Revista Art-emis
Eugen Cristescu - Omul de tain? al Mare?alului (1) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncota   
Duminică, 04 Noiembrie 2012 18:15
Eugen Cristescu & Amiral Wilhelm Canaris
Schimbul de informa?ii ?i cooperarea S.S.I. - Abwher

Imediat dup? actul de la 23 august 1944, comentatorii de pres?, fie din interese politice, fie din ne?tiin??, au confundat Serviciul Secret Român (S.S.I.) cu S.S.-ul german, iar Eugen Cristescu - considerat ?eful „Gestapo-ului românesc" - era prezentat ca un „personaj odios", „total devotat intereselor germane". Documentele întocmite de „Tribunalul poporului" (atât rechizitoriul cât ?i actul de acuzare) pentru procesul din mai 1946, au insistat pe colaborarea între S.S.I. ?i Serviciile de Informa?ii germane, pentru a se justifica probabil acuza?ia de „tr?dare na?ional?". Numeroase documente p?strate în arhiva S.S.I., precum ?i declara?iile f?cute ulterior de Eugen Cristescu ?i colaboratorii s?i mai apropia?i din Serviciu, sau de unii fo?ti înal?i demniŹtari ai regiŹmului antonescian, au adus o serie de clarific?ri asupra problemei. Era vorba de colaborarea S.S.I. cu Abwehr (Serviciul de Informa?ii al Armatei Germane) ce nu reprezenta o inven?ie a lui Cristescu, ci fusese preluat? ca practic? a muncii de informa?ii din vreŹmea predecesorului s?u. Se cuvine o scurt? incursiune în aceast? problem?, nu din dorin?a de a spori gradul de credibilitate asupra declara?iilor l?sate de fostul ?ef al S.S.I., sau de a-i coŹrecta unele afirma?ii în ce prive?te detaliile, ci mai degrab? de a explica stadiul real al raporturilor româno germane în domeniul informa?iilor. E bine ?tiut c? înc? de la numirea sa în func?ia de ?ef al Abwehrului - la 1 ianuarie 1935 -, legendarul amiral Wilhelm Frantz Canaris a reorganizat ?i reorientat întreaga activitate informativ? cu caracter militar strategic, în beneficiul Wehrmachtului. În scurt timp, Abwehrul reu?ise s?-?i organizeze o vast? re?ea de agen?i ?i colaboratori, atât pe teritoriul marilor puteri, care într un viitor r?zboi se puteau confrunta cu armata german?, cât ?i în ??rile mai mici, care, din interese economice sau geopolitice, puteau juca un rol important în contextul în care Germania reu?ea s? le atrag? în sfera ei de influen??. Canaris se conducea dup? doctrina potrivit c?reia Serviciile Secrete trebuie s? fie întotdeauna cu un pas înaintea oamenilor politici ?i a diploma?iei oficiale. Tot el a aplicat ?i principiul: „vând ce ?tiu pentru a cump?ra ce nu ?tiu despre inamic", adic? schimbul de informa?ii cu Serviciile Secrete similare Abwehrului. Scopul era unul singur: l?rgirea mozaicului informa?ional de care Reichul avea atâta nevoie în confruntaŹrea cu cei ce i se puteau opune planului de cucerire a „spa?iului vital".

Înc? din sep­tem­brie 1935, Canaris se în­tâl­nise cu ge­ne­ra­lul Mario Roatta, ?e­ful Ser­vi­ci­ului de In­for­ma­?ii Mi­litar Ita­lian, cu care a per­fectat o ali­an?? în­tre cele dou? ser­vicii, deci cu mult îna­inte ca Hitler ?i Mussolini s? pun? ba­zele Axei. Tot atunci a sta­bilit ali­an?a de ace­ea?i na­tur? ?i cu Ser­vi­ciul Se­cret Un­gar, pre­cum ?i cu cel ja­po­nez, deci cu 5 ani îna­inte de in­tra­rea Ja­po­niei în Ax?[1]. Începînd cu fe­bru­a­rie 1937, în sfera de in­te­rese a lui Canaris a in­trat ?i Ser­vi­ciul Se­cret de In­for­ma­?ii al Ar­matei Ro­mâne, con­dus de Mihail Moruzov. Din fe­bru­a­rie 1937 ?i pân? la 6 sep­tem­brie 1940, cu unele mici în­tre­ru­peri, di­rect sau prin in­terpu?i, Moruzov a rea­li­zat mai multe con­tacte in­for­ma­tive cu Abwehr[2]. Aceast? co­la­bo­rare a fost ca­racte­ri­zat? de Eu­gen Cristescu ca fiind „pe baze strict se­crete ?i neautorizate de or­ga­nele com­pe­tente de con­du­cere ale sta­tu­lui ro­mân. De ase­me­nea, Cristescu î?i mai amin­tea c? aceast? co­la­bo­rare din vre­mea lui Moruzov „ar fi fost t?i­nuit? lui Armand C?linescu, în acel mo­ment prim?mi­nis­trul ??rii, dar s?ar fi f?­cut cu ?ti­rea lui Ernest Urd?reanu, ma­re­?a­lul Pa­la­tu­lui". Va tre­bui s? co­rec­t?m aceast? afir­ma­?ie, în­tru­cât, a?a cum re­zult? din Ra­portul asu­pra Ro­mâ­niei" în­toc­mit la 28 iu­nie 1940 de von Killinger - pentru a in­forma Ber­li­nul de re­zul­ta­tele în­tre­ve­de­ri­lor pe care le avu­sese cu Moruzov ?i re­gele Carol al II?lea -, se men­?io­neaz? la un mo­ment dat afir­ma­?ia su­ve­ra­nu­lui ro­mân: „Eu am ajutat ca or­ga­ni­za?ia Canaris s? lu­creze în bune con­di?ii, aici în România"[3], ceea ce do­ve­de?te f?r? pu­tin?? de t?­gad? c? re­la?i­ile S.S.I. - Abwehr fu­se­ser? au­to­ri­zate la cel mai înalt ni­vel. Din stu­diul altor do­cu­mente de ar­hiv? re­zult? c?, înc? de la sfâr­?itul anului 1939, se crease în Ser­vi­ciul Se­cret de In­for­ma­?ii al Ar­matei Ro­mâne o „sec?ie spe­ci­al? de le­g?­turi ex­terne". Aceasta avea ca prin­ci­pal? mi­si­une co­la­bo­ra­rea cu Serviciile de Informa?ii si­mi­lare ale altor ??ri care in­trau în zona de in­te­res strate­gic a Ro­mâ­niei, în sco­pul ne­u­tra­li­z?rii agen­?ilor ce des­f?­?u­rau ac­?i­uni po­triv­nice sta­tu­lui ro­mân. Pre­ci­z?ri în acest sens în­tâl­nim într?o de­cla­ra?ie a lui Ionescu?Micandru: „Mi­siu­nea Sec­?iei de Le­g?­turi Ex­terne din SSI era de a face le­g?­tura di­rect sau in­di­rect cu Serviciile de Informa?ii ale sta­telor ali­ate, sau pri­e­tene, in­di­cate de gu­ver­nul ro­mân. Pân? în 1940 aceast? le­g?­tur? s?a f?­cut în sco­pul de a ob­?ine un schimb de in­for­ma­?ii cu Serviciile de Informa?ii: po­lo­nez (di­rect), ce­hoslo­vac (di­rect), en­glez (prin de­le­gat), fran­cez (prin de­le­gat) ?i în ul­ti­mul rând ?i cu cel ger­man (prin de­le­gat).

Din 1940, o dat? cu schim­ba­rea po­liti­cii ex­terne a Ro­mâ­niei ?i cu sosi­rea în ?ar? a mi­siu­ni­lor mi­li­tare ger­man? ?i itali­an?, le­g?­tura in­for­ma­tiv? s?a f?­cut nu­mai cu or­ga­nele de re­sort ale aces­tor mi­si­uni, prin câte un ofi­?er de le­g?­tur?"[4]. Cu toate aces­tea, Eu­gen Cristescu st?­ruie în afir­ma­?iile sale c? o co­la­bo­rare ofi­ci­al? ?i au­to­ri­zat? în­tre Serviciile Secrete ro­mâ­ne?ti ?i cele ger­mane s?a rea­li­zat dup? ve­ni­rea la pu­tere a ge­ne­ra­lu­lui Ion Antonescu. Pentru a resta­bili ade­v?­rul, chiar în cele mai mici de­talii, se cu­vine s? ape­l?m din nou la do­cu­mente. Dup? cum re­zult? din ra­portul în­toc­mit la 6 sep­tem­brie 1940 de lo­co­te­nent?colo­ne­lul Ionescu?Micandru, ul­tima în­tre­ve­dere în­tre Canaris ?i Moruzov a avut loc din ini­?i­a­tiva ?e­fu­lui Abwehrului, ime­diat dup? ar­bi­trajul de la Viena (30 au­gust 1940). Ple­ca­rea din Bucure?ti s?a f?­cut la 1 sep­tem­brie ora 9,30, iar în ziua de 3 sep­tem­brie, în­so?it de Ionescu?Micandru, „ca ex­pert teh­nic", Moruzov a avut dou? runde de con­vor­biri cu ami­ra­lul Canaris, la Ve­ne?ia - în ho­lul Ho­te­lu­lui Da­nieli. S?au dis­cutat pro­bleme le­gate de for­?ele mi­li­tare so­vie­tice des­f?­?u­rate în Ba­sa­ra­bia ?i Bu­co­vina, ac­?iu­nea co­mu­nist? în Ro­mâ­nia ?i în Bal­cani, pre­cum ?i si­gu­ran?a zo­ne­lor pe­troli­fere ?i a transpor­tu­rilor pe c?ile fe­rate ?i pe Du­n?re. De ase­me­nea, s?au sta­bilit noi m?­suri con­crete de coo­pe­rare în vi­itor a ce­lor dou? ser­vicii de in­for­ma­?ii. Având în ve­dere c? la una din în­tre­ve­deri a par­ti­ci­pat ?i ge­ne­ra­lul Carboni - ?e­ful Ser­vi­ci­ului de In­for­ma­?ii al Ar­matei Ita­li­ene -, pu­tem con­chide c? în­tâl­ni­rea de la Ve­ne?ia a pus ba­zele coo­pe­r?rii in­for­ma­tive a Ser­vi­cii­lor de In­for­ma­?ii ale ??­rilor Axei în ve­de­rea ap?­r?rii ?i pro­mo­v?rii in­te­re­se­lor aces­tora în zo­nele strate­gice de in­te­res. Do­cu­men­tele ne mai spun c? Micandru ?i Moruzov au p?­r?sit Ve­ne­?ia la ora 17,17, iar în ziua de 5 sep­tem­brie, ora 23 au sosit la Bucure?ti[5]. Aici eve­ni­men­tele po­li­tice se pre­ci­pi­tau. Mi?­ca­rea Le­gio­nar? a?â­?ase ma­sele îm­po­triva lui Carol al II?lea, f?cându?l r?s­pun­z?­tor de pr?­bu?i­rea gra­ni­?elor. Câ­teva zeci de mii de le­gio­nari ?i sim­pati­zan?i ocu­pa­ser? pi­a?a din fa?a Pa­la­tului Re­gal, ce­rând „ca­pul lui Vod? ?i al me­tre­sei sale". Se des­f?­?ura ceea ce isto­ri­cii ?i me­mo­ria­li?tii le­gio­nari nu­mesc „re­vo­lu?ia le­gio­nar?"[6]. La 6 sep­tem­brie Re­gele Carol al II?lea a ab­di­cat în fa­voa­rea fi­ului s?u Mihai, iar ge­ne­ra­lul Ion Antonescu a pre­luat în­treaga pu­tere în stat. Moruzov a fost arestat de Poli­?ia le­gio­nar? ?i in­ternat la Ji­lava, fiind f?­cut r?s­pun­z?­tor de „unele atro­ci­t??i co­mise de re­gi­mul carlist asu­pra le­gio­na­rilor".

În lipsa lui Moruzov, din or­di­nul ge­ne­ra­lu­lui Ale­xan­dru Ioani?iu - de­ve­nit ?e­ful Ma­re­lui Stat Major al ar­matei ro­mâne -, co­lo­ne­lul N. Vl?descu urma s? gi­reze func­?ia de ?ef al Ser­vi­ci­ului Se­cret, pân? la o nou? nu­mire prin de­cret re­gal. Colo­ne­lul Vl?descu pri­me?te un ra­port în ziua de 7 sep­tem­brie din partea lo­co­te­nent?colo­ne­lu­lui Ionescu?Micandru, prin care era anun?at c? în ziua ur­m?­toare „va sosi la Bucure?ti ami­ra­lul Canaris, care va r?­mâne trei zile"[7]. „Am ra­portat dom­nu­lui Prim?mi­nis­tru (ge­ne­ra­lu­lui Ion Antonescu) - spune co­lo­ne­lul Vl?descu în ra­portul s?u adre­sat M.St.M. - des­pre aceasta, ?i mi?a or­do­nat ca dom­nul ami­ral Canaris s? nu ia con­tact cu ni­meni de­cât cu Dom­nia Sa"[8]. În nota de con­vor­biri în­tre ami­ra­lul Canaris ?i ge­ne­ra­lul Ion Antonescu, în­toc­mit? la 11 sep­tem­brie 1940 se con­sem­neaz? ur­m?­toa­rele: „Dom­nul ge­ne­ral Antonescu a ac­cen­tuat c? dom­nul lo­co­te­nent?colo­nel Ionescu (Micandru - n.n.) va primi toate ce­re­rile ofi­?e­ru­lui ger­man de le­g?­tur? - von Stransky - ?i c? le va sa­tis­face spre de­plina noas­tr? mul­?u­mire. În tim­pul dis­cu­?ii­lor, dom­nul ge­ne­ral Antonescu a ac­cen­tuat de mai multe ori c?, din partea or­ga­ne­lor ro­mâ­ne?ti, se va face to­tul pen­tru a sa­tis­face sut? la sut? in­te­re­sele ger­mane. Noul re­gim din Ro­mâ­nia s?a al?tu­rat Axei Ber­lin?Roma ?i va conti­nua aceast? cale, f?r? a se l?sa ab?­tut? de la ea. Mai de­parte, Pri­mul?mi­nis­tru a spus tex­tual: «Ge­ne­ra­lul Antonescu este sol­dat ?i merge drept îna­inte, f?r? a privi la dreapta sau la stânga. Este de la sine în­?eles c? noua con­du­cere a Ser­vi­ci­ului de In­for­ma­?ii ia asu­pra sa toate obli­ga­?iile pentru care s?a f?­cut în­?ele­ge­rea de la Ve­ne?ia.»"[9].

Deci ge­ne­ra­lul Ion Antonescu nu a f?­cut al­tceva de­cât s? au­to­ri­zeze co­la­bo­ra­rea in­for­ma­tiv? în­tre Ser­vi­ciile Se­crete de in­for­ma­?ii ale ar­ma­telor ro­mân? ?i ger­man?, a?a cum f?­cuse ?i Carol al II?lea. În ce?l pri­ve?te pe Eu­gen Cristescu, dup? in­stala­rea sa ca di­rector ge­ne­ral al SSI la 15 no­iem­brie 1940, a re­or­ga­ni­zat Sec­?ia de le­g?­turi ex­terne, c?­reia, mai întâi i?a dat o nou? ti­tu­la­tur?: „Sec?ia III - „G". Am?­nunte in­te­re­sante în acest sens ne ofer? fra­tele s?u, Gheorghe Cristescu: „Sec?ia spe­ci­al? «G» a fost în­fi­in­?at? în ca­drul SSI la in­terven?ia pu­ter­nic? f?­cut? de Ma­rele Car­tier Ge­ne­ral al lui Hitler, prin Mi­siu­nea Mi­li­tar? Ger­man? din Ro­mâ­nia, di­rect pe lâng? Antonescu, indicându?se to­to­dat? atât ofi­?e­rul care va con­duce le­g?­tura dintre «Abwehrstelle» (sec?ia din Ro­mâ­nia a Ser­vi­ci­ului de In­for­ma­?ii al ar­matei ger­mane) în per­soana maio­ru­lui Stransky Ale­xan­dru – ofi­?er ac­tiv din ar­mata ger­man? -, dar ?i a ofi­?e­ru­lui ro­mân, în per­soana lo­co­te­nent-co­lo­ne­lu­lui de stat major Ionescu?Micandru. (...) Ber­li­nul, res­pec­tiv Carti­e­rul Ge­ne­ral de la Berchesgarden, a in­sistat spe­cial pentru nu­mi­rea aces­tui ofi­?er la con­du­ce­rea Sec­?iei spe­ci­ale «G», sco?ându?se de la con­du­ce­rea ve­che un ofi­?er de stat major foarte ca­pa­bil - co­lo­ne­lul Con­stan­tin Antonescu –, c?­ruia i s?a dat co­mand? de uni­tate ac­tiv?"[10].

În ca­drul schim­bu­lui de in­for­ma­?ii ?i a coo­pe­r?rii dintre S.S.I. ?i Abwher un rol im­por­tant l?au ju­cat con­fe­rin­?ele pe care ofi­?erii de in­for­ma­?ii ger­mani le ?i­neau la se­diul SSI ori al MStM în pre­zen?a ofi­?e­ri­lor ro­mâni cu sar­cini in­for­ma­tive pe Fron­tul de Est. În urma aces­tor con­fe­rin?e, Eu­gen Cristescu în­toc­mea am­ple ra­poarte pe care le îna­inta di­rect la Ca­bi­ne­tul Mi­litar al ma­re­?a­lu­lui Ion Antonescu. Din con?i­nu­tul lor afl?m c? erau ana­li­zate: con­fi­gu­ra?ia fron­tu­rilor, in­ten?i­ile de ma­ne­vr? ale co­man­da­men­telor ar­ma­telor bri­ta­nice, ame­ri­cane ?i so­vie­tice, ne­ce­si­tatea m?­su­rilor de pro­tec­?ie contrainformativ? etc. În urma aces­tor ac­?i­uni de in­for­mare se sta­bi­leau de re­gul? sar­ci­nile in­for­ma­tive pentru struc­tu­rile celor dou? ser­vicii, S.S.I. ?i Abwher. De exem­plu, la con­fe­rin?a din 10 aprilie 1942, co­lo­ne­lul Kintzel, din Sec­?ia a II?a a Sta­tu­lui Major al Ar­matei de Us­cat, ?e­ful Fron­tu­lui de Est s?a re­ferit la faptul c?, pân? în acel mo­ment, Co­man­da­men­tul ger­man a subes­ti­mat va­loa­rea Ar­matei So­vie­tice. Prin­tre cau­zele acestei erori, ofi­?e­rul ger­man a men­?io­nat: „Con­clu­zii­lor trase de c?­tre Ser­vi­ciul de In­for­ma­?ii ger­man în urma r?z­bo­iu­lui ruso?fin­lan­dez, r?z­boi în care Ar­mata So­vie­tic? s?a pre­zentat slab din punct de ve­dere al con­du­cerii ope­ra­?iu­ni­lor, in­struc­?iei, dis­ci­pli­nei, mo­ra­lu­lui, do­t?rii ?i ser­vi­cii­lor de apro­vi­zio­nare. Aceste con­sta­t?ri le?a f?­cut ?i Co­man­da­men­tul So­vie­tic care, drept con­se­cin??, a în­lo­cuit pe ma­re­?a­lul Voro?ilov de la con­du­ce­rea ar­matei prin ma­re­?a­lul Timo?enko. Acesta din urm?, în baza mi­siu­ni­lor pri­mite, a luat m?­suri de re­dre­sa­rea lip­su­rilor con­sta­tate în toate do­me­niile ?i în spe­cial pentru com­plec­ta­rea dis­ci­pli­nei, do­ta­rea ar­matei ?i re­fa­ce­rea mo­ra­lu­lui sol­da­tu­lui so­vie­tic". In­te­re­sant? este ?i o alt? ca­uz? a ero­rilor de evalu­are f?­cute de ger­mani: „Prin m?­su­rile de or­din contrainformativ lu­ate de c?­tre or­ga­nele so­vie­tice, agen?ii Ser­vi­ci­ului de In­for­ma­?ii ger­man nu au pu­tut p?­trunde în in­terio­rul U.R.S.S. pentru a cu­lege in­for­ma­?ii într?o zon? mai adânc? de 100-150 km de la fronti­er?. În aceast? zon? s?au pu­tut ob­?ine date pre­cise de or­din in­for­ma­tiv, îns? nu s?au pu­tut ?ti ce se pe­trece în in­terio­rul U.R.S.S.. Dato­rit? aces­tui fapt, nu s?a pu­tut cu­noa?te care sunt po­si­bi­li­t?­?ile in­dus­tri­ale ale U.R.S.S., cu atât mai mult c? majo­ri­tatea sta­telor ca­pi­ta­liste erau dis­puse s? subes­ti­meze dez­vol­ta­rea in­dus­triei so­vie­tice, con­si­de­rând?o nu­mai ca o crea­?ie a pro­pa­gan­dei so­vie­tice, ea neexistând în rea­li­tate"[11].

Pen­tru exem­pli­fi­care se men­?io­neaz? c? îna­inte de în­ce­pe­rea r?z­bo­iu­lui contra URSS, Co­man­da­men­tul ger­man apre­cia c? ar­mata so­vie­tic? dis­pu­nea de circa 10 000 care de lupt?. În rea­li­tate îns? s?a v?­zut mai apoi c?, de la în­ce­pu­tul r?z­bo­iu­lui ?i pân? în aprilie 1942 au fost dis­truse 26 000 care de lupt? ?i to­tu?i So­vi­e­tele mai dis­pun de 80 Bri­g?zi care de lupt?[12]. De ase­me­nea, ofi­?e­rul ger­man, c?­ruia se pare nu?i sc?pa nici un am?­nunt din ana­liz?, mai men­?iona c?: „So­vi­e­tele au în­tre­bu­in?at mij­loace de in­du­cere în eroare a in­for­mato­rilor ofi­ciali cu oca­zia di­fe­ri­telor par?zi ?i fes­ti­vi­t??i mi­li­tare, f?­când s? de­fi­leze ace­lea?i uni­t??i de mai multe ori ?i p?s­trând un de­s?­vâr­?it se­cret asu­pra no­ilor mij­loace de lupt?, ca­mu­flajul ?i con­spi­ra­ti­vi­tatea fiind un spe­ci­fic al So­vi­e­telor. Abia dup? în­ce­pe­rea r?z­bo­iu­lui ac­tual, s?a pu­tut cu­noa?te gra­dul de pre­g?­tire al Ar­matei Ro­?ii"[13].

Un alt as­pect ex­trem de in­te­re­sat pre­zentat în ca­drul con­sf?­tui­rilor se re­fer? la multe din ne­cu­nos­cu­tele Ar­matei Ro­?ii, care au sur­prins Co­man­da­men­tul Ar­matei Ger­mane, ceea ce a dus în cele din urm? la e?e­cul cu­ceri­rii Mos­co­vei. Iat? cum este pre­zentat de ana­li?tii ger­mani: „În ceea ce pri­ve?te ar­mata so­vie­tic?, Co­man­da­men­tul ger­man a fost sur­prins de apa­ri?ia: ca­ru­lui de lupt? de 52 de tone; tu­nu­lui ra­chet?; cum ?i de te­na­ci­tatea în lupt? a sol­da­tu­lui ro?u care, chiar în­cer­cuit, a re­zistat f?r? apro­vi­zio­n?ri, mâncându??i ca­ma­razii mor?i, fiind în cele din urm? ca­pa­bili s? atace ?i s? scape de în­cer­cu­ire. De ase­me­nea, Co­man­da­men­tul ger­man a mai fost sur­prins la data de 4 de­cem­brie 1941, de apa­ri?ia pe front în re­giu­nea Mos­co­vei, a ur­m?­toa­re­lor noi MU: 80 Di­vizii In­fante­rie; 80 Bri­g?zii In­fante­rie; 10 Bri­g?zi care de lupt?; 25 Di­vizii Ca­va­le­rie. Toate aceste MU au ap?­rut pe front în mo­men­tul când ger­ma­nii erau în plin? ofen­siv? pentru cu­ceri­rea Mos­co­vei. Aceast? ac­?i­une a fost în­tre­prins? da­to­rit? fap­tu­lui c? tru­pele so­vie­tice din li­nia I?a erau com­plet epui­zate ?i efec­ti­vele com­pletate cu ci­vili ?i co­pii. Exis­ten?a MU sem­na­late mai sus, nu a fost cu­nos­cut? ger­ma­ni­lor prin nici un mijloc"[14]. Iat? ?i con­clu­zia for­mu­lat? de co­lo­ne­lul Kintzel: „Tre­buie s? nu mai c?­dem în gre­?eala de a subes­tima for?a com­ba­tiv? a ar­matei so­vie­tice ?i po­ten?i­alul de r?z­boi al URSS. Tre­buie s? ne a?­tep­t?m c? vom mai în­tâlni înc? re­zis­ten?e se­rioase în ofen­siva din pri­m?­vara aces­tui an. Nu tre­buie s? con­t?m pe fr?­mân­t?ri de or­din in­tern în URSS ?i nici pe o dezagre­gare a ar­matei so­vie­tice"[15].

Am citat în extenso din aceste do­cu­mente pentru a subli­nia c? ofi­?erii ger­mani ofereu co­le­gi­lor lor din SSI ?i Sec­?iei a II?a a M.St.M. nu nu­mai o in­for­ma­?ie des­pre va­loa­rea ?i t?­ria for­?elor ina­mi­cu­lui co­mun, dar mai ales mo­de­lul unei ana­lize reci, obi­ec­tive ?i cri­tice, f?r? cosmetiz?ri ?i ex­pli­ca­?ii po­li­tice, în care nu era omis? evi­den?i­e­rea pro­pri­ilor sl?­bi­ci­uni ?i li­mite în cu­noa?­tere. Me­sa­jul era foarte clar: ne­cu­noa?­te­rea ina­mi­cu­lui poate duce la sur­prin­dere, erori de co­man­da­ment ?i, prin ur­mare, la ine­vi­ta­bile e?ecuri. De aici, ro­lul ex­trem de im­por­tant al in­for­ma­?ii­lor în timp de cam­pa­nie. La fel de in­struc­tive pen­tru ofi­?erii SSI s?au do­ve­dit in­for­ma­?iile fur­ni­zate de co­lo­ne­lul Rödler cu oca­zia consf?turirii din 23 iulie 1942. Prin­tre al­tele, ofi­?e­rul ger­man atr?­gea aten?ia – la 41 de zile dup? pri­mul bom­bar­da­ment al avi­a­?iei ame­ri­cane supra Ro­mâ­niei[16] -, c?: „În Ori­en­tul Apro­piat se g?­sesc circa 150 de avioane ame­ri­cane, care, pro­ba­bil, vor fi uti­li­zate pentru ata­cul zo­nei pe­troli­fere din Ro­mâ­nia". As­t?zi ?tim c? ata­cul s?a pro­dus peste mai bine de un an, la 1 au­gust 1943. Dato­rit? m?­su­rilor lu­ate din timp, res­pec­tiv în­t?ri­rea ar­tile­riei anti­a­e­ri­ene ger­mane ?i ro­mâne din zon? ?i su­pli­men­ta­rea sis­te­mului de pro­tec­?ie contrainformativ?, re­zul­ta­tele ata­cu­lui au fost li­mi­tate. Pro­duc­?ia de pe­trol nu a fost afec­tat? în mod ho­t?­râ­tor, iar pa­gu­bele de par­tea avi­a­?iei ame­ri­cane au fost în­sem­nate. Din 177 de bom­bar­di­ere care au ata­cat Valea Pra­ho­vei, 162 au ajuns în zona pe­troli­fer?, 41 au fost do­bo­râte, 88 s?au îna­poiat la baz?, din care 55 cu ava­rii (unele au ate­ri­zat pe parcurs), iar 147 avi­a­tori au mu­rit în ac­?i­une, 116 fiind lua?i pri­zo­ni­eri[17]. ?i tot cu oca­zia con­fe­rin­?ei din 23 iulie 1942, ace­la?i co­lo­nel Rödler atr?­gea aten?ia c? ar­mata ame­ri­can? este destul de pu­ter­nic? „pen­tru a în­tre­prinde o ac­?i­une, fie în Ves­tul Eu­ro­pei (în Ir­landa se afl? as­t?zi circa 100 000 ame­ri­cani), fie în Ori­en­tul Apro­piat"[18]. Eva­lu­are co­rect?, în­tru­cât ac­?iu­nea se va pro­duce peste doi ani, la 6 iu­nie 1944, cu­nos­cut? sub nu­mele de „Ope­ra­?iu­nea Overlord" sau „Ma­rea de­bar­care".

Se pare c? spe­cia­li?tii S.S.I. au de­prins re­pede sis­te­mul de ana­liz? ?i acri­bia ofi­?e­rilor ger­mani, a?a în­cât în evalu­a­rea pre­zen­tat? Pre­?e­din?iei Con­sili­ului de Mini?tri, la sfâr­?itul lu­nii martie 1943, des­pre situa­?ia ?i po­si­bi­lit?­?ile Ar­matei So­vie­tice, se for­mu­leaz? ur­m?­toa­rea con­clu­zie: „Ar­mata So­vie­tic? în urma ofen­si­vei de iarn? a su­ferit pier­deri foarte mari în efec­tive ?i mate­ri­ale. Gu­ver­nul ?i co­man­da­men­tul so­vie­tic, ju­de­când po­si­bi­lit?­?ile sale în per­so­na­lul de co­mand?, for?e vii ?i mate­ri­ale, a ajuns la ho­t?­râ­rea de a lupta cu mase de uni­t??i blin­date ?i me­ca­ni­zate, prin care sper? a da lo­vi­tura de­ci­siv? tru­pe­lor ali­ate. Pentru aceasta face toate efor­tu­rile în ve­de­rea fa­bri­c?rii în mas? de tancuri ?i or­ga­ni­za­rea nu­me­roa­se­lor uni­t??i blin­date ?i mo­to­me­ca­ni­zate, pe care le an­ga­jeaz? în lupt? pân? la com­pleta lor ni­mi­cire, for­mând îns? me­reu uni­t??i noi. Sursa prin­ci­pal? de fa­bri­ca?ie a mij­loa­ce­lor ?i or­ga­ni­za­rea uni­t?­?ilor blin­date o for­meaz? re­giu­nea Urali. Des­f?­?u­ra­rea ac­tu­al? a ofen­si­vei de iarn? a So­vi­e­telor dus? cu un im­por­tant nu­m?r de M.U. ?i în spe­cial de blin­date se pare c? a mar­cat din partea Axei o ten­din?? de a su­praes­tima po­si­bi­lit?­?ile so­vie­tice, fe­no­men cu to­tul con­trar ce­lui de la în­ce­pu­tul r?z­bo­iu­lui, când for?a Ar­matei Ro­?ii a fost subes­ti­mat?"[19]. Pro­ba­bil c? la aceste as­pecte se re­fe­rea Eu­gen Cristescu atunci când a afir­mat c? „în fapt, aceast? co­la­bo­rare (din­tre S.S.I. ?i Abwher - n.n.), s?a sol­dat cu reale câ?­ti­guri pentru Ser­vi­ciul de In­for­ma­?ii Ro­mân". Fie ?i prin aceste ates­t?ri do­cu­men­tare, se conturaz? pentru isto­rio­gra­fia do­me­ni­ului teza con­form c?­reia schim­bul de in­for­ma­?ii ?i coo­pe­ra­rea dintre ofi­?erii S.S.I. cu pro­fe­sio­ni?­tii ger­mani ai fron­tu­lui se­cret a fost o ex­pe­ri­en?? ex­trem de util?. Din ne­fe­ri­cire, acesta nu a pu­tut fi va­lori­fi­cat? în pe­rioada care a ur­mat, da­to­rit? pier­de­rilor dezastruoase pe Fron­tul de Est, iar în do­me­niul in­for­ma­?i­i­lor ast­fel de e?ecuri se pl?­tesc une­ori foarte scump.

Dup? ac­tul de la 23 au­gust, din or­di­nul Co­man­da­men­tu­lui Ar­matei So­vie­tice de ocu­pa?ie, struc­tu­rile in­for­ma­tive ale S.S.I. care ac­ti­va­ser? pe Fron­tul de Est au fost des­fi­in­?ate, iar asu­pra ofi­?e­rilor ?i a do­cu­men­telor in­for­ma­tive în­toc­mite de ei, s?a de­clan­?at o ade­v?­rat? „vâ­n?­tore de vr?­ji­toare". Do­cu­men­tele din ar­hiva Fron­tu­lui de Est au fost fie dis­truse, fie au luat ma­siv dru­mul Mos­co­vei. În tim­pul re­gi­mului co­mu­nist, majo­ri­tatea ofi­?e­rilor S.S.I. au fost con­dam­na?i la ani grei de tem­ni??, fiind acu­za?i de „ac­ti­vi­tate in­tens? contra cla­sei muncitoare". O ast­fel de abe­ra?ie ve­nea s? aco­pere ade­v?­rul, ?i anume ex­pe­ri­en?a co­ple­?i­toare acu­mu­lat? în tim­pul cam­pa­niei de re­în­tre­gire na­?io­nal?sta­tal? din cel de?Al Doi­lea R?z­boi Mon­dial. În schimb, dup? cum se cu­noa?te foarte bine, ofi­?e­rii Abwherului din struc­tu­rile Fron­tu­lui de Est - în frunte cu Reinhard Gehlen[20] ?i în­treaga sa ar­hiv? -, au avut o alt? soart?[21]. Au fost re­cu­pe­ra?i de ame­ri­cani ?i pu?i ime­diat la lu­cru, ex­pe­ri­en?a lor in­for­ma­tiv? contra so­vie­ti­cilor fiind fo­lo­sit?, nu nu­mai la fun­da­men­ta­rea struc­tu­rilor in­for­ma­tive ale re­gi­mului de­mo­cra­tic din Ger­ma­nia Fe­de­ral? ci mai ales la con­frun­ta­rea Est?Vest din tim­pul r?z­bo­iu­lui rece, al c?­rui dez­no­d?­mânt, de ase­me­nea, îl cu­noa?­tem acum foarte bine. Con­ti­nui­tatea ?i dis­conti­nui­tatea în ac­ti­vi­tatea de in­for­ma­?ii par s? de­vin? ast­fel ele­mente fun­da­men­tale în sta­bili­rea coe­fi­ci­en­?ilor de va­loare ?i a efi­ci­en?ei în do­me­niul ac­ti­vi­t?­?ii de in­for­ma­?ii, iar Eu­gen Cristescu are me­ritul de a fi in­tuit acest as­pect. În fi­na­lul ra­por­tu­lui s?u des­pre Or­ga­ni­za­rea ?i acti­vi­ta­tea S.S.I, amin­te?te des­pre „fi­rul de conti­nui­tate ?i tra­di?ie in­for­ma­tiv?", care în con­cep?ia sa ar tre­bui s? se spri­jine „pe spi­ritul de so­li­da­ri­tate ?i de în­?ele­gere, ca ?i pe suc­ce­siu­nea ge­ne­ra­?i­i­lor". F?r? în­do­ial? c? este un me­saj peste timp transmis de Eu­gen Cristescu no­ilor ge­ne­ra?ii de pro­fe­sio­ni?ti ai do­me­ni­ului.
-------------------------------------------------------------------------------------
[1] Vladimir Alexe, Abwehr contra FBI. Secrete bine p?zite, Editura Românul, Bucu­re?ti, 1992, p. 25.
[2]Vezi pe larg la Cristian Troncot?, Din istoria unei colabor?ri SS1?Abwehr 1937?1940, în „Magazin istoric", iulie?septembrie 1994.
[3] Arh. NIC., fond. PCM –SSI, Politica extern? a României, dosar nr. 2/1.037, f. 286.
[4] Arh. SRI, fond „p", dosar nr. 80 536, fila 9.
[5] Ibidem, fond „d", dosar nr. 3.717, f. 23?27.
[6] Vezi pe larg la Horia Sima, Sfâr?itul unei domnii sângeroase (10 decembrie 1939?6 septembrie 1940), Edi?ia a 11?a, Colec?ia „Omul nou", Madrid, 1990, p. 439 ?i urm.
[7] Arh.SRI, fond „d", dosar nr. 3 717, f. 28.
[8] Ibidem, f. 30.
[9] Ibidem, f. 31.
[10] Ibidem, dosar nr. 88 438, f. 43?44.
[11] Arh. NIC, fond PCM?Cabinet Militar Ion Antonescu, dosar 383/1942, f. 3.
[12] Ibidem.
[13] Ibidem, f. 5.
[14] Ibidem, f. 6.
[15] Ibidem, f. 8.
[16] Primul atac aerian american asupra României (?i Europei), având ca obiectiv zona Ploie?ti s?a petrecut la 12 iunie 1942. La raid au participat 13 bombardiere B?24 (utilizate prima dat? în opera?ii militare) care au aruncat bombe la întâmplare, de la Constan?a la Ploie?ti. În­che­iat cu un e?ec total, bombardamentul nu a fost anun?at oficial de SUA, dar nici de autorit??ile germane ?i române, care nu erau interesate s? se afle c? avia?ia american? era capabil? s? efec­tueze bombardamente asupra unor obiective din Europa. (Vezi Istoria României în date, coor­do­nator Dinu C. Giurescu, Editura enciclopedic?, Bucure?ti, 2003, p. 455).
[17] Ibidem, p. 457?458.
[18] Arh. NIC, fond PCM?Cabinet Militar Ion Antonescu, dosar 94/1941, f. 61?62.
[19] Arh. SRI, fond „d", dosar nr. 6456, f. 1?16.
[20] N?scut în 1902, la Erfurt, dup? absolvirea ?colii de ofi?eri, în 1921, Gehlen a fost repartizat la arma artilerie. Numit la comanda Serviciului de Informa?ii al for?elor germane de pe frontul de Est, în 1942, Gehlen a dovedit calit??i profesionale de excep?ie, reu?ind s? pun? bazele unei vaste re?ele de agen?i pe teritoriul URSS. Evaluarea acestor informa?ii, al?turi de cele provenite de la agen?ii SSI, erau f?cute, dup? cum atest? documentele, de c?tre ofi?eri germani speciali?ti, în cadrul consf?tuirilor periodice cu ofi?erii români.
[22] Vezi pe larg mai nou, cu referin?e bibliografice Cristian Troncot?, Ioan Bidu Hora?iu Blidaru, Serviciile Secrete ale Fran?ei, Germaniei, Italiei, Spaniei ?i Portugaliei înainte ?i dup? R?zboiul Rece, Editura Elion, Bucure?ti, 2004, p.83?84.
footer