Revista Art-emis
Mihail Moruzov (2) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncota   
Joi, 15 Noiembrie 2012 01:33
Mihail Moruzov-coperta, art-emisConcep?ia despre intelligence

Con­cep?ia lui Mihail Moruzov în pri­vin?a muncii de in­for­ma?ii ?i contrainforma?ii - f?r? a fi fost vreo­dat? siste­mati­zat? ?i ex­pus? ca atare - era în acord cu ceea ce era mo­dern în epoc?. Într?o se­rie de ra­poarte, care ni s?au p?strat cu sem­n?tura lui olo­graf?, Moruzov atr?gea aten?ia asupra ne­ce­si­t?­?ii preve­ni­rii eveni­men­te­lor ce puteau pune în pe­ri­col si­gu­ran?a na­?i­o­nal?. Pentru aceasta, statul tre­buia s? dis­pun? de in­for­ma?ii bune despre in­ten?iile po­si­bi­li­lor ina­mici ?i s? elabo­reze din timp va­ri­ante de ap?­rare. Actu­al? era ?i con­cep?ia lui în pri­vin?a mo­dului în care tre­buiau trata?i spio­nii. Iat? cum ne?o red? colo­nelul Gheorghe Petrescu: „O or­ga­ni­za­?ie de spio­naj, cu­nos­cut? într?o ?ar?, nu mai este pe­ri­cu­loas? atât timp cât este ur­m?rit?, mai ales în faza ei de or­ga­ni­zare... este mai pe­ri­culos s? o dis­trugi pentru c? va lua na?tere alta pe care nu o vei mai cu­noa?te"[1]. Alte detalii in­te­re­sante despre ideile lui Moruzov pri­vind ac­ti­vi­ta­tea de in­for­ma?ii le în­tâl­nim în m?rtu­ri­si­rile lui ?tefan Enescu: „În toamna anului 1939, lui Mihail Moruzov i?a ve­nit ideea în­fi­in­??­rii unei « ?coli de se­cretari de ata­?a?i militari ». Ra?iu­nea în­fi­in­??­rii ei, era c? Servi­ciul Se­cret, fi­ind o struc­tur? a ar­matei, iar ata?a­?ii mili­tari erau u?or de desco­pe­rit în ac­ti­vi­ta­tea lor, tre­buia s? li se ata­?eze câte un se­cretar care s? fac? în prea­la­bil o ?coal? de spio­naj. Cur­santul tre­buia s? în­ve?e limba ??­rii unde urma s? fie trimis, tehni­cile de fo­togra­fi­ere, ca­muflaj, scrieri in­vi­zi­bile, condu­ce­rea auto­mobi­le­lor etc. ?i no?i­uni de spio­naj militar. Moruzov a trimis din fondul s?u la Sec?ia a II?a a M.St.M. suma de 100 000 lei pentru în­fi­in­?a­rea acestei ?coli"[2]. Dup? cum ?tim, preci­pi­ta­rea eve­ni­men­te­lor din pri­m?­vara ?i vara anului 1940 nu a mai permis în­fi­in­?a­rea unei ast­fel de ?coli, de pe urma c?­reia putea avea de câ?ti­gat efi­ci­en?a ac­ti­vi­t?­?ii in­for­mative. Ideea a fost îns? prelu­at? ?i pus? în apli­care, aproape un an mai târ­ziu, de Eugen Cristescu.

To?i cei ce ne?au l?­sat m?rtu­rii despre Moruzov sunt de acord asupra unui punct: „Se­cretul puterii lui Moruzov a re­zi­dat în com­parti­mente cât mai m?­runte ?i ex­clu­sive pentru fie­care". Vintil? Ionescu, alt cola­bo­rator al s?u, îl în­t?­rea pe ?tefan Enescu: „Moruzov era un om foarte conspi­ra­tiv. Nu puteai afla de la el nimic, mai ales în pri­vin?a oa­me­nilor de care se servea... Edu­ca­?ia tutu­ror era f?­cut? s? nu se in­te­re­seze unul de ce face cel?­lalt, fiindc? imediat ce ar fi c?­utat s? afle sau s? în­trebe ceva, era în­de­p?rtat"[3]. Colo­nelul Octav Vorobchievici men­?i­ona în le­g?tur? cu dis­cre?ia lui Moruzov c? n?a „putut p?­trunde se­cretele pe care ?tia s? le p?s­treze cu se­ve­ri­tate"[4]. Nici an­cheta­to­rii lui Moruzov nu au putut afla prea multe în toamna anului 1940. Fostul ?ef al Servi­ci­u­lui Se­cret a re­fu­zat s? co­mu­nice date în pro­blema agen­tu­rii al­tcuiva de­cât lui Ion Antonescu, ?e­ful gu­ver­nului. Cum acesta nu a vrut s? îl vad?, Moruzov a luat în mor­mânt ?i acest se­cret. De altfel, du­sese prin­ci­piul com­parti­men­t?­rii pân? acolo în­cât stân­je­nea buna func?i­o­nare chiar a apa­ratu­lui. Dup? cum ne spune Gheorghe Cristescu, doar cu greu a putut fi con­vins ca ?e­fii sec?i­ilor s? co­mu­nice în­tre ei în pro­ble­mele de servi­ciu. Moruzov st?pâ­nea un alt se­cret, ab­solut ne­ce­sar oric?­rui ?ef de servi­ciu se­cret de in­for­ma?ii, ?i anume ne­ce­si­ta­tea de a dis­pune de pro­pria?i agen­tur?, prin care s? ob?in? in­for­ma?iile cele mai sensi­bile ?i cu care s? poat? con­trola în orice mo­ment ceea ce îi furni­zeaz? servi­ciul, în­tre in­for­matorii lui Moruzov s?au nu­m?rat: Horia Sima („pe care îl pl?tea cu suma de 200.000 lei lu­nar" - ne spune Gheorghe Cristescu), prin­?esa Caragea (care lu­cra pentru mai multe servi­cii), maio­rul Cristea Nicolae (rud? cu Br?tienii, a ajuns în 1944?1945 pre­fectul Poli­?iei Capi­ta­lei, condu­cea o adev?­rat? re­?ea de in­for­matori pentru Moruzov), Eugen Titeanu (îl in­forma despre ce se în­tâmpla la Uni­versul ?i des­pre  Stelian Popescu, cu care nu era în re­la­?ii prea bune), Miti?? Constantinescu ?i Victor Iamandi (îi ofe­reau date despre Dinu Br?tianu ?i b?trâ­nii li­be­rali). De mare ajutor i?a fost se­creta­rul s?u ge­ne­ral, Ghi?? Marincu, care avea le­g?turi în toate parti­dele poli­tice. Moruzov frec­venta ?i pe Ale­xandru Vaida?Voie­vod, Nicolae Iorga (a elabo­rat unele studii cu ca­racter is­to­ric la ce­re­rea S.S.I.) ?i pe ami­ralul Ion Coand?. De ase­menea, avea re­zer­vate sume de bani pentru perso­najele cheie din condu­ce­rea Mi­niste­rului Ap?­r?­rii Na?io­nale ?i din Marele Stat Major. O alt? metod? era s? în­chiri­eze de la ei spa?ii pentru servi­ciu, pl?tindu?le o chirie cu mult mai mare de­cât se cu­ve­nea.

Moruzov a strâns în ju­rul s?u o echip? de oa­meni care l?au spriji­nit ?i care i?au fost cre­dinci­o?i (atât cât se poate vorbi despre un ase­menea senti­ment într?un servi­ciu de in­for­ma?ii). Prin­ci­palul cola­bo­rator i?a fost Niky ?tef?nescu. ?i în acest caz, am avut sur­priza s? în­tâl­nim di­fe­ren?e de p?­reri la cei ce ne?au l?­sat m?rtu­rii despre Moruzov. Potri­vit re­la­t?­rii lui Con­stan­tin Maimuca, Niky ?tef?nescu fu­sese în­de­p?rtat din Si­gu­ran?? de el, pe când era la Chi?in?u. Maimuca îi in­tentase chiar ?i o ac­?i­une la Par­chet. Moruzov l?a luat îns? la el, la Cen­trul de in­for­ma?ii Chi?in?u, apoi l?a adus la Bucu­re?ti, în frun­tea Sec?iei Contrainforma?ii. Niky ?tef?nescu era un om f?r? scru­pule, dispus ori­când s? li­chi­deze chiar ?i un cola­bo­rator de­venit in­co­mod. Mai târ­ziu, potri­vit acelu­ia?i Maimuca, cât ?i lui Gheorghe Cristescu, l?a pro­pulsat în frun­tea Cor­pului. Detec­ti­vilor din ca­drul Si­gu­ran?ei, plasându??i ast­fel omul s?u în in­stitu?ia ri­val?. ?tefan Enescu, se­creta­rul perso­nal al lui Moruzov, ne ofer? o alt? versi­une asupra ra­portu­ri­lor dintre cei doi: „?tef?nescu ?i Moruzov p?­reau prie­teni - im­presie care nu a d?i­nuit mai târ­ziu. Nu se produ­sese înc? în­tre ei acea di­fe­ren?? colo­sal? de rang, ceea ce i?a adus lui ?tef?nescu dis­pre? din partea lui Moruzov, iar aces­tuia, din partea lui ?tef?nescu, in­vi­dia"[5]. Pentru ?tefan Enescu, numi­rea lui Niky ?tef?nescu în frun­tea Cor­pului Detec­ti­vilor nu a fost de­cât prilejul de mult a?­teptat de Moruzov de a sc?pa de un om in­co­mod, de care s?a fe­rit tot timpul. Ace­la?i ?tefan Enescu îns? ne spune c? Moruzov se fe­rea foarte mult ?i de maio­rul Ionescu Micandru, iar acesta îl ura. Dac? ul­tima afir­ma?ie poate fi vala­bil?, prima ri­dic? se­rioase semne de în­tre­bare, pentru c? tocmai lui Micandru i?a în­cre­din?at Moruzov de­li­cata sar­cin? de a ini?ia, în fe­bruarie 1937, con­tacte cu servi­ciul ger­man de in­for­ma?ii (doc. nr. 3). În ca­zul lui Niky ?tef?nescu, opinia fostu­lui se­cretar perso­nal pare a fi contra­zis? de o scri­soare din 31 au­gust 1940, sem­nat? de Moruzov ?i tri­mis? unui mi­nistru (doc. nr. 38). Nu putem pre­ciza cine era desti­nata­rul ?i nici condi­?i­ile con­crete în care a fost re­dactat?. În scri­soare, Moruzov asi­gura c? era în po­se­sia tutu­ror date­lor din care re­zult? c? acuza­?i­ile aduse lui Niky ?tef?nescu nu erau în­te­meiate. Moruzov ruga ca „dom­nul N. ?tef?nescu, care a dat do­vad? cu vi­a?a sa în atâtea rân­duri de cre­din?? ?i de­vota­ment, s? fie re­pus la postul s?u, mai ales c? înc? nu s?a dat o de­ci­zie for­mal?". Dar, pentru c? lu­mea oa­me­nilor din servi­ci­ile de in­for­ma?ii este una aparte, s? în­cheiem acest pa­ra­graf cu o preci­zare a lui Con­stan­tin Maimuca: „îl vi­zam pe Nicky ?tef?nescu ca un ele­ment de mare folos an­chetei [de­clan­?at? dup? aresta­rea lui ?i a lui Moruzov, în sep­tem­brie 1940 - n.n.], mai ales c? se de­so­li­da­ri­zase de Moruzov ?i era dispus ca s? vor­beasc? pentru ca s???i creeze o si­tu­a?ie mai bun?"[6].

Pentru c? am vorbit de con­cep?ia mo­dern? a lui Mihail Moruzov, s? mai amin­tim, folosindu?l pe Gheorghe Cristescu, ?i dot?­rile pe care le aveau bi­roul ?i ma­?ina ?e­fului Servi­ci­u­lui Se­cret de in­for­ma?ii. „Ca­bi­netul lui Moruzov, din str. Saita, era prev?­zut (con­form do­rin?ei lui) cu in­stala?ii teh­nice speci­ale ?i anume: aparate de în­re­gis­trare fo­nic? pe dis­curi ?i fir elec­tromag­ne­tic; mi­crofoane; de­tec­toare speci­ale; oglinzi transpa­rente, prin care po?i ob­serva o per­soan?, f?r? ca dânsa s? te vad?; pe­ris­coape pentru o ob­ser­vare in­di­rect?; celule fo­toelec­trice de­tec­toare ?i al­tele. Unele se mani­pulau di­rect de la bi­roul s?u, al­tele de c?­tre un ope­rator dintr?o ca­mer? al?tu­rat?... Un auto­mobil Mercedes?Benz, foarte puter­nic ?i, de ase­menea, o in­stala?ie de im­primat pe dis­curi con­vorbi­rile dintre ocu­pan?i"[7]. Ma­?ina mai dispu­nea ?i de un post ra­dio de emisie?re­cep?ie, care îi per­mitea s? ?in? per­ma­nent le­g?tura cu se­diul. Dup? 1936, Moruzov a în­fi­in­?at ?coli pentru preg?­ti­rea speci­a­li?­ti­lor ne­ce­sari servi­ci­u­lui (radio?te­legra­fi?ti, filori, foto ?i ci­nema, dacti­losco­pie etc.).

Ca­li­t?­?ile lui Moruzov de ?ef al Servi­ci­u­lui Se­cret de In­for­ma?ii ?i aportul in­stitu­?iei au fost ?i ele di­fe­rit apre­ci­ate. Cele mai puter­nice critici i?au ve­nit din partea re­pre­zen­tan?ilor Sec?iei a II?a din Marele Stat Major ?i au fost f?­cute - tre­buie s? subli­niem - în cursul an­chetei, dup? moar­tea lui Moruzov. I se re­pro?a faptul c? in­for­ma?iile culese în exte­rio­rul ??­rii nu au co­res­puns ne­vo­ilor Ma­relui Stat Major, c? erau adesea ero­nate sau pe­ri­mate, c? pri­veau dota­rea ?i preg?­ti­rea ar­matei so­vi­e­tice din Ex­tre­mul Orient dar nu ?i pe cele ale tru­pelor sta?io­nate la grani?a Ro­mâ­niei[8]. Destul de as­pru îl critica ?i un fost ?ef al Fron­tului de Sud din ca­drul S.S.I. (com­parti­ment care se ocupa cu cule­ge­rea date­lor din zona balca­nic?). Iat? ce nota c?­pi­ta­nul Mihail St?nescu: „Pân? la urm? m?am con­vins c? ac­ti­vi­ta­tea in­for­mativ? a acestui servi­ciu se re­zum? în a di­fuza in­for­ma?iile pri­mite de la unii ata?a?i mili­tari... ?i de a da ca note in­for­mative anu­mite ?tiri culese din zi­are str?ine. Totul era numai ca zil­nic s? plece cât mai multe infor­ma?ii a c?­ror ca­li­tate îns? nu avea nici o va­loare. Se pu­nea, de ase­menea, pre? pe orice ar­ti­col str?in care vorbea de re­gele Carol al II?lea"[9]. To­tu?i, nu i se pot nega lui Mihail Moruzov o se­rie de merite, cum ar fi crea­rea din vreme a re­?e­lei de la Târgu?Mure?, care a func?i­o­nat nedetectat? în toat? pe­rioada ocupa­?iei horthyste ?i care mai tri­mitea înc? note ?i la în­ce­putul anilor '50, a celor de la Chi?in?u ?i Cern?­u?i, care au furni­zat in­for­ma?ii în timpul ocupa­?iei so­vi­e­tice în Ba­sa­ra­bia în 1940?1941. Merite îi re­cu­no?tea ?i ?tefan Enescu, care spune c? Moruzov afla cele „dis­cutate cu u?ile în­chise în Sovi­etul Comi­sa­ri­lor Popo­rului din URSS fa?? de noi"[10]. ?i îi re­cu­no?tea merite ?i un ofi?er ameri­can de in­for­ma?ii, ve­nit în 1944 în Ro­mânia, maio­rul Robert Bishop, care spunea c? do­sa­rele S.S.I. „con­?i­neau cea mai gro­zav? cule­gere de date despre so­vi­e­tici din toat? Eu­ropa, cu ex­cep?ia do­sa­relor g?­site în Ger­mania. Pre­zentau o colec­?ie conti­nu? de date, în­ce­pând cu pri­mul r?zboi mon­dial"[11].

?i?a iubit ?ara

O alt? în­tre­bare, care a stârnit multe con­tro­verse, s?a pus în le­g?tur? cu lo­ia­li­ta­tea lui Mihail Moruzov fa?? de statul ro­mân. Suspi­ci­uni au planat asupra lui înc? din pe­rioada pri­mului r?zboi mon­dial. Afl?m dintr?o adres?, tri­mis? la 26 aprilie 1918 de Marele Cartier Gene­ral c?­tre Mi­niste­rul de In­terne, c? se hot?­râse o an­chet? - la care ur­mau s? parti­cipe un dele­gat al ar­matei ?i al­tul din partea In­ternelor - pentru a ve­ri­fica o se­rie de acuza­?ii la adresa lui Moruzov[12]. La 29 mai 1918, acesta so­li­cita apro­ba­rea de a??i face co­pii dup? unele lu­cr?ri, pentru a se putea justi­fica[13]. În 1920 a fost ?i arestat, dar nu s?a putut do­vedi nimic. Con­stan­tin Maimuca de­clara mai târ­ziu: „Co­man­da­men­tul fran­cez a primit pe acea vreme o se­rie de informa?ii care ar?tau c? Moruzov ar fi fost spion în solda Con­sula­tului ?a­rist rus de la Gala?i ?i c?, de ase­menea, este spion bulgar. C? ar fi existat oarecari le­g?turi în­tre el ?i con­sulul rus de la Gala?i re­ie­?ea ?i din unele ra­poarte ale Brig?­zii de si­gu­ran?? din acel ora? c?­tre Di­rec?ia Gene­ral? a Poli­?iei, pe care le?am g?­sit mai târ­ziu în ar­hive ?i le?am co­piat"[14]. Ulte­rior, pe când ac­tiva în ca­drul Si­gu­ran?ei din Chi?in?u, Maimuca l?a sus­pectat ?i el c? lu­cra pentru ru?i. S?a spe­culat mult pe seama lo­cuin?ei lui de la ?o­sea, care era gard în gard cu Lega­?ia so­vi­e­tic?. Dar ni­meni - nici m?car an­cheta de­clan­?at? dup? aresta­rea lui Moruzov - nu a putut pro­duce vreo do­vad? în acest sens.

Lo­cote­nent?co­lo­nelul Ion Dumitrescu, un vechi lu­cr?tor al SSI, a ?i­nut s? fac?, în ziua de 8 martie 1941, ur­m?toa­rea de­cla­ra­?ie în fa?a ju­de­c?to­rului de in­struc?ie; - Ale­xandru M. Ionescu - care in­stru­menta „cazul" Moruzov: „Con­vinge­rea mea este c? Mihail Moruzov era un bun patriot. N?s­cut, ca ?i p?­rintele s?u, preo­tul Moruzov, pe p?­mân­tul ??­rii, la Tulcea, iu­bea Dobrogea cu o dra­goste sin­cer? ?i fier­binte. Iu­bea ?ara cu ace­ea?i c?ldur?. Iu­bea acest neam în mijlo­cul c?­ruia se po­me­nise ?i pentru care de atâtea ori în tre­cutul s?u zbuci­u­mat de in­for­mator ?i chiar agent trimis în alte ??ri str?ine, a fost în pe­ri­col de a fi omo­rât. Nu cred ?i nici in­di­cii nu am avut, cât timp l?am cu­noscut ?i am cola­bo­rat cu alte servi­cii de in­for­ma?ii str?ine. Este just, c? a cola­bo­rat cu alte servi­cii de in­for­ma?ii str?ine, dar întot­deauna, o afirm pe baza fap­tului c? aceast? cola­bo­rare s?a f?­cut cu ?tiin?a ?i con­cursul oa­me­nilor din acest servi­ciu, ofi?eri ?i ci­vili, ro­mâni ne­con­testa?i. Nici un mate­rial nu se putea con­fec?i­ona perso­nal de Moruzov, f?r? ?tiin?a vreu­nei per­soane din cele mai sus amin­tite, ca­li­fi­cate în materia în care se cola­bora. Din contr?, Moruzov a avut previ­zi­uni pre­cise asupra pe­ri­cole­lor care con­stituie o ame­nin?are per­ma­nent? a nea­mului nostru (peri­colul slavo?co­munist) ?i a avut solu?ii pe care, mult mai târ­ziu, le?a adoptat în­s??i Con­du­ce­rea statu­lui (apro­pi­e­rea de Germania - n.a.)"[15].

Con­di­?i­ile în care a murit Mihail Moruzov sunt cu­nos­cute. ?i Horia Sima ?i Ion Antonescu (care îl ura de moarte, pentru c? îi strân­sese un do­sar com­pro­mi??­tor) aveau in­te­re­sul s? se de­ba­ra­seze de Moruzov. S?a vorbit mult ?i despre in­terven?ia perso­nal? a lui Canaris pentru a?i salva vi­a?a. Ne pu­nem în­treba­rea în ce m?­sur? do­rea sincer acest lu­cru ?e­ful Abwehr?ului, în condi­?i­ile în care ger­manii putu­ser? c?­p?ta proba jo­cului du­blu f?­cut de Moruzov în re­la­?i­ile cu ei dup? captu­ra­rea, în mai 1940, a ar­hi­vei Servi­ci­u­lui de in­for­ma?ii fran­cez. Iat? deci c? perso­najul Mihail Moruzov r?­mâne în conti­nu­are o fi­gur? foarte enig­matic?, pe care noi cer­cet?ri, mai ales în ar­hi­vele en­gleze, fran­ceze, ger­mane ?i ruse, ar putea s? ne ajute s?o în­?e­le­gem ?i s?o desci­fr?m mai bine.
--------------------------------------------------------------------------------------
[1] Ibidem, dosar, nr. 20954, vol. 21, f. 60.
[2] Ibidem, dosar nr. 105443, f. 98.
[3] Ibidem, f. 248.
[4] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 64.
[5] Ibidem, dosar nr. 105443, f. 89?90.
[6] Ibidem, dosar nr. 73865, vol. I, f. 325.
[7] Ibidem, dosar nr. 88438, f. 141.
[8] Ibideem, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 70.
[9] Ibidem, vol. IV, f. 23.
[10] Ibidem, dosar nr. 105443, f. 91.
[11] Robert Bishop, and E.S. Crayfield, Russian astride the Balkans, London, 1949, p 157.
[12] Arh. S.R.I., fond "d", dosar nr. 7702, f. 101.
[13] Ibidem, f. 103.
[14] Ibidem, fond „y", dosar nr. 73865, vol. I., f. 316.
[15] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 4, f. 95?96.


footer