Revista Art-emis
Războiul de Independenţă de la 1877 PDF Imprimare Email
Col. (r) Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea   
Joi, 17 Ianuarie 2013 10:28
Col (r). Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea, art-emis
Viaţa se poate schimba, dar nu are aripi ca să zboare. Speranţa poate dispărea, dar nu poate muri.
Adevărul poate fi ascuns, dar până la urmă va ieşi la suprafaţă".

(Shelley)
136 de ani de la sfârşitul marelui război de independenţă şi începutul relaţiilor diplomatice româno-ruse

Cu136 de ani în urmă, Regatul României îşi câştiga prin luptă şi jertfă, pe câmpurile de bătălie de la Plevna, Vidin, Griviţa şi Smârdan, dreptul legitim de a deveni o ţară independentă şi suverană între celelalte ţări europene. Tot atunci, în 1878, după războiul de independenţă au fost puse bazele relaţiilor diplomatice româno-ruse.

Summit-ul N.A.T.O. de la Bucureşti de la începutul lunii aprilie 2008 a reunit în capitala României pe şefii statelor celei mai puternice alianţe militare euro-atlanice contemporane. Evenimentul, apreciat drept unul dintre cele mai importante ale acestui an, a făcut posibilă şi prezenţa şefului statului rus în funcţie la acea vreme, Vladimir Putin, care în alocuţiunea prezentată a reamintit despre începutul relaţiilor diplomatice dintre ţara sa şi România şi necesitatea continuării acestora chiar în condiţiile controversatei extinderi a N.A.T.O. şi a apropierii de graniţele Rusiei. Nu putem şti ce a vrut să sugereze şeful statului rus când a făcut acest mare salt în istorie: începutul relaţiilor diplomatice din istoria modernă a celor două ţări sau o discretă şi necesară recunoaştere de ordin moral a imensului sprijin armat pe care mica, dar viteaza oştire română, l-a dat trupelor ţariste aproape a fi învinse de către oastea otomană pe câmpurile de bătălie din Bulgaria, între 1877 - 1878. Oricum, despre ambele evenimente s-a vorbit foarte puţin înainte şi după 1989, dar nici în ultimii ani subiectul nu a fost abordat aşa cum s-ar fi cuvenit.

Începutul relaţiilor diplomatice româno-ruse din 1878 au o importanţă şi o încărcătura istorică anume. Mult mai important este însă, sub aspectul restabilirii adevărului istoric, momentul 1878 când marele duce Nikolae, comandantul trupelor ţariste aflate în confruntare pe teritoriul Bulgariei cu cele otomane conduse de Osman Paşa, trece peste orgolii şi adresează o telegramă disperată Principelui Carol al României. Textul acestei telegrame, pe care unii au pus-o bine la păstrare încât nu se mai află în arhivele naţionale, este consemnat într-o carte de o deosebită valoare, intitulată „1878 - Resbelulu Orientalu", autori Prof.dr. A.P. Alessi şi Prof. Massimu Popu, Gratz-Austria, Editura lui Paul Cieslar.[1]
„Venez a notre secours! Pasez le Danube ou vous voules, comme vous voulez, sous quelles conditions vous voulez mai venez secours au plus vite. Les Turcs nous abiment, la cause chrestienne est perdue".[2] Greu trebuie sa-i fi fost marelui duce şi armatei sale dacă au cerut ajutorul trupelor române în aceşti termeni capitulativi. După cum se cunoaşte, la Plevna, Smârdan,Vidin şi în luptele de cucerire a Griviţelor, brava oştire a Principatului României s-a acoperit de glorie veşnică. Dorobanţii şi roşiorii au scris cu sânge o pagină glorioasă din istoria modernă a Europei, reuşind să învingă redutabila foţă militară a Turciei şi astfel să oblige marile puteri să recunoască independenţa tânărului stat român. Obţinerea independenţei faţă de Turcia a creat premisele formării României Mari, visul de veacuri a celor care au luptat la Rovine, Războieni, Podul Inalt, Călugăreni, Şelimbăr, Plevna şi Vidin.Conducători şi ofiţeri români, turci şi ruşi, la 1877

Victoria românilor asupra oştirii otomane, prin predarea conducerii acesteia, în frunte cu Osman Paşa, colonelului Mihail Cerchez, a marcat pe lângă independenţa României şi Bulgariei - consfinţite prin pacea de la San-Stefano – începutul declinului epocii de glorie a Imperiului Otoman. Mai jos, sunt prezentate câteva dintre cele mai reprezentative pagini din cartea amintită, inclusiv Ordinul de zi al Principelui CAROL I, cu ocazia trecerii podului peste Dunăre, la Corabia, a trupelor române.

Aceste expresive litografii au fost realizate din patriotism şi renunţând la multe pentru aceasta de către renumitul pictor Nicolae Grigorescu, care a participat pe teatrul de luptă ca reporter de război la solicitarea Principelui Carol I. Alături de alţi conaţionali, printre care trebuie amintiţi medicul militar Carol Davila, poetul Vasile Alecsandri şi mulţi alţii, pictorul Nicolae Grigorescu şi-a adus o importantă contribiţie la obţinerea victoriei oştirii române, operele sale, pe lângă valoarea artistică deosebită constituind un izor istoric de neegalat.

Printre motivele care m-au determinat să scriu acest modest articol cu toate că istoria nu este specialitatea mea se numără:
- Faptul că despre glorioasele evenimente de acum 135 de ani, s-a vorbit puţin înainte de 1989. Şi nici acum nu dăm pe-afară !
În copilărie - petrecută în mare parte în satul Bentu, judeţul Buzău , pe malul drept al râului Buzău (şi la Gurahonţ, judeţul Arad) - ascultam cu emoţie poveştile celor mai în vârstă despre trecerea pe Şoseua Veche, actualmente DN2B, a prizonierului Osman Paşa, trimis sub escortă de la Brăila spre Bucureşti. Memoria colectivă a locuitorilor zonei păstrează ca un eveniment de mare mândrie că prin sat a trecut vestitul şi temutul comandant turc. Locuitorii din satele vecine, chiar şi din stânga râului Buzău au venit cu miile să-l vadă pe preţiosul prizonier. Ţăranii din Săgeata, Beilic, Robeasca, Gălbinaşi, Tăbărăşti, Cilibia, Padina, Largu, Pogoanele, etc., care suferiseră de generaţii jugul greu al ocupaţiei turceşti veniseră cu două-trei zile înainte să ocupe un loc pe izlazul dintre Bentu şi Gălbinaşi. S-au încins jocuri şi s-a petrecut ca la nunţile împărăteşti. O săptămână au petrecut, iar combatanţii din partea locului au fost primiţi cu mari onoruri.
- La Ploieşti, se află monumentul eroilor de la Griviţa, dorobanţii republicanului Candiano Popescu acoperindu-se de glorie veşnică.
- 1902 Regumentul 32 Mircea la Monumentul Vanatorilor-Ploiesti
- 2012 Monumentul Vanatorilor - Ploiesti
- Tot la Ploieşti, pe strada Iaşului, s-a aflat Comandamentul Bulgar al Combatanţilor Războiului Balcanic.

A.P. Alessi şi Massimu Popu, 1878Nu în ultimul rând, am dorit să ofer cititorilor câteva aspecte mai puţin cunoscute despre evenimentele de acum 136 de ani !

Bibliografie:
- Prof. dr. A.P.Alessi & prof. Massimu Popu, 1878 - Resbelulu Orientalu, Gratz-Austria Editura Paul Cieslar
www.republicaploiesti.net

Notă: Prof.univ.dr.ing. Marian Rizea Universitatea Ecologică Bucureşti,
- Cadru didactic asociat Universitatea „Petrol-Gaze" Ploieşti și Universitatea de Vest Timişoara,
- Membru al Comitetului Naţional pentru Securitate şi Strategie Alimentară, înființat sub egida Academiei Române,
- Membru asociat al Diviziei de Istoria Ştiinţei din cadrul Comitetului Român de
Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (C.R.I.F.S).
-------------------------------------------------------------------------------
[1] Acest valoros volum se află în colecţia de cărţi rare a generalului bg. (r) prof. univ. dr. Stan Petrescu, fost cadru didactic al Academiei Naţionale de Informaţii, asociat al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, ulteriot prorector al universitatii „Biotera".
[2] „Vene-ne în ajutoriu! Treci Dunărea pre unde vei voi, cum vei voi şi sub orice condiţiuni vei voi, numai vena-ne cât mai curundu în ajutoriu. Turcii ne au prapaditu, caus'a crestina este perduta" , pagina 465. footer