Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Prof. Maria Petre   
Miercuri, 21 Noiembrie 2012 02:31
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu-art-emisLa 24 aprilie 1900, p?rintele Epifanie a prezentat în fa?a membrilor Regulamentul Comunit??ii Fra?ilor Români din Sfântul Munte Athos, compus din ?ase capitole ?i o condic? de pedepse. Primul capitol cuprindea regulamentul consiliului spiritual ?i al consiliului economic, avea 12 articole ?i stabilea urm?toarele: consiliul spiritual se compunea din patru membri ale?i de superior; consiliul administrativ (economic) era compus din 12 membri, ale?i tot de superior; în ambele consilii, votul hot?râtor îl avea pre?edintele, iar în lipsa acestuia, loc?iitorul numit de el. Consiliul spiritual se ocupa de primirea sau eliminarea fra?ilor monahi, de canonisirea unui c?lug?r pentru o perioad? de peste 30 de zile, de stabilirea protiei musafirilor pofti?i la privegheri, de numirea în ascult?ri, de luarea socotelilor, de alegerea de hirotonii ?i de toate afacerile spirituale prev?zute. Consiliul administrativ (economic) se ocupa de administrarea veniturilor interne ?i externe, de îmbun?t??irea calit??ii terenurilor de?inute, de alc?tuirea listei de bucate pentru o s?pt?mân? ?i de primirea socotelilor lunare de la ascult?tori. Aceste dou? consilii alegeau loc?iitorul superiorului, alc?tuiau d?rile de seam? de trei ori pe an (în ianuarie, în mai ?i în septembrie), trimiteau c?lug?rii în ascult?ri în afara Muntelui Athos, alegeau candida?ii pentru hirotonii (votul decisiv în acest ultim caz fiind cel al consiliului spiritual). Consiliul spiritual era convocat la fiecare 15 ale lunilor, când se alc?tuiau d?rile de seam?, la sfâr?itul fiec?rei luni când superiorul lipsea ?i ori de câte ori era nevoie. Consiliul administrativ era convocat la sfâr?itul fiec?rei luni pentru a raporta superiorului veniturile ?i cheltuielile, la d?rile de seam? ?i ori de câte ori era nevoie. Cele dou? consilii puteau fi convocate de superior sau, în lipsa acestuia, de loc?iitor. Superiorul controla activitatea ambelor consilii, iar consiliul spiritual avea dreptul de a controla consiliul superior.[146]

Capitolul al doilea privea serviciile biserice?ti ?i prevedea, pe ore, programul zilnic al slujbelor, precum ?i comportamentul ce trebuia urmat în timpul acestora. Astfel, în biseric? se intra cu evlavie ?i fric?, se f?ceau trei închin?ciuni, se s?rutau icoanele, se f?cea câte o închin?ciune c?tre str?ini ?i apoi î?i ocupa fiecare locul. În zilele de s?rb?toare, sâmb?ta ?i duminica to?i c?lug?rii erau datori s? vin? la biseric? purtând camilafca. În timpul slujbei trebuia s? aib? o atitudine smerit?, ascultând cu aten?ie textele. Nu aveau voie s?-?i întoarc? privirea spre u?? când intra cineva, trebuia s? priveasc? în jos. Dac? cel nou venit era un musafir, atunci c?lug?rul cel mai tân?r îi oferea locul. Dup? putin??, cei tineri urmau s? stea în picioare în timpul slujbei. Cei care intrau în Sfântul Altar trebuia s?-?i descopere capul, s? fac? trei metanii la Sfânta Mas? ?i s?-?i îndeplineasc? treburile cu mult? umilin??. Când participau la Sfânta Liturghie, trebuia s? lase la o parte tot ce era p?mântesc (toate preocup?rile materiale, cearta, zavistia) ?i s? ierte tot celor ce le gre?iser?, pentru ca s? poat? fi ierta?i de Dumnezeu, la rândul lor.[147]

Cel de-al treilea capitol con?inea regulamentul pentru ascult?ri ?i îndatoririle ascult?torilor. Alegerea în ascult?ri se f?cea de c?tre superior împreun? cu consiliul spiritual. Duhovnicul era ales dintre ierarhii cei mai b?trâni ?i mai spori?i în fapte duhovnice?ti, cu grij? în sfaturile pe care le d?dea, nest?pânit de mânie, de pism?, de ?inerea de minte a r?ului, de mult? vorbire ?i de l?comie. Îndatoririle lui erau de a pov??ui ?i de a îndrepta pe cei c?zu?i în p?cat. Casierul era ales dintre cei mai credincio?i ?i virtuo?i. Primea veniturile ?i repartiza sumele trebuincioase economului. ?inea condica de venituri ?i cheltuieli. Ecleziarhul era ales dintre ierarhii „cu deosebit? temere de Dumnezeu", economul dintre cei cu înclina?ii gospod?re?ti, arhondarul dintre cei cu pricepere în a întâmpina musafirii, iar buc?tar urma s? fie cu rândul fiecare frate al comunit??ii. Gr?dinarul ?i ciubotarul erau ale?i dintre cei cu înclina?ii în aceste meserii, iar bibliotecarul dintre cei cu mai mult? lectur?. Acesta din urm? trebuia s? ?in? c?r?ile în perfect? ordine.

Capitolul al ?aselea con?inea, de altfel, un regulament pentru bibliotec?, al c?rei scop era „de a dezvolta gustul cititului între fra?ii convie?uitori în aceste locuri ?i spre folosul tuturor vizitatorilor". C?r?ile erau ?inute în ordine alfabetic? ?i erau înscrise în dou? condici: una alfabetic?, alta numeric?. În condica alfabetic? erau trecute num?rul c?r?ii, titlul, autorul, traduc?torul, donatorul, anul edi?iei, locul edit?rii, observa?ii. Pentru a împrumuta o carte era necesar? aprobarea superiorului pe baza unui bilet, care era p?strat în bibliotec? pentru justificare. Cartea trebuia înapoiat? în termen de 30 de zile ?i în bun? stare. La înapoiere, cititorul era dator s? fac? un mic rezumat asupra celor citite, rezumat ce era anexat la catalogul numeric. Comunitatea urma s? aduc? mul?umiri publice donatorilor, o dat? sau de dou? ori pe an. C?r?ile care erau într-un singur exemplar nu puteau fi înstr?inate. Biblioteca era dependent? de biseric? ?i „ca atare se socote?te ca sfin?it?".[148] Fiecare membru al comunit??ii era dator s? se conformeze ascult?rii primite. De dou? ori pe lun?, un membru al consiliului spiritual inspecta ascult?rile ?i pe ascult?tori ?i întocmea un raport asupra mersului lor. În cazul în care erau constatate abateri, acestea erau raportate superiorului pentru a fi luate m?surile necesare. Odat? numit în ascultare, monahul respectiv era dator s? o fac? „f?r? cârtire", iar dac? dup? acest termen nu se obi?nuia cu ea, putea s? aduc? la cuno?tin?? superiorului, care dispunea mutarea lui în alt? ascultare.[149]

Capitolul al patrulea privea regulamentul pentru cur??enia ?i buna rânduial? în trapez? ?i buc?t?rie. Se fixau orele când se serveau mesele. Erau interzise postul excesiv, dar ?i îmbuibarea pântecelui. Nu aveau voie s? aduc? alimente din afar?.

Capitolul al cincilea cuprindea regulamentul pentru buna purtare în ?i afar? din cas?. Se recomanda ca purtarea s? fie corect?, s? fie respecta?i cei mari, comportament fr??esc cu cei de o seam? ?i cu blânde?e c?tre cei mici. To?i monahii erau obliga?i s? dea „absolut? ascultare" superiorului ?i consiliului spiritual. Nu era permis nim?nui s?-l sileasc? pe un ascult?tor s?-i fac? voile, nici s?-i adreseze cuvinte necuviincioase, aspre sau s? se certe. Era recomandat s? se vorbeasc? numai strictul necesar. Dup? pavecernie, erau interzise mâncarea, b?utura, vorba ?i sfaturile prin chilii. Fra?ii trebuia s? se ajute unii pe al?ii. B?taia era interzis?. Când p?r?seau comunitatea, trebuia s? fie îmbr?ca?i corect, s? se poarte respectuos cu str?inii ?i „a ?ine nemânjit prestigiul na?ional". Pentru abaterile s?vâr?ite în afar?, comunitatea nu î?i asuma r?spunderea, to?i membrii erau datori „a ?ine sus prestigiul na?ional ?i a nu permite s? se critice în fa?a lui ?ara ?i neamul s?u".[150]

În ?edin?a din 24 aprilie 1900, s-a hot?rât ca acest regulament s? fie pus în aplicare începând cu ziua de 10 mai. La 29 aprilie 1900, la chilia Cucuvinu, avea loc o nou? ?edin??, în care p?rintele Epifanie propunea spre aprobare condica de pedepse a comunit??ii. Se prevedea ca pentru abateri s? fie aplicate urm?toarele pedepse: canon la biseric? ?i la trapez?, oprirea unui fel de mâncare, oprirea vinului, trecerea în rândul arga?ilor, trimiterea pentru un timp la alt a?ez?mânt al comunit??ii, darea afar? ?i afurisirea în caz de vânzare. Pentru orice pedeaps? se încheia un proces- verbal, în care se specificau cauzele care determinaser? aplicarea ei. P?catele nevorbite, be?ia cu patim? ?i furtul erau pedepsite cu eliminarea imediat? din comunitate; cei care ar fi f?cut „partide", vânz?ri sau alte fapte ce ar fi pus comunitatea în primejdie, erau da?i afar? imediat, iar dac? vânzarea ar fi dat roade, erau afurisi?i; cei care ar fi fost dovedi?i c? au permis s? fie criticat? ?ara sau neamul în fa?a lor, erau imediat elimina?i; cei care ar fi înstr?inat obiecte sfinte erau elimina?i din comunitate ?i din Munte; dac? duhovnicul, economul, ecleziarhul ar fi dovedit neglijen?? în ascultare, ace?tia puteau fi canonisi?i pân? la 40 de zile; cei care s-ar fi interesat de trecutul vreunui frate sau care ar fi dat sfaturi f?r? s? fie duhovnic erau elimina?i. Pedepsele erau aplicate, dup? gravitatea gre?elilor, pentru o perioad? de 40 de zile, un an sau definitiv. Gre?elile din afara comunit??ii determinau darea afar?, iar cele de ordin religios atr?geau pedepsele cele mai aspre. La sfâr?itul ?edin?ei, pre?edintele Teodosie Soroceanu a anun?at faptul c? guvernul român, datorit? situa?iei grele din ?ar?, a redus subven?ia de la 5.000 de lei la 2.500 de lei pe an. Vicepre?edintele Ilarion Mârza a remarcat c? „este natural c?, când sufer? ?ara s? suferim ?i noi înc? ?i mai mult ca cei ce pentru aceasta am venit", dar a întrebat ce era de f?cut, întrucât în acel an nu aveau grâu, iar p?rintele Gherasim îl chestiona la rândul lui pe Teodosie Soroceanu, ce m?suri trebuiau luate în urma reducerii subven?iei, „c?ci nu suntem 10-12, ci 50". De asemenea, propunea începerea demersurilor pentru asigurarea protec?iei ??rii asupra Comunit??ii „în fa?a ultimelor lovituri ce le-am suferit de la greci ?i care de-abia sunt la început".[151] Teodosie Soroceanu era de acord cu propunerea monahului Gherasim ?i sugera ca atitudine r?bdarea ?i economia. S-a ajuns la solu?ia ca Teodosie Soroceanu s? fie trimis în România cu împuternicire de a ob?ine protec?ia ??rii ?i primirea subven?iei. Locul pre?edintelui, în lipsa acestuia, urma s? fie luat de vicepre?edintele Ilarion Mârza.[152]

Am analizat pe larg acest regulament,întrucât este destul de cuprinz?tor ?i stabile?te reguli clare de conducere a comunit??ii ?i de desf??urare atât a activit??ilor spirituale cât ?i a celor economice. Cele trei chilii române?ti care compuneau Comunitatea fra?ilor români de la Muntele Athos ad?posteau 52 de monahi. Nu întâlnim în actul de constituire prezen?a monahilor din chiliile române?ti Sfântul Ilie-Provata, condus? de Spiridon Daschievici, ?i Sfântul Gheorghe-Colciu, condus? de schimonahul Mihail, apoi de Gavriil Mateescu.
În octombrie 1900, se al?turau acestei comunit??i monahii chiliei Sfântul Nicolae din Careia.[153] Teodosie Soroceanu, care dovedise ?i pân? atunci calit??i de bun conduc?tor, a început s? pun? în aplicare obiectivele prev?zute în regulamentul comunit??ii.

Într-un memoriu din 12 iunie 1900 privind situa?ia monahilor români de la Muntele Athos, se remarc? politica dus? de monahii greci, care „împiedic? n?zuin?a de na?ionalitate ?i limb?, f?când toate ?icanele, pân? la nerespectarea condi?iunilor prev?zute în actele de cump?rare, ba amenin?ând chiar cu gonirea din proprietatea cump?rat?". Cauza acestei situa?ii era, dup? Teodosie Soroceanu, generozitatea domnitorilor români, „fondatorii unora dintre mân?stirile împ?r?te?ti, care a fost ca în acestea s? se primeasc? ?i s? convie?uiasc? c?lug?ri de orice neam, f?r? a li se ?tirbi ?i t?g?dui dreptul de na?ionalitate. Aceste dorin?i îns?, cu timpul, au fost înl?turate ?i elementul grecesc ?i-a impus limba ?i na?ionalitatea, iar elementul românesc, fiind în?bu?it, a fost înlocuit pân? ast?zi de la mân?stirile mari de la tot ce este legat de neam." În timp ce monahii ru?i, bulgari ?i sârbi „prin chibzuin?? au putut s?-?i capete drepturi al?turi cu grecii", atitudinea fa?? de români „s-a în?sprit ?i mai mult ?i nu pricep cauza acestei în?spriri; tot ceea ce ?tiu este c?, în mod sistematic, românii sunt împiedica?i ?i opri?i de la cele mai sfinte drepturi; a?a c? s-au întâmplat cazuri când Chinonul a amenin?at pe c?lug?rul român pentru c? simte române?te, ba a mers pân? acolo încât a lovit ?i în drepturile interna?ionale oprind pa?apoarte române?ti f?r? nici un motiv ?i nelipsind chiar amenin??ri". Cauza se afla, dup? el, în dezbinarea care domnea între monahii români, precum ?i în lipsa de interes a autorit??ilor române spre deosebire de „reprezentan?ii altor state ortodoxe, care caut? în a ap?ra drepturile cona?ionalilor lor. Aceasta o ?tiu str?inii, c?, adic? românii, nu sunt c?uta?i ?i sprijini?i de ai lor."[154]

Acelea?i realit??i erau consemnate pe larg ?i în memoriul arhimandritului Antipa Dinescu, superiorul schitului Prodromu, adresat ministrului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, la 12 mai 1905. Se ar?ta c? în cele 20 de mân?stiri chiriarhice athonite vie?uiau ?i c?lug?ri români, dintre care peste 100 la mân?stirea ruseasc? Sf. Pantelimon ?i 20 la mân?stirea bulgar? Zografu. Despre schitul românesc Lacu, relata c? era locuit de 68 de monahi care pl?teau anual mân?stirii Sfântul Pavel, un galben de persoan? ?i aveau dreptul s? ia din p?durea mân?stirii lemne de foc „?i pentru lucrul mâinilor ?i alt nimic. C?lug?rii sunt obliga?i a face clac? la mân?stire câte una s?pt?mân? pe an".[155] Se vorbea despre „schitul eremit românesc Calimi?a cu 10 case, f?r? nici o biseric?, aici vie?uiesc 16 români în mare lips?, cu mult post ?i rug?ciuni, având numai pâine uscat? ?i foarte pu?ine de ale mânc?rii, adev?ra?i îngeri în trup, care merit? mult ajutor".[156] Antipa Dinescu indica cifra de 213 chilii la Muntele Athos, „dintre care 26 române?ti, în care locuiesc 117 monahi români". Cea mai mare chilie româneasc? era chilia Cucuvinu-Provata cu 15 monahi, condus? de Teodosie Soroceanu, apoi chilia Catafighi-Provata condus? de Ilarion Mârza cu 12 monahi, iar pe mo?ia mân?stirii Vatoped la locul numit Colciu erau men?ionate chiliile Sf. Gheorghe, condus? de Gavriil Mateescu cu 8 monahi, Sf. Ioan Botez?torul, condus? de Ilie Hulpe cu 10 monahi, Sfântul Ipatie condus? de Filaret ?erban ?i Sfântul Nicolaie-Iufta (Ghiuftadica) cu 6 monahi, condus? de Veniamin.[157]

În Muntele Athos, în afar? de mân?stiri, schituri ?i chilii, arhimandritul Antipa Dinescu indica existen?a a „533 case mici f?r? biserici, în care locuiesc 1-2 monahi, dintre care 21 sunt române?ti, au câte unu ?i dou? pogoane loc împrejurul casei, sunt ?i câteva care n-au nici o palm? de loc ci numai curtea casei, se numesc pustnice?ti". Num?rul monahilor athoni?i era indicat ca fiind urm?torul: 3280 greci, 4896 ru?i, 586 români, 370 bulgari, 25 sârbi, 51 georgieni ?i 20 albanezi.[158] Antipa Dinescu aprecia c? „toate na?iunile ortodoxe ce locuiesc în Sfântul Munte, în rasa monahal? se bucur? de drepturile lor privilegiate, sub protec?ia mân?stirilor lor na?ionale, numai românii, georgienii ?i albanezii sunt desconsidera?i ?i f?r? nici un drept ?i protec?ie ?i specula?i ?i r?u trata?i, dup? placul celor din mân?stiri, din care cauz? ei sunt foarte smeri?i ?i supu?i la tot ce li se impune ?i cei mai mul?i tr?iesc în mare lips? între?inându-se cu lucrul mâinilor ?i cu c?p?tatul de la schitul românesc Prodromu ?i de la ru?i. Dintre români, afar? de monahii de la schitul românesc Prodromu ?i câteva chilii române?ti mai de considera?ie, ceilal?i sunt considera?i de greci ca cei mai de jos oameni, când au necesitate a-?i ap?ra vre-un drept al casei lor sau a cere voie pentru vre-o îmbun?t??ire de la mân?stirea respectiv?, sunt sili?i s? mearg? de câte 5-6 ori la mân?stire spre a-?i ar?ta necesitatea ?i cere voie, ducându-le multe cadouri si la cele din urm? sau i se respinge cu totul cererea sau ceva foarte pu?in i se admite, tratându-l cu vorbe ?i ponoase înjositoare ca paleo-vlah ?i altele, ?i dac? ar voi ca s? se fac? apel la Chinotit?, aici g?se?te tot greci, mai departe alergând î?i pierde tot dreptul".[159] De asemenea, Antipa Dinescu expunea situa?ia schitului Prodromu, care a solicitat în mai multe rânduri mân?stirii chiriarhice Lavra s? le mai dea un izvor de ap? de la locul Kir-Isaia, întrucât în timpul verii duceau lips?. De?i în acel loc erau mai multe izvoare, mân?stirea Lavra „a fost imposibil a-?i ar?ta umanitatea ?i a învoi cererea cu toate f?g?duin?ele ?i cadourile ce li s-a dat, au refuzat hot?râtor, sub pretext c? apa este trebuincioas? mân?stirii, de?i curge în zadar, f?r? nici o întrebuin?are, ?i c? poate schitul cândva s? aib? ?i alte preten?iuni mai mari care ar putea aduce greut??i mân?stirii ?i astfel trebuie ?inut în respect". În final, mân?stirea Lavra i-a propus lui Antipa Dinescu s? intervin? pe lâng? guvernul român s? le pl?teasc? din veniturile mo?iilor secularizate suma de 200.000 de franci, pe care s?-i depun? pe numele mân?stirii la b?ncile grece?ti din Atena ?i „poate numai a?a va putea da acel izvora? de ap?".

În finalul memoriului, arhimandritul Antipa Dinescu concluziona: „În vederea celor ar?tate, monahii români au cea mai grea situa?ie din Sfântul Munte. N-au nici o protec?ie, nici o autoritate, nici un drept, nu sunt considera?i decât cei mai de jos ?i de pe urm? dintre cei din Sfântul Munte". El propunea guvernului român „s? recunoasc? schitul sub numele s?u propriu de Comunitatea român? Prodromu din Sfântul Munte Athos, reprezentantul ?i protectorul monahilor români în Sfântul Munte Athos ?i Orient", s? se negocieze cu guvernul otoman acest statut ?i s?-l determine s?-l recunoasc? ?i s?-l publice. „Cu acest drept ?i titlu va putea schitul s? protejeze pe români în orice împrejur?ri grele iar prestigiul ?i onoarea va fi mult mai ridicat?, cu toate c? grecii negre?it vor protesta, îns? o hot?râre deja dat? ?i aprobat?, r?mâne valabil? ?i cu timpul mult puternic?, pân? ce cu a?a fortific?ri, se va împlini ?i (dorin?a) visul cel de aur ce medit?m".[160] Solu?ia propus? de arhimandritul Antipa Dinescu, care reprezenta dorin?ele monahilor români athoni?i, urm?rea ocolirea autorit??ii Patriarhiei de la Constantinopol ?i a Chinotitei de la Careia ?i impunerea drepturilor monahilor români prin intermediul guvernului otoman. Ea nu era îns? viabil? din cauza statutului special al Muntelui Athos ?i opozi?iei înver?unate a statului grec, care se afla în plin conflict diplomatic cu statul român. Solu?ia punerii în fa?a faptului împlinit prin negocieri directe româno-otomane, ca în cazul Iradelei de la 9 mai 1905, (dat? cu trei zile înaintea redact?rii acestui memoriu), prin care se recuno?teau drepturi ?colare ?i religioase aromânilor din Imperiul Otoman, nu se putea repeta. Con?inutul acestui memoriu dovede?te îns? puternicul impact avut de Iradea asupra monahilor români athoni?i care, influen?a?i de victoria diplomatic? a statului român în sprijinirea men?inerii limbii ?i religiei minorit??ii române din Imperiul Otoman, vor fi socotit c? momentul era favorabil ?i pentru ob?inerea dreptului lor de reprezentativitate în Chinonul de la Careia.

În cadrul Comunit??ii fra?ilor români de la Muntele Athos apar nemul?umiri, determinate de conducerea autoritar? a pre?edintelui acesteia, Teodosie Soroceanu, ?i de modul în care era administrat? subven?ia acordat? de statul român. În anul 1906, se constituie Societatea Coloniei monahilor români din Sfântul Munte Athos, condus? de superiorul schitului Prodromu, Antipa Dinescu. La ea ader? în noiembrie 1906 ?i chiliile Catafighi ?i Sfântul Ilie-Provata, ce f?cuser? parte din Comunitatea Fra?ilor Români de la Muntele Athos. Motivele pentru care cele dou? chilii p?r?seau Comunitatea erau expuse în memoriile celor doi stare?i Ilarion Mârza, ?i Spiridon Daschievici, din 14 octombrie 1906: „dup? trecerea de peste 11 ani, v?zând c? toat? osteneala noastr? este zadarnic? ?i f?r? nici un folos ... ?i suntem cu des?vâr?ire asupri?i de p?rintele Teodosie; c? subven?ia de 2.500 franci, care se d? de onor. guvernul român în numele Comunit??ii Fra?ilor Români din Provata, p?rintele Teodosie ?i-a însu?it-o numai pentru comunitatea sa Sf. Ion Teologul ?i pre noi toate celelalte trei comunit??i ne-au p?r?sit; c? din suma de peste 36.000 franci ce a luat pân? acum de la Ministerul Cultelor din România, cu chitan?e false, în numele nostru de ob?te, nu ne-au dat nimic ?i când l-am întrebat ?i i-am cerut s? împart? ?i nou? din subven?ie, fiec?rei comunit??i cât i se cuvine, ne-au r?spuns c? noi nu avem parte, c? subven?ia se d? numai pentru comunitatea sa."[161] Plângerea celor doi monahi este confirmat? de memoriul ieromonahului Teodosie Soroceanu de la chilia Cucuvinu, adresat ministrului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice în iunie 1906. Pre?edintele Comunit??ii fra?ilor români-Provata se arat? surprins c? superiorii chiliilor Catafighi, Sfântul Ilie-Provata ?i Adormirea Maicii Domnului-Xiropotamu „au preten?ia de a li se da ?i lor din aceast? subven?ie". ?i l?mure?te situa?ia, ar?tând c? scopul comunit??ii a fost „s? se primeasc? în acest l?ca? ... români care doresc a îmbr??i?a cariera monahal? ... ?i s? lupte pentru ca to?i românii chilio?i din Sfântul Munte Athos s? formeze o singur? societate. Pân? în prezent nu s-a putut realiza acest scop deoarece dân?ii înclin? mai mult ?i accepteaz? chiar intereselor ruse?ti. Acum ne mir? faptul cum p?rintele Ilarion spune c? împreun? cu cele dou? chilii ar?tate fac parte din comunitatea noastr?, când ei se administreaz? aparte, având fiecare pece?ile patronaje ?i f?r? a avea vreun amestec în afacerile comunit??ii noastre a fra?ilor români Sfântul Ioan Teologul ?i aceasta dovedesc chiar actele justificative de subven?iune."[162]

F?r? s? ?in? cont de disensiunile dintre membrii celor dou? comunit??i, statul român a pl?tit în continuare subven?iile c?tre comunitatea Fra?ilor Români Cucuvinu-Provata a ieromonahului Teodosie Soroceanu ?i a acordat o subven?ie de 3000 lei anual Societ??ii Coloniei monahilor români din Sfântul Munte Athos. În urma cutremurului de p?mânt din noaptea de 26 spre 27 octombrie 1905, s-au produs pagube mari la schiturile Prodromu ?i Lacu, dar ?i la chilia Cucuvinu. Statul român a acordat o subven?ie de 48300 lei pentru reconstruirea bisericii schitului Prodromu,[163] iar chiliei Cucuvinu suma de 20000 lei pentru recl?direa bisericii acesteia.[164] La 26 decembrie 1907, societatea solicita m?rirea subven?iei, întrucât era insuficient? pentru cele 22 de comunit??i „ce avem pân? acum grupate în jurul nostru, pe lâng? care mai avem de înregistrat ?i altele, care s-au rezervat la începutul fond?rii acestei colonii plus ?i altele noi propriet??i ce voim a mai cump?ra din nou prin îndemnul ?i încurajarea ce facem ?i altor monahi români, buni patrio?i, spre a m?ri cât mai mult num?rul propriet??ilor române?ti în Sfântul Munte, care vor servi la timp ?i pentru câ?tigarea a mai mari drepturi, fa?? de num?rul propriet??ilor".[165]

La 14 februarie 1907, Gavriil Mateescu era împuternicit s? ridice subven?ia Societ??ii Coloniei monahilor români de la Administra?ia casei bisericii ?i s? o verse în casa societ??ii, „de unde se va distribui fiec?rei chilii asociate dup? cât li se va cuveni, luându-se chitan??".[166] La 10 iunie 1909, ieromonahul Gavriil Mateescu de la chilia Sfântu Gheorghe-Colciu adresa un memoriu Administra?iei casei bisericii, în care se ar?ta c? monahii greci ai mân?stirii chiriarhice Vatoped atacaser? chilia româneasc? Sfântul Ioan Botez?torul, condus? de ieromonahul Ilie Hulpe ?i-i distruseser? dou? cl?diri pân? la temelie: „r?cnind ca fiarele s?lbatice ?i strigând cu mare urgie ?i zicând «veni?i s?-i distrugem pe vlahi c? s-au înmul?it ?i ne stric? mân?stirea. Ei ne-au luat metoacele ?i au gonit pe ai no?tri din România, acum este timpul s?-i izbândim, c? avem putere ?i nu este nimenea s? ne stea împotriv?»". La 29 mai, monahii mân?stirii Vatoped au atacat ?i chilia Sf. Gheorghe-Colciu ?i au distrus o cl?dire. La rug?min?ile f?cute „cu mare umilin??, cerând s? fac? mil? cu noi ?i s? o lase pe aceea c? ne este de locuin??", au renun?at s? distrug? ?i chilia mare. La 4 iulie au fost chema?i la mân?stirea Vatoped ?i au fost amenda?i cu 30 kg de cear? „c? ne face hatâr" ?i nu le distruge casa. ?i pe viitor „s? nu mai facem nimic mai mult din ce avem, ?i nici oameni pentru c?lug?rie s? nu mai primim pe nimenea, lâng? care avem, ?i s? cunoa?tem pe mân?stire c? are st?pânire ?i putere mare, împ?r?teasc?, orice voie?te face ?i nimenea nu poate s?-i stea împotriv? ?i a?a am pus metanie s? potolesc tulburarea lor".[167] ieromonahul Gavriil Mateescu relateaz? în continuare c? monahii greci s-au dus ?i la Calimi?a,unde locuiau pustnici români în 8 colibe ?i i-au amenin?at c? o s? le strice ?i o s?-i goneasc?, „iar bie?ii c?lug?ri auzind, ?i-au scos de prin colibe fie?te-care tot ce au avut ?i au ascuns în p?dure ?i adast? s? vie de la mân?stire urgia".[168]

Pagubele provocate chiliei Sfântu Gheorghe-Colciu erau apreciate de stare? la peste 2000 franci „numai plata b?neasc?, dar osteneala ?i truda cea peste m?sur?, potrivit greut??ii pozi?iei locului la zidirea acestui acaret, cine poate s? o pre?uiasc??... Noi alta nu putem face, f?r? numai rug?ciune c?tre Milostivul Dumnezeu c? de nic?irea nu avem nici o protec?ie".[169] Pre?edintele Societ??ii Coloniei monahilor români din Sfântul Munte Athos, Antipa Dinescu, adresa la 1 septembrie 1910 un memoriu ministrului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, în care solicita ajutor material pentru chilia Sfântu Gheorghe-Colciu, membr? a Societ??ii, care trebuie s? refac? cl?direa distrus? de monahii greci ai mân?stirii Vatoped ?i s? construiasc? un terasament pentru a evita surparea terenului pe care era construit? chilia, situa?ie care ap?ruse în urma unor ploi abundente.[170]
În urma solicit?rii arhimandritului Teodosie Soroceanu de la Chilia Cucuvinu, Mitropolitul Moldovei ?i Sucevei, Pimen, aprob? la 23 septembrie 1911 construirea în comuna Buciumi, jude?ul Ia?i, a unei case cu paraclis pentru primirea oaspe?ilor, îndeosebi a celor veni?i din Basarabia.[171]

Primul r?zboi balcanic avea s? modifice profund situa?ia politic? din zon?, inclusiv regimul pe care-l avusese pân? atunci comunitatea athonit? în raport cu Patriarhia de la Constantinopol sau pe plan interna?ional. În luna noiembrie 1912, armata greac? ocupa peninsula Calcidic? ?i introducea starea de asediu. Autorit??ile otomane erau înl?turate, era asigurat? p?strarea autonomiei locale, iar oficialit??ile grece?ti anun?au inten?ia încorpor?rii întregii peninsule. Situa?ia c?lug?rilor athoni?i devenea astfel o problem? interna?ional?. Erau avansate mai multe solu?ii privind viitorul Muntelui Athos: r?mânea în cadrul statului otoman cu vechiul regim; încorporarea la statul grec cu regim aparte de autonomie sau crearea unei organiza?ii distincte, independente, sub garan?ie interna?ional?. Aceste solu?ii au fost discutate în capitalele europene, precum ?i la Conferin?a de la Londra, dup? încheierea armisti?iului. În aceste condi?ii, cercurile diplomatice române?ti ?i-au sporit eforturile privind îmbun?t??irea situa?iei c?lug?rilor români athoni?i. Au fost purtate discu?ii cu diploma?i ru?i, austrieci, greci. La 12 decembrie 1912, arhimandritul Antipa Dinescu înainta un memoriu primului ministru Titu Maiorescu, în care cerea „putin?? de vie?uire f?r? sup?rare ?i necaz pentru noi... Cerem s? fim sco?i de sub arbitrajul actual ?i pu?i în drepturi egale cu to?i cei de acolo. S? se fac? act de moral? elementar aducându-se aminte st?pânitorilor arbitrari de azi, c? recuno?tin?a e datoare s? urmeze binefacerii care cu atâta lux de calitate le-a fost f?cut? în vremuri".[172]

În acela?i an, monahii români athoni?i au propus un proiect privind drepturile lor, în care solicitau ridicarea schitului Prodromu la rang de mân?stire, iar chiliile române?ti „s? fie libere de orice control din partea mân?stirilor, având dreptul de a între?ine câ?i c?lug?ri vor putea ?i a c?lug?ri cu singur? alegerea superiorului chiliei. Libere a cultiva terenul, a zidi biserici ?i case câte vor avea necesitate". De asemenea s? aib? un reprezentant în Chinotita de la Careia pentru ap?rarea drepturilor lor, s? li se dea „ap? ?i lemne din abunden?? din p?duri", care s? devin? proprietate comun? pentru to?i monahii athoni?i. Chilia Cucuvinu-Provata s? fie recunoscut? ca schit cu un reprezentant în Chinotit?, la fel schitul Lacu s?-?i poat? trimite un reprezentant.[173] Toate aceste cereri punctuale, expuse în acest proiect, erau solicitate ca urmare a unei experien?e dificile, parcurs? de c?lug?rii români athoni?i în a doua jum?tate a secolului al XIX-lea ?i în primul deceniu al secolului al XX-lea.

În perioada urm?toare, sub regimul ocupa?iei militare grece?ti, situa?ia c?lug?rilor români athoni?i s-a înr?ut??it. Numeroase scrisori ale acestora, trimise la Bucure?ti, relatau despre persecu?iile la care erau supu?i. În urma interven?iilor ministrului român la Atena, Djuvara, pe lâng? ministrul de externe grec Cormilos, c?lug?rii greci au început s? manifeste o anumit? modera?ie în atitudinea fa?? de c?lug?rii români. Ace?tia ?i-au continuat activitatea lor peti?ionar?, adresându-se concomitent la Atena ?i la Bucure?ti. În iunie 1913, Antipa Dinescu înainta un nou memoriu, în limba român? ?i francez?, premierilor Titu Maiorescu ?i E. Venizelos, în care reitera cererile expuse anterior privind ridicarea schitului Prodromu la rang de mân?stire, cu reprezentant în Chinotit? ?i „completa lor liberare de tutela care le e impus? pe nedrept de diferitele mân?stiri ?i în acela?i timp, recunoa?terea unei perfecte egalit??i cu celelalte institu?iuni religioase din ?inut".[174]

Într-un raport din 8 august 1913, ministrul României la Londra, N. Mi?u, îl informa pe Titu Maiorescu asupra viitorului statut al Muntelui Athos ?i sugera: „Cred c? solu?iunea cea mai favorabil? a intereselor române?ti la Sfântul Munte se va ob?ine prin în?elegerea, pus? la cale de Excelen?a Voastr? cu Grecia, care dispune de toate mijloacele de a influen?a atât Patriarhia de la Constantinopol cât ?i superiorii mân?stirilor grece?ti, care sunt în majoritate zdrobitoare. Grija noastr? de c?petenie trebuie s? fie de a ob?ine cel pu?in un vot la adunarea de la Careia, fie prin cump?rarea drepturilor autonome ale unei mân?stiri p?r?site, sau prin recunoa?terea chiliilor noastre ca mân?stiri independente, ceea ce va fi mai greu".[175] Sfâr?itul r?zboaielor balcanice ?i încheierea p?cii de la Bucure?ti, prin care se recuno?teau drepturi ?colare ?i religioase pentru românii din Peninsula Balcanic?, determina Sinodul Bisericii Ortodoxe Române s? înainteze, la 7 septembrie 1913, un memoriu Ministerului Afacerilor Externe. În el se solicita interven?ia acestuia „în ceea ce prive?te recunoa?terea ?i executarea unei st?ri echitabile de egalitate ?i neatârnare a a?ez?mintelor noastre biserice?ti (de la Muntele Athos) fa?? de celelalte na?iuni ?i state ?i în special fa?? de greci". Se aminteau abuzurile la care erau supu?i c?lug?rii români athoni?i din partea mân?stirilor chiriarhice ?i se solicita ca schiturile Prodromu, Lacu ?i Chilia Cucuvinu „s? aib? un reprezentant al lor în marele sfat ob?tesc, numit Chinon". Se recomanda „s? profit?m de buna ocazie când ne aflam bine cu grecii ?i aveam atâta acces în Peninsula Balcanic?, ca ocaziune a stabilirii unei noi ordini de lucruri în Muntele Athos... Guvernul nostru s? gr?beasc? a lua m?suri serioase, pentru ca în raport cu bisericile altor na?iuni ortodoxe proprietare acolo, nici noi românii s? nu r?mânem mai prejos, ?i s? se revendice sau s? se r?scumpere toate istoricele noastre drepturi asupra câtorva mân?stiri mari, întemeiate ?i înzestrate cu mo?ii ?i odoare pre?ioase".[176]

La 3 octombrie 1913, s-a întrunit o adunare extraordinar? la Careia, Sfânta Comunitate a Sfântului Munte Athos, alc?tuit? din conduc?torii celor 20 de mân?stiri, în care ?i-au afirmat hot?rârea de a p?stra neschimbate bazele sistemului existent pân? atunci, transferând îns? drepturile legale ale Imperiului Otoman c?tre regatul grecesc, considerat „eliberator". Au respins ideea interna?ionaliz?rii sau neutraliz?rii, considerând c? exist? o leg?tur? indisolubil? cu Grecia, singura îndrept??it? s? asigure protec?ia Athosului. Cereau Conferin?ei de la Londra s? nu ia „o decizie hazardat?, cu caracter politico-religios, primejdioas? pentru pacea Orientului", în caz contrar se afirma hot?rârea de rezisten??. Aceast? decizie a fost trimis? la Londra ?i difuzat? ?i în celelalte ??ri interesate.[177] Contactele diplomatice româno-elene în problema rezolv?rii favorabile a situa?iei c?lug?rilor români athoni?i au continuat ?i în perioada urm?toare. Au fost avansate mai multe solu?ii, printre care ?i cump?rarea unei mân?stiri. La 31 ianuarie 1914, I.C. Filitti, înainta propunerea fie a cump?r?rii bunurilor schitului Prodromu de la mân?stirea Lavra, fie cump?rarea mân?stirii Morfono, urmând a se stabili pre?ul.[178] Între timp, începea s? func?ioneze noul statut al Muntelui Athos sub autoritatea regatului grec, c?ruia i se împotriveau doar ru?ii ?i românii. Situa?ia monahilor români athoni?i nu suferise nici o îmbun?t??ire. Se pierduse astfel o situa?ie politic? favorabil?, în care s-ar fi putut ob?ine pentru ace?tia un regim asem?n?tor cu cel al monahilor ru?i, bulgari sau sârbi.
Izbucnirea primului r?zboi mondial ?i toate distrugerile provocate de conflict au f?cut ca situa?ia material? a c?lug?rilor români athoni?i s? se înr?ut??easc? ?i s? devin? dramatic?, iar lipsa unui reprezentant al lor în Chinoul de la Careia, care s? le apere drepturile ?i s?-i fereasc? de abuzuri ?i rapturi de propriet??i ?i de bunuri, s-a reflectat negativ în evolu?ia ulterioar? a acestora.

În anul 1914, izbucnea la schitul Prodromu un conflict între o parte a c?lug?rilor ?i stare?ul Antipa Dinescu, care era acuzat de nerespectarea regulamentului adoptat în anul 1891. Acesta a fost dat afar? cu for?a din schit. Trimis s? solu?ioneze conflictul, consulul general al României, G.C. Ionescu, constata, în februarie 1915, c? r?zvr?tirea era pus? la cale de mân?stirea Lavra, iar „dezordinea ?i necinstea care domne?te în mân?stirile grece?ti se va înr?d?cina ?i la Prodromu".[179] Conflictul de la cel mai important schit românesc de la Muntele Athos se va desf??ura între anii 1914-1917 ?i va reizbucni în martie 1919, când c?lug?rii r?zvr?ti?i, care fuseser? exila?i, au fost reinstala?i în schit cu ajutorul autorit??ilor elene.[180]

În anii primului r?zboi mondial, greut??ile materiale suportate de c?lug?rii români athoni?i se accentueaz? din cauza lipsei alimentelor ?i a imposibilit??ii de a primi subven?ii ?i ajutoare din ?ar?. La 15 noiembrie 1914, superiorul chiliei Sfântu Gheorghe-Colciu solicita Administra?iei casei bisericii trimiterea subven?iei anuale de 2000 lei, întrucât „to?i monahii români de aicea ne afl?m în mare strâmtoare, pentru lipsa celor necesare între?inerii, fiindc? ?i cele ce se g?sesc pentru hran? sunt foarte scumpe ?i nimenea nu ne d? pe datorie, a?a c? ne afl?m în ajunul pericolului de moarte". În acela?i raport, ieromonahul Gavriil Mateescu ar?ta c? la Muntele Athos circula numai moneda greceasc? ?i aurul, iar acesta fusese achizi?ionat de ru?i cu dobând? de 10%. Referatul redactat de Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice ar?ta c? subven?ia era prev?zut? în buget, dar nu ?tia pe ce cale s? o trimit?.[181]

Pentru perioada anilor 1915-1918 nu am g?sit suficiente documente care s? ne permit? cunoa?terea exact? a situa?iei c?lug?rilor români athoni?i. Astfel la 16 mai 1916, arhimandritul Teodosie Soroceanu, stare?ul chiliei Cucuvinu, aflat în ?ar? la a?ez?mîntul din comuna Buciumi lâng? Ia?i, adresa un memoriu ministrului Afacerilor Str?ine în care ar?ta la c? lucr?rile începute aici, în anul 1911, avansau greu din cauza lipsei de fonduri. Solicita protec?ie asupra chiliei Cucuvinu prin intermediul Lega?iei de la Atena ?i a Consulatului de la Salonic, deoarece el se afla în România.[182] Abia la 23 aprilie 1919, epitropii Societ??ii Coloniei monahilor români din Sfântul Munte Athos, ieromonahii Ilie Hulpe de la chilia Sfântul Ioan Botez?torul-Colciu, Gherasim Sperchez de la chilia Sfântu Gheorghe-Capsala, Teodosie Domnariu de la chilia Sfântul Ipatie ?i schimonahul Ioachim B?rc?nescu de la chilia Sfin?ii Teodor Tiron ?i Teodor Stratilat înaintau un memoriu Administra?iei Casei Bisericii. Din el afl?m c? de?i „nu s-ar cuveni ca tocmai noi monahii, s? îngreuiem situa?ia iubitei noastre patrii... Dar cea prea mare lips? aproape ?i de zilnica pâine, ne for?eaz? a nu ne mai putea îng?dui. C? în timp de 6 ani ?i în datorii cu procente nemaipomenit de mari am c?zut din cauza scumpetei tuturor celor necesare, aproape ?i înzecit fiind pre?urile ca înainte". Se solicita subven?ia anual? de 5000 lei acordat? Societ??ii pentru perioada 1914-1919, întrucât marile datorii contractate cu dobânzi de 12% îi „expune a ne pierde de tot comunit??ile noastre române?ti, în derâderea grecilor; c? de la dân?ii ne-am împrumutat ?i to?i n?d?jduiesc c? de nu vom dispune s?-i achit?m, ne vor vinde casele".[183] Memoriul mai era semnat de al?i 11 egumeni de chilii: Ilarion Mârza, chilia Sfântul Ioan Botez?torul-Catafighi; Veniamin Vasiliu, chilia Sfântul Nicolaie-Iufta; Ioachim Iosifescu, chilia Sfin?i Trei Ierarhi; Zossima Mateescu, chilia Na?terea Sfântului Ioan Botez?torul; Mihail Niicolescu, chilia Intrarea Maicii Domnului în Biseric?-Adinu; Macarie Ionescu, chilia Izvorul T?m?duirii-Capsala; Modest Caciuc, chilia Sfântul Prooroc Ilie-Provata; Clement Popescu, chilia Na?terii Maicii Domnului-Turlutiu; Doroftei Cristescu, chilia Na?terea Maicii Domnului-Catunache, precum ?i monahul Ignatie Ionescu ?i ieromonahul Callinic Ple?ia.[184] În referatul întocmit pe memoriu se specifica faptul c? Societatea Coloniei Monahilor Români nu mai primise subven?ia din anul 1914, întrucât din acel an ea „s-a suprimat din buget".

La 23 aprilie 1919, schimonahul Ilarion Mârza de la chilia Sfântul Ioan Botez?torul-Catafighi adresa superiorului schitului Prodromu, ieromonahul Pimen, o scrisoare, în care îl ruga s?-i achite dou? bonuri de valoare depuse în casa schitului în valoare de 2000 lei sau, dac? nu era posibil, s? le înapoieze, altfel „suntem în primejdie s? ne pierdem casele, în derâderea grecilor c?rora dator?m". În referatul întocmit pe scrisoare, superiorul schitului Prodromu, Pimen, nota: „Se va trimite spre informa?iune onorabilei B?nci Na?ionale".[185] La 1 mai 1919, Pimen, superiorul schitului Prodromu, adresa un memoriu administratorului B?ncii Na?ionale a României, în care arat? c? schitul s-a împrumutat în ultimii 6 ani cu sumele de 11579 lire otomane ?i 266317 franci ?i solicita fie banii schitului depu?i în banc?, fie înapoierea bonurilor valorice.[186] În octombrie 1920, protosinghelul Simeon Ciomandra, împuternicitul schitului Prodromu, aflat la metocul acestuia din Bucure?ti-schitul Icoana Darvari, înainta memorii Mitropolitului Primat ?i ministrului Cultelor ?i Artelor, în care ar?ta situa?ia material? grea a acestuia ?i pericolul de a-?i pierde metocul din insula Thassos, din cauza împrumuturilor neonorate. Ruga s? fie ajutat s? exporte, cu scutire de vam?, un transport de 10 vagoane de grâu, 5 vagoane de porumb, 5 vagoane de fasole, 2000 kg de pe?te, 100 kg de ca?caval ?i 2000 l de petrol lampant, „care vor sluji de hran? p?rin?ilor no?tri din mân?stirea Prodromu ?i a celor din schitul Lacu, iar o parte o vom da în natur? celorlalte mân?stiri creditoare mân?stirii noastre".[187] Produsele ajungeau la Muntele Athos în august 1921.[188]

Dup? Primul R?zboi Mondial, c?lug?rii români athoni?i, constrân?i de lipsuri materiale, strict controla?i de mân?stirile grece?ti ?i împiedica?i s? aduc? noi ucenici care s? le succead?, instiga?i unii împotriva altora, f?r? reprezentant în Chinotita de la Careia care s? le apere drepturile, î?i vor pierde, rând pe rând, propriet??ile cump?rate ?i între?inute cu mari eforturi, iar num?rul lor va sc?dea dramatic.
----------------------------------------------------
[146] Ibidem, f.66-68.
[147] Ibidem, f.69-71.
[148] Ibidem, f.78-79.
[149] Ibidem, f.75.
[150] Ibidem, f.77.
[151] Ibidem, f.82.
[152] Ibidem, f.83.
[153] Ibidem, f.85-90.
[154] Adina Berciu-Dr?ghicescu, Maria Petre, op. cit., p.16.
[155] DANIC, fond Ministerul Cultelor , Direc?ia Contabilit??ii, dosar. 3818/1905, f.9.
[156] Ibidem, f.10.
[157] Ibidem.
[158] Ibidem.
[159[ Ibidem, f.11.
[160] Ibidem, f.69-70.
[161] Ibidem, dosar. 3975/1906, f.11;13-17.
[162] Ibidem.
[163] Adina Berciu-Dr?ghicescu, Maria Petre, op. cit. P.216.
[164] DANIC, fond Ministerul Cultelor, Direc?ia Contabilit??ii, dosar. 3809/1907, f.1.
[165] Ibidem.
[166] Ibidem, dosar. 3809/1907, f.15.
[167] Ibidem, dosar.4156/1909, f.3.
[168] Ibidem, f.4.
[169] Ibidem.
[170]Ibidem.
[171] AMAE, fond Problema 15, vol.29, f.14.
[172] Adina Berciu-Dr?ghicescu, Maria Petre, op. cit. p.257.
[173] Ibidem, p.261.
[174] Ibidem, p.284.
[175] Ibidem, p.276.
[176] Ibidem, p.278.
[177] Gheorghe Zbuchea, Op.cit. p.175.
[178] Ibidem, p.177.
[179] Adina Berciu-Dr?ghicescu, Maria Petre, op. cit. p.293.
[180] DANIC, fond Ministerul Cultelor, Direc?ia Contabilit??ii, dosar. 956/1919, f.7.
[181] Ibidem, dosar. 4316/1914, f.1.
[182] AMAE, fond Problema 15, vol.29,f.138.
[183] DANIC, fond Ministerul Cultelor, Direc?ia Contabilit??ii, dosar. 956/1919, f.3.
[184] Ibidem, f.12.
[185] Ibidem, dosar. 956/1919, f.6.
[186] Ibidem, f.5.
[187] Ibidem, dosar. 1000/1920, f.5.
[188] DANIC, fond Ministerul Cultelor ?i Artelor, dosar. 11/1922, f.24. footer