Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.?.R.   
Joi, 01 Noiembrie 2012 03:27
Mare?al Ion AntonescuÎnc? de la începutul perioadei cât s-a aflat în fruntea României, Ion Antonescu a acordat o mare aten?ie situa?iei românilor din Transilvania de Nord-Est, ocupat? de Ungaria în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940; ?i, în niciun moment nu a considerat c? grani?a trasat? de Italia ?i Germania ar putea fi definitiv?, viitorul Tratat de Pace urmând s? redea României regiunea r?pit? - convingere împ?rt??it? deseori, inclusiv celor care impuseser? Dictatul. Din ordinul lui Antonescu, pe 8 septembrie 1940, s-au oficiat în toate bisericile din România slujbe dedicate tragediei na?ionale a pierderii Transilvaniei de Nord-Est. Într-un Apel din 7 septembrie al Generalului, lansat tuturor românilor pentru a participa la aceste slujbe, se scria: „S? cerem iertare neferici?ilor no?tri fra?i, care prin vitregia vremurilor ?i din propria noastr? vin?, au fost r?pi?i din trupul nostru îndurerat; s? arunc?m blestemul nostru asupra marilor vinova?i; s? plângem mor?ii ?i martirii care au c?zut ?i au suferit pentru c? au voit ?i au dorit ?i au luptat pentru o Românie cu adev?rat Mare, pentru o Românie curat?, pentru o Românie respectat?, pentru o Românie tare; s? ne lu?m solemn angajamentul c? de azi ne unim în munc? ?i în fr??ie, în gândire ?i în sim?ire, în dreptate ?i în lege, în disciplin? ?i în cump?tare, în ordine ?i în credin??, pentru ca prin munc? s? ne înt?rim, s? prosper?m ?i s? fim gata". Imediat ce au început s? ajung? la Bucure?ti rapoarte despre atrocit??ile ungure?ti din Transilvania ocupat?, Ion Antonescu a ordonat strângerea tuturor dovezilor care s? poat? fi prezentate la viitoarea Conferin?? de Pace; a ordonat diploma?ilor români s? fac? interven?ii ferme pe lâng? Guvernul de la Budapesta pentru a opri atrocit??ile; interven?ii la Berlin ?i Roma, pentru ca autoarele Dictatului de la Viena, Germania ?i Italia, care-?i luaser? angajamentul de a ocroti popula?ia româneasc? din Transilvania de Nord-Est, s?-?i respecte cuvântul dat. Iar refugia?ilor ?i celor alunga?i, li s-au creat condi?ii de via?? în România.

Pe 18 septembrie 1940, Ion Antonescu ordona: „?ine?i la zi atrocit??ile ?i înc?lc?rile de angajamente f?cute de unguri în teritoriile ocupate". Astfel, ministerele de R?zboi, de Externe, de Justi?ie, de Interne, încep a-?i alc?tui arhive speciale pe aceast? problem?. Foarte active au fost organele Ministerului de Interne, c?rora, la 4 decembrie 1940, printr-un ordin circular, li se cereau statistici exacte, lunare, pentru refugia?ii ?i expulza?ii din Transilvania de Nord-Est. Foarte multe documente au fost strânse de Serviciul Special de Informa?ii. De asemenea, un rol deosebit l-a avut Comisariatul General al Refugia?ilor din Transilvania de Nord-Est, organism înfiin?at printr-un Decret- Lege semnat de Ion Antonescu, la 14 septembrie 1940.

În noiembrie 1940, Ion Antonescu a prezentat pentru prima dat?, direct, lui Mussolini ?i Hitler problema atrocit??ilor ungure?ti. ?i a hot?rârii ferme a României de a relua teritoriul pierdut. În vederea c?l?toriei la Roma ?i Berlin, generalul a ordonat s? i se preg?teasc? materiale care s? dovedeasc? juste?ea cauzei române?ti ?i care s? prezinte comportamentul barbar al ocupantului; se cereau: „Statistici ?i grafice privind: - Pierderi teritoriale, pe regiuni; prezentate pe categorii, cultur? ?i valoare economic?. - Pierderi popula?ie, pe categorii; ?coli, biserici, institu?ii culturale, economice, bancare etc. - Situa?ia creat? Statului Român. - Condi?iile economice ?i politice ale actualelor frontiere. (...) Problema func?ionarilor, preo?ilor, înv???torilor. - Expulz?rile ungure?ti comparative, grafice pe categorii de popula?ie. - Grafice comparative presa ungureasc?; ?coli, biserici, înainte de Unire, pân? la cedare, dup? cedare. Problema expulz?rilor". C?l?toria la Roma a avut loc la jum?tatea lui noiembrie 1940. Cunoscând inten?iile Conduc?torului Statului Român, Pellegrino Ghigi, ministrul italian la Bucure?ti, a încercat s?-l conving? c? nu e oportun s? pun? acum Ducelui problema repar?rii nedrept??ilor de la Viena; Generalul a refuzat categoric. În Raport privind c?l?toria Generalului Ion Antonescu la Roma, realizat la Ministerul Afacerilor Str?ine, se scrie: „Conduc?torul Statului Român a p??it pe p?mântul italian decis s? apere interesele actuale ?i viitoare ale ??rii cu toat? dârzenia". Ajuns în Italia, ?i contele Ciano a încercat s?-l opreasc? s? ridice problema Transilvaniei de Nord-Est; f?r? succes. În raportul men?ionat se scrie c?, în timpul convorbirii cu Mussolini, „cu privire la românii din Ungaria, Conduc?torul Statului Român a ar?tat incalificabila purtare a Guvernului din Budapesta, purtare în contrazicere cinic? cu angajamentele ?i garan?iile de la Viena; atrocit??ile maghiare (...)". Pentru o prim? faz?, Antonescu i-a cerut lui Mussolini o interven?ie pentru stoparea atrocit??ilor ungure?ti. Pentru a doua faz?, de viitor, „Conduc?torul Statului Român a demonstrat ducelui c? frontiera actual? a Ungariei nu poate r?mâne definitiv?; Poporul Român e hot?rât s? lupte pe via?? ?i pe moarte pentru recâ?tigarea drepturilor lui milenare". Mussolini s-a angajat s?-i tempereze pe unguri, f?r? s? se pronun?e pentru viitor. C?l?toria la Berlin era mult mai important?, Germania fiind, în acel moment, st?pâna Europei. ?i aici s-a încercat, de c?tre ministrul de Externe von Ribbentrop, ca Antonescu s? fie convins s? nu ridice problema Transilvaniei de Nord-Est. Nu s-a reu?it. În cele dou? convorbiri cu Hitler, Generalul a insistat tocmai pe aceast? problem?. La 22 noiembrie 1940, prezenta soarta vitreg? a celor 1.350.000 de români r?ma?i în teritoriile ocupate de Ungaria, de?i primiser? garan?ii la Viena: „Ei au fost maltrata?i ?i jefui?i de avuturile lor. Femei ?i copii au fost asasina?i de unguri ?i mul?i dintre refugia?i s-au ivit în România cu ochii sco?i, limbile t?iate ?i unghiile smulse". Dup? o discu?ie general? prelungit? cu Hitler, Ion Antonescu revine asupra situa?iei românilor din teritoriul cedat Ungariei. Interpretul Paul Schimidt nota c? Antonescu „a subliniat c?, desigur, România va sta acum lini?tit?, dar la încheierea p?cii generale ea î?i va ridica din nou glasul pentru a ob?ine dreptatea". De?i Hitler a evitat s? se pronun?e în vreun fel, a remarcat, la sfâr?it, c? „Istoria nu se va opri în anul 1940". Delega?ia român? a luat expresia ca pe o promisiune.

Revenit în ?ar?, Antonescu a organizat o mare manifestare popular?, cu peste 100.000 de participan?i, la Alba-Iulia, pentru a aniversa Unirea din 1918. A folosit prilejul pentru a reafirma drepturile românilor asupra întregii Transilvanii ?i a lansat un îndemn la încredere: „Fra?i ardeleni! Voi, cari v-a?i sfâ?iat sufletul ?i trupul; Voi, cari a?i p?r?sit înc? odat? vetrele vie?ii ?i crucile mormintelor; Voi, cari a?i ad?ugat dureri noi la hrisovul suferin?elor de veacuri; Nu dezn?d?jdui?i. Pe umerii vo?tri st? ap?sarea sfânt? a datoriilor str?mo?e?ti. În aceast? clip? de îngenunchere, îngenunchea?i ca s? auzi?i trosnetul de trupuri pe roat? ale lui Horea ?i Clo?ca; sim?i?i în sânge clocotul de via?? ardeleneasc? a lui Avram Iancu ?i imnul de rede?teptare na?ional? a lui Mure?anu. Pleca?i urechea la brazda str?mo?easc? ?i p?stra?i în cuget icoana gândurilor lui Laz?r, ?incai ?i ?aguna ?i cutremura?i-v? de biruin?a m?rea?? ?i ve?nic? a lui Mihai Viteazul. Ne-am n?scut aici, suntem cei dintâi a?eza?i aici ?i vom pleca cei din urm?. Vom muri aici, fra?i ardeleni, fiindc? nu putem p?r?si ceea ce nu se poate p?r?si. Nici furtunile, nici trufiile, nici tr?d?rile nu ne vor clinti. To?i trebuie s? p?str?m încrederea în drepturile Neamului, s? ducem o lupt? de credin??, de munc? ?i de jertf? ?i prin jertf? s? ne câ?tig?m dreptatea. Fiindc? dreptatea str?juie?te lumea. ?i dreptatea lumii va fi dreptatea noastr?. (...) Din Alba-Iulia, unde gloria celui dintâi Întregitor a adus peste veacuri afirmarea de voin?? ?i unire a Ardealului, pentru ca în sunetul de clopote ale credin?ei str?mo?e?ti s? dea Coroana Unirii celui din urm? Întregitor, în numele trecutului, pentru ap?rarea prezentului ?i pentru gloria viitorului, cer azi unirea românilor într-un singur suflet". Fiind cunoscute multe dintre ac?iunile lui Ion Antonescu pentru salvarea românilor din Transilvania de Nord-Est ?i, în final, pentru reunificarea regiunii cu România, Asocia?ia Românilor Expulza?i ?i Refugia?i i-a transmis în mai multe rânduri aprecierile ei. Într-o scrisoare de la sfâr?itul lui ianuarie 1941, Asocia?ia - având ca pre?edinte pe protopopul Aurel Bil?iu, ca vicepre?edin?i pe Laurian Gabor ?i Dumitru Nacu, iar secretar general pe Anton Ionel Mure?anu - se ar?ta convins? c? datorit? Generalului se va ajunge la „unirea noastr? de mâine în genera?iile etnice ale tuturor românilor".

Antonescu r?spundea: „R?nile adânci cari sângereaz? ?i ard adânc în sufletul ?i în trupul Neamului nostru, sub blestemul unor gre?eli cari nu au fost ale lui, cer o vindecare deplin?. Prof. Univ. Dr. Petre ?urlea art-emisÎntâile condi?ii ale acestei vindec?ri le constituie ordinea ?i lini?tea - singurele temeiuri ale încrederii în viitor. Sim??mintele fra?ilor celor mai greu încerca?i, cari uitând propriile lor dureri au tr?it în toat? am?r?ciunea durerile Patriei, au g?sit r?sunet viu în con?tiin?a româneasc? de pretutindeni. Sufletul meu îmbr??i?eaz? toate durerile ?i toate n?dejdile române?ti".

Asocia?ia Românilor Expulza?i ?i Refugia?i din Ardeal l-a ales pe Ion Antonescu pre?edinte de onoare al ei, în?tiin?ându-l printr-o scrisoare: „Domnule General, Asocia?ia noastr?, în adunarea din 2 ianuarie 1941, v-a proclamat, în ova?ii unanime, ca primul ei pre?edinte de onoare. Am vrut s? v? ?tim mereu al?turi de noi, ca unul ce prin m?surile luate de Stat ne-a?i dat întreg obolul pe care ?ara l-a putut oferi în momentele cele mai grele ale existen?ei sale, f?când astfel ca durerea clipelor de prigoni?i ai soartei s? fie, cu o p?rinteasc? grij?, alinat?. Alegându-v? ca pre?edinte de onoare al Asocia?iei noastre, n-am f?cut altceva decât dragostea ce v-am purtat-o în suflet am c?utat s? o exterioriz?m ?i v-o aducem sub aceast? form?. M?rturisindu-v? înc? odat? dragostea noastr? nesfâr?it? pentru tot ce a?i dispus s? se fac? ?i pentru tot ce a?i f?cut pentru refugia?ii ?i expulza?ii ardeleni, rug?m pe Dumnezeu s? v? ajute s? fi?i în m?sur? ca s? ne conduce?i victorios din nou la casele noastre, acolo în Ardealul robit, unde ne sunt îngropa?i str?mo?ii no?tri ?i unde ne-am l?sat toat? bog??ia noastr? ?i fra?ii, f?când ca acest col? al Ardealului s? fie din nou ?i pentru vecie vatr? pribegilor de ast?zi. Primi?i, v? rug?m, domnule General, asigurarea deosebitelor noastre considera?iuni ?i mul?umiri".

La 1 martie 1941, Ion Antonescu r?spundea Asocia?iei: „Domnule pre?edinte, am primit impresionat adresa dumneavoastr? prin care îmi comunica?i c? am fost proclamat pre?edinte de onoare al Asocia?iei Românilor Expulza?i ?i Refugia?i din Ardealul cedat prin verdictul de la Viena ?i v? rog s? primi?i mul?umirile mele c?lduroase pentru cinstea pe care mi-a?i f?cut. V? rog s? comunica?i membrilor Asocia?iei, cari îmi transmit în cuvinte impresionante întregul lor devotament, c? ceea ce am f?cut ?i voi continua s? mai fac pentru aceia cari au trebuit s? p?r?seasc? vetrele b?trâne ?i crucile sfinte sub cari se odihnesc str?mo?ii lor, nu este pentru mine numai o sfânt? datorie de român, ci este izvorât dintr-un îndemn sufletesc ?i din leg?turi trainice care nu pot fi nici uitate, nici în?bu?ite. Dac?, totu?i, nu s-a putut face tot ceea ce a?i fi dorit pentru alinarea nesfâr?itelor suferin?i ale fra?ilor ardeleni, s? ?ti?i c? se dore?te vitregiei vremurilor ?i nicidecum lipsei de bun?voin?? a oamenilor. V? rog, scumpe domnule pre?edinte, s? primi?i, pentru impresionanta dumneavoastr? dovad? de patriotism, toat? recuno?tin?a mea ?i s? transmite?i tuturor membrilor Asocia?iei, odat? cu cuvântul meu încrez?tor în viitor, toat? simpatia ce le p?strez. General Antonescu, Bucure?ti, 1 martie 1941". footer