Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Ispas   
Duminică, 11 Noiembrie 2012 15:58
Ioan IspasAm fost sceptic c? voi g?si ceva bun despre români în cartea lui Charles King, „Genius and Death in a City of Dreams: Odesa", editura W.W. Norton & Company, 2011, având în vedere c? se trata istoria ora?ului din perspectiva evreilor. Când am citit îns? caracterizarea f?cut? de autor primarului Gherman Pântea, drept cel mai bun din întreaga administra?ie româneasc? din Transnistria, am ciulit urechile. Nu citisem nimic despre el, nu l-am g?sit nici în dic?ionarele enciclopedice române?ti, de?i l-am c?utat ?i sub forma de Pantea sau Pântea. Pe internet exist? îns? informa?ii biografice detaliate preluate, în cea mai mare parte, din cartea lui Ion Constantin, „Gherman Pântea între mit ?i realitate", editura Biblioteca Bucure?tilor, 2010.

Pe Charles King l-au impresionat, în primul rând, realiz?rile lui Gherman Pântea ca primar al Odesei, un ora? care suferise distrugeri mari ca urmare a unui asediu de câteva luni, iar în al doilea rând pozi?ia sa fa?? de represaliile dure luate de autorit??ile militare române ca urmare a arunc?rii în aer a cl?dirii Comandamentului Militar Român. Gherman Pântea a sosit la Odesa în 18 octombrie 1941, la dou? zile dup? trupele române, fiind numit primar de mare?alul Ion Antonescu în urma unei întâlniri din gara Chi?in?u dintre cei doi, din august 1941. Mare?alul Ion Antonescu nu-l cuno?tea personal, dar probabil presta?ia lui Gherman Pântea ca primar al Chi?in?ului în trei mandate a contat în aceast? numire. Ru?ii, când p?r?seau un ora?, dup? ce evacuau nomenclatura, aruncau în aer uzina electric?, uzina de ap? ?i alte obiective ale infrastructurii, într-un dispre? total fa?? de proprii cet??eni abandona?i f?r? c?ldur?, f?r? ap?, f?r? alimente. La toate aceste probleme se adaug? decizia N.K.D.V.-ului de a arunca în aer fostul sediu, în care se instalase Comandamentul Militar Român. Explozia a avut loc în 22 octombrie 1941, ora 5:35 pm.[1] Spânzur?torile ridicate în intersec?iile ora?ului în care atârnau cei executa?i ca represalii ordonate de autorit??ile militare l-au impresionat pe primarul Gherman Pântea care i-a scris direct mare?alului c? popula?ia nu a fost implicat? în atentat, cerând revocarea ordinului de represalii, ceea ce s-a ?i întâmplat.[2]

În aceea?i zi primarul Gherman Pântea tocmai publicase în Odeskaya Gazeta o proclama?ie în care promitea o întoarcere la normalitate ?i egalitate între to?i locuitorii Odesei. Generalul Nicolae Macici ?i primarul Gherman Pântea l-au convins pe guvernatorul Gheorghe Alexianu, în 23 octombrie 1941, s? întoarc? acea coloan? cu ostatici, care urmau s? fie executa?i la Dalnic, dac? mare?alul nu accepta ca ordinul s? nu fie executat în totalitate. Repune în func?iune serviciile publice, inclusiv alimentarea cu ap? ?i electricitate. Restaurantele ?i pie?ele sunt redeschise. Pentru prima dat?, dup? 20 de ani produc?torilor individuali li s-a permis s?-?i desfac? produsele. Ini?iativa particular? a fost încurajat?, ob?inându-se foarte lesne licen?? pentru diverse activit??i. De?i prim?ria n-a impus taxe micilor întreprinz?tori particulari, l?sând la aprecierea lor s? pl?teasc? cât cred ei c?-?i pot permite, s-au strâns peste 130 de milioane de m?rci[3] din acest impozit voluntar. Aceast? ini?iativ? a primarului Pântea de a introduce un impozit benevol, despre care n-am ?tiin?? s? se mai fi folosit undeva, m-a impresionat în mod deosebit, mai ales c? s-a aplicat într-un teritoriu aflat sub ocupa?ie. Cât de mul?umi?i trebuie s? fi fost odesanii de administra?ia ora?ului dac? au considerat, din proprie ini?iativ? c? trebuie s? contribuie ?i ei cu ceva pentru bunul mers al lucrurilor. Iat? un occupant care nu jefuie?te teritoriul cucerit, dimpotriv? se ocup? de înflorirea lui. Opera, avariat? puternic în timpul asediului, a fost reparat?, inclusiv o mare org? defect? de mult timp. Stagiunea 1942-1943 a avut loc într-o Oper? repictat? ?i reparat? cu 58 de reprezenta?ii diferite, de la Boema la Evgheni Oneghin. Trei sferturi din reprezenta?ii erau din clasicii europeni ?i un sfert din cei ru?i.

A p?strat func?ionarii vechi din prim?rie. A folosit în administra?ie ?i în documentele emise limba român? ?i ucrainian?. El însu?i cuno?tea pe lâng? limba român? ?i limbile rus? ?i ucrainian?. Multe publica?ii din Odesa erau în limba ucrainian?. A redeschis ?colile ?i Universitatea. El a salvat-o pe Elena Rudenko, sora generalului sovietic Tolbuhin, procurându-i medicamentele de care avea nevoie când s-a îmboln?vit. A organizat, pe cheltuiala guvernului, vizitarea Odesei de c?tre grupuri de studen?i ?i profesori de la Universitatea din Bucure?ti, de la Asocia?ia Profesorilor din România, delega?i ai satelor, coruri, grupuri de dansuri populare ?i jurnali?ti. Sec?ia de tennis de câmp a Asocia?iei Sportive CFR a organizat turnee de tennis de dou? zile cu invita?i. Un grup de elevi premian?i au fost r?spl?ti?i cu o excursie în aceast? provincie. Erau atât de mul?i vizitatori încât a trebuit s? fie înfiin?ate cantine turistice pentru deservirea arti?tilor, muzicienilor, profesorilor, elevilor, studen?ilor ?i demnitarilor sosi?i s?pt?mânal din ?ara mam?. „Ora?ul exalta de prospe?ime ?i vitaliatate, un loc plin de tineri, ceea ce contrasta cu str?zile ?i pie?ele goale din alte p?r?i din Europa de est ocupat?" [4].

De?i Pântea s-a opus deport?rii evreilor din ora?, Charles King îi repro?eaz? c? n-a f?cut suficient în aceast? direc?ie. A reu?it s? p?streze doar câteva duzini de artizani evrei, cu ateliere în centrul ora?ului, profesorii de origine evreiasc?, evreii cre?tina?i ?i pe cei care au reu?it s? ob?in? declara?ii scrise de la vecini sau prieteni c? nu sunt evrei.[5] Pentru copiii evrei r?ma?i orfani a construit orfelinate în ora?. Charles King recunoaste c? nu numai Odesa înflorise în timpul administra?iei române?ti ci ?i întreaga Transnistrie, sub guvernatorul prof.univ.Gheorghe Alexianu. De?i nu-l prive?te cu aceea?i simpatie pe guvernatorul Gheorghe Alexianu ca pe Pântea, recunoa?te meritele acestuia, amintind câteva din ini?iativele sale ?i faptul c? a fost decorat de Papa.[6] „Pântea a fost un om popular în Odesa" î?i amintea actri?a Tania Arn?utu în 1956.[7] Charles King, vizitând Odesa în zilele noastre, este surprins îns? de faptul c? nu exist? nici un semn care s? aminteasc? de acest str?lucit primar. Este intrigat de faptul c? Pu?kin[8[ care a stat dou? s?pt?mâni în Odesa beneficiaz? de un bust, iar Gherman Pântea este total ignorat, numele s?u nefiind atribuit nici m?car unei str?zi.[9]

Cine a fost Gherman Pântea

S-a n?scut în 13 mai 1894 la Z?icani, în nordul Basarabiei, într-o familie de români cu mai mul?i copii, p?rin?ii fiind Vasile ?i Ioana Pântea. Tat?l s?u era avocat. Când a început ?coala a avut dificult??i cu limba rus?, în familie vorbindu-se doar române?te. Dup? terminarea liceului se înscrie la Universitatea din Odesa, dar nu apuc? s? o termine pentru c? începe Primul R?zboi Mondial, este recrutat, trimis la ?coala de Ofi?eri din Kiev apoi numit ofi?er translator pe lâng? comandamentul Armatei a 9-a aflat? pe frontul românesc. Declan?area revolu?iei din februarie Gherman Pântea, primarul-Odesei - discursul de primire a mitropolitului Visarion Puiu1917, care a determinat retragerea de pe front a armatelor ruse?ti, îl propulseaz? în pozi?ia de pre?edinte al Sovietului Armatei a 9-a cantonat? la Odesa. Împreun? cu al?i ofi?eri basarabeni îi ajut? pe solda?ii basarabeni s? se organizeze într-un singur corp militar sub forma For?ei basarabene, care va constitui la Chi?in?u baza viitorului Sfat al ??rii. Pentru a legaliza aceast? organizare se va deplasa la Moscova unde ob?ine ini?ial acordul lui Kerenski, dar ulterior este emis un mandat de arestare pe numele s?u. În haosul care se instaleaz? în Rusia îns? apare un nou pol de putere la Petersburg. Gherman Pântea se deplaseaz? la Petersburg unde ob?ine de la Lenin acordul pentru autodeterminarea na?ional? a basarabenilor.[10] Când deputa?ii basarabeni au creat Republica Democrat? Moldoveneasc?, Gherman Pântea a fost ales director al for?elor militare, subordonat direct lui Ion Incule?. La 27 martie 1918 când Sfatul ??rii a votat unirea cu România, Pântea a votat ?i el pentru. Gradul s?u din armata rus? este recunoscut ?i este numit maior în rezerv?.
În septembrie 1919 î?i termin? studiile universitare la Ia?i ?i ob?ine licen?a în drept. Este primit în baroul din Chi?in?u ?i în paralel cu avocatura editeaz? un cotidian în limba rus?, ziarul Bessarabia. Ulterior editeaz? un al doilea ziar în limba rus?. Intr? în Partidul Na?ional Liberal, ajunge deputat timp de zece ani la rând. Patru ani a fost vicepre?edinte al Camerei Deputa?ilor. În 1938 a fost numit senator. A fost de trei ori primar al Chi?in?ului (1923, 1927-1928, 1932). În 1923 este trimis la Paris de c?tre ministrul de externe I. G. Duca pentru a-l contacta pe ambasadorul sovietic Rokovski în vederea restabilirii leg?turilor cu guvernul sovietic. Ru?ii nu recuno?teau îns? unirea Basarabiei cu România. Î?i public? memoriile, primul volum în 1931, sub titlul „Unirea Basarabiei". Rolul organiza?iilor militare moldovene?ti în actul unirii. Volumul al II-lea îl public? în 1937 sub titlul „Unirea Basarabiei - Dou? decenii de la autonomia Basarabiei".

Dup? declan?area, la 22 iunie 1941, a r?zboiului de eliberare a fost mobilizat la statul major al Armatei a 4-a. Dup? eliberarea Chi?in?ului, Generalul Nicolae Ciuperc?, comandantul Armatei a 4-a, îi cere s? verifice o list? de 100 persoane indezirabile, ca s? nu fi fost trecu?i din gre?eal? ?i buni români. Cu aceast? ocazie salveaz? via?a lui Gheorghe Stere (fiul lui Constantin Stere) ?i a lui Alexandru Mâ??.

Tr?darea regelui Mihai ?i a camarilei regale de la 23 august 1944 îl g?se?te la Bucure?ti. Guvernul S?n?tescu întocme?te în 24 august 1944 o prim? list? de „criminali de r?zboi". Ministrul de finan?e Gheorghe Potopeanu îl trece pe Gherman Pântea pe aceast? list? ?i cere arestarea lui. Aceast? obedien?? nu l-a salvat pe Potopeanu care peste o lun? este arestat ?i el de ru?i. Pântea este judecat de mai multe ori de tribunale ale poporului dar este achitat de fiecare dat? datorit? documentelor de nevinov??ie pe care le de?inea. Elena Rudenko trimite ?i ea o scrisoare în care arat? cum a fost ajutat? de primarul Gherman Pântea. Totu?i se hot?re?te s? p?r?seasc? Bucure?tiul, î?i schimb? numele ?i se mut? la Craiova, la fratele s?u. În 1947 revine în Bucure?ti cu inten?ia de a contacta prietenii ca s? g?seasc? o solu?ie de a p?r?si ?ara. Comisarul Alim?nescu îl aresteaz? ?i-l d? pe mâna Securit??ii. Este anchetat de Nicolschi care-l confrunt? cu denun?urile f?cute împotriva lui de Gheorghe Stere ?i Alexandru Mâ?u, pe care-i salvase în 1941. Pântea este trimis la Jilava, f?r? judecat?, pentru trei ani. În 1952 Tribunalul Militar l-a condamnat la 10 ani munc? silnic?, drept criminal de r?zboi ?i inamic al clasei muncitoare. În 1955 a fost amnistiat, dar în 1961 a fost din nou arestat pân? în 1964.
Dup? eliberarea din închisoare a fost mereu supravegheat de Securitate. Aceasta nu l-a împiedicat ca la moartea unor frunta?i basarabeni ai unirii s? ?in? cuvânt?ri curajoase.

A murit în 1968 în condi?ii suspecte. De?i era s?n?tos, dup? dou? zile de dispari?ie de acas? familia a fost anun?at? c? a fost g?sit c?zut pe strad?. Este înmormântat în cimitirul Bellu. Înflorirea Transnistriei în general ?i a Odesei în special, în perioada 1941-1944, sub administra?ia româneasc?, care i-a uluit pe istoricii str?ini, considerat ca un caz unic în Europa aflat? sub ocupa?ie, demonstreaz? c? românii pot s? fie buni administratori atunci când la vârf ajung oameni de înalt? ?inut? moral? ca primarul Gherman Pântea, guvernatorul Gheorghe Alexianu sau mare?alul Ion Antonescu.
----------------------------------------------------------------------------
[1] Charles King afirm? c?  „Every thing changed the day Stalin's secret police decided to block up their own headquarters" (p.201).
[2] Charles King afirm? c? Gherman Pântea ar fi atras aten?ia autorit??ilor militare despre pericolul poten?ial al instal?rii comandamentului în sediul N.K.D.V.-ului. Cert este c? exact cu o s?pt?mân? în urm? fusese aruncat? în aer cl?direa comandamentului german din Kiev, care fusese instalat tot într-un sediu al N.K.D.V.-ului. Ca ?i la Kiev au urmat represalii, dorite de N.K.D.V., pentru a a?â?a popula?ia împotriva noilor autorit??i. De?i a avut acces la documente de arhiv?, Charles King preia cifra de 20.000 evrei executa?i, lansat? de propaganda sovietic? ?i folosit? în toate lucr?rile autorilor de origine evreiasc?. Ea a fost ob?inut? prin înmul?irea num?rului (aproape 100) al ofi?erilor uci?i în explozie cu cifra 200, num?rul de ostatici care ar fi trebuit executa?i pentru fiecare ofi?er asasinat conform ordinului dat de mare?alul Antonescu. Nici Comisia Wiesel nu d? cifra exact?, folosind-o pe cea evaziv? de 20.000. Radu Theodoru în „A fost sau nu Holocaust" ed. Lucman, 2003, d? cifra exact? de 417, prin însumarea execu?iilor efectuate de cele 4 regimente din Odesa (pag.299). Primarul Gherman Pântea, în documentele sale avanseaz? cifra de 430, apropiat? de cea g?sit? de Radu Teodoru. Ea este confirmat? indirect de un martor ocular, Rubin Udler (avea 16 ani în 1941), care descrie cum privind pe str. Karl Marx, spre gar?, a v?zut o spânzur?toare în care atârnau patru trupuri ?i un grup de 20-25 ostatici, escortati de solda?i români. La intersec?ia cu strada sa au mai fost spânzura?i trei, iar al patrulea care a încercat s? fug? a fost împu?cat. Fiec?ruia i se citea sentin?a de condamnare la moarte. Amintirile lui Rubin Udler au fost publicate în „Flares of Memory. Stories of Childhood during the Holocaust", editori Anita Brostoff ?i Cheila Chamonitz, editura Oxford University Press, 2001. C? în arhiva preluat? de sovietici, ajuns? ?i la Washington, sunt date exacte confirm? chiar Charles King care preia urm?toarele date din Raportul prefectului din 11 aprilie 1942: „32 643 evrei au fost evacua?i, 847 au murit în ghettou ?i 548, inclusiv gravide, se aflau în spitalul ghettou-lui" (pag.217).
Dac? pe Charles King ?i pe ceilal?i autori evrei îi în?elegem c? nu pot s?-?i publice lucr?rile dac? nu sunt men?ionate anumite lucruri (în acest caz cifra 20.000), pe respectabilul nonagenar Neagu Djuvara nu l-am în?eles de ce la emisiunea din 3 iunie 2012 de pe Antena 3 d? cifra de 19.000 evrei „stropi?i cu petrol ?i ar?i de vii din ordinul mare?alului Antonescu, la Odesa". Ulterior, v?zând o carte de-a domniei sale publicat? de Humanitas, am în?eles de ce a f?cut-o. Moderatorul Adrian Ursu a primit „informa?ia" f?r? s? clipeasc?.
[3] Pentru a v? face o imagine despre valoarea acestei sume, facem precizarea c? salariul unui inginer era de 1.000 m?rci pe lun?, al unui supraveghetor dintr-un magazin de 400 m?rci pe lun? iar cu 100 de m?rci se puteau cump?ra trei kilograme de salam de bun? calitate sau o pereche de gâ?te grase.
[4] Vladimir Petrov: „Escape from the future; the incredible aventures of a young Russian", Ed . Indiana University Press, 1973.
[5] Respectivul prieten trebuia s? semneze o declara?ie c?-l cunoa?te pe d-nul... din anul..., c? ?tie c? nu este evreu, dar este de origine..., c? n-a fost în paridul comunist ?i c? a locuit la adresa... înainte de...Werth în „Rusia at War", 1941-1945, pag.817, citat preluat din cartea lui Charles King.
[6] Faptul c? papa Ioan Paul al II-lea când a vizitat România în 1998 a solicitat s? se întâlneasc? cu ?erban Alexianu, fiul fostului guvernator, demonstreaz? consecven?a ?i verticalitatea Vaticanului, neînfluien?at nici de sentin?a Tribunalului Poporului ?i nici de denigrarea practicat? de anumi?i istorici la adresa lui Gheorghe Alexianu. Vizita Papei în România este considerat? de Vatican drept cel mai semnificativ eveniment al pontificatului lui Ioan Paul al II-lea din anul 1998. M-am convins de acest lucru în anul 2011 când aflându-m? în Pia?a Sfântul Petru am z?rit între tablourile care flancau pia?a, câte unul pentru fiecare an pontifical; pe cel în care Prea Fericitul Patriarh Teoctist îl îmbr??i?a pe Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea, indicându-se anul 1998. M-am sim?it mândru c? sunt român. Peste câteva luni aflându-m? la Bucure?ti, am fost stupefiat s?-l v?d pe Prea Fericitul Patriarh Daniel pe un panou publicitar, amplasat în apropierea Palatului Justi?iei, f?când reclam? agen?iei de turism a Patriarhiei, îndemnând cre?tinii s? viziteze ?ara Sfânt?.
[7] Fred ?araga, „În Transnistria. Primii pa?i: Odesa", Sliha, 1956, citat preluat din cartea lui Charles King.
[8] Colonelul M?ld?rescu, fost aghiotant al mare?alului Antonescu, poveste?te o întâmplare legat? de un bust al lui Pu?kin, într-un manuscris predat istoricului Gheorghe Buzatu, tip?rit apoi în lucrarea „Istorie interzis?". Dup? eliberarea Chi?in?ului, generalul Antonescu plimbându-se prin ora? vede un soclu de pe care lipsea statuia. Se apropie ?i cite?te numele de pe soclu, Pu?kin, întreab? ce s-a întâmplat cu statuia ?i afl? c? bustul a fost dat jos din ordinul unui general. Dispune imediat ca bustul s? fie pus la locul lui, argumentând c? „geniile sunt deasupra politicii".
[9] În anul 2010 la ini?iativa lui Mircea Druc s-a montat o plac? memorial? în Chi?in?u iar o strad? din acela?i ora? a primit numele Primar Gherman Pântea.
[10] Unii sceptici privesc faptul c? Pântea ar fi ob?inut de la Lenin acordul pentru autodeterminarea na?ional?. În teoria marxist-leninist? exist? un asemenea concept de autodeterminare na?ional? a popoarelor, dar în cadrul lag?rului comunist. Probabil c? Lenin la o asemenea autodeterminare se referea, în timp ce Pântea se gândea la altceva. footer