de ?tiri de la Cinema Aro, c?ci era?i iubitul nostru rege, ?i atâta timp cât era?i pe tron, ne asigura?i de libertatea ?i independen?a ??rii de pacostea comunist?, c?ci înc? nu ?tiam c? Dv. colabora?i cu comuni?tii.
Dac? a?i fi fost sinceri cu noi, dac? ne-a?i fi aten?ionat atunci când s-a format „nucleul" comunist sub numele de „Blocul Partidelor Democratice", ?i ne-a?i fi spus: „Români, sunt for?at de oameni nedemni spre fapte nedemne. Eu, regele vostru, nu permit ca sub baldachinul tronului s? se conspire în contra voastr?, ?i abdic azi 6 martie 1945", ne-a?i fi salvat dac? avea?i curajul s? v? risca?i „pielea" ?i am fi ?tiut ce s? facem în contra comuni?tilor care erau instrumentele Moscovei ?i nu un guvern de coali?ie cum am crezut noi. Dar a?i t?cut, ca s? v? salva?i tronul, c?ci a?a v-a sf?tuit Styrcea care era „tare la poker" ?i S?n?tescu „tare" în conspira?ie.
Ne-a?i min?it ani de zile, pân? în clipa de 30 Decembrie 1947, când a?i declarat la radio: „Abdic pentru mine ?i to?i urma?ii mei...", dar abia acum ne spune?i prin interviul dat la Europa Liber?, c? a?i fost for?at s? abdica?i de c?tre Dej ?i Groza, care v-au prezentat un act de abdicare „plin de gre?eli de gramatic?", ceea ce este ridicol, c?ci Dej era un analfabet, dar Groza ?i P?tr??canu erau Inainte ?i dup? 23 august 1944avoca?i, ?i P?tr??canu scria orice act.
De ce nu ne-a?i spus atunci?, c? poporul ar fi s?rit în foc pentru Dv. ?i poate puteam preveni ca hoarda de criminali ?i analfabe?i s? nu fi putut forma un „guvern". A?i ajutat ?i a?i sprijinit pe comuni?ti, care au reprezentat România ?i la Pacea de la Paris, fapt pentru care americanii au spus atunci ?i spun ?i azi: „Românii ?i-au ales singuri comunismul, c?ci au format un guvern comunist înc? sub Regele Mihai..."
A?i sperat c? Stalin v? va „l?sa pe tron" pentru eroica Dv. tr?dare, ?i care era o continuare a tr?d?rilor comise de „scumpul Dv. tat?" Carol al II-lea, care d?duse Basarabia, Bucovina ?i Nordul Her?ei cadou la ru?i în Iunie 1940, fiindc? el avea nevoie de „pace" ca s? se poat? „dedica" marii lui Pasiuni pentru Lupeasca..., iar Dv. a?i înt?rit tr?darea prin „Armisti?iul din Septembrie 1944", pe care l-au legalizat la Paris comuni?tii NKVD-i?ti, ni?te criminali ca P?tr??canu, Groza, Dej ?i al?i oportuni?ti, pe care Dv. i-a?i trimis la Paris s? reprezinte bietul popor român.
Îmi amintesc, cu cât? mândrie purta?i pe piept „Ordinul Victoria" dat de Stalin, ?i cum cioc?nea?i ou? ro?ii cu Vî?inski, acela?i Vî?inski care a dat cu pumnul în mas? ?i a ?ipat la Dv., ori s? forma?i un guvern „pur comunist", ori s? abdica?i. El a ie?it din biroul Dv. trântind u?a, c? v-a c?zut var de pe plafon în cap...
Imediat l-a?i admis pe Groza, care era paravanul lui Pauker ?i Dej, asasinii românilor, ?i iar v-a?i salvat tronul...Era?i regele românilor, dar unde era?i Sire când comuni?tii au ocupat fabricile ?i ei stabileau câ?i bani s? pl?teasc? patronul unui lucr?tor, ?i cât? carne ?i alimente s? le dea gratis?

Dup? 23 august 1944, România a demonstrat elocvent c? nu numai revolu?iile î?i devoreaz? copiii ci ?i loviturile de stat. Aresta?i ?i judeca?i în 1947, conduc?torii PN? au fost condamna?i potrivit sentin?ei pronun?at? la 11.11.1947, cei doi lideri, Iuliu Maniu ?i Ion Mihalache, fiind singurii care ... au beneficiat de „temni?? grea pe via??", iar Gr. Niculescu-Buze?ti de „munc? silnic? pe via??". Toate cu deplina ?tiin?? a lui „Mihai I, prin gra?ia lui Dumnezeu ?i voin?a na?ional?, rege al României ..."

Unde era?i, Sire, când militarii români întor?i de pe frontul rusesc au fost debloca?i ?i arunca?i pe str?zi, iar invalizii l?sa?i prad? mizeriei ?i f?r? pensie?
Unde era?i Sire, când cei de pe frontul de Vest s-au întors f?r? mâini ?i picioare ?i nu ?i-au mai g?sit familiile în casele lor, c?ci fuseser? „confiscate de la burjui" ?i date la ?iganii nomazi, care au f?cut focul pe podele sub pirostrii s?-?i fac? m?m?liga?

Unde era?i, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte ?i plin? iarn? 1944, ?i ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în bra?e plângeam pe str?zi? Unde era?i Voi Sire, regele iubit al românilor? Iar noi, tot naivi, v? iubeam ?i credeam c? era?i ata?at nou? ?i c? ne ve?i salva de comuni?ti!... invitate ori ocupante în urma actului de la 23 august 1944?

For?ele Armatei Ro?ii la Bucure?ti,

Unde era?i, Sire, când comuni?tii au înscenat lui Maniu ?i altora „procese de tr?dare" ?i i-au arestat a?a ca pe Titel Petrescu pe care l-au omorât, în timp ce sovieticii condu?i de evreii NKVD-i?ti ne violau, jefuiau ?i împu?cau în plin? zi pe str?zi?

Unde era?i, Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindc? „prietenii" sovietici au blocat ?i c?rat toate alimentele? ?i unde era?i când ofi?erii superiori ce au condus armatele în Rusia, au fost aresta?i, judeca?i prin procese înscenate ?i împu?ca?i „pentru tr?dare", iar so?iile ?i copiii lor nu au avut dreptul la pensie, ba chiar au fost urm?ri?i în mod sistematic, distru?i prin b?taie ?i teroare de c?tre agen?ii comuni?ti, a?a cum s-a întâmplat cu copiii lui Ion Mo?a, Gabriela ?i Mihai?

Unde era?i Dv., „Regele Românilor", atunci când s-a modificat legea înv???mântului, ca s? ni se impun? Limba Rus? în ?coli, ?i când preo?ii au fost aresta?i, bisericile p?zite de comuni?ti ca noi cre?tinii s? nu ne mai rug?m lui Dumnezeu ci lui Stalin, ?i s?rb?torile de Pa?te ?i Cr?ciun suspendate ?i declarate „zile de munc?" ?

Unde era?i Dv., decât pe tronul României, ?i sub ochii ?i tacita aprobare a Dv. s-a des?vâr?it distrugerea unui popor, pe care azi, îl anun?a?i c? vre?i „s?-l ferici?i" cu întoarcerea Dv. la tron?!

S? fim serio?i, D-le de Hohenzollern! A? avea multe de spus, c?ci am tr?it acele tragice zile ?i ani de umilin?e în propria mea ?ar?, preg?tite de Dv. Sire pentru poporul român, pe care l-a?i în?elat ?i tr?dat, fapte care nu se pot uita în secole, nu dup? 42 de ani. Noi, cei b?trâni, suntem aici ca s? spunem celor tineri ?i s? scriem Istoria cea adev?rat?, în care eu ?i milioane de români avem un lung rechizitoriu pentru Dv.

Dar m? opresc aici... ?i dac? a?i avut decen?a s? „ t?ce?i" o perioad? atât de lung?,v-a?i l?sat antrenat în ultimul timp de ceva „fosile din vechea camaril?" ce tr?iesc prin Anglia ?i Germania, ?i cu o îndr?zneal? demn? de un „Carol Tiranul" tat?l Dv., a?i început o campanie de „înc?lzire a sentimentelor" cu românii, spunând într-o „proclama?ie" difuzat? în 1979 la radio Europa Liber?: „Au trecut treizeci ?i doi de ani, de când n-am mai c?lcat p?mântul României...", ?i apoi continua?i: „M-am fr?mântat, ?i m? fr?mânt, m? zbat pe seama soartei voastre crunte..."

Dar în cei 32 de ani, Dv. n-a?i întreprins nimic pentru poporul român, ci v-a?i f?cut o familie frumoas? cu multe fete, pe care dup? cum se vede, vre?i s? ni le pune?i în spate ca „mo?tenitoare ale tronului României". ?i ca încheiere în acel mesaj de Anul Nou 1979, ne spunea?i: „Ur?rilor Mele se al?tur? iubita Noastr? Regina-Mam?, Regina Ana ?i fiicele noastre, Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia ?i Maria". S? v? tr?iasc?, Sire, dar ele sunt fiicele ?i principesele Dv. ?i nu „reginele noastre", ale poporului Român, fiindc? Dv. a?i „abdicat" pentru Dv. ?i pentru to?i urma?ii, ?i nu în?eleg, în care ?ar? ?i pe ce tron sunt Domniile Lor regine?

Dup? succesul conjura?iei de la 23 august 1944, Al. Cretzianu ?i C. Vi?oianu aveau a se stabili în SUA, unde au început r?zboiul pentru fondurile secrete destinate din vreme de c?tre cei doi Antone?ti

Exilului românesc, în cazul ocupa?iei staliniste.

Istoricul acestor fonduri s-a impus aten?iei noastre în urma investiga?iilor în arhivele britanice, americane ?i ruse?ti, ca ?i în temeiul discu?iilor cu Gh. Barbul, George Duca ?i Barbu C?linescu, ultimii doi - copiii ai fo?tilor premieri asasina?i în 1933 ?i, respectiv, în 1939.

În interviul dat de curând lui V. Georgescu, el v-a întrebat: „Majestatea Voastr? s-ar întoarce imediat, deci în ?ar?, în momentul în care ar fi posibil. Pentru a domni? Pentru a fi rege?" Dv. a?i r?spuns: Da. Asta este datoria mea, ?i dac? mi-am f?cut datoria în circumstan?ele grele la 23 August 1944, când aveam 22 de ani, nu voi ?ov?i acum la 64 de ani". Dar de ce nu a?i considerat „datoria Dv." ca imediat dup? abdicare, s? fi format un guvern în exil, ?i s? fi folosit toate rela?iile politice ?i familiale ce le avea?i cu Anglia, „tradi?ionala aliat?", s? fi u?urat povara românilor la Conferin?a de la Paris, c?ci Churchill era marele master, ?i regele Angliei v? era rud?? De ce nu a?i ac?ionat atunci, ?i veni?i acum dup? 42 de ani s? ne spune?i c? „este datoria Dv. s? reveni?i la tron?..."

Trebuie s? ?ti?i c? Poporul Român s-a maturizat, ?i a înv??at pe propria-i piele o mare „lec?ie", a?a cum a fost spus de Eminescu: „Cine iube?te str?inii/Mânca-i-ar inima câinii..." Da, noi, Românii, am în?eles c? tragedia noastr? na?ional? s-a datorat numai „str?inilor" aciui?i pe la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, ?i care au conspirat împotriva noastr?, fiindc? nici un „român adev?rat" nu ar fi fost în stare s?-?i tr?deze neamul ?i Patria de dragul privilegiilor sale personale...

A?a cum ?i mie mi-e dor de casa mea, v? cred, Sire, c? v? este dor de Pele? ?i de toate palatele f?cute de noi românii, în care v-a?i l?f?it cu „ga?ca" de pierde var? ?i care au decis soarta noastr?, soarta României, între un pahar de coniac ?i o partid? de poker, unde excela prietenul Dv. Styrcea, care v-a d?d?cit ?i v-a sf?tuit cum s?-i tr?da?i pe români. Cred c? v? este dor, s? mai goni?i cu automobilul pe ?oseaua Bucure?ti-Sinaia, a?a cum f?cea?i..., cred c? v? este dor de aerul parfumat, de brazii de pe mun?ii Carpa?i, de care ?i nou? celor din exil ne este dor, dar suntem pe aici din vina tr?d?rii Dv., iar fra?ii no?tri gem sub ocupa?ia comunist?, pentru c? Dv. a?i facilitat asta 42 de ani în urm?, ?i nu ne-a?i l?sat s? lupt?m ?i s? fim învin?i în mod onorabil, ci s? fim umili?i ?i distru?i în numele „prieteniei", fapt pentru care Occidentul ne dispre?uie?te c?, noi ne-am „ales comunismul".

În „noua conspira?ie", Dv. v-a?i l?sat intervievat de Vlad Georgescu, care nu numai c? v? trateaz? ca pe un rege al României, dar v? întreab? exact ce vrem noi s? ?tim, iar Dv. i-a?i r?spuns: „Ne-o dovedesc scrisorile pe care le primesc mai cu seam? de la cei tineri...care au aflat de la p?rin?ii lor despre mine...". ?i crede?i c? românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Gre?i?i, Sire! Ace?ti tineri nu mai sunt româna?ii credincio?i ?i educa?i în umilin?? ?i supunere fa?? de casa Regal? a Madamei Lupescu. Tinerii români sunt evolua?i ?i au curajul opiniei azi mai mult ca oricând, ?i nu schimb? ei o teroare comunist? pentru una regal? a Casei de Hohenzollern, care a omorât destui români între anii 1930 - 1940, sub domnia „Tiranului dement Carol al II-lea".

Propaganda pe care o face?i prin intermediul Europei Libere, cred c? a?i pl?tit-o foarte „gras", s? v? scoat? la iveal? ?i s? pute?i pleda pentru dreptul ce-l ridica?i la tronul României, pe care l-a?i pierdut, zice?i, din cauza „baionetelor sovietice"; dar Dv. l-a?i trimis pe D?m?ceanu la ru?i în Aprilie 1944, i-a?i eliberat pe Dej, pe Ceau?escu ?i P?tr??canu ca s? v? preg?ti?i pav?za, ?i apoi l-a?i arestat pe Mare?alul Antonescu, dând la „tav?" România comuni?tilor. Cum pute?i spune: „A?adar, 40 de ani dup? venirea la putere a regimului comunist cu ajutorul baionetelor sovietice", când [ei] au venit cu sprijinul Dv. regal? C? ru?ii cu baionetele lor v-au for?at s? abdica?i, asta era de a?teptat, nici comuni?tii nu vor „regi" ?i trebuia s? prevede?i acest lucru. Dar de ce nu ne-a?i spus atunci în 1947, ?i ne spune?i acum? Cu asta sunte?i de dou? ori vinovat, c? a?i conspirat atunci ?i conspira?i azi ca s? pute?i lua tronul iar.

Cu „dulceg?riile" Dv. nu pute?i ?terge trecutul, sperând c? cei ce ?tiu adev?rul au murit, ori au fost omorâ?i cu to?ii de c?tre comuni?ti. A?i gre?it, sunt înc? o mul?ime de supravie?uitori în exil ?i datoria noastr? este s? p?str?m „adev?rul istoric"?i s?-l pred?m ca pe o facl? genera?iilor tinere. S? ?tie ?i ?tiu ?i eu, c? în acea cald? zi de 23 August 1944, a?i vorbit la radio, v-am auzit cu urechile mele când a?i „ordonat" la ora 13, încetarea ostilit??ilor contra Rusiei, ?i a?i cerut atacarea trupelor germane pe teritoriul României. Dar ?tiu c? vocea Dv. fusese imprimat? pe un „disc" de c?tre comuni?tii P?tr??canu ?i Bodn?ra? („Ceau?u"), pentru cazul când a?i fi fost omorât ?i lovitura de stat nu reu?ea, ei s? poat? folosi „vocea Dv." ca o momeal? pentru a comanda armata român?. ?i culmea, P?tr??canu v-a scris ?i „textul" tr?d?rii, iar Dv. sus?ine?i „azi" c? au fost „baionetele sovietice", când a fost numai „voin?a Dv.", s? face?i orice s? v? salva?i tronul, ?i l-a?i salvat ce-i drept, pentru trei ani. Dar l-a?i salvat cu pre?ul vie?ilor a milioane de români, pe care i-a?i f?cut sclavii ru?ilor. ?i mai vre?i s? fi?i rege românilor?

Dintr-un punct de vedere, v? în?eleg: Dv. ac?iona?i ca un bun p?rinte pentru copiii Dv. pe care a?i vrea s?-i vede?i „asigura?i material", c? toate averile Dv. din România le-ar oferi o via?? de huzur a?a cum a?i avut Dv. ?i dac? a?i „declarat-o" pe Margareta „Prin?esa Mo?tenitoare" a unui tron „fantom?", a?i f?cut aceasta cu scopul s? o vede?i în Pele?, unde azi locuie?te Ceau?escu, pe care Dv. l-a?i eliberat din închisoare...,?i nu „baionetele sovieticilor".
Cât despre cine o s? conduc? poporul român dup? ce se va elibera de analfabe?ii comuni?ti, nu v? face?i griji.

De aceea, v? doresc Dv. ?i întregii „familii regale" s? sta?i ferici?i ?i plini de bucurie pe „tronul fantom?", ?i s? ave?i fericirea pe care o are Poporul Român cu ocazia anivers?rii „Zilei Mari" de 23 August - „Ziua Tr?d?rii României de c?tre fostul Rege Mihai.".
-------------------------------------------------------------------
[1] cf. Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu - For?a destinului. O biografie, Ia?i, Tipo Moldova, 2012, p. 547-548.
[2] Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu, p. 553.
[3] despre eforturile din „ultima clip?" vezi Gh. Buzatu, Dana Beldiman, eds., 23 august 1939-1944 - România ?i proba bumerangului, Bucure?ti, 2011.
[4] apud Regele Mihai, în „România Liber?" pe Internet 26 August 2000; Traian Golea, Actul de la 23 august 1944, v?zut de regele Mihai ca autor, Hallandale, Florida, Studii Istorice Române?ti, 2001.
[5] Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu, p. 545.
[6] cf. A. S. Marinescu, O contribu?ie la istoria Exilului Românesc, vol. 5, Bucure?ti, 2005, p. 18-19.
[7] vezi Constantin S?n?tescu, Jurnal, Bucure?ti, 1993; Mircea Ioani?iu, Amintiri ?i reflexiuni, Bucure?ti, 1993; Omagiu lui Iuliu Maniu ?i Ion Mihalache, Bucure?ti, 2003; Ioan Scurtu, Iuliu Maniu, Bucure?ti, 1995; Maria G. Br?tianu, Gheorghe I. Br?tianu. Enigma mor?ii sale, edi?ia a IV-a, Bucure?ti, 2003; Alesandru Du?u, Florica Dobre, Drama generalilor români. 1944-1964, Bucure?ti, 1997; Serviciul Român de Informa?ii, Cartea Alb? a Securit??ii, I, 1944-1948, Bucure?ti, 1997; Gh. Neac?u, ed., 23 august 1944 în arhivele comuniste, Bucure?ti, 2000; Gh. Buzatu, O istorie a prezentului, Craiova, 2004; Liviu V?lena?, Cartea Neagr? a României. 1940-1948, Bucure?ti, 2006; Gabriel Constantinescu, ?ah la rege. Declinul monarhiei române în secolul XX, Bucure?ti, 2007; Vasile Pascu, Regimul totalitar comunist în România. 1945-1989, I-II, Bucure?ti, 2007; Corneliu Cr?ciun, Dic?ionarul comunizan?ilor din noaptea de 23 spre 24 august 1944, Oradea, 2009; Stelian Neagoe, Decimarea elitei politic, 1944-1964: Cazul baronului Ion Mocsonyi-Styrcea. Generalul Gh. Mihail, Bucure?ti, 2009; ?erban Milcoveanu, Testamentul politic al generalului Aurel Aldea (1887-1949)..., Bucure?ti, 1999; Florica Dobre, Alesandru Du?u, Distrugerea elitei militare sub regimul ocupa?iei sovietice în România, I, 1944-1946; II, 1947-1964, Bucure?ti, 2000-2001; Alesandru Du?u, Sub povara Armisti?iului - Armata Român? în perioada 1944-1947, Bucure?ti, 2003; Tudor C?lin Zarojanu, Via?a lui Corneliu Coposu, edi?ia a II-a, rev?zut? ?i completat?, Bucure?ti, 2005; Lavinia Betea, Lucre?iu P?tr??canu. Moartea unui lider comunist, Târgovi?te, 2011; Ioan Opri?, Procesul ziari?tilor „na?ionali?ti". 22 mai - 4 iunie 1945, Bucure?ti, 1999; Victor Frunz?, Destinul unui condamnat la moarte - Pamfil ?eicaru, Bucure?ti, 2001.
[8] cf. Florin M?trescu, Holocaustul Ro?u. Crimele comunismului interna?ional în cifre, edi?ia a III-a, vols. I-II ?i Anexa, 2008, pp. 25-27.
[9]apud Nichita Smochin?, Memorii, Bucure?ti, 2009, p. 520.
[10] apud Pamfil ?eicaru, Scrieri, vol. 3, Bucure?ti, Editura Victor Frunz?, 2003, p. 215; Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu, p. 587.
[11] Gh. Buzatu, România ?i Marile Puteri. 1939-1947, Bucure?ti, 2003, pp. 629-637; idem, O istorie a prezentului, pp. 366-377.
[12] Ibidem, p.372.
[13] Ibidem, p. 373.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem, p. 369
[16] Ibidem, p. 369 footer