Revista Art-emis
Antonescu altfel PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Luni, 07 Ianuarie 2013 10:15
Maresalul Ion Antonescu
„S? ne ne toarcem din durere puterea, din exemplul str?mo?ilor unirea ?i din credin?a în Dumnezeu ?i Justi?ie drumul viitorului" (Ion Antonescu 10 mai 1941)[1]

Dimensiunile faptelor ?i fenomenelor survenite în România în prima jum?tate a veacului al XX-lea nu pot fi surprinse dac?, dintre actorii scenei istorice, îl ignor?m pe Ion Antonescu. Mare?alul - str?lucit militar ?i om de stat, exemplu de curaj ?i abnega?ie, militant neobosit, împotriva tuturor ?i peste toate, al cauzei Unirii depline a Românilor, pentru Drepturile ?i Dreptatea lor - a probat, în fa?a Românilor, devota?i de la na?terea lor ca popor, profundele-i convingeri cre?tin-ortodoxe, ?i care, desigur, veneau de departe, în prima ordine chiar de la ai s?i, pentru a coborî în mo?i-str?mo?i... Iar, prin aceasta, Antonescu întruchipa o verig? în lan?ul genera?iilor care, dac? se pierd în trecutul îndep?rtat ?i necunoscut, nu ?i-a aflat evident încheierea prin nu mai ?tiu ce decizie barbar? a unui a?a-zis tribunal al poporului privind condamnarea sa la moarte pentru crime de r?zboi inventate de Mai Marii Lumii, înving?tori în 1945.

Pentru a elimina orice confuzie, pe de alt? parte, nu cred de fel c? Antonescu, ca lider politic ?i militar în 1941-1944 al R?zboiului din Est al Românilor, ar trebui cumva inclus în rândul inocen?ilor, dar este inacceptabil s?-i ignor?m recunoa?terile, precum îndeosebi în Ultimul cuvânt rostit în fa?a numitului „tribunal" în sensul c?: „ ... Las ??rii tot ce a fost mai bun în guvernarea mea. Tot ce a fost r?u iau asupra mea, în afar? de crim?!" S? fi avut în seam? în acel moment ex-mare?alul Katyn, Dresda, Hiro?ima ?i Nagasaki ori pe Adolf Hitler, cu care a fost aliat? Mai mult decât sigur, nu. De?i, pe de alt? parte, lui Antonescu i s-a atribuit în ultimele decenii, cu o d?rnicie suspect?, un holocaust, pentru care unii istorici se afl? ?i acum în aprigi dispute, ineficace cât? vreme se ignor? faptele ?i documentele.

De?i documentele semnate de Antonescu îi reflect? semnificativ voin?a ?i opiniile, convingerile ?i ac?iunile. ?i, desigur, nu pro forma, mai cu seam? c? acest actor al scenei istorice se adresa unui popor în majoritate cre?tin-ortodox. De altfel, începând cu urarea rostit? la 6 septembrie 1940 în replic? la Jur?mântul depus de tân?rul rege Mihai I, el a apelat sau ?i-a dorit: „Dumnezeu s? ajute Na?iei, Majest??ii Voastre ?i Mie"! Tot atunci, Proclama?ia c?tre ?ar? se încheia: „Cu credin?a în Dumnezeu, în dreptul sfânt nepieritor al Neamului ..." Pentru ca, apoi, la 7 septembrie 1940, Chemarea c?tre ?ar? s? re?in? c? „Dumnezeu ne-a ajutat s? curm?m o stare care tulbura grav destinul românesc". Iar Apelul din 15 septembrie 1940, prilejuit de formarea guvernului na?ional-legionar, punea la temelia „noii domnii", cu prioritate, „legea credin?ei". La 1 Decembrie 1940, în Cetatea Unirii de la Alba Iulia, Conduc?torul Statului aprecia c? „a vrut Dumnezeu" s? determine cursul ultimelor evenimente interne, pentru a relua în Cuvântul de Anul Nou 1941: „Dumnezeu este în noi, în credin?a noastr?. S? ne schimb?m, s? ne în?l??m, s? ne mântuim", convins fiind c? - dup? pr?bu?irea României Mari - „grani?ele unui Neam se zidesc mai întâi în suflete ?i mor în suflete ... Unitatea ?i for?a Neamului aduc plin?tatea drepturilor ... ?ara are nevoie de toate sufletele, de toate bra?ele, de toate puterile. Un An Nou, cu fapt? nou?. Cu Dumnezeu Mare?alul Antonescu, for?a destinuluiînainte, s? strig?m Tr?iasc? România!"
22 iunie 1941 a marcat - peste orice considera?ii teoretice, ideologice, militare, etice ori holocaustologice -, deopotriv? cu 24 ianuarie 1859, 9 mai 1877, 15 august 1916, 1 decembrie 1918 sau 22 august 1968, una dintre Zilele astrale ale istoriei na?ionale.

A?a dup? cum este cunoscut, în 1940 URSS a s?vâr?it împotriva României, neprovocat? în vreun fel, un act de agresiune f??i??, ocupând cu for?ele militare ?inuturi române?ti str?vechi: Basarabia în întregime, Nordul Bucovinei, ?inutul Her?a ?i mai multe ostroave din zona Gurilor Dun?rii. Agresiunea URSS a declan?at reac?ia în lan? care, în scurt timp, în vara-toamna anului 1940, a condus direct la pr?bu?irea României Mari. În momentele în care s-a preg?tit ?i a început R?zboiul în Est, la 22 iunie 1941, URSS înc? nu era aliat? cu SUA ?i Marea Britanie, tab?ra Na?iunilor Unite închegându-se în urma agresiunii hitleriste ?i înt?rindu-se în perioada urm?toare, când România se afla deja în urm?rirea agresorului sovietic. Reiese c? nu se poate sus?ine cum c?, din start, de la 22 iunie 1941, România s-ar fi pus în stare de beligeran?? cu Puterile Occidentale (cu Marea Britanie ?i SUA, în primul rând). Campania României în Est - R?zboiul Sfânt, cum a fost denumit din cele dintâi minute - a beneficiat, indiferent de "culoarea" aliatului (A. Hitler) ori de stadiul deplorabil al preg?tirii armatei noastre, de sus?inerea poporului român în întregime, de acordul partidelor politice ale momentului ?i al monarhiei, mai pu?in de suportul comuni?tilor ?i al altor indivizi afla?i în solda Moscovei ori subjuga?i propagandei staliniste. Având în vedere situa?ia concret? ?i ?elurile campaniei (eliberarea provinciilor r??luite ?i zdrobirea comunismului), r?zboiul României din 1941-1944 a purtat, de la un cap?t la altul, un caracter na?ional ?i popular. România n-a luptat decât pentru a-?i recupera fiii ?i pentru a-?i impune recunoa?terea dreptului; ea nu s-a angajat nicidecum într-un r?zboi rasial, nici într-unul în afara legilor interna?ionale. S-a întâmplat, a?a dup? cum anticipase, în decembrie 1916, la Ia?i fiind, inegalabilul Nicolae Iorga, ?i anume c? b?t?lia Românilor se desf??ura, atunci, ca ?i, ad?ug?m noi, dup? 22 iunie 1941, pentru „DREPTUL NOSTRU ÎNTREG. ATÂT, ?I PENTRU NIMIC MAI MULT, NU"!

La ordinul lui Ion Antonescu, Conduc?torul Statului Român ?i Comandantul de C?petenie al Armatei,
R?zboiul Sfânt a început !

A?a dup? cum au relatat ?i demonstrat reputa?i istorici, R?zboiul Sfânt al României a fost unul paralel cu acela al Germaniei. R?zboiul din Est n-a fost Ordin c?tre armat? - 22 iunie 1941victorios, este adev?rat, dar faptele românilor nu au r?mas f?r? efect, mai ales c? ei au trebuit s? pl?teasc? cu vârf ?i îndesat pentru cutezan?a lor. O mai fac ?i azi! Dup? desprinderea de Germania, la 23 august 1944, România a fost ocupat? de URSS, de unde pân? atunci fusese satelit al Berlinului, a suferit amput?ri teritoriale în R?s?rit ?i enorme daune de r?zboi, i s-a impus regimul comunist, exportat de Kremlin, astfel c? ?ara în ansamblu - dup? expresia lui Adrian P?unescu – a fost dat? «cu un secol înapoi». Iar Lordul R?zboiului din R?s?rit, Mare?alul Ion Antonescu, arestat în Palatul Regal la 23 august 1944 ?i apoi anchetat la Moscova (1944-1946), a fost retrimis la Bucure?ti, pentru a i se intenta farsa procesului din 6-17 mai 1946. Ca lider al unui r?zboi popular ?i na?ional - în fond, dup? Campania eroic? din 1916-1919, cel de al doilea r?zboi al României pentru Reîntregire -, Ion Antonescu, deopotriv? cu Mihai Antonescu, Gh. Alexianu ?i Constantin-Piki Z. Vasiliu, a fost executat ca ?i ..."criminal de r?zboi", din ra?iuni str?ine faptelor sale ?i probelor aflate la dispozi?ia instan?ei improvizate.

În 1941, cu siguran??, Antonescu se dovedise, înainte de orice, omul faptelor. La 22 iunie 1941, el a r?spuns exemplar pentru riscul imens asumat - un r?zboi împotriva U.R.S.S., pentru distrugerea pericolului comunist ?i eliberarea provinciilor istorice ocupate de Kremlin în 1940. Cum am precizat, R?zboiul României a fost unul drept de la un cap?t la altul, în mod precis de la 22 iunie 1941 ?i pân? la tr?darea intern?, cu ramifica?ii interna?ionale, din 23 august 1944. De altfel, chiar la 1 iunie 1946, în ziua execu?iei, care a amintit, potrivit voin?ei Înving?torilor de moment, de un veritabil masacru, Mare?alul Antonescu a transmis mamei sale, în cursul ultimei lor întâlniri, la Jilava, aceast? declara?ie cu valoare de testament: « Dac? mor, este pentru Bucovina ?i Basarabia. De-ar fi s? reîncep, a? face la fel" ». (Valea Piersicilor/Valea Plângerii, Jilava, 1 iunie 1946)

În context, se impune o precizare: R?zboiul din Est al României nu a avut absolut nici o leg?tur? cu holocaustul brun, nazist, nefiindu-i nici cauz? ?i nici efect. A suportat îns? toate consecin?ele holocaustului ro?u, sovietic, atât dup? 1944, dar ?i anticipat, în 1940-1941, în Basarabia, Bucovina de Nord ?i ?inutul Her?ei ocupate de Armata Ro?ie în urma notelor ultimative ale lui V. M. Molotov din 27-28 iunie 1940.

Este mai pu?in cunoscut c?, în noaptea de 21/22 iunie 1941, în orele care au precedat nemijlocit atacul din zorii zilei, Ion Antonescu, în prezen?a generalului Eugen Ritter von Schobert ?i a unor ofi?eri germani ?i români, în trenul de comandament « Patria », garat în sta?ia Piatra Neam?, a prevestit ac?iunea militar? «dreapt? ?i sfânt?» proiectat?: « Domnule General, Domnilor, v? anun? c? în aceast? zi a sosit ceasul luptei pentru a ?terge pata de dezonoare de pe Jilava, 1 iunie 1946 - Valea Piersicilorfruntea ??rii ?i de pe stindardele Armatei. Peste pu?in timp, în faptul acestei zile, Armata ??rii va primi ordinul s? treac? Prutul spre a împlini trupul ??rii, a?a cum a fost l?sat de la Basarab ...» Au urmat, în fapt, dou? documente de ampl? rezonan?? istoric?, atât Ordinul c?tre Armat? dar ?i Proclama?ia c?tre ?ar?, esen?iale din multiple puncte de vedere, dar înainte de orice pentru declan?area opera?iunii militare ?i constatarea interven?iei st?rii de casus belli între România ?i U.R.S.S., pentru definirea precis? a ?elurilor de r?zboi - eliberarea provinciilor istorice ?i a Românilor subjuga?i prin for?? în 1940 de c?tre Imperiul ro?u stalinist ?i sensul cruciadei anticomuniste, angajat? pentru prevenirea pericolului unei viitoare cotropiri sovietice. Ambele documente, exprimând for?a ?i hot?rârea în ac?iune, l-au dezv?luit f?r? dificultate pe autorul mesajului, care, dac? accept?m, cum se cuvine, c? stilul reprezint? Omul, atunci acesta a fost Antonescu, care, de altfel, dup? cum vom constata, a intervenit personal în text. Dup? cum a fost ?i în inten?ia autorului, documentele erau ?i au r?mas, o dat? cu desf??urarea evenimentelor, apoi cu trecerea deceniilor, inclusiv a celor ce vor s? vin?, piese de referin?? pentru orice antologie a demnit??ii na?ionale. Cum cititorul dispune mai jos de textul integral al Ordinului lui Antonescu, vom st?rui asupra îndemnului cuprins în Proclama?ia c?tre ?ar? : « Români ! V? chem la lupt?. La lupta sfânt?, în contra pr?v?litorilor civiliza?iei ?i bisericii, ai drept??ii ?i propriilor noastre drepturi. La lupta sfânt? pentru Neam ?i pentru Rege. La lupta mare ?i dreapt?, al?turi de Marea Na?iune German?, pentru dreptatea viitorului românesc». Este, dup? cum am avertizat, rândul lui Antonescu s? intervin?, motivându-?i personal rolul ?i rostul : «...V-am cerut s?-mi d?rui?i n?dejdea voastr?, încrederea voastr?, f?g?duindu-v? s? lupt pentru reîn?l?area Patriei. ?i m-a?i ascultat. Dumnezeu m-a ajutat ca la un an numai de la pr?bu?irea grani?elor – anul umilirii, al suferin?ei ?i înv???turii române?ti - s? pot îndrepta din nou Neamul nostru pe calea luptei ?i sfintelor noastre drepturi. Am purtat de-ajuns pe bra?ele mele zbuciumate fr?mântatele ruine ale României Scumpe ?i Mari [...] A sosit vremea s?-mi împlinesc jur?mântul. Pornim la lupt?. În acest ceas de încercare, jur s? v? duc la biruin?a sfin?irii drepturilor noastre asupra b?trânei Moldove, s? fac din nou in p?mântul Basarabilor vatra mor?ilor ?i leag?nul copiilor no?tri ?i din codrii Bucovinei straja nepieritoare a gloriei române?ti. Mul?umesc Domnului c? m-a învrednicit s? sparg atât de repede c?tu?ele ro?ii ale anarhiei ?i pradei cotropitoare [...] Dumnezeu ne-a dat ani grei de încercare crunt?. Ne-a deschis drumul de furtun? spre zori de în?l?are. S?-l urm?m cu încredere, Români! Cu gândul ?int? la drepturile Neamului ... S? pornim la lupt?, Români! ... Cu Dumnezeu înainte. Urma?i-m?! R?zboiul Sfânt a început!»

 Bucuresti, Pia?a Regal? 22 iunie 1941, foto Willy-PragherMai apoi, în cursul R?zboiului Sfânt, în momentele de succes ori de e?ec, Mare?alul a revenit constant, îndeosebi în Proclama?iile c?tre ?ar? ?i în Ordinele c?tre Armat? din zilele de 31 decembrie-1 ianuarie ale anilor 1941-1942-1943 sau de Anul Nou 1944. El a expus stadiul ostilit??ilor ?i a exprimat neab?tut convingerea în succes, dar ?i pericolul cotropirii ruse?ti. Toate aceste documente au fost editate ?i comentate de istorici (vezi amplul Jurnal de r?zboi al Mare?alului, I-IV, 2011-2012 sau Directivele de r?zboi - Mare?alul Antonescu în fa?a Istoriei, 2002). Pe m?sura agrav?rii situa?iei militare pe Frontul de Est, dup? noiembrie 1942-februarie 1943, Mare?alul a intervenit, de exemplu, la 6 februarie 1943, cu Ordinul destinat tuturor unit??ilor operative din zona Caucazului, precizând c? în R?zboiul din Est se hot?ra „fiin?a Neamului nostru, iar pierderea lui înseamn? pentru noi moarte", întrucât „ru?ii înving?tori ne-ar aduce bol?evismul în ?ar?, ar nimici p?tura conduc?toare, ne-ar pune pe evrei st?pâni ?i ar da Neamul prad? slaviz?rii ?i deport?rilor în mas?". Anterior, chiar la 26 ianuarie 1943, primindu-l în vizit? pe ziaristul italian Lamberti Sorrentino, Mare?alul i-a declarat: „Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfâr?itul imperialismului rus, care vrea Constantinopolul ?i poate s? ajung? acolo numai traversând sau înghi?ind România [...] Eu nu fac un joc de tri?or, ca vecinii mei unguri, visând pr?bu?irea germanilor ?i sosirea englezilor eliberatori [...] Noi ?tim c? du?manul mortal al României este Rusia lui Petru cel Mare ?i a Ecaterinei a II-a, c?rora Stalin le-a r?mas credincios ?i, trebuie s? recunoa?tem, îi continu? genial. Este rusul rus dintotdeauna ... Eu voi arunca în r?zboi, spre a-i z?g?zui pe ru?i, toate for?ele pe care voi izbuti s? le înarmez, convins c? acesta este supremul bine pentru România, z?g?zuirea ru?ilor..."

Temerile Mare?alului s-au adeverit, din nefericire, întocmai, pentru el ?i pentru to?i Românii, confrunta?i cu tragedia din 1944, c?reia îi mai suport? consecin?ele. Iat? de ce dup? atâtea decenii este cazul s? admitem, în sfâr?it, c? Mare?alul Antonescu, cu toate cele bune ori rele, ale lui sau ale epocii sale, reprezint?, infinit mai mult decât un capitol de istorie, un avertisment, pentru noi to?i, pentru ast?zi ?i mâine, PENTRU TOTDEAUNA!

Cum a murit Antonescu

La 2 iunie 1946 ar fi împlinit 64 de ani. Mare?alul Ion Antonescu a fost executat în ziua de 1 iunie 1946 al?turi de al?i colaboratori, de autorit??ile comuniste ?i ocupantul sovietic. Execu?ia s-a produs la ora 18.00 în Valea Piersicilor, circa 500 de metri în interiorul închisorii Jilava. A murit cu „Tr?iasc? România !" peOvidu Gologan buze ca ?i colegii s?i, Mihai Antonescu, generalul Vasiliu ?i profesorul Alexianu. Evenimentul din dup?-amiaza zilei de 1 iunie 1946 este descris eroic chiar în Cartea Alb? a Securit??ii publicat? în 1997: „Dup? prima salv? de foc, to?i cei patru s-au pr?bu?it la p?mânt. Mare?alul s-a ridicat din nou în picioare, strigând grupului de execu?ie: Mai trage?i, c?l?ilor, c?ci nu sunte?i în stare s? m? omorâ?i a?a de u?or! Se comand? o nou? salv? de foc, dup? care se pr?bu?esc din nou. [...] Se hot?r??te ca comandantul deta?amentului s?-I împu?te pe fiecare cu revolverul s?u. Acesta trage în mare?al ?i, apoi, în ceilal?i toate cele 14 gloan?e. Medicul se apropie din nou ?i constat? c? tot mai tr?iesc. Generalul Vasiliu, zâmbind, s-a l?sat legat la ochi, spunând c? îi este indiferent, dar dup? câteva clipe ?i-a dat leg?tura la o parte. Când au început salvele de foc, adev?ra?ii osta?i români care p?zeau închisoarea ?i-au scos c??tile, au f?cut cruce ?i to?i plângeau. To?i condamna?ii au murit ca ni?te eroi. În ziua de 2 iunie, mare?alul împlinea 64 de ani. Dup? executare, cadavrele au fost arse la crematoriu, iar urnele cu cenu?? au fost duse la Ministerul de Interne..." M?rturia operatorului Ovidiu Gologan, omul care a filmat moarte Mare?alului

Ion Antonescu declarase deja înainte de acest eveniment: „Cer s? fiu condamnat la moarte ?i refuz dinainte orice gra?iere. În felul acesta voi fi sigur c? voi muri pe p?mântul Patriei!". Gra?ie m?rturiei colonelului Magherescu, gorjean ?i apropiat al lui Antonescu, afl?m filmul evenimentelor povestit de Ovidiu Gologan, operatorul care a imortalizat pe pelicul? execu?ia din 1 iunie 1946: "Tremuram tot. Îmi tremurau genunchii, îmi tremurau mâinile... De?i era foarte cald, cl?n??neam de frig. Îmi era frig ?i fric?...Dac? mi se bloca aparatul. M? gândeam ?i la aceste lucruri cuprins de o cumplit? panic?. Dac? ratam fimarea, s-ar fi socotit c? s?vâr?eam un sabotaj. Am încercat s? m? controlez. Clipele de a?teptare se scurgeau cu greu. Mare?alul Ion Antonescu ?i so?ia sa, Maria ctitorii BisericiiConstantin ?i Elena din Bucure?tiDeodat?, a ap?rut grupul celor patru condamna?i, cu Mare?alul în frunte. Inima parc? a încetat s? mai bat?. Eram numai ochi, ochii dilata?i, întreaga fiin?? se concentrase în ei. Grupul se apropie solemn. Când Mare?alul a ajuns la câ?iva pa?i de mine, am pus aparatul în func?ie. Toate gesturile mele erau ma?inale. Obiectivul aparatului interpus între mine ?i realitate îmi d?dea impresia c? visez. Am filmat mereu. Aparatul ?ârâia cu h?rnicie. Acolo, în obiectiv, nu mai era Mare?alul, ci o fiin?? eteric?, desprins? din aceast? lume. L-am prins bine în obiectiv, dar ochiul meu îl vedea doar pe El. În mersul acesta ceremonios, a juns la locul indicat. Grupul s-a aliniat cu fa?a la pistolari. Nu mi-am dat seama dac? erau paznici sau civili care îmbr?caser? vestoane militare, oricum, militari nu erau. Când s-a apropiat momentul, am auzit vocea Mare?alului limpede ?i p?trunz?toare: Domnilor, suntem gata! Ochi?i cum trebuie! Tr?iasc? România! Foc!. A comandat impasibil, ca ?i cum n-ar fi fost vorba de persoana sa. Ceilal?i trei se închinau, f?ceau semnul crucii. Patru rafale scurte de pistol automat, în lini?tea de cimitir a acestui col? de închisoare. Mihai Antonescu, generalul Piki Vasiliu, Gh. Alexianu au c?zut reteza?i ?i trupurile lor au r?mas în nemi?care. Aparatul ?ârâia necontenit, urm?ream împietrit scena de co?mar. Se petrecea ceva incredibil. Mare?alul se ridicase într-un genunchi ?i, în?l?ându-?i fruntea, a strigat: N-a?i nimerit domnilor! Ochi?i mai bine, termina?i odat?! Pistolarul din dreapta sa s-a desprins de rând, a înaintat câ?iva pa?i ?i a tras în tâmpl?, dându-i lovitura de gra?ie. Aparatul zumz?ia, sfârâia într-una, iar eu, la cap?tul puterilor, nu-mi d?deam seama c? totul se încheiase..."

Film (YouTube) despre Antonescu: http://www.youtube.com/watch?v=lYUNQAJSW4I&feature=youtu.be
Surse Addenda: Maresalul Ion Antonescu Blogspot si 24 Cadre Blogspot
M?rturie publicata în Larry Watts, Ion Dumitru Verlag, „În serviciul Mare?alului Ion Antonescu", München, 1985, pag. 410,  Ziaristii Online[2]
---------------------------------------------------------------

[1] Gh. Buzatu, „Ion Antonescu, Un ABC al anticomunismului românesc”, I, edi?ie Gh. Buzatu, Ia?i, Editura Moldova, 1992, p. 154.

[2] http://www.ziaristionline.ro/?p=20958

footer