Revista Art-emis
Samuraiul Nabuo Fujita a bombardat America PDF Imprimare Email
Nicu Pârlog   
Duminică, 18 Noiembrie 2012 15:58
Nabuo Fujita şi avionul săuIntrarea Statelor Unite ale Americii în cel de-Al Doilea Război Mondial s-a făcut în urma controversatului atac de la Pearl Harbour, socotit atunci de majoritatea absolută a americanilor o agresiune „incalificabila" dar considerată astăzi de tot mai mulţi istorici, care au studiat documentele secrete ale vremii, un „atac anunţat" şi chiar dorit de preşedintele Franklin Roosevelt, drept casus belli absolut necesar. Totuşi, acesta nu a fost singurul atac îndreptat împotriva teritoriului american de către japonezi. La 17 septembrie 1942, un temerar aviator nipon a atacat America la ea acasă, bombardând o regiune din statul Oregon .

O misiune sinucigaşă

Numele de Nobuo Fujita vă este probabil cu totul necunoscut. Dar acest aviator japonez a ajuns acolo unde nimeni altcineva din Axă, nici măcar Hitler, Mussolini sau Togo, nu îndrăznise să spere măcar, în Al Doilea Război Mondial: deasupra Americii, la bordul unui bombardier. Isprava sa a fost una dintre cele mai extravagante aventuri din timpul conflagraţiei mondiale. Născut în 1911, într-o familie de samurai cu o vechime de cel puţn patru sute de ani, Nobuo Fujita s-a înrolat în Marina japoneză în 1932. Fascinat de zbor, el a devenit ofiţer de aviaţie în Marină, apoi a făcut parte dintr-o escadrila de elita, ai carei membri proveneau cu toţii din ordinul samurailor. De o îndrăzneală de care strămoşii săi ar fi fost mândri, el s-a oferit voluntar pentru cele mai dificile misiuni. La bordul avionului sau, Yokosuka E14Y, a survolat, noaptea, în cel mai deplin secret, orasele Sidney, Melbourne şi Auckland, în misiuni de recunoaştere. Dar misiunea care-l va face temut va avea loc, aşa cum am amintit, în septembrie 1942. Misiunea consta în incendierea pădurilor din Oregon, care ar fi declanşat un dezastru pentru americani. Era o operaţiune de-a dreptul sinucigaşă - pornita de pe un submarin japonez, de pe care Fujita a decolat - şi totodată o ripostă faţă de bombardarea capitalei Tokyo de catre avionul B-25 condus de Jimmy Doolittle, în aprilie acelaşi an. Planul, bazat pe folosirea agresivî a avioanelor lansate de pe submarine - japonezii au fost singura forţă implicată în coflict care a aplicat aceasta metodă - a fost pus la cale de însuşi Fujita şi erau pregatite 41 de submersibile în vederea misiunilor îndreptate împotriva teritoriului continental al S.U.A.. Planul l-a cucerit pe prinţul Takamatsu, fratele mai mic al împaratului Hirohito şi, deşi Fujita sugerase bombardarea canalului Panama, ceea ce ar fi produs pagube mai mari americanilor, Consiliul de Coroana a decis că un atac asupra Americii ar fi fost o lovitură de imagine mult mai puternică. Prinţul însusi l-a înstiintat pe ofiţer: „Fujita, te vom trimite să bombardezi continentul american". Iar acesta a răspuns, plin de vigoare marţială, laconic: „Hai!" („Am înţeles!").

Invazia care nu a mai avut loc

În zorii acelei zile, Fujita a salutat Soarele răsărind pe cerul senin - un semn bun, în tradiţia japoneză şi a strigat „Banzai!" (expresie care s-ar traduce „să traieşti zece mii de ani" - urare adresata împăratului), urcându-se apoi în bombardierul I-25, alături de copilotul sau, Shoji Okuda, care-ţi va pierde viaţa, mai târziu, în ultimii ani ai războiului. Coasta americană se afla la circa 150 km şi Fujita a zburat foarte jos, deasupra mării, spre a nu fi detectat de radar. Ajuns la graniţa dintre statele California şi Oregon, printre norii de ceaţă, el s-a ridicat, la câteva sute de metri şi a început să lanseze prima dintre cele şase bombe incendiare, cântarind 76 kg, asupra pădurii. Regiunea a devenit instantaneu un infern de foc. Locuitorii din cel mai apropiat oraşel, Brookings, au intrat în panică, fiind convinşi că a început invazia japoneză. A fost dată alarma şi toată lumea, inclusiv armata şi F.B.I. se aşteptau ca din moment în moment escadrile întregi de avioane japoneze să întunece cerul. Dar nu s-a întâmplat nimic iar ploaia abundentă, căzută în noaptea urmatoare, a stins incendiile. Pe 29 septembrie, Fujita a atacat din nou, cu acelaşi rezultat. Eşecul misiunii a dus la anularea, de către Înaltul Comandament Japonez, a altor misiuni de acest gen. În 1944, ofiţerul, care a încercat zadarnic să-şi convingă superiorii că un atac asupra Canalului Panama ar putea fi decisiv, în economia războiului, a fost mutat ca Nabuo Fujita în ziarinstructor de zbor pentru piloţii kamikadze. După razboi, el a renunţat la cariera militară, devenind comerciant. În 1962, a primit o invitaţie din partea locuitorilor din Brookings, spre a-i vizita, dar s-a temut că este o capcană şi că va fi judecat pentru crime de razboi. Nu a acceptat să plece decât dupa ce guvernul nipon a obţinut garanţii de la Casa Alba, ca Fujita nu va păţi nimic. Totuşi, acesta şi-a luat sabia de samurai, hotărât ca, în cazul în care va fi acuzat, să-şi faca seppuku.

Securea războiului, îngropată cu o sabie!

Gazdele l-au primit într-un adevărat triumf şi, impresionat de manifestările de simpatie, Fujita a hotărât să-şi depună sabia, veche de sute de ani, în clădirea primăriei locale, ca semn al îngropării, o dată pentru totdeauna, a securii războiului dintre cele două ţări. De atunci, el a revenit în mai multe rânduri la Brookings, care a devenit o a doua sa casă. In 1985, el a invitat trei tinere studente din oraşelul american să-i faca o vizită în Japonia. În timpul vizitei sale la liceul din Brookings, în 1985, el a avut plăcută surpriza să primeasca o scrisoare din partea preşedintelui de atunci, Ronald Reagan, care-şi exprima admiraţia pentru „curajul şi generozitatea" fostului militar. Iar în 1997, când la venerabila vârstă de 86 de ani a murit, din cauza unui cancer pulmonar, ultima sa dorinţă a fost ca o parte din cenuşa lui să fie adusă în Statele Unite. Fiica sa cea mica, Yoriko, a depus o cutie metalică, adăpostind rămăşitele pământeşti ale temerarului aviator chiar în craterul lăsat de una dintre bombele aruncate de acesta asupra Americii, în urmă cu 55 de ani.
-------------------------------------------------------------
[1] http://www.revistamagazin.ro/content/view/7187/8/ footer