Revista Art-emis
Din elita artileriei româneşti PDF Imprimare Email
Col. prof. univ. dr. Adrian Stroea & col.(r) Marin Ghinoiu   
Joi, 29 Noiembrie 2012 14:49
Adrrian Stroea & MarinGhinoiu, Din elita artilerieiCartea „Din elita artileriei" a fost scrisă din respect pentru înaintaşii noştri artilerişti, care au servit ţara cu credinţă, unii dintre ei dându-şi viaţa pentru binele ei, şi-au aşezat iubirea lor, arma ARTILERIEI, la loc de cinste în Armata Română, pe drept cuvânt Regele Carol I, el însusi artilerist, numind-o „podoaba mândrei Mele armate".

Aşa cum am mărturisit în Introducere, prin demersul nostru am dorit să nu lăsăm colbul uitării să se aştearnă peste numele corifeilor artileriei, al eroilor patrioţi, al celor ce au manifestat excelenţa profesională şi pentru care artileria a fost nu numai o meserie, ci o stare de spirit. Avem regretul că nu am putut evoca decât o mică parte dintre artileriştii care au dus faima armei, toţi trecuti în lumea celor drepţi. Între coperţile cărţii am aşezat biografiile unei palete largi de artilerişti, de la întemeietorii artileriei, în 1843, la cei care au dus faima artileriei până spre zilele noastre; de la sergentul Constantin Popescu, primul erou al artileriei căzut în Războiul de Neatarnare, la generalul de armata Petre Dumitrescu, care a avut cel mai mare grad militar după Mareşalul Ion Antonescu; de la tunarul de rând la conducatorul suprem; de la ofiţerul de cariera la savantul Henri Coandă sau istoricul Gheorghe Brătianu; de la comandanţi şi stat-majorişti la inventatori, oameni de cultură şi chiar politicieni; de la cel căzut pe front la cei căzuţi în închisorile comuniste; de la tată la fiu, de la frate la frate.

Istoria Artileriei a fost scrisă de adevaraţi profesionişti, de nume care au rămas săpate adânc în cartea istoriei. Dacă am ilustrat coperta cu patru titani ai artileriei: generalul Gheorghe Manu, comandantul artileriei Armatei de operaţii în Războiul de Neatarnare, generalii Constantin Christescu şi Eremia Grigorescu, eroii de la Mărăşesti din Războiul de (Re)întregire, generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei a 3-a române pe frontul antibolşevic (1941-1944), în care vom întâlni ţi alţi mulţi bravi artilerişti. Din pleiada acestor distinşi înaintaşi reamintesc: generalul Eracle Arion, primul comandant al Şcolii de artilerie şi mulţi ani diriguitorul armei; generalul Constantin Coanda, şi el mult timp Inspector General al Artileriei, dar şi matematician, diplomat şi politician; generalul Henrik Herkt, un stegar al artileriei române, cel mai implicat comandant de artilerie în luptele de la Plevna; generalul Iacob Lahovary, şeful operaţiilor din Marele Cartier General în 1877; generalul Nicolae Dăscălescu, comandant al Armatei a 4-a române pe frontul de vest, rămas vertical în faţa nedreptăţilor comuniste; generalul Alexandru Tell, fondatorul Revistei Artileriei şi conducătorul ei timp de un sfert de secol; generalul Petre Vasiliu Năsturel, cel care prin ale sale „Contribuţiuni la istoria artileriei române" ne-a lăsat prima încercare de istorie a armei etc.

Nu trebuie să uitam că 48 de ani ţara a fost condusa de un artilerist, Domnitorul si Regele Carol I, ca artileria a dat ţării un membru al locotenenţei domneşti din anul 1866 (colonelul Nicolae Haralambie), doi preşedinti ai Consiliului de Miniştri (generalii Gheorghe Manu şi Constantin Coandă), numeroşi miniştrii, între care 11 au deţinut această funcţie la Ministerul de Război, respectiv Ministerul Apărării, generalii: Nicolae Haralambie, Tobias Gherghely, Gheorghe Manu, Nicolae Dabija, Alexandru Anghelescu, Iacob Lahovary, Eremia Grigorescu, Ion Răşcanu, Paul Angelescu, Emil Bodnaraş, Victor Stănculescu) şi 10 şefi ai Marelui Stat Major, respectiv Statul Major General, generalii: Iacob Lahovary, Constantin Christescu, Alexandru Lupescu, Ioan Sichitiu, Florea Ţenescu, Alexandru Ioaniţiu, Costin Ionaşcu, Din elita artileriei, coperta-2Constantin Popescu, Vasile Ionel şi Mihail Popescu).

În semn de pioasă recunoştinţă pentru înaintaşii noştri am încercat, în cel de-al doilea capitol, să evidenţiem, în premieră, câteva monumente reprezentative prin care patria, armata în general şi artileriştii în special, au cinstit de-a lungul anilor memoria marilor artilerişti, a eroilor ce s-au jertfit pentru realizarea idealurilor naţionale, mai ales că unele au fost dărâmate de furia comunistă, aşa cum s-a întâmplat cu Monumentul Independenţei (Monumentul Regelui Carol I) din Craiova, monument reprezentativ pentru artilerie. Această lucrare, izvorâtă deopotrivă din pasiunea pentru istorie şi din dragostea profundă faţă de artilerie, reprezintă onorul pe care-l aducem cu condeiul gratitudinii elitelor acestei arme, ca expresie a recunoştinţei ce le-o purtăm pentru modul strălucit în care s-au afirmat ca „servanţi" ai artileriei, ai oştirii şi ai naţiunii române[1]

Prin această contribuţie la dezvoltarea istoriografiei artileriei române am dorit să oferim în principal camarazilor de astăzi şi mai ales celor ce vor îmbrăţişa peste ani arta de a mânui traiectoriile, un cuprinzător şi util îndrumar în cunoaşterea celor ce au scris cu înţelepciune, dragoste, suferinţă, sânge şi uneori chiar cu preţul vieţii istoria artileriei, a armatei şi a ţării. Prin demersul nostru am dorit să nu lăsăm colbul uitării să se aştearnă peste numele corifeilor artileriei, al eroilor patrioţi, al celor ce au manifestat excelenţă profesională şi pentru care artileria a fost nu numai o meserie, ci o stare de spirit. În filele acestei cărţi am cuprins şi bibliografiile unor artilerişti ce s-au afirmat şi au dobândit notorietate în alte arme sau domenii de activitate extra-militare. Dorim să menţionăm că artileriştii au nu numai meritul de a fi dat strălucire acestei arme speciale, care este artileria, ci de a fi şi „părinţii" altor arme tehnice: tancurile, artileria şi rachetele antiaeriene. Apariţia şi afirmarea acestor arme sunt legate în mod ineluctabil de numele colonelului Pandele Predescu, generalului de divizie Nicolae Scarlat Stoenescu, respectiv al generalilor de divizie Ştefan Burileanu, Popescu I. Gheorghe, Marinescu Gheorghe, Pârvulescu Gheorghe, al generalilor de brigadă Ion Bungescu, Nicolae Zăgănescu şi Gheorghe Vasilescu, pentru a exemplifica foarte succint acest aspect. De asemenea, dorim să relevăm faptul că, datorită pregătirii tehnice temeinice şi a cunoştinţelor topogeodezice, artileriştii au reprezentat în perioada de început a aviaţiei militare o importantă şi valoroasă pepinieră pentru selecţia şi formarea piloţilor militari.

Între aspectele importante pe care dorim să le aducem la cunoştinţa cititorilor este şi acela că, în demersul nostru de reunire în paginile prezentei lucrări a celor mai valoroase personalităţi ale artileriei, am prezentat numai biografiile acelor minunaţi camarazi de armă aflaţi în împărăţia cerului. Nu am inclus în această lucrare pe acei bravi artilerişti ce merită să fie situaţi în galeria spiritelor alese ale artileriei, care încă au posibilitatea şi şansa de a se închina Bunului Dumnezeu, pentru că ştiindu-le modestia ce-i caracterizează s-ar jena văzându-şi numele înscris într-o carte cu acest titlu, alături de eminenţe deja consacrate în istoria armei. De asemenea, dorim să-i informăm pe cititori că epitetele pe care le-am folosit adesea pentru relevarea corectă şi deplină a personalităţii celor prezentaţi în carte nu sunt gratuite. Apreciem că uneori am fost prea săraci în inspiraţia de a găsi cele mai frumoase şi potrivite cuvinte, pe măsura meritelor celor în cauză ce au făurit istoria artileriei, unii contribuind substanţial la "scrierea" istoriei neamului românesc. În acest sens, menţionăm că artileria a dat ţării un membru al locotenenţei domneşti din anul 1866 (colonelul Nicolae Haralambie), doi preşedinţi ai Consiliului de Miniştri (generalii Gheorghe Manu şi Constantin Coandă), numeroşi miniştri, între care 11 au deţinut această funcţie la Ministerul de Război, respectiv Ministerul Apărării, generalii: Nicolae Haralambie, Tobias Gherghely, Gheorghe Manu, Nicolae Dabija, Alexandru Anghelescu, Iacob Lahovary, Eremia Grigorescu, Ion Răşcanu, Paul Angelescu, Emil Bodnăraş, Victor Stănculescu). Alături de aceştia îi amintim pe alţi 11 artilerişti care au avut privilegiul de a îndeplini onoranta funcţie de şef al Marelui Stat Major, respectiv Statului Major General: generalii Iacob Lahovary, Constantin Christescu, Alexandru Lupescu, Ioan Sichitiu, Florea Ţenescu, Alexandru Ioaniţiu, Costin Ionaşcu, Constantin Popescu, Vasile Ionel şi Mihail Popescu. De asemenea, reamintim că 19 artilerişti au îndeplinit funcţia de secretar al ministerului, alţi 12 au comandat Şcoala Superioară de Război/Academia Militară, iar alte zeci de artilerişti au fost şefi ai Statului Major al Forţelor Terestre, comandanţi de armată, corp de armată şi divizie etc., mulţi dintre ei fiind părtaşi la scrierea celor mai glorioase pagini de istorie pentru armata română, pe câmpurile de luptă. Pe lângă cei ce au performat la cel mai înalt nivel în instituţia militară, un număr mare de artilerişti au deţinut funcţii importante în viaţa civilă ca miniştri, senatori şi deputaţi, prefecţi, primari, ambasadori etc. Galeria spiritelor alese ale artileriei este întregită în mod onorant cu o pleiadă de eminenţi oameni de ştiinţă, academicieni, profesori universitari, cercetători, inventatori, literaţi şi artişti, cu o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea culturii şi spiritualităţii româneşti.

Prezentarea biografiilor am realizat-o într-o manieră unitară, din perspectiva conţinerii elementelor biografice definitorii pentru perceperea corectă a vieţii şi carierei militare a celor în cauză: datele de naştere şi deces, studiile efectuate, gradele şi funcţiile militare deţinute. De asemenea, am urmărit ca la fiecare abordare să prezentăm sintetic aspectele definitorii pentru notorietatea celui în cauză. Biografiile acestora am încercat să fie esenţializate, să fie mai degrabă schiţe biografice, pentru a putea reuni şi prezenta cât mai multe dintre personalităţile artileriei, deşi opinăm că meritele excepţionale şi notorietatea celor prezenţi în lucrare impuneau, pentru cei mai mulţi dintre ei, nu o schiţă biografică, ci cel puţin o carte pentru fiecare dintre ei.

Deşi prin structura fiecărei biografii am fost consecvenţi principiului de abordare unitară a acestora, dezvoltarea lor din perspectiva conţinutului este diferită. Acest aspect se datorează unor determinări multiple: poziţia diferită a subiecţilor lucrării în ierarhia militară, contribuţia specifică a acestora în dezvoltarea anumitor domenii, nevoia de relevare a unor merite insuficient cunoscute până în prezent etc. Col. Adrian Stroea & col(r) Marin GhinoiuAm urmărit ca această lucrare să fie cât mai cuprinzătoare în ceea ce priveşte reunirea între coperţile sale a celor cu adevărat reprezentativi prin activitatea, creaţia şi opera lor. Am fost convinşi de la început că acest lucru nu va fi posibil, dar ne-am dat toată strădania să fim cât mai aproape cu putinţă de acest deziderat. Nerealizarea sa integrală a fost cauzată atât de limitele noastre cognitive, pe care ni le asumăm, cât şi de imposibilitatea intrării în posesia tuturor surselor documentare necesare. De asemenea, în semn de pioasă recunoştinţă purtată înaintaşilor, am încercat în cel de-al doilea capitol să evidenţiem în premieră, evident dintr-o perspectivă nonexhaustivă, câteva monumente reprezentative pentru modalitatea artistică prin care naţiunea, armata în general şi artileriştii în special, au cinstit de-a lungul anilor memoria marilor artilerişti, a eroilor ce s-au jertfit pentru realizarea idealurilor naţionale. Pentru a fi cât mai persuasivi în transmiterea mesajelor dorite către cititori, am folosit un bogat şi uneori inedit material ilustrativ. Convinşi că pentru mult timp această carte va reprezenta una din principalele surse documentare în ceea ce priveşte personalităţile artileriei, ca urmare a numărului mare de biografii, reunite fără precedent, ca volum, între coperţile aceleiaşi cărţi, nutrim speranţe că aceasta va reprezenta o utilă şi agreabilă lectură pentru mai multe generaţii de cititori.

În final, dorim să exprimăm întreaga recunoştinţă şi să mulţumim tuturor celor care, într-o formă sau alta, ne-au sprijinit în realizarea prezentei lucrări. Gândul bun al recunoştinţei noastre se îndreaptă în mod special către comandorul Marian Moşneagu, şeful Serviciului Istoric al Armatei, către locotenent-colonelul Florin Barbu, maistrul militar principal Mihai Voica, şi mai ales către distinsa doamnă doctor Olga Octavia Dănilă. Şi nu în ultimul rând, aducem cele mai alese mulţumiri familiilor noastre, care au înţeles determinarea demersului nostru de a participa la scrierea istoriei artileriei şi care au dovedit înţelegere şi sprijin pentru timpul, nu puţin, alocat documentării şi elaborării acestei cărţi.

Încheiem cu exprimarea deplinei împliniri sufleteşti pe care o trăim pentru că am reuşit să finalizăm acest proiect generos, ce şi-a propus să adune între coperţile cărţii „floarea artileriei", ad perpetuum rei memoriam (spre veşnică aducere aminte).

Notă: Doritorii de istorie pot accesa cartea „Din elita artileriei" la adresa:
www.rft.forter.ro/_wsn/01_biblioteca/htm/c-007.htm
Alte cărţi despre istoria artileriei:
- „Şcoala militară de artilerie. 130 de ani de existenţă":
www.rft.forter.ro/_wsn/01_biblioteca/htm/c-005.htm
- „Artileria română în date şi imagini": www.rft.forter.ro/_wsn/01_biblioteca/htm/c-004.htm
- „165 de ani de existenţă a artileriei române moderne":
www.rft.forter.ro/_wsn/01_biblioteca/htm/c-001.htm
--------------------------------------------------------------------------------
[1] www.rft.forter.ro/_wsn/01_biblioteca/htm/c-007.htm footer