Revista Art-emis
Moruzov (3) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncota   
Luni, 07 Ianuarie 2013 00:19
Moruzov-copertaPrimele forme de organizare ?i activitate ale Serviciului Secret
„Nevoia de informa?ii este cu atât mai mare cu cât ele trebuie s? suplineasc? inferioritatea ?i sl?biciunile de alt ordin. Informa?iile trebuie s? fie invers propor?ionale cu aceste sl?biciuni. Vreau s? spun c? un popor mai slab demografic ?i cu armat? mai pu?in numeroas? trebuie s? apeleze mai mult la iscu¬sin?a în conducere, la o mai complet? ?i sigur? in¬forma?ie ?i la o mai rafi¬nat? contrainforma?ie". (General de divizie (r) Titus Gârbea)

„Un serviciu secret nu se poate improviza"

Autorit??ile politice române?ti de la începutul acestui secol - dar nu numai de atunci - nu par s? fi fost prea convinse de ideile de mai sus pe care le exprima, acum câtva timp, o alt? personalitate a activit??ii de informa?ii de la noi. Atât Gheorghe Cristescu - în declara?iile sale date dup? arestare - cât ?i Mihail Moruzov - într un raport întocmit, se pare, în 1934 (doc. nr. 2) insistau asupra gravelor lacune care existaser? în acest domeniu la începutul secolului. Un set de cinci documente, din vara anului 1911, ce se p?streaz? în Arhiva Ministerului Ap?r?rii. Na?ionale, ne arat? cum st?teau lucrurile. Astfel, într un Referat din 23 august 1911 se sublinia: „Serviciul de informa?ii de la Stat Majorul General al Armatei nu a avut ?i nu are nici ast?zi o organizare care s? corespund? în adev?r misiunii sale. A?a cum func?ioneaz? în prezent, el nu poate ob?ine informa?iuni cu caracter mai confiden?ial asupra organiz?rii militare a vecinilor, nici mai ales s? recunoasc? ?i s? ?in? în supraveghere persoanele cari se ocup? în ?ara noastr? cu spionajul, a?a ca s? putem lua la nevoie m?surile impuse de împrejur?ri. Din aceast? cauz?, suntem inferiori vecinilor no?tri, c?ci pe când ace?tia cheltuiesc sume foarte mari ?i au astfel de servicii de informa?ii complet organizate prin care ne pot cunoa?te cu de-am?nuntul, noi nu putem face aproape nimic. Cauza principal? a acestei st?ri de lucruri a fost ?i este înc? lipsa de mijloace b?ne?ti, cari s? permit? organizarea serviciului cum trebuie"[1].

Un alt document, din 5 octom¬brie 1911, sublinia ?i alt aspect: „Nu numai atât, dar la noi neexistând o lege în contra spionajului[2], în timp de pace, mul?i, pentru bani, pot oferi serviciile lor, f?r? s? se expun? la un pericol prea mare"[3]. S au f?cut în vara acelui an memorii ?i proiecte de organizare, f?r? rezultat, dup? cum ne asigur? Mihail Moruzov în raportul men?ionat: „Pân? la r?zboiul balcanic din 1913, armata noastr? n a dispus de un serviciu de informa?ii propriu zis". Abia în acel an, când armata român? a înaintat în Bulgaria, s-a izbit de lipsa unui asemenea serviciu. „?i atunci s au luat primele m?suri pentru organizarea acestui serviciu" (doc. nr. 2). Moruzov pretinde - nu am g?sit pân? acum confirmarea în alte surse[4] - c? dup? r?zboaiele balcanice s a pus problema cre?rii unui organism bine structurat, el fiind îns?rcinat cu aceast? problem?. „Dar de abia a luat serviciul fiin??, abia s-au început primele recrut?ri ?i form?ri de elemente, c? Sec?ia II din Marele Stat Major ?i-a schimbat opinia, preluând asupr?-?i ?i latura tehnic? a Serviciului Secret". Efectele au fost negative, ?inea s? sublinieze Moruzov, concluzie ce poate fi pus? ?i în leg?tur? cu interesele lui din 1934. Este adev?rat îns? c? ?i Gheorghe Cristescu sublinia lipsa de efi¬ci¬en?? a aparatului de informa?ii secret existent în cadrul Marelui Stat Major. S-au petrecut, într adev?r, în prima faz? a r?zboiului mondial o serie de evenimente cu consecin?e tragice pentru noi ?i care puteau fi prevenite. S? amintim doar cazul c?pitanilor Epure ?i Barcan, r?t?ci?i în 1916 din cauza cetii ?i ajun?i în mijlocul lini¬ilor germane cu planul de opera?ii al contraofensivei începute de armata român? la Neajlov Arge?, pentru salvarea Bucure?tilor de ocupa?ie german?[5]. Sau cele declarate lui Moruzov, în 1917, de un ofi?er bulgar, care i s a confesat c? la începutul luptelor din Cadrilater bulgarii primeau informa?ii despre noi prin dou? cabluri telefonice[6]. ?i ad?uga locotenentul Gageff: „Nu ?tiu ce f?cea Statul vostru Major, când noi concentram trupe pe frontul dobrogean. Noi nici acum nu putem pricepe scopul vostru. Oare crede?i c? noi eram s? a?tept?m ofensiva voastr?? În orice caz, nu noi v-am b?tut, ci voi singuri v-a?i sinucis". Un document g?sit în arhiva S.S.I. atest? c? informa?iile despre preg?tirile ?i planurile bulgarilor au existat totu?i. O structur? informativ?, coordonat? de comisarul Siguran?ei, C. Duca, a ob?inut date despre inten?ia trupelor germano-bulgare conduse de Mackensen de a ataca în cazul în care armata român? trecea mun?ii în Transilvania, dar Marele Stat Major le a respins ca nefondate[7].

Trebuie s? fim îns? obiectivi ?i s? corect?m imaginea prea neagr? pe care o desena în 1934 Moruzov, cu scopul evident de a-?i spori meritele în crearea Serviciului Secret de Informa?ii. Statul român a întreprins o serie de m?suri în preajma ?i în timpul primului r?zboi mondial, menite s? atenueze din deficien?ele semnalate. Astfel, în 1915 s-a creat Serviciul Supravegherii ?tirilor, format din personal de la Palatul Po?tei Centrale[8]. În 1917, cu sprijinul misiunii franceze, s-a reorganizat Biroul 2 de la Marele Stat Major (partea sedentar?), cu misiuni contrainformative[9]. Documente din arhiva S.S.I. vorbesc ?i de crearea unui Serviciu de informa?ii ?i contrainforma?ii româno-rus[10]. De asemenea, s-a ata?at Marelui Cartier General o sec?ie special? cu cadre deta?ate din Siguran?a general?. S-a creat ?i Sec?ia Militar? Secret?, un serviciu foarte pu?in cunoscut la noi ?i care a acti¬vat cu rezultate excelente în Transilvania ?i Ungaria[11]. Nu putem îns? s? nu fim de acord cu Moruzov asupra unui punct esen?ial: „un asemenea aparat nu se poate improviza".

Serviciul de siguran?? al Deltei

O alt? structur? informativ? ?i contrainformativ? creat? în 1917 ?i de care se leag? strâns activitatea lui Mihail Moruzov a fost Serviciul de Siguran?? al Deltei. O serie de documente elaborate ?i semnate de Moruzov, cel care a condus acel serviciu, ne permit s? aducem o serie de preciz?ri. Mai întâi s? vedem cum a luat fiin?? respectiva structur?, într un raport înaintat la 18 iu¬nie 1917 directorului Siguran?ei, Moruzov scria: „Ca rezultat al delega?iunei ce mi a?i dat pentru organizarea ?i conducerea Serviciului [de] contraspionaj din Delta Dun?rii, am onoarea a v? raporta urm?toarele: în ziua de 14 martie a.c., împreun? cu personalul ce mi s-a încredin?at, am plecat spre Delt?"[12]. Denumirea serviciului apare într un document din 25 septembrie 1917 drept „Echipa de Siguran?? din Delta Dun?rii"[13], iar la 31 ianuarie 1918 ca „Brigada de Siguran?? din Delta Dun?rii"[14]. Dup? armisti?iul cu Puterile Centrale, se pare c? s-a transformat în Serviciul de Siguran?? al Dobrogei, fiind singura autoritate româneasc? de acest gen autorizat? s? func?ioneze în zon?.

Situa?ia operativ? g?sit? de Moruzov era extrem de complicat?. „Aceasta provenea - nota Moruzov în raportul din 18 iu¬nie 1917:
- I) din cauza dezertorilor români de na?ionalitate rus?;
- II) din cauza propagandei bulgarilor ?i a nem?ilor printre trupele ruse;
- III) din cauza viceconsulului rus din Sulina, dl Prezanov"[15]. Dezertorii de origine rus? din armata ro¬mân? încercau s? ob?in? sprijinul comitetelor revolu?ionare din armata rus? împotriva autorit??ilor române. A fost nevoie de întreaga abilitate a lui Moruzov pentru a dejuca asemenea manevre. La rândul lor, bulgarii f?ceau o propagand? intens? printre solda?ii ru?i pentru a-i convinge s? nu mai lupte împotriva lor ?i pentru a ob?ine Dobrogea. Se ajunsese pân? acolo încât la un moment dat infanteri?ti ru?i au amenin?at o unitate proprie de artil¬rie care deschisese focul împotriva trupelor bulgare. Prin colaborarea cu comandamentele ruse, Moruzov a determinat o reac?ie a ofi?erilor împotriva ideilor r?spândite de bulgari. Dar autoritatea comandamentelor ruse era serios pus? în discu?ie de evenimentele revolu?ionare începute în februarie 1917. La rândul lui, viceconsulul rus se comporta ca ?i cum Dobrogea era deja un teritoriu rusesc. S? ad?ug?m insuficien?a personalului de care dispunea Moruzov ?i eterna problem? a banilor, în asemenea situa?ie complex?, Moruzov a f?cut din plin dovada capacit??ilor sale de om de infor¬ma?ii. S? îl l?s?m chiar pe el s? fac? un bilan? al reu?itelor serviciului pe care l-a condus în acei ani grei, a?a cum l-a prezentat în Raportul din 1934: capturarea colonelului german von Mayer, ?eful serviciului de informa?ii din Dobrogea ?i de pe ??rmul M?rii Negre, opera?iune desf??urat? la 75 km în spatele frontului inamic; arestarea a 156 spioni germani în zon?; împiedicarea inamicului s? distrug? vreun depozit al armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata Ro?ie ?i armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean prin p?trunderea lui Moruzov ?i a altor doi agen?i în compunerea delega?iei ruse ?i informarea amiralu¬lui Ion Coand? despre inten?ia a dou? divizii ruse aflate pe frontul Salonicului de a se preda germanilor; salvarea unor ofi?eri ?i solda?i români din mâinile bol?evicilor, în sudul Basarabiei; dejucarea ac?iunilor armatei ruse din aceea?i zon?. ?i ad?uga Mihail Moruzov: „Regret un singur lucru ?i anume: din cauza unei neîn?elegeri, luptele de la Vâlcov au fost provocate prin surprindere ?i f?r? ordin, nea?teptându se realizarea unui aranja¬ment f?cut de mine, aranjament în virtutea c?ruia organizasem cump?rarea cu dou? milioane lei a câtorva contratorpiloare, canoniere, a atelierului naval, a o serie de vedete, ?lepuri cu muni?ii ?i alte vase, care formau flota rus? de pe Dun?re ?i Marea Nea¬gr?, în punctele Chilia, Vâlcov ?i Sulina". S? mai amintim doar propaganda f?cut? de unii emisari ucraineni, trimi?i de serviciul german de informa?iile grecii favorabili regelui Constantin ?i germanilor ?i de evreii care doreau încetarea r?zboiului.

 Spre sfâr?itul r?zboiului, activitatea lui Moruzov a fost pus? sub semnul întreb?rii, instituindu-se o comisie de anchet?, în 1919 Moruzov ducea la bun sfâr?it „afacerea rublelor", prin care se împiedica introducerea în România, de c?tre serviciile speciale sovietice, a unei mari cantit??i de ruble false[16]. Peste un an îns?, Moruzov era arestat, pe baza mandatului cu nr. 2250/13 mai 1920, emis de judec?torul de instruc?ie al Tribunalului Constan?a, „în virtutea art. 14 ?i 204 combinat cu art. 40 din Codul Penal"[17]. Era ?i re¬zultatul unui conflict dintre Romulus Voinescu, directorul general al Siguran?ei statului, ?i Mihail Moruzov, ce avea s? se întind? pe mai mul?i ani, amplificându-se dup? numirea ulti¬mului în fruntea S.S.I.. Dup? cum ne spune Gheorghe Cristescu, inspectorul general al Siguran?ei din Dobrogea, ?tefu, s-a sim?it lezat, considerându-se îndrept??it s? ocupe postul respectiv. Drept pentru care a intervenit pe lâng? Romulus Voinescu. Cum ?i Moruzov a atras în serviciul s?u multe elemente de la Siguran??, f?r? s? se consulte cu conducerea institu?iei, a fost nevoie de interven?ia personal? a regelui Ferdinand. În fa?a suvera¬nului, Moruzov ?i Romulus Voinescu s-au împ?cat formal[18].

Momentul cre?rii Serviciului Secret de Informa?ii a fost destul de confuz prezentat pân? acum în istoriografie. Cert este c? imediat dup? terminarea Primului R?zboi Mondial, s-a pus problema reorganiz?rii unui serviciu de informa?ii ?i contrainforma?ii în cadrul Marelui Stat Major. Cum se constatase c? ata?a?ii militari dispuneau de prea „pu?in? libertate de mi?care ?i informa?iile furnizate nu erau suficiente, existând o stare de alarmism ?i încordare, mai ales în regiunea de Est, din care cauz? ani de zile armata nu s-a putut bucura de o via?? normal?, în comandamente domnea îngrijorarea, iar în rândul popula?iei o stare de nesiguran?? cu grave consecin?e economice", s-a pus problema cre?rii unui serviciu secret, paralel, cu angaja?i civili. Marele Stat Major l-a luat îns? sub aripa sa, într-o „dependen?? total? de subordonare ?i o oarecare anchiloz? militaristic? [ce] nu l?sa S.S.I. elasticitatea necesar? unui adev?rat serviciu informativ modern"[19], nota Gheorghe Cristescu. A?a încât în 1922 Consiliul Superior al Ap?r?rii ??rii[20] i-a acordat mai mult? autonomie ?i pe plan informativ (fa?? de Marele Stat Major) ?i pe plan contrainformativ (fa?? de Siguran?a general?). Noi reorganiz?ri s-au produs în 1923 ?i 1924, dar ceea ce lipsea noului organism de informa?ii era un ?ef care s?-i dea un rost. Dup? unele documente, la propunerea generalului Dragu, dup? altele la cea a amiralului Coand?, în 1924 (sau 1925) în fruntea Serviciului Secret (cum se numise pân? atunci) a fost numit Mihail Moruzov. Din acel moment, serviciul de informa?ii al armatei (condus de colonelul Alexandru Glatz)[21] ?i-a urmat cursul s?u, devenind Diviziunea II (cu sec?ia informa?ii ?i cea de cotrainforma?ii), apoi Sec?ia a II-a, cu mai multe birouri. Ini?ial, ?i S.S.I. a avut tot dou? sec?ii: de informa?ii ?i contrainforma?ii. În 1928, lui Moruzov i s-a cerut s? elaboreze un proiect de reorganizare, care s? aduc? serviciul la nivelul echivalentelor sale din S.U.A., Fran?a sau Anglia. Dup? cum ne informeaz? colonelul Gheorghe Petrescu, Moruzov a alc?tuit „un proiect de reorganizare a tuturor serviciilor de informa?ii, concentrându-le sub o singur? direc?iune general? la Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri. Evident, proiectul era prea vast ?i nu se putea realiza cu mijloacele de atunci"[22]. Deja, în 1928, S.S.I. se m?rise considerabil, având un secretariat general, mai multe sec?ii ?i o organizare important? în teritoriu. De?i continua s? func?ioneze sub tutela - nominal? - a Marelui Stat Major, structural ?i opera?ional S.S.I. devenise altceva decât Sec?ia a II-a.

Nistrul - o frontier? a Europei

Una dintre ra?iunile pentru care fusese adus Moruzov în fruntea S.S.I. era buna cunoa?tere a limbii ruse (Gheorghe Cristescu vorbea chiar despre faptul c? Moruzov str?b?tuse zone întinse din U.R.S.S. pentru c? le descria cu prea multe am?nunte, pe care nu le po?i c?p?ta decât la fa?a locului). Principalul peri¬col pentru statul român rezultat la 1 Decembrie 1918 - nu era nici o îndoial? - venea dinspre R?s?rit CEKA, apoi O.G.P.U. sau N.K.V.D.- nu neglijaser? spa?iul românesc. Dac? afacerea rublelor e?uase, alte opera?iuni reu?iser?. Astfel, în 1926 (cazul a fost clarificat abia în 1928) serviciul de spionaj sovietic a reu?it s? infiltreze o agent? pe lâng? generalul Ludovic Mircescu[23] ?i s? sustrag? planul de mobilizare al armatei române. Documentul de 100 file, cu multe anexe, con?inea datele cele mai secrete ?i mai complete despre armata român?. Generalul Mircescu s-a sinucis, ceea ce evident nu a rezolvat problema[24].

În tot timpul vie?ii sale Moruzov a fost un du?man declarat al U.R.S.S.. Mai mult, dup? cum nota colonelul Gheorghe Petrescu (care l-a cunoscut bine, fiindu-i na? la cea de-a doua c?s?torie), Moruzov era „unul din cei mai înver?una?i, nu rusofobi, ci ceva mai mult, slavofob... ?i a p?strat aceast? linie de conduit? ?i a afi?at o cu mult zgomot. Or, acest zgomot era prea r?sun?tor, prea strident; el distona ?i cu numele s?u ?i cu originea sa enic? ?i chiar dac? el era sincer, d?dea de b?nuit... Dup? p?rerea mea îns?, ca un observator foarte atent al s?u, cred c? Moruzov ura de moarte regimul sovietic ?i ?tia sigur c? era urât de acel regim ?i c? i se promisese pieirea"[25]. „?inta sa principal? - ne spune Gheorghe Cristescu - a fost mereu de a înt?ri ac?iunea contrainformativ? ce era îndreptat? mai ales împotriva U.R.S.S.. De aceea ?i d? o aten?ie special? agenturii sale din Basarabia... Ac?iunea informativ? împotriva U.R.S.S. o conducea personal ?i exclusiv ?i niciodat? nu s-a ?tiut unde ?i stabilise «centrul de activitate», care era probabil undeva prin Dobrogea, întrebuin?ând în misiuni informative pe lipovenii s?i, printre care avea întinse rela?iuni. Faptul c? adeseori, dup? ce încasa fondul informativ, pleca la Tulcea cu mul?i bani asupra sa vine s? confirme acest lu¬cru"[26].

Ceva mai deschis s-a ar?tat Moruzov în aceast? problem? - dar foarte târziu - fa?? de colonelul Gheorghe Petrescu, c?ruia i-a dezv?luit principalele sale surse de informa?ii asupra spa?iului sovietic. O prim? surs? o constituie re?eaua din România a Intelligence Service-ului britanic, care îi asigura practic pe gratis (vom vedea cum) informa?ii pe care englezii le pl?teau cu bani grei. O alt? surs? era agentura similar? francez?, care îns? nu asigura informa?ii de aceea?i cali¬tate. Mai mult, ajunsese s? pericliteze agen?ii britanici ?i pe cei ai lui Moruzov, încât acesta i-a îndep?rtat pe francezi, blocând pentru o vreme colaborarea cu ei ?i în alte domenii. A treia categorie de surse au constituit o organiza?iile na?ionaliste ucrainene, ce-?i aveau sediile în diferite capitale ale Europei ?i care au avut permanent un om de leg?tur? pe lâng? Moruzov. A patra categorie o formau organiza?iile ?ariste extremiste. „Mul?i din capii ?i factorii importan?i ai acestei mi?c?ri, care mai târziu au fost victimele asasinatelor ?i r?pirilor sovietice, au trecut ?i prin ?ara noastr?, au luat contact cu Moruzov ?i au fost în slujba lui. De la ei primea un bogat material informativ, mai ales politic, ?i cred c? mai târziu, atunci când Moruzov a dispus de fonduri numeroase, a pl?tit ?i între?inut destul de larg pe ace?ti refugia?i politici". ?i, ad?uga Gheorghe Petrescu: „Cu aceste mijloace infor¬mative ?i surse informative a pornit Moruzov..., ca subaltern într-un birou din Marele Stat Major, pentru ca s? urce treapt? cu treapt? ?i s? ajung? în ulti¬mii ani o cvasiomniprezen??"[27].

Confiden?e i-a f?cut Moruzov ?i lui Maimuca, în perioada când încerca s? îl atrag? în cadrul S.S.I.: „M-a pus la curent cu unele situa?ii pe care eu nu le cuno?team ?i anume c? Fran?a ?i Anglia consider? grani?a Nistrului ca o frontier? a Europei ?i ca o barier? pentru împiedicarea l?rgirii comunismului. C? ei condi?ioneaz? acordarea de credite ?i înarmarea României de modul cum aceast? frontier? a Europei este p?zit?. C? între Starul Major român ?i Statul Major francez ?i englez ?i guvernele respective a intervenit o în?elegere de colaborare informativ?, în sensul c? frontiera Basarabiei s? fie deschis? în anumite sectoare serviciilor informative ale acestor ??ri, iar autorit??ile de frontier? române s? dea un concurs neprecupe?it pentru ca opera?iile de trecere ?i primire a agen?ilor s? se fac? în condi?ii cât mai mul?umitoare, c? aceast? agentur? s? nu fie supus? nici unui control sau identificare din partea organelor de paz? române ale frontierei sau a celor din interior"[28].

Obiectivul principal: spa?iul sovietic

S? z?bovim pu?in asupra a dou? figuri cu care Moruzov a colaborat. Primul personaj este Victor Vasilievici Bogomoletz, rus, n?scut la Kiev, la 8 mai 1895. Emigrant alb, era medic de profesie. Din 1920, când a p?r?sit Rusia, s-a stabilit la Istanbul. Acolo a început s? lucreze pentru englezi (a colaborat ulterior ?i cu italienii, francezii, portughezii ?i sovieticii), în 1921 a, sosit la Bucure?ti unde conducea sec?ia sovietic? a rezidenturii britanice din România cu sediul în Aleea Washington 5, ce avea în frunte pe ata?atul comercial Gibson. În martie 1923, Siguran?a i-a f?cut o perchezi?ie acas?, g?sind inform?ri despre mi?carea comunist? din Bulgaria. Poate în urma perchezi?iei, poate din nvoia de a ob?ine colaborarea Siguran?ei, Bogomoletz a figurat ca informator al respectivei institu?ii, pân? în 1928, când, în urma unui conflict, a rupt leg?turile. La scurt? vreme a fost preluat de Moruzov, care i-a înlesnit din nou trecerea agen?ilor în U.R.S.S.. În schimb, Bogomoletz îi preda copiile tuturor rapoartelor pe care le redacta pentru Gibson. În 1931, Gibson era mutat la Riga ?i l-a luat cu el ?i pe Bogomoletz. Peste trei ani, în urma relu?rii rela?iilor diplomatice româno sovietice, Bogomoletz revenea la Bucure?ti, preluând din nou sec?ia rus?. În august acela?i an, Intelligence Service-ul renun?a la servici¬ile lui Bogomoletz, pe care îl acuza c? lucra împotriva intereselor statului britanic. Rezidentului Serviciului britanic de informa?ii i se ordona s? interzic? agenturii s? mai ia contact cu Bogomoletz. Peste câteva luni, în 1935, Bogomoletz era la Paris, dându-se drept reprezentant al statului român[29]. În 1940, potrivit lui Veniamin Moruzov, unchiul s?u se întâlnea cu Bogomoletz la Paris, în 1943, refugiat în Portuga¬lia, î?i oferea din nou serviciile S.S.I., care îns? i-a respins oferta ca neinteresant?. Ulterior, poli?ia portughez? i-a cerut s? p?r?seasc? ?ara. Se pare c? la interven?ia Intelligence Service-ului, a primit viz? pentru Egipt. Acolo era semnalat înc?, la 15 iu¬lie 1955, într o not? a Securit??ii din care mai afl?m c? în Portugalia Bogomoletz ?inuse leg?tura, prin Victor C?dere, fostul ministru al României la Lisabona, cu Maniu ?i Antonescu[30].

Un alt personaj interesant cu care a colaborat Moruzov a fost Bruhatov Dimitrie Rostovski[31], tot rus, n?scut la 20 octombrie 1891 la Moscova. Ajuns la Istanbul în 1921, a fost luat de Bogomoletz la Bucure?ti. A intrat în vizorul Siguran?ei pentru c? era corespondent de pres? al ziarului Daily Mail, proprietatea lordului Rothermere, sprijinitor al intereselor Ungariei. Rostovski a reu?it s? stabileasc? rela?ii numeroase la Bucure?ti, inclusiv cu cercurile francmasonice, în 1930 era secretar al Asocia?iei coresponden?ilor de pres? str?ini din România. Dup? plecarea lui Bogomoletz la Riga, Rostovski a preluat conducerea sec?iei sovietice a Intelligence Service-ului din Bucure?ti. În 1930 lucra la realizarea unei c?r?i despre România, având tot sprijinul Consiliului de Mini?tri. În 1937, pleca în concediu în Cehoslovacia. Pe dosarul s?u aflat la Siguran?? exist? o însemnare a lui Eugen Bianu: „Numitul a murit într un sanatoriu, în anul 1938, în Elve?ia". Am considerat interesant s? prezent?m aceste dou? figuri ?i pentru a ar?ta cu ce fel de oameni colabora Moruzov pentru a ob?ine informa?ii despre U.R.S.S.. Nu este mai pu?in adev?rat c? ?i sovieticii au marcat puncte în aceast? competi?ie. Printre cele pe care am reu?it s? le afl?m se num?r? ?i introducerea maiorului Tulbure în S.S.I. chiar la Frontul de Est - care la rândul s?u ?i a adus ?i al?i „colaboratori" - dovedit ca spion sovietic abia dup? cuceri¬rea Odesei de c?tre trupele române[32].

Înver?unarea lui Moruzov contra sovieticilor a mers pân? acolo încât a c?utat s? torpileze toate eforturile lui Nicolae Titulescu de reluare a rela?iilor diplomatice cu U.R.S.S.. Episodul ne este rela¬tat de Gheorghe Cristescu. Conflictul lor este alimentat ?i de opozi?ia înver?unat? f?cut? de Titulescu ini?iativei lui Moruzov de a ?i introduce oamenii în Ministerul de Externe, sub acoperire diplomatic?. Cu ajutorul Palatului, Moruzov a ie?it victorios în final, în aceast? din urm? problem?. Pentru a-l spiona pe Titulescu, Moruzov l-a trimis la Geneva pe Niky ?tef?nescu cu o echip? special?, ceea ce a atras protestele lui N. Titulescu ?i retragerea echipei. A urmat o confruntare la Ministerul de Externe între Titulescu ?i Moruzov, în care ?eful Serviciului Secret a în¬cercat, pe baza unui material alc?tuit de el, s? demonstreze inutilitatea relu?rii rela?iilor diplomatice cu U.R.S.S.. Titulescu ?i a impus îns? punctul de vedere. Moruzov nu i-a r?mas dator ?i, ne asigur? Gheorghe Cristescu, debarca¬rea lui Titulescu s-a f?cut în bun? m?sur? ?i cu colaborarea ?efului S.S.I.[33].

În ce prive?te activitatea lui Moruzov ?i a Serviciului Secret pe Frontul de Est în leg?tur? cu spa?iul sovietic, trebuie s? mai semnal?m ?i un studiu semnat de el ?i datat 9 martie 1930 (doc. nr. 1). Moruzov tr?gea un serios semnal de alarm? asupra situa?iei din Basarabia, ar?tând c? atitudinea fa?? de provincia revenit? la patria mam? în 1918 fusese cât se poate de gre?it?. „Prin cele petrecute acolo, s-a s?pat o pr?pastie între noi ?i basarabeni. Guvernele care s-au succedat, preocupate de chestiuni fundamentale în reorganizarea noastr? ca stat, au neglijat starea de fapt ce se crea, f?r? ?tirea lor, în aceast? provincie, c?reia i se cereau numai majorit??i în alegeri". Func?ionarii trimi?i acolo, inclusiv cei de la Siguran?? (aici Moruzov pl?tea probabil ?i ni?te poli?e) s-au preocupat doar de o rapid? îmbog??ire. Erau date apoi, pe multe pagini, cazuri concrete de abuzuri s?vâr?ite de autorit??i ?i de militari contra popula?iei române basarabene. Toat? structura Siguran?ei din Chi?in?u, demonstra Moruzov, era infiltrat? de G.P.U. ul sovietic: „aproape în total, personalul de siguran?? din Basarabia, de?i salarizat de statul nostru, nu era în realitate decât o sec?ie de G.P.U. organizat? solid pe teritoriul nostru". Dac? e s? d?m crezare acestor afirma?ii ale lui Moruzov - ?i nu vedem de ce n-am face-o -, atunci va trebui s? recunoa?tem cu obiectivitate c? efectele atitudinii de atunci fa?? de Basarabia le resim?im chiar ?i ast?zi.
Iat? cât de profunde ?i actuale sunt uneori înv???mintele istoriei! ?i s? nu uit?m c? toate acestea ne transpar peste timp gra?ie unor documente - sc?pate ca prin minune de la distrugere - elaborate de primul serviciu secret de informa?ii român modern, ale c?rui baze au fost puse de Mihail Moruzov.
----------------------------------------------------------

[1]Arh. M.Ap.N., fond Microfilme, r. PII, l. 513, c. 607.

[2] Prima lege româneasc? a contraspionajului a fost votat? de Parlament ?i promulgat? de regele Carol I, la 31 ianuarie 1913.

[3] Arh. M.Ap.N.), fond Microfilme, r. PII, l. 513, c. 621.

[4] Din documente rezult? c? Moruzov a debutat ca agent al Siguran?ei, infiltrat într?un cerc socialist, apoi cooptat în cadrul institu?iei.

[5] Con­stantin Kiri?escu, Istoria r?zboiului pentru întregirea României 1916-1918, edi?ia a II?a, vol. II, Editura Casei ?coalelor, Bucure?ti, p. 216.

[6] Arh. S.R.I., fond “d”, dosar nr. 7702, f. 26.

[7] Ibidem, fond „y“, dosar nr. 20954, vol. l, f. 572 ?i dosar nr. 2405, vol. l, f. 23.

[8] Paul ?tef?nescu, op. cit., p. 35?36.

[9] Direc?ia Informa?ii Militare între fic?iune ?i adev?r, Bucure?ti, 1994, p. 55?56.

[10] Arh. S.R.I., fond “d”, dosar nr. 7702, f. 27-32.

[11] Sec?ia Militar? Secret? era organizat? pe 4 sec?ii: o sec?ie de spionaj ?i informa?ii politice (condus? de medicul Carol I. Sotel, o sec?ie militar? (condus? de colonelul Emilian Savu), o sec?ie de propagand? (al c?rui ?ef era inginerul Gheorghe Chelemen) ?i o sec?ie muncitoreasc? (condus? de preotul militar dr. Iuliu Florian). Realiz?rile concrete ale Sec?iei Militare Secrete au fost descrise de Aurel Gociman care a publicat ?i 13 documente (rapoarte). Vezi: Aurel Gociman, România ?i re­vi­zi­o­nismul maghiar, edi?ia a II?a, Tipografia ziarului „Universul“, Bucu­re?ti, 1934, p. 266?285.

[12]Arh. S.R.I., fond d, dosar nr. 7702, f. 27-32.

[13] Ibidem, f. 108.

[14] Ibidem, f. 96.

[15] Ibidem, f. 27-32.

[16] Veniamin Moruzov, Moruzov despre Moruzov, în „Strict?Secret“, nr. 4, din 5 ianuarie 1991.

[17] Arh. S.R.I., fond „y“, dosar nr. 20954, vol. l, f. 9.

[18] Ibidem, dosar nr. 17474, vol. l, f. 12.

[19] Ibidem, f. 14.

[20] Istoria militar? a poporului român, vol. VI, Editura Militar?, Bucure?ti, 1989, p. 13?16.

[21] Direc?ia Informa?ii Militare... p. 73?74.

[22] Arh. S.R.I., fond „y“, dosar nr. 88301, vol. l, f. 16.

[23] Generalul Ludovic Mircescu a fost ministru de R?zboi în guvernul prezidat de generalul Alexandru Averescu, instalat la 30 martie 1926 (vezi Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 – pân? în zilele noastre – 1995, Editura Machiavelli, Bucure?ti, 1995, p. 90).

[24] Direc?ia Informa?ii Militare..., p. 75.

[25] Arh. S.R.I., fond „y“, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 8?9.

[26] Ibidem, dosar nr. 88438, vol. l, f. 6.

[27] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 9.

[28] Ibidem, dosar nr. 73865, vol. l, f. 313.

[29] Ibidem, dosar nr. 108606, 190?191.

[30] Ibidem, f. 193.

[31] Ibidem, dosar nr. 20989, vol. 2, f. 37?39.

[32] Precizare f?cut? de colonel (r) Traian Borcescu în cadrul unui dialog pe aceast? tem?.

[33] Arh. S.R.I., fond „y“, dosar nr. 17474, vol. l, f. 18?19. Despre conjunctura politic? intern? ?i interna?ional?, în care s?a produs demisia guvernului liberal, condus de Gh. T?t?rescu, la 29 august 1936, ?i formarea, în aceea?i zi, a unui nou cabinet, sub aceea?i pre?edin?ie, dar f?r? N. Titulescu Ia Externe vezi ?i Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Din nou despre cauzele înl?tur?rii din guvern a lui Nicolae Titulescu (29 august 1936), în: „Revista de Studii Interna?ionale“, nr. 2/1969, p. 37?53.

 


footer