Revista Art-emis
65 de ani de la abdicarea Regelui Mihai PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Duminică, 30 Decembrie 2012 00:20
Ziarul Scânteia-Edi?ia special? cu abdicarea regeluiProcesul odios organizat împotriva liderilor Partidului Na?ional-??r?nesc de c?tre guvernul condus de dr. Petru Groza (în vara ?i toamna anului 1947), arestarea cet??enilor care se opuneau în diferite moduri noului regim, precum ?i interven?ia brutal? a autorit??ilor de la Bucure?ti în chestiunile religioase (prin reorganizarea impus? Bisericii Ortodoxe Române ?i dizolvarea abuziv? a Bisericii Greco-Catolice din România) au constituit principalele motive pentru care reprezentan?ii din România ai guvernelor Marii Britanii ?i Statelor Unite ale Americii au depus memorii de protest la Ministerul român al Afacerilor Externe, în perioada 1947-1950. Pe bun? dreptate, autorit??ile din Occident au considerat c? articolul 3 din Tratatul de Pace de la Paris nu era deloc respectat de comuni?tii de la Bucure?ti.[1]

Deoarece bibliografia dedicat? perioadei 1944-1950 este extrem de bogat? - istoricii din România ?i din str?in?tate reu?ind ca, dup? lovitura de stat de la 22 decembrie 1989, s? dezv?luie treptat opiniei publice o parte din calvarul celor care s-au opus comuniz?rii României - ne limit?m la semnalarea ?i comentarea succint? a unui fragment din lucrarea de licen?? a fostului ambasador al Republicii Austria la Bucure?ti, Excelen?a Sa domnul dr. Paul Ullmann. Publicat în anul 2003 de c?tre Institutul European din Ia?i, volumul respectiv - intitulat „Rela?iile Austriei cu România între 1944 ?i 1955" - a fost realizat în versiune bilingv? româno-german?, prima sa parte fiind tradus? în limba român? de c?tre Rudolf Gräf ?i Mihai Grigora?. Ceea ce atrage aten?ia în mod deosebit este un fragment dintr-un raport trimis la Viena (probabil la începutul anului 1948) de c?tre Friedrich Meisel, cancelarul reprezentan?ei politice a Republicii Austria la Bucure?ti, fragment pe care îl red?m în continuare: „În anul 1947, Austria a încheiat rela?ii diplomatice cu România. La Bucure?ti a fost deschis? o reprezentan?? în data de 1 octombrie 1947. Am fost transferat de «Cancelaria federal?. Chestiuni externe» de la Viena la Bucure?ti ?i am condus acolo serviciul consular, fiind r?spunz?tor ?i pentru administrarea sediului reprezentan?ei. Aceasta era condus? de consulul general [Herbert] Schmidt. El ?i-a prezentat scrisoarea de acreditare ministrului de externe de atunci, doamna Ana Pauker.

La 29 sau 30 ianuarie 1947 (corect: 29 sau 30 decembrie 1947 - n.a.), consulul general ?i cu mine am fost suna?i noaptea din partea Ministerului de Externe român ?i ruga?i s? venim la sediul reprezentan?ei austriece datorit? unor chestiuni urgente. Sosi?i acolo, un înalt func?ionar al Ministerului de Externe român ne-a prezentat pe un anume consul Naum. Acesta fusese la Palatul Regal ?i ne-a comunicat c?, la cererea ru?ilor, regele Mihai împreun? cu 31 de persoane vor trebui s? p?r?seasc? România în decurs de 48 de ore. Consulul Naum avea asupra lui 32 de pa?apoarte diplomatice pe care era deja aplicat? viza elve?ian?. Ni s-a solicitat viza de tranzit prin Austria spre Elve?ia. Dup? cum se ?tie, Austria se afla pe atunci sub ocupa?ia celor patru puteri aliate (S.U.A., Marea Britanie, Fran?a ?i U.R.S.S.) ?i, cu de la sine putere, f?r? aprobarea alia?ilor, nu puteam elibera vize. Comisia Aliat? (de Control) de la Viena ?inea ?edin?e de dou? ori s?pt?mânal. Acolo, cererile de viz?, trimise de noi prin telegraf, erau aprobate sau refuzate. Pre?edin?ia Comisiei Aliate o de?ineau în acel moment ru?ii, deci ?tiam c?, în acest caz, nu vom întâmpina greut??i.

În aceea?i noapte, am purtat o discu?ie fulger cu trimisul extraordinar ?i ministrul plenipoten?iar (Edwin) Versbach-Hadamar (la domiciliul s?u), relatându-i întreaga situa?ie ?i rugându-l s? ne spun? ce era de f?cut. Versbach-Hadamar ne-a comunicat c?, în cazul de fa??, putem acorda vizele, deoarece ru?ii vor s?-l ?tie pe rege în afara ??rii ?i pentru c? de?in pre?edin?ia Comisiei Aliate [de Control de la Viena]. Celelalte puteri aliate nu se vor opune.

A trebuit îns? s? telegrafiem cele 31 de nume, ca ?i pe cel al regelui [Mihai I] la Ministerul de Externe, la Viena, pentru ca, la urm?toarea ?edin?? a Comisiei Aliate [de Control] de la Viena, aprobarea s? poat? fi ob?inut? retroactiv. Astfel c? am eliberat cele 32 de vize de tranzit, iar regele Mihai a putut p?r?si ?ara". Men?ion?m faptul c? gre?eala de datare din fragmentul respectiv apar?ine traduc?torilor volumului, în partea a doua a lucr?rii fiind consemnat? în mod corect (în limba german?) luna decembrie. De asemenea, preciz?m faptul c? textul pe care l-am redat poate fi g?sit la paginile 44 ?i 45, respectiv 182 ?i 183 (în partea a doua a volumului).

Concluzia, în acest caz, este f?r? echivoc. Dup? cum spunea Friedrich Meisel în documentul trimis lui Max Demeter Peyfuss (acesta fiind, printre altele, un reputat istoric ?i lingvist austriac, de origine aromân), regele Mihai I a fost for?at de c?tre sovietici s? p?r?seasc? România în maxim 48 de ore de la abdicarea sa. Cu alte cuvinte, a fost vorba despre un act de for?? premeditat, s?vâr?it de sovietici împotriva ?efului statului român ?i realizat prin intermediul lui dr. Petru Groza ?i a liderilor comuni?ti români (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Emil Bodn?ra?, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Lucre?iu P?tr??canu etc.). M?rturia cancelarului reprezentan?ei politice a Republicii Austria la Bucure?ti din perioada respectiv? nu poate fi b?nuit? de rea credin?? sau partizanat politic fa?? de vreunul dintre liderii partidelor române?ti din zilele noastre. Faptele relatate de Friedrich Meisel la începutul R?zboiului Rece au un grad foarte mare de veridicitate, comparativ cu opiniile exprimate de admiratorii unui pre?edinte al României suspendat de dou? ori din func?ie (care îl consider? tr?d?tor pe regele Mihai I) ?i de liderii unui partid (zice-se democrat-liberal) care nu exista în urm? cu 65 de ani.

De asemenea, dorim s? semnal?m o informa?ie inedit? pentru publicul român ?i care are leg?tur? cu evenimentele dramatice din anul 1947. Ironia sor?ii a f?cut ca o scurt? ?tire despre ?eful statului român s? apar? mar?i, 30 decembrie 1947, în pagina 6 a ziarului „The Washington Post", chiar în ziua în care dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej ?i (din umbr?) Emil Bodn?ra? l-au for?at pe regele Mihai I s? abdice. ?tirea respectiv? a avut urm?torul con?inut: „Londra, 29 dec[embrie]. – Seara, «The Evening Standard» a spus c? guvernul român a respins o cerere a regelui Mihai I de a i se acorda permisiunea de c?s?torie cu prin?esa danez? Anna de Bourbon-Parma.
Ministrul de Externe comunist, Ana Pauker, a explicat c? «Romania nu-?i poate permite cheltuielile unei nun?i regale» (subl.n.)".

Cu aceast? explica?ie lipsit? de respect, Ana Pauker a trimis în derizoriu un eveniment normal din via?a unui ?ef de stat care dispunea de resursele materiale ?i financiare necesare organiz?rii c?s?toriei respective, f?r? a se afecta bugetul ??rii. Evident, regele Mihai I de?inea o pozi?ie politic? râvnit? de liderii P.C.R., iar prestigiul s?u în rândul cet??enilor ?i calit??ile sale contrastau cu primitivismul impus de sovietici dup? ocuparea ??rii. În consecin??, regele trebuia eliminat în cel mai scurt timp, iar propriet??ile ?i alte bunuri pe care le de?inea acesta în România trebuiau confiscate. Astfel, Ana Pauker ?i ceilal?i lideri comuni?ti români au ac?ionat la sfâr?itul anului 1947 la fel ca într-o glum? sovietic?, în care ascult?torii postului de radio „Erevan" ar fi întreabat dac? este adev?rat faptul c? Ivan Ivanovici a primit gratuit un autoturism „Volga" de la conducerea statului sovietic. R?spunsul la întrebare era simplu, clar ?i precis: „Nu este vorba de o «Volg?», ci de o biciclet? ?i nu a primit-o cadou, ci i s-a confiscat".
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Primul paragraf al articolului 3 din Tratatul de Pace de la Paris avea urm?torul cuprins: „România va lua toate m?surile necesare pentru a asigura tuturor persoanelor de sub jurisdic?ia român?, f?r? deosebire de sex, de limb? sau de religie, folosin?a drepturilor omului ?i a libert??ilor fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, liberatea presei ?i de publicare, libertatea cultului, libertatea de opinie politic? ?i de întrunire public? (subl.n.)". România în anticamera Conferin?ei de la Paris. Documente, Arhivele Na?ionale ale României, coord. Marin Radu Mocanu, Bucure?ti, 1996, p. 414. footer