Revista Art-emis
1919 - Un an ignorat PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gic? Manole   
Duminică, 11 Noiembrie 2012 16:13
Prof. Dr. Gic? Manole, art-emisCând se apropie ziua na?ional?, î?i amintesc ?i a?a-zi?ii conduc?tori c? au responsabilit??i ?i în aceast? direc?ie. De obicei, se îmbrac? elegant, dac? plou?, li se ?ine umbrela, de c?tre slugi, iar, dac? ninge, se feresc, cu str??nicie, s? nu li se murd?reasc? obrazul sub?ire cu z?pada patriei. ?in cuvânt?ri bine sim?ite, echilibrate, echidistante ?i profunde, în care-?i dovedesc iubirea, recuno?tin?a ?i grija fa?? de neamul lor!!! Ba, mai mult, dac? cumva se g?sesc în locuri precum M?n?stirea Dealu, du?i de vreo aniversare, vorbesc, înainte de toate, de tat?l lor, ?i-i zic cât de mare ?i bun a fost, f?când abstrac?ie, cu grosol?nie ?i mârl?nie, c?, în acel loc sfânt, zace capul, ?i mai sfânt, al celui care a dat întâia oar? n?zuin?elor noastre con?inut. Ace?ti netrebnici, în absen?a unei con?tiin?e adev?rate, a unei leg?turi reale cu neamul lor, se îmbrac? în minciun? ?i ne îmbrac?, ?i pe noi, în cuvinte mincinoase; ei n-au dreptul moral s? ?in? cuvânt?ri cu ocazia marilor noastre s?rb?tori na?ionale, deoarece se fac vinova?i, în anii ace?tia de risip? tic?loas?, de pr?bu?irea ?i compromiterea idealurilor na?iunii. Ei nu au dreptul moral s? vorbeasc? de jertfa trecutului, despre demnitatea acestui popor, c?ci, de l-ar fi iubit, l-ar fi respectat ?i tratat cu demnitatea ce i se cuvine, ?i s-ar fi sacrificat pe ei, nu poporul. Cu mici excep?ii, to?i „conduc?torii" ultimilor ani - ani de risip? ?i batjocur? - au vorbit, de Ziua Na?ional? ?i vor vorbi, numai despre Ardeal ?i unirea sa cu patria; vorbesc f?r? s? cunoasc? deloc evenimentele (sunt ocupa?i s? guverneze ?i s? agoniseasc? averi) iar tonul declarativ, fals ?i nesincer se simte de la o po?t?. Indivizii ace?tia nu au suflat ?i nu vor sufla o vorb?, cu ocazia Zilei Na?ionale, despre faptul c? au tr?dat interesele mari ale na?iunii, punând um?rul, temeinic, pentru ca grani?a vitreg?, de la R?s?rit, s? se înst?pâneasc?, s? devin? ve?nic?. Poate se simt înc?rca?i de r?spunderile peste m?sur? de grele ale cârmuirii, poate c?, aflându-se în frunte, nu au cum spune adev?rul! Numai c? aici nu este vorba de a spune adev?rul, ci de a lucra în direc?ia cea bun?, aceea a drept??ii poporului t?u. ?i dac? nu ne-am reîntrupat patria întreag?, r?spunderea nu o poart? vremurile, ci tic?lo?ia ?i la?itatea celor investi?i cu destinele poporului român.

Cred c? nu exist? spus? mai vinovat?, a lui Miron Costin, ca aceea, conform c?reia nu-i „bietul om peste vremi", ci „sub vremuri". Omul nu a fost n?scut, ?i nu tr?ie?te, doar pentru a sta „sub vremuri", ci pentru a le înfrunta b?rb?te?te, dac?-i prieten cu adev?rul în care crede, cu toat? fiin?a, ?i dac? are credin?a în dreptatea sa ?i a poporului s?u. Nu exist? justific?ri, eu unul nu pot avea în?elegere, cu nici un chip, fa?? de cei ce ne-au compromis, prin actele lor recente, refacerea unit??ii na?ionale. Ei sunt, ?i vor r?mâne, vinova?i - nu vremurile - în fa?a na?iunii ?i a istoriei, c?ci au abandonat drepturile unui popor, drepturi care nu se perimeaz?, în timp, care nu se prescriu, niciodat?. Ei vor r?mâne responsabili, chiar de caut? argumente ?i subterfugii, de întârzierea refacerii statului român unitar. Ace?ti netrebnici, neavând leg?turi cu poporul, decât de circumstan??, de fa?ad?, nu au avut ?i nu vor avea „ con?tiin?a pururea vie a chem?rii ?i drept??ii neamului" (Gh. I. Br?tianu); nu au în?eles c? în istorie o nedreptate prea îndelungat? va pl?ti, cu siguran??, un pre? greu, deoarece „triumful justi?iei întârzie adesea, dar nu lipse?te niciodat?" (idem). Abandonând atâtea ocazii recente de a încheia, pozitiv, drama noastr? din R?s?rit, liderii politici ai acestor ani, de risip? ?i de ru?ine, s-au dovedit smeri?i ?i slugarnici, fa?? de str?ini, dar trufa?i ?i dispre?uitori fa?? de poporul din care, din nefericire, fac parte. Când s-a pus sau se punea, în ultimii ani, problema Basarabiei ?i a nordului Bucovinei, ace?tia se fereau de ea ca dracul de t?mâie, de parc? li s-ar fi fript degetele. Tragedia aceasta, a rat?rii împlinirii unit??ii române?ti, pleac? ?i de la faptul c? ace?ti oameni, pe lâng? c? sunt la?i, au fost ?i sunt mincino?i; fiind mincino?i, tr?ind în aceast? minciun?, ei genereaz? la infinit minciuni dup? minciuni, devenind ei în?i?i minciuni blestemate. Crezând în ceea ce spun, nu-i de mirare c? to?i ace?tia au abandonat drepturile noastre vechi ?i tari, drepturi bazate pe munc?, jertf? ?i credin??. ?i, pentru c? esen?a fiin?elor lor este mincinoas?, faptele lor sunt nesincere, ei dovedindu-se cu totul incapabili de curajul necesar faptei ce se cuvenea a fi înf?ptuit? în vremuri atât de favorabile scopurilor noastre. A fost, dac? vre?i, a?a cum am fi irosit, de pild?, anii cruciali 1918-1919.

În anii înf?ptuirii marii noastre uniri, conduc?torii neamului, de la I. I. C. Br?tianu la regele Ferdinand, de la I. Nistor la Vasile Goldi?, cu to?ii la un loc, s-au mul?umit s?-?i fac? datoria, prin unirea puterilor tuturor. Întrun cuvânt, au fost pe m?sura evenimentelor pe care le-au tr?it. Numai c? unirea cea mare a românilor, de la 1918, nu s-a încheiat odat? ce, ace?tia, ?i-au exprimat voin?a, prin adun?rile de la Chi?in?u (27 martie 1918), Cern?u?i (28 noiembrie 1918), Alba-Iulia (1 decembrie 1918). Pentru ca aceste hot?râri s? devin? reale a fost nevoie de interven?ia armatei române, de trimiterea, de trupe române, în provinciile înstr?inate. F?r? armata român?, solicitat? s? treac? Prutul, în ianuarie 1918, de guvernul basarabean, decizia unirii de la Chi?in?u ar fi r?mas liter? moart?, iar bol?evicii ?i-ar fi consolidat, prin crim? ?i teroare, prezen?a nefast? între Prut ?i Nistru. F?r? trimiterea altor trupe române, conduse de generalul Zadic, cerut? cu insisten?? de liderii românilor din Bucovina, aceasta ar fi înc?put pe mâna Ucrainei, care, cu obr?znicia cunoscut?, emitea preten?ii asupra p?mântului în care zac, întru ve?nicie, osemintele lui ?tefan cel Mare. La fel ?i cu Transilvania. S-a decis, la 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia, de c?tre o Mare Adunare Na?ional?, ca toate provinciile române?ti, st?pânite de Austro-Ungaria, s? se uneasc? cu regatul României. Acesta-i, îns?, doar începutul revenirii Ardealului la patria mam?. Conform armisti?iului de la Belgrad (noiembrie 1918), se stabilise o linie de demarca?ie, între români ?i unguri, pe Mure?, al c?rui curs desp?r?ea Ardealul în dou?. Când Vasile Goldi? citea rezolu?ia Unirii în fa?a a peste o sut? de mii de români, armatele germane ale lui Mackensen se retr?geau, prin zon?, iar ungurii erau st?pâni peste aproape tot Ardealul. Pentru ca Transilvania s? revin? României, a?a cum se cuvenea dup? dreptatea istoriei ?i a lui Dumnezeu, guvernul român va trimite trupe numeroase în Ardeal, iar primul ministru, I. I. C. Br?tianu, ca ?ef al delega?iei române la Conferin?a P?cii (Paris-Versailles, 1919-1920), va duce o aprig? disput?, cu cei „patru mari", dar în primul rând cu G. Clemenceau, care nu mai voiau s? recunoasc? drepturile noastre istorice peste mun?i.

Anul cheie, crucial, al revenirii Ardealului românesc, patriei, va fi acest an pu?in cunoscut, ?i ignorat, 1919, anul care a statornicit destinul românesc în con?tiin?a Europei. În cap?tul gr?dinii mele, la T?t?r??eni, se g?se?te cimitirul satului, cimitir în care-?i dorm somnul ve?nic p?rin?ii, bunicii, fra?i ?i prieteni, to?i cei ce s-au izb?vit de chinurile vie?ii, ?i unde, deseori, m? smeresc întru memoria lor. În cimitir, înc? din copil?rie, m-a intrigat un mormânt, pe a c?rui cruce scrie: Bradu Neculai, erou din aprilie 1919... Nu în?elegeam cum acest b?rbat al satului putea fi erou, murind în anul 1919!!! La ?coal? ni se spunea c? r?zboiul nostru de reîntregire na?ional? se încheiase în 1918, odat? cu unirea Transilvaniei cu România! La fel de nedumerit eram când bunicul meu, Gheorghe Manole, ne povestea nou?, nepo?ilor, despre un r?zboi la care a participat, pentru dezrobirea Ardealului, despre cum au eliberat, el ?i camarazii s?i, Oradea Mare (a?a-i spunea el) ?i despre cum au ocupat românii Budapesta, dup? ce ungurii au fost înfrân?i. Mi-amintesc cât de mult ne încântau, pe noi, copiii, pove?tile lui, mai ales c? ne ar?ta c? a înv??at ?i ceva ungure?te. Ap?ruser? în mintea mea nedumeriri care se vor clarifica mult mai târziu, dup? ce am avut posibilitatea s? m? informez despre cele petrecute atunci. A?adar, anul cheie, care va lichida o nedreptate veche, de secole, anul când ne vom r?fui cu Ungaria, dându-i o lec?ie binemeritat?, va fi anul 1919. Armatele române, conduse de generalul M?rd?rescu, având ca ?ef de opera?ii la Marele Stat Major pe colonelul Ion Antonescu, atacate fiind, în aprilie 1919, vor dezl?n?ui ofensiva, provocând armatelor ungare mari înfrângeri. La începutul lunii mai 1919, trupele române ating Tisa, în toat? lungimea ei, unde se vor instala temeinic. De altfel, numai opozi?ia înver?unat? a Conferin?ei P?cii îl vor obliga pe primul ministru I. I. C. Br?tianu s? renun?e la inten?ia de a stabili, definitiv, frontiera românoungar? pe marele afluent al Dun?rii.

În scopul reocup?rii Transilvaniei, ?eful guvernului bol?evic al Ungariei, Bela Kun, ordon? declan?area altei ofensive împotriva armatei române, în iulie 1919. ?i de aceast? dat? armatele române resping atacul maghiar, preiau ini?iativa, trec Tisa ?i înfrâng, sever ?i decisiv, armatele ungare. La 3 august 1919, armatele române, biruitoare, p?trund în Budapesta, pe care o vor ocupa pân? în martie 1920. A?a s-a încheiat marea noastr? lupt? pentru Ardeal, prin lupt? ?i jertf? grea: aproape nou? mii de solda?i ?i ofi?eri români au murit în 1919 pentru Ardealul nostru binecuvântat; între ei, se afl? ?i eroul Bradu Neculai, ce zace în cimitirul satului meu... Iat? de ce, pe toate monumentele ridicate, dup? marea izbând?, în România Mare, sunt trecu?i anii ace?tia cruciali: 1916-1919, ani în care, întâlnind chipul aspru ?i viguros al destinului, l-am înfruntat b?rb?te?te, dând jertf? cutremur?toare. Acestei jertfe nem?surate trebuie s?-i fim recunosc?tori, s? o p?str?m pururi, în noi, s?-i d?m ascultare, ?i, de va fi nevoie, s?-i urm?m chemarea. Numai în ea st? puterea noastr?, numai ea ne poate porunci, ?i Dumnezeu, numai aceast? jertf? are voie s? ne mustre, numai datorit? ei înc? mai cred în destinul românesc. Numai pe aceast? jertf? se întemeiaz? ve?nic con?tiin?a moral? tare a drepturilor noastre, în istorie, ?i pe care, de le vom abandona, s? fim blestema?i în veci! A?adar, de Ziua Na?ional?, v? invit, pentru Ardealul nostru binecuvântat, s? ne îmbr?c?m sufletele în s?rb?toare, iar, pentru Basarabia ?i nordul Bucovinei, se cuvine, suntem obliga?i, s? purt?m doliu amar. Cât despre discursurile a?a-zi?ilor conduc?tori, cu aceast? ocazie, s? le întoarcem, ap?sat ?i dispre?uitori, spatele, ca unor netrebnici ?i f?c?tori de rele ce au risipit mo?tenirea noastr? dreapt? ?i sfânt?. footer