Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Joi, 24 Ianuarie 2013 14:03
Mare?al Ion Antonescu, Arhivele Na?ionaleÎn cursul anilor 1940-1944, cât timp a fost Pre?edinte al Consiliului de Mini?tri ?i Conduc?tor al Statului Român, Ion Antonescu a fost adeseori considerat - în mediile de stânga ori de dreapta, de „sus" sau de „jos", civile ori militare, interne sau externe - tiran ori dictator. Situa?ia s-a ... deteriorat mai apoi, când, cum se ?tie ori se spune, dup? r?zboi mul?i viteji se arat?, la „procesul" din mai 1946 ori în presa de dup? 23 august 1944, în abord?rile memorialistice ori, mai grav, în rândul istoricilor, Mare?alul avea s? fie inclus f?r? reticen?e în categoria dictatorilor fasci?ti, al?turi de Hitler sau Mussolini. Analiza documentat? ?i nuan?at? a caracterului regimului social-politic din România anilor 1940-1944, pe care Mare?alul l-a „patronat", nu i-a preocupat pe politicieni ?i nici pe mul?i istorici. Nu este cazul s? intr?m în detalii, de?i, în raport cu modul în care Conduc?torul a c?zut în plasa conjura?ilor nenoroci?i de la 23 august 1944 ori comparativ cu ceea ce s-a petrecut în România în epoca holocaustului ro?u, întruchipat la noi cel pu?in pân? la retragerea Armatei Ro?ii în 1958 de slugile Kremlinului (Ana Pauker, Emil Bodn?ra?, Gh. Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Teohari Georgescu sau Iosif Chi?inevski), este posibil ca acela?i Antonescu s? apar? neînchipuit de... blând... A?a cum, într-un Apel c?tre tineretul ??rii, el însu?i a reclamat: „ ... Generalul Antonescu n-a în?elat, nu în?eal? ?i nu va în?ela niciodat?. Eu nu sunt conduc?tor de stat tiran, n-am clic? de ap?rat ?i n-am interese sau o via?? imoral? de ascuns".[1]

De asemenea, la întâlnirea cu colegii s?i din promo?ia „Turda" (1902) a Liceului Militar din Craiova, ?eful statului a dat asigur?ri în acest sens: „S? crede?i c? nici un om de stat n-a avut vreodat? pe umerii lui greut??ile care apas? ast?zi pe umerii mei. S? crede?i c? nu poate s? existe inim? de român ?i suflet de om, care s? vrea s? fac? atâta bine pentru neamul lui cât doresc s? fac eu. S? crede?i c? gândul meu este totdeauna îndreptat în jos, al?turi de to?i cei cari au suferit ?i sufer? pentru neamul românesc, atâta cât am suferit eu ?i am înv??at s? suf?r de la p?rin?ii mei. S? crede?i, iar??i, c? nu este clip? în via?a mea pe care s? n-o tr?iesc decât pentru salvarea prezentului ?i preg?tirea viitorului acestui neam..."[2] Despre „sl?biciunile" sale, ulterior „dictatorul" avea s? fac? vorbire în multe dintre documentele purtându-i semn?tura, precum, de exemplu, în rezolu?ia datat? 24 februarie 1943, descoperit? de noi în Arhivele Speciale de la Moscova.[3] Atunci, la scurt timp dup? e?ecul de propor?ii al Axei la Stalingrad, pe o not? din 20 februarie 1943 a Sec?iei a II-a (Biroul Contrainforma?ii) a Marelui Stat Major Român destinat? Cabinetului Militar ce reclama „indiscre?iunile cu privire la mersul opera?iunilor militare ?i colportarea de ?tiri false ?i alarmiste comise de militari", Mare?alul a consemnat aceste considera?ii pe care le apreciem, din toate punctele de vedere, remarcabile, fapt pentru care le reproducem integral:
„Educa?ia na?iei este total neserioas?. Trebuie date câteva exemple publice, prin m?suri luate în contra acelora (civili, ofi?eri, solda?i, func?ionari de orice grad) cari discut? în public, în saloane, la masa de poker, cafenele, restaurante etc., chestiuni militare ?i operative. Dac? educa?ia na?iei este de condamnat în aceast? privin??, este ?i mai de condamnat aceea a ofi?erilor. Sunt ofi?eri, chiar de stat major, cari discut? peste tot situa?iile militare, divulg? f?r? inten?ie, îns? din limbu?ie, ceea ce au auzit, au v?zut sau ?tiu, particip? în societ??i impasibili la astfel de discu?ii, le provoac?, le între?in, le urm?resc, le tolereaz? nu numai civililor ?i doamnelor, dar chiar ?i subalternilor. De aici vine tot r?ul. La Consiliul de Colaborare viitor [ce avea s? se reuneasc? la 18 martie 1943] am s? aduc un caz concret. Nimeni nu ia nici o m?sur?. Nici un comandant de regiment, de campanie, de batalion, de garnizoan?, de divizie, teritoriale etc. etc. Prin t?cerea lor ?i neîndeplinirea datoriei, ?ara d? un aspect de dezm??. To?i str?inii ?tiu tot. To?i civilii fac strategie, to?i mahalagii ?i în toate tramvaiele se vorbe?te ce trebuie ?i ce nu trebuie de func?ionari, militari etc. Urechile str?inilor ?i spionilor stau larg deschise prin tramvaie, case, cafenele, teatre etc. etc. Statele cheltuiesc sute de milioane ca s? afle informa?ii. La noi nu este nevoie de nimic, fiindc? de sus ?i pân? jos to?i vorbim ?i procur?m informa?ii inamicilor ?i amicilor. O mai mare incon?tien?? nu se poate. A?a-zisa opozi?ie, prin elementele ei bine cunoscute ca valoare, ca trecut ?i ca aviditate de a reveni la conducere, chiar peste cadavrul ??rii, comploteaz? ?i între?ine aceast? oper? incon?tient? de sl?bire a moralului, de defetism, de tr?dare. Pe baza acestei situa?ii generale, s? se fac? de Cabinet ?i Secretariat o instruc?ie complet?, care s? se trimit? tuturor din partea mea ?i în anumite p?r?i s? se difuzeze prin pres?, radio etc." [4] Este departe de noi gândul de-a afirma c?, din motivele relevate, Antonescu ar fi pierdut R?zboiul din R?s?rit... Nicidecum, dar Mare?alul a surprins o realitate care nu trebuie ignorat?, mai cu seam? de c?tre istorici, îndemnându-i la o mai dreapt? examinare ?i profund? medita?ie ...

Nu ne propunem, evident, s?-l reabilit?m pe Antonescu! El nu are nevoie de a?a ceva... Rolul ?i rostul lui în istorie, care nu trebuie exagerate sau înfrumuse?ate, fiind deja scrise, trebuie numai investigate ?i comunicate, în marginile adev?rului, ?i nicicum altfel. Dat fiind c? se impune s? constat?m c?, în anii R?zboiului Mondial din 1939-1945 sau dup? aceea, faptele ?i declara?iile Mare?alului au fost recep?ionate ?i interpretate de obicei dincolo de limitele reale, deci denaturate. Context în care, cel mai adesea, albul a devenit negru ?i viceversa. Iar erorile a?a-zis cardinale ce i-au fost imputate s-au dovedit a fi, în fapt, demne de ?colarii primelor clase:
- De ce s-a aliat Antonescu cu Hitler?
- De ce a intrat în r?zboi la 22 iunie 1941?
- Ce-a c?utat dincolo de Nistru? Dar la Stalingrad?
- De ce n-a încheiat armisti?iul cu America, Anglia ?i URSS la momentul stabilit de Opozi?ie ?i de regele Mihai I ?.a.m.d.

Voi consemna, totu?i, c? m? declar... de acord cu reclaman?ii ... Iar, dac? este a?a, atunci, în mod sigur, Antonescu NU trebuia (repet: NU trebuia), la 22 iunie 1941, s? lanseze faimosul Ordin privind atacarea URSS, în scopul eliber[rii din robia stalinist? a unor teritorii istorice ?i al lichid?rii pericolului comunist. Ce-ar fi urmat? În mod obligatoriu - Mare?alul Antonescu ar fi fost - cum se dore?te - scos din istorie... ?i, în mod sigur, o dat? cu el, Poporul român însu?i!

Iat? de ce, finalmente, propun s? re?inem, din excelentul Album tip?rit în 1942 sub titlul Spa?iul istoric ?i etnic românesc, motto-ul plasat de Mare?al pentru capitolul III:
„Ne-am n?scut aici, suntem cei dintâi a?eza?i aici ?i vom pleca cei din urm?!"
----------------------------------------------------------------------
[1] Mare?al Ion Antonescu, Un ABC al anticomunismului românesc, I, Ia?i, 1992, p. 132.
[2] Ibidem, p.149.
[3] cf. Gh. Buzatu, Românii în arhivele Kremlinului, Bucure?ti, 1996, p. 305.
[4] vezi ?i alte interven?ii ale ?efului statului ?i guvernului român, în acela?i sens, la 27 februarie, 1-3 martie 1943. footer