Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Joi, 06 Decembrie 2012 16:23
SA-75-Dvina, S-75-M3 Volhov, art-emisÎn scopul înzestr?rii unit??ilor de ap?rare antiaerian? cu mijloace de foc moderne, autorit??ile de la Bucure?ti au demarat înc? din anul 1956 un program de dotare cu tunuri antiaeriene sovietice KS-19, calibru 100 mm, iar în anul 1957 au fost importate primele piese sovietice de artilerie antiaerian? KS-30, calibru 130 mm. Acestea au înlocuit modelele vest-europene de tunuri antiaeriene (calibru 20, 25, 40 mm „Bofors", 75 mm „Vickers" ?i 88 mm „Krupp"), care au fost scoase din dotare în perioada 1958-1959. Concomitent, a fost achizi?ionat sistemul sovietic de rachete antiaeriene S-75 „Dvina" (în 1958). Prima instala?ie de acest fel a sosit în România în anul urm?tor ?i a intrat în înzestrarea unei unit??i din subordinea Comandamentului Ap?r?rii Antiaeriene a Teritoriului. Sistemul S-75 „Dvina" a fost dezv?luit pentru prima dat? opiniei publice în anul 1957, la parada desf??urat? la Moscova cu prilejul s?rb?toririi zilei de 1 Mai. Dup? exact trei ani de la acel eveniment a avut loc doborârea în URSS a unui avion american de spionaj „Lockheed U-2". În scopul intercept?rii aparatului pilotat de Francis Gary Powers au fost utilizate atât avioane de vân?toare MiG-19 ?i Suhoi-9, cât ?i trei rachete lansate de o baterie de S-75, comandat? de maiorul Mihail Voronov. O rachet? a explodat în imediata apropiere a avionului american, o alt? rachet? ar fi lovit MiG-ul 19 pilotat de locotenentul-major Serghei Ivanovici Safronov ?i ambele aparate s-au pr?bu?it în zona ora?ului Degtiarsk din provincia Sverdlovsk (Regiunea Ural). Doar Francis Gary Powers a reu?it s? se salveze prin catapultare.[1]

Capturat de sovietici imediat dup? aterizare, pilotul american a fost judecat ?i condamnat la trei ani de închisoare ?i ?apte ani de munc? silnic? (17 august 1960). Ulterior, Francis Gary Powers s-a întors în SUA, dup? efectuarea de c?tre CIA ?i KGB a unui schimb de spioni prizonieri pe podul Glienicker, dintre Potsdam ?i Berlinul de Vest (10 februarie 1962).[2] În raportul nr. P.R. 00137 din 22 martie 1961, generalul Leontin S?l?jan a comunicat conducerii P.M.R. faptul c? a discutat în luna februarie 1961 cu mare?alul sovietic Andrei Greciko despre situa?ia ap?r?rii antiaeriene ?i comandantul For?elor Armate Unite a spus c? înfiin?area ?i dotarea cu rachete SA-75 a patru regimente române?ti trebuia s? se finalizeze în anul 1962 sau, în cel mai r?u caz, în anul 1963. Totodat?, armata român? trebuia s? scoat? din înzestrare toate tunurile antiaeriene calibru 37 ?i 85 mm, considerate a fi dep??ite din punct de vedere tehnic. Complexele sovietice de rachete antiaeriene SA-75 au intrat în dotarea a trei regimente înfiin?ate în perioada 1961-1962 ?i amplasate în zona Bucure?ti-Ploie?ti (Regimentul 4 Ra.A.A. fiind creat la Ploie?ti în anul 1962). De asemenea, conform planului propus la 22 martie 1961 de generalul Leontin S?l?jan, a fost înfiin?at ?i dotat cu rachete SA-75 ?i Regimentul 15 Ra.A.A. de la Hunedoara (în anul 1963) pentru ap?rarea combinatului siderurgic ?i a zonei industriale adiacente. Cele patru regimente create s-au subordonat direct comandantului Ap?r?rii Antiaeriene a Teritoriului, care avea la dispozi?ie dou? divizii de ap?rare antiaerian? (prima având comandamentul la Ploie?ti, iar cea de-a doua la Timi?oara).[3]

Pentru dotarea armatei române cu tehnic? ?i materiale militare în perioada 1960-1965, autorit??ile de la Bucure?ti au prev?zut suma de 6157 milioane lei. Din aceasta, 1157 milioane ruble (4236 milioane lei) au fost alocate pentru plata importurilor de produse speciale: 104 avioane MiG-21, mijloace moderne de ap?rare antiaerian? (SA-75 „Dvina" ?i S-75 M3 „Volhov"), radiolocatoare (din U.R.S.S.), aparatur? radio (din U.R.S.S., Ungaria, RDG), mijloace de trac?iune (din U.R.S.S. ?i Polonia) ?i 423 tancuri mijlocii T-54 A (din Polonia).[4] Primul Tanc T54sistem de tipul S-75 M3 „Volhov" a intrat în dotarea armatei române în anul 1964, iar divergen?ele dintre Bucure?ti ?i Moscova cu privire la livrarea sistemelor „Volhov" au fost prezentate de generalul-locotenent Ion Ioni?? la adunarea activului de partid pe armat? (Bucure?ti, 4-6 mai 1964), astfel: „Dac? se poate numi interna?ionalism proletar, dac? se poate numi corectitudine, dac? se poate numi partinitate, noi am adus rachetele astea antiaeriene în ?ar?. La un moment dat, n-aveam pe ce s? ne preg?tim practic ofi?erii ?i ne-am tot rugat, s-a intervenit cu tot felul de scrisori, de telegrame, s? ne dea ceva anticipat, mai înainte, un divizion, s? putem s? preg?tim ofi?erii. Regulat [primeam] acela?i r?spuns: «Nu putem, nu putem, nu putem». Deodat?, ne trezim de unde era planificat pân? în 1965, planul era prins cu repartizarea tuturor unit??ilor de adus aceste mijloace, ne trezim anul trecut cu o telegram? prin care ne spune: «lua?i tot acum». Între timp, mai aflasem ?i noi unele lucruri, c? era de mult, era altceva în ... mult perfec?ionat, mult superior acestor mijloace [pe] care vroia[u] s? ni le plaseze (subl.n.)".

La rândul s?u, generalul-maior Lauren?iu Cup?a a declarat la reuniunea din 4-6 mai 1964 a aparatului de partid din armat? urm?toarele: „Se punea problema ca s? cump?r?m o serie de complexe de rachete, în tabelele în care erau enumerate reperele, respectiv toate materialele, dup? ce fuseser? b?tute la ma?in?, ni s-au prezentat spre semnare (sic!). Noi am scos de acolo 30 de repere [pe] care vroiam s? le facem la noi, mai ales c? luasem m?sura c? puteam s? facem acest lucru, s? le fabric?m la noi în ?ar?. Dup? dou? zile, dup? ce s-au reb?tut tabelele la ma?in?, nu numai c? au ap?rut ?i acestea din nou pe care noi le scosesem, dar mai ap?ruser? ?i altele, adic? treaba vine cam a?a [:] «pune-le la pro?tii ??tia sub nas orice, ??tia semneaz? ?i dau banii». Pe de alt? parte, în mod insistent ni se recomanda[u] anumite piese, utilaje pe care noi nu avem nevoie (sic!). Îns? l-am întrebat «la ce sunt bune tot în cadrul complexelor de rachete?». ?i ni s-a spus «nu ?tim, s? ne interes?m ?i noi», respectiv inginerii care le ofereau. La sfâr?it, dup? o s?pt?mân?, ne-a dat un r?spuns ca s? spun a?a, de-a dreptul de râs. Spune [:] «nu ?tiu la ce v? folose?te, dar v? rog s? m? crede?i c? v? este foarte necesar». În sfâr?it, noi pân? la urm? nu l-am luat, dar tovar??i, vreau s? raportez c? ?i cu utilajul acesta, un c?rucior care are 6 ro?i, de dimensiunile unei ro?i de bechie de la un avion, mici de tot ?i este de metal cost? cât 3 Moskvici-uri (autoturisme – nota P. Opri?) în bani, în valut? (sic!). Noi am refuzat s? le cump?r?m în 1963, am spus c? le facem la noi în ?ar?, pân? la urm? ?i-au dat seama c? nu o scot la cap?t ?i au zis: «Voia dv., banii dv.». Asta vream ?i noi în fond. [...] Un caz deosebit, de fapt a fost ridicat ?i de ceilal?i tovar??i, îl constituie repararea complexelor de rachete pe care le avem noi. Noi suntem în al treilea an de când cerem literatur?, ca s? poat? s? fie reparate. Cu toate c? s-a trimis dup? insisten?? îndelungat? în URSS o grup? de 12 in?i, ca s? înve?e s? repare, ei au primit acolo numai câteva consulta?ii ?i le-au dat consulta?ii în toate p?r?ile, într-un singur loc nu i-a b?gat, tocmai acolo unde era bancul de prob? pentru rachete. Se pune întrebarea: «De ce i-a mai chemat acolo?». În ceea ce prive?te exploatarea acestor complexe, ?i noi întâmpin?m acelea?i greut??i din cauza lipsei de în?elegere, deocamdat? s?-i zicem c? este lips? de în?elegere, cu toate c? ar putea fi denumit? ?i altfel, ?i aceste complexe desigur nu ar putea s? fie în permanent? capacitate de lupt? dac? nu se în?elege c? trebuiesc preg?ti?i speciali?ti ?i trebuie date piese de schimb ca s? poat? s? fie reparate la timp".

În final, se cuvine s? amintim c? liderii politici ?i militari din N.A.T.O. cuno?teau la sfâr?itul anului 1960 faptul c? doar patru state membre ale Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia de?ineau sisteme de rachete antiaeriene S-75 „Dvina" (SA-2 „Guideline", în codul N.A.T.O.): Uniunea Sovietic?, Republica Democrat? German? (?ase pozi?ii de tragere confirmate - la Glau, Jüterbog, Damm, Rauen, Klosterfelde ?i Proetzel), Bulgaria (trei pozi?ii de tragere descoperite la periferia Sofiei) ?i Albania (o pozi?ie de tragere situat? în imediata apropiere a ora?ului Durres).[5] Un an mai târziu, într-un document N.A.T.O. se preciza faptul c? armatele ungar? ?i român? au primit sisteme de rachete S-75 „Dvina". Acestea au fost prezentate cu ocazia s?rb?toririi „Zilei Eliber?rii", în cadrul paradelor militare de la Budapesta (4 aprilie 1961), respectiv Bucure?ti (23 august 1961). Totodat?, exper?ii N.A.T.O. considerau c? armata român? avea cel pu?in ?apte sisteme de rachete SA-75, iar armata ungar? ar fi avut în jurul Budapestei 10 pozi?ii de tragere pentru instala?ii de acest tip, dintre care dou? erau deja opera?ionale.[6]

Radar VolhovInforma?iile respective pot fi confirmate cu ajutorul a dou? documente române?ti. De exemplu, în luna septembrie 1960, Gheorghe Gaston Marin a precizat astfel: „Pentru îmbun?t??irea calitativ? a ap?r?rii antiaeriene a ??rii, pân? în anul 1965, armata român? s? fie înzestrat? cu patru regimente de rachete p?mânt-aer [...] Dotarea ap?r?rii antiaeriene a ??rii cu mijloace de artilerie antiaerian? clasice nu asigur? o acoperire eficace a teritoriului ??rii fa?? de mijloacele moderne de lupt?. Pentru a asigura acoperirea unor obiective politico-economice importante, este necesar s? se importe 3 divizioane tehnice ?i 15 divizioane de foc, pentru a realiza pân? la sfâr?itul anului 1965 un num?r de 4 regimente de rachete p?mânt-aer (subl.n.)"[7].

Într-un alt document (28 februarie 1961), generalul Leontin S?l?jan a propus Comitetului Central al P.M.R. s? se intervin? la Ministerul Ap?r?rii al URSS „pentru a trimite în Republica Popular? Român? un specialist cu experien??, de preferin?? cu gradul de general, în condi?iile prev?zute în acordul încheiat între URSS ?i RPR în leg?tur? cu speciali?tii militari [...] în scopul acord?rii de ajutor calificat comandantului ap?r?rii antiaeriene a teritoriului ?i comandantului artileriei antiaeriene". Ofi?erul respectiv trebuia s? se al?ture celor doi consilieri sovietici care se aflau deja în România ?i care urmau s?-?i desf??oare activitatea în cadrul primului regiment românesc de rachete pân? la sfâr?itul anului 1961 – cu scopul de „a ajuta în organizarea, preg?tirea ?i întrebuin?area tactico-operativ? a rachetelor antiaeriene ?i nevoile ce decurg de exploatare ?i între?inere la înfiin?area unit??ilor în urm?torii ani (1962-1963 – n.a.)"[8]. În acela?i raport, ministrul For?elor Armate a propus trimiterea în U.R.S.S. a generalului-maior Lauren?iu Cup?a ?i a colonelului Laurian Medvedovici la un curs de preg?tire de trei luni „pentru însu?irea ?i întrebuin?area complexului de rachete antiaeriene SA-75"[9].
-----------------------------------------------------------------
[1] Cf. John Ranelagh, Agen?ia. Ascensiunea ?i declinul C.I.A., Editura BIC ALL, Bucure?ti, 1997, p. 276-285; 680-681.
[2] Pentru o prezentare edulcorat? a opera?iunii respective, caracteristic? serviciilor secrete, vezi Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, Arhiva Mitrokhin. KGB în Europa ?i în Vest, Editura Orizonturi, Editura Sirius, Bucure?ti, 2003, p. 184-185.
[3] Petre Opri?, Industria româneasc? de ap?rare. Documente (1950-1989), Editura Universit??ii Petrol-Gaze din Ploie?ti, 2007, p. 172-173.
[4] Arhivele Na?ionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 56/1960, f. 2; 4; 6; 7-8; 15-20. Armata român? a primit în înzestrare, în anul 1959, ?ase tancuri T-54 A, îns? greut??ile înregistrate în asigurarea pieselor de schimb ?i a repara?iilor au determinat conducerea Ministerului român al For?elor Armate s? propun? în anul 1962 schimbarea acestora cu tancuri T-34 85. În luna ianuarie 1963, trei speciali?ti români au fost trimi?i în Polonia, Bulgaria ?i Cehoslovacia, cu scopul de a analiza ofertele de schimb ale acestor state. Totodat?, România a renun?at la achizi?ionarea de tancuri T-54 A în favoarea T-55. Pentru detalii, vezi Gavriil Preda, Petre Opri?, România în Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia. Documente (1954-1968), vol. II (1962-1968), Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure?ti, 2009, p. 100.
[5] USAREUR Intelligence Estimate – 1961 (U), Headquarters United States Army Europe, Office of the Deputy Chief of Staff Intelligence,
http://www.isn.ethz.ch/php/documents/collection_7/docs/nbb24_part%201_I.pdf ?i nbb24_part%202_III.pdf
[6] Office of the Deputy Chief of Staff Intelligence, http://www.isn.ethz.ch/php/documents/collection_7/docs/nbb27_part3.pdf
[7] A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 56/1960, f. 1; 4.
[8] Idem, dosar nr. 10/1961, f. 4.
[9] Ibidem. footer