Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Michael Nicholas Blaga   
Duminică, 28 Octombrie 2012 19:31
A man called Lucy-ART EMIS„A Man called Lucy" 1939-1945 (Un b?rbat numit Lucy), de Pierre Accoce ?i Pierre Quet, Editura Coward-McCann din New York, 192 pagini

- Cum l-au tr?dat generalii germani pe Hitler -

„Lucy a avut în mâinile sale firele care duceau la trei mari Comandamente ale For?elor Armate Germane. Efectul comunica?iilor sale asupra strategiei Armatei Ro?ii ?i asupra înfrângerii Wehrmacht-ului a fost incalculabil" (Alexander Foote, în Handbook for Spies)

Despre Lucy

„Sovieticii au exploatat o surs? fantastic? în Elve?ia, unul Rudolf Roessler (nume de cod «Lucy»). Prin mijloace neidentificate pân? azi, Roessler din Elve?ia a fost capabil de a ob?ine informa?ii de la înaltul Comandament German din Berlin pe o baz? continu?, adesea în mai pu?in de 24 de ore de la emiterea deciziilor zilnice privind Frontul R?s?ritean" (Allen Dulles, directorul general al C.I.A. în perioada 1953-1961, în The Craft of Intelligence). Dintre toate re?elele de spionaj active în Al Doilea R?zboi Mondial, cea care a primit admira?ia cea mai respectuoas? din partea profesioni?tilor a fost cea condus? din Lucerna, între anii 1939-1943, de c?tre Rudolf Roessler, sub numele de cod „Lucy". Nici Sorge, nici Cicero, pentru a men?iona cele mai bune exemple, nu au putut egala realiz?rile sale.

Cartea de fa??, A man called Lucy (Un b?rbat numit Lucy), ap?rut? la editura american? Coward-McCann din New York, este rezultatul unor ani de cercet?ri intense ?i interviuri cu 150 de persoane, precum ?i de c?l?torii care însumeaz? peste 50.000 de km, în urm?rirea unui b?rbat numit Lucy. Acest b?rbat este cel care i-a f?cut lui Stalin un cadou nea?teptat de Cr?ciunul anului 1940: dosarul complet al Planului Otto (rebotezat „Barbarossa") de invadare a URSS. Numai nou? copii ale planului existau atunci ?i i-au trebuit lui Roessler peste 12 ore de munc? pentru descifrarea codului ?i înc? 48 de ore pentru a radiotelegrafia Kremlinului toate paginile planului. Stalin a re?inut în secret, la biroul s?u din Kremlin, acest dosar ?i nu l-a discutat decât cu Lavrenti Beria, ministrul poli?iei politice secrete cunoscute sub numele de N.K.V.D. ?eful Marelui Stat Major al Armatei Ro?ii era atunci Gheorghi Jukov, care scrie în cartea sa de memorii c? nici el, nici ministrul Ap?r?rii, Timo?enko, n-au ?tiut c? Stalin primise planul Barbarossa cu 6 luni înainte de invazia nazist?. În favoarea faptului c? Stalin avea de ceva vreme acest document st? înregistrarea în care îi spune ?efului spionajului extern al Armatei Ro?ii (GRU): „Nu-mi spune mie ce crezi. Mie d?-mi faptele ?i sursa!" În cazul lui Rudolf Roessler nu se ?tia sursa pentru c? asta era precondi?ia pus? de el celor care primeau rapoartele sale (guvernul Elve?iei, Angliei ?i URSS) - nedivulgarea sursei. Roessler a dus cu el în mormânt numele surselor sale de la înaltul Comandament al Wehrmacht-ului (O.K.W.). La început îns?, Stalin n-a crezut autencitatea informa?iilor lui Roessler, pe care îl b?nuia un agent provocator al nazi?tilor.

Cine e Rudolf Roessler, cunoscut drept Lucy

Rudolf Roessler s-a n?scut în anul 1897, în or??elul Kaufbeuren din Bavaria. Tat?l s?u era un demnitar în Guvernul Bavariei, la Ministerul Apelor ?i P?durilor. Pe frontul Primului R?zboi Mondial, Rudolf RoesslerRoessler ?i-a cunoscut camarazii care vor deveni prietenii ?i sursele de baz? din spionajul lui de mai târziu. Ace?ti camarazi erau absolven?i ai academiilor militare, unde tinerii cade?i erau educa?i s? devin? ofi?eri loiali Germaniei imperiale. Roessler va deveni liderul lor intelectual. Dup? terminarea Primului R?zboi Mondial, Germania era o ?ar? proscris? în Europa, f?r? permisiunea de a avea o armat? ?i obligat? s? pl?teasc? înving?torilor desp?gubiri înrobitoare. La 17 aprilie 1922, Germania restabile?te rela?iile diplomatice cu Rusia Sovietic? ?i semneaz? la Rapallo un tratat de colaborare prin care î?i acord? reciproc prioritate în toate tranzac?iile lor de comer? exterior. U.R.S.S. va cump?ra ma?ini ?i utilaje de la firme germane. Tehnicieni germani vor primi slujbe bune în minele sovietice ?i la marile lor centrale electrice. Dar peste aceste conven?ii comerciale, Tratatul de la Rapallo a permis Germaniei ?i URSS-ului s? sparg? carantina impus? asupra lor de c?tre celelelte na?iuni europene, mai concret, blocada militar? asupra U.R.S.S. ?i restric?iile impuse Germaniei de Tratatul de la Versailles.

Armata Ro?ie nu avea trupe ?i metode de instruire a acestora ?i nicio ?coal? militar? european? nu a acceptat s? le dea instruc?ia necesar?. De cealalt? parte, armata german? era limitat? la 100.000 de infanteri?ti, incapabil? de a-i instrui pentru r?zboi, f?r? tancuri, avia?ie sau marin? militar?. Tratatul de la Rapallo a permis acestor dou? ??ri s? dezvolte rela?ii strânse, care ar fi îngrozit Europa acelor vremuri, dac? s-ar fi cunoscut în profunzime. Avioane Junkers vor fi fabricate în Rusia, la Samara, obuze la Tula, gaze de lupt? la Krasnogvardeisk, submarine ?i cruci??toare la Leningrad. În plus, mari baze de instruc?ie militar? vor fi preg?tite de sovietici pentrul uzul armatei germane. La Lipetsk ?i Voronej bazele erau echipate pentru avia?ia german?. La Kazan, pe Volga, pentru tancuri. A fost o întreprindere gigantic? cu zeci de mii de militari germani dintre cei mai talenta?i combatan?i ai Primului R?zboi Mondial, care au fost radia?i de pe listele armatei germane înainte de a pleca în U.R.S.S. ?i reîncorpora?i la întoarcerea în ?ar?. A?a au ajuns prietenii militari ai lui Rudolf Roessler din tran?eele Primului R?zboi Mondial printre cei selecta?i s? plece în U.R.S.S. pentru a deveni mai târziu generalii de la înaltul Comandament al Wehrmacht-ului (O.K.W.). Pentru ace?ti generali, invazia lui Hitler contra U.R.S.S. echivala cu un r?zboi fratricid! Ei au cerut „civilului" Roessler, emigrat din 1933 în Elve?ia, s? g?seasc? contacte la englezi, care s? primeasc? informa?ii strategice de la Marele Stat Major al armatei germane, unde lucrau cei zece amici ai lui Roessler.

Un om cât 12 bombe atomice

Cele mai multe cazuri de spionaj se bazeaz? pe un incident singular, adesea crucial, dar scurt ca durat?. De exemplu, m?iestria lui Richard Sorge a constat în ob?inerea informa?iei c? Japonia nu va ataca U.R.S.S. . Enorma valoare a lui Rudolf Roessler ?i a celor zece generali germani din re?eaua Lucy s-a bazat pe un munte de informa?ii echivalente ca m?rime cu 40 de volume, la fel de senza?ionale, ca informa?ia lui Richard Sorge, dar care a durat timp de cinci ani! Nu întâmpl?tor, un general britanic a declarat c? valoarea lui Roessler este egal? cu cea a 12 bombe atomice! Una dintre problemele lui Roessler era c? întreaga clas? avut? a Elve?iei era pro-german?. A?a a ajuns la colonelul Karel Sedlacek, care era ceh ?i care s-a oferit voluntar s? ac?ioneze ca o curea de transmisie a informa?iilor lui Roessler c?tre guvernul britanic. Acest ceh a intrat în istoria artei militare mondiale pentru alertarea guvernelor europene privind iminenta lor invazie de c?tre Hitler: Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda ?i Fran?a. Primii contacta?i de Sedlacek au fost britanicii, pentru c? sursele lui Roessler indicau prioritatea absolut? acordat? de germani lichid?rii Angliei ca principal risc de r?zboi pe dou? fronturi. Pare de necrezut azi, dar niciuna dintre ??rile men?ionate mai sus n-a luat m?surile necesare ?i a ignorat informa?iile transmise din Elve?ia, spre consternarea celor care-?i riscau via?a ?i avutul lor: Sedlacek, Roessler ?i generalii germani de la OKW, care reprezentau sursele lui Lucy. Se ofer? o singur? explica?ie aplicabil? tuturor acestor ??ri: o trufie incredibil? în for?ele proprii ?i un dispre? pentru spionajul elve?ian.

??rile vizate nu au reac?ionat: nu aveau încredere în spionajul elve?ian

Roessler avea permisiunea guvernului elve?ian pentru activitatea sa secret?, sub condi?ia ca Elve?ia s? aib? prima dreptul de acces la informa?iile primite din Germania. Ca urmare, serviciile elve?iene de informa?ii au notificat ata?a?ilor militari acredita?i în Elve?ia de ??rile amenin?ate (mai pu?in U.R.S.S.) c? sunt în posesia unor secrete militare alarmante culese de elve?ieni în Germania. Niciuna dintre ??rile men?ionate mai sus nu punea mare pre? pe spionajul elve?ian. Edificator în acest context este uluitoarea dezv?luire a acestei c?r?i, cum c? Rudolf Roessler a impresionat a?a de puternic guvernul elve?ian, încât el a fost angajat cu norm? întreag? ?i cu salariu pe m?sur? pentru a sorta, evalua ?i analiza noianul de informa?ii private, strânse de contraspionajul Elve?iei de la sursele avute de-a lungul ?i de-a latul Europei. Asta l-a pus pe Roessler într-o situa?ie neobi?nuit? pentru un spion, de a nu pretinde bani pentru rapoartele sale de la ceilal?i beneficiari (Anglia, U.R.S.S. etc). În acela?i timp, acest lucru l-a f?cut imediat suspect în ochii beneficiarilor s?i, ca având informa?ii f?r? bona fide. În plus, Roessler refuza orice indica?ii privind sursele sale din Germania, fapt care-l punea implicit în postura de posibil agent provocator.

În ochii lui Stalin, Lucy era un agent provocator plantat în Elve?ia de c?tre nazi?ti. Nici cu sovieticii n-a avut Roessler o via?? mai u?oar? la început. ?andor Rado (nume de cod „Dora"), ?eful re?elei de spionaj a G.R.U. în Elve?ia, re?ea cunoscut? ca „Orchestra Ro?ie", primise de la Moscova drept „r?splat?" pentru trimiterea Planului Barbarossa, furnizat de Roessler, urm?torul ordin: „Înceta?i orice contact cu Lucy ?i oamenii lui!". În ochii lui Stalin, Lucy era un agent provocator plantat în Elve?ia de c?tre nazi?ti. Asta l-a pus pe ?andor Rado ?i pe telegrafistul s?u, Alexander Foote, într-o situa?ie disperat?, ne?tiind dac? s? expedieze sau nu raportul ce îl avea de la Lucy, în care scria c?: „În zorii zilei de duminic?, 22 iunie 1941, ora 3:15 diminea?a, Germania va ataca U.R.S.S. pe un front lung de 1600 km, de la Marea Baltic? la Marea Neagr? cu 3 milioane de solda?i, 750.000 de cai, 600.000 de camioane, 7.200 de tunuri, 3.000 de tancuri ?i 1.800 de avioane" (pag. 71). Rado ?ov?ia dac? s? trimit? sau nu Kremlinului acest document, din cauza ordinului de a înceta orice contact cu Lucy. Îl convocase la Lucerna pe Alexander Foote de la Geneva, dar tremura cu dosarul lui Roessler în mân? ?i nu se putea hot?rî s? încalce ordinul primit, de?i totul era descris în cele mai mici detalii.

„Understood. Over"

Alexander FootePrintre detalii apare ?i informa?ia c?, în România, erau masa?i la grani?a cu U.R.S.S. 650.000 de militari germani (pag. 67). Foote era furios pe Rado c? l-a chemat de la Geneva ca s? plâng? pe um?rul lui. „Este treaba celor de la Moscova de a accepta responsabilitatea acestei situa?ii. Cine ?tie, mai târziu ai putea fi acuzat de neglijen?? criminal?. ?i n-a? vrea s? fiu în pielea ta atunci. Imagineaz?-?i situa?ia ta când Moscova va afla c? ai avut acest dosar ?i nu l-ai transmis!" (pag. 73). Aceste cuvinte l-au f?cut pe Rado s?-i dea dosarul telegrafistului pentru transmitere imediat?. Din ziua de 14 iunie 1941 pân? pe 18 iunie Foote a fost neîntrerupt în contact radio cu Moscova. „Singurul r?spuns venit de acolo dup? terminarea transmisiei dosarului au fost dou? cuvinte: «Understood. Over.» (În?eles. Terminat.) Dup? ce a terminat de ars toate paginile dosarului ?i codurile utilizate, Foote s-a pr?bu?it în pat epuizat ?i a dormit 24 de ore. Ar fi vrut s? p?streze o copie a acestei excep?ionale lovituri de spionaj pentru utilizare mai târziu, dar ordinele N.K.V.D. erau c? totul trebuia distrus" (pag. 73).

Se cunoa?te faptul c? data invaziei germane a U.R.S.S. fusese comunicat? Kremlinului de c?tre cel mai bun agent sovietic, Richard Sorge, infiltrat în ambasada Germaniei la Tokio. În plus, Cordell Hull, ministrul de externe american, îl avertizase pe Umanski, ambasadorul sovietic în SUA, c? toate misiunile diplomatice americane din Europa telegrafiau la Washington despre iminenta invazie a U.R.S.S. de c?tre germani. Iar în final, Churchill a confirmat ?i el data invaziei ob?inut? de la spionii lui din Reich.
Dar toate aceste nume n-au f?cut altceva decât s? trimit? Moscovei semnale de alarm?. Roessler ?i sursele sale de la O.K.W. au trimis lui Stalin un întreg dosar ale c?rui detalii uimesc pe istoricii militari.

O declara?ie de r?zboi f?cut? pe genunchi

Cartea „A man called Lucy" public? ?i declara?ia de r?zboi conceput? de ministrul de externe von Ribbentrop ?i trimis? ambasadorului german la Moscova, pentru a o prezenta lui Molotov. „Informa?ii recente primite zilele trecute de c?tre guvernul Reich-ului nu las? nicio îndoial? asupra naturii agresive a mi?c?rilor de trupe sovietice. Mai mult, informa?ii de la o surs? britanic? au confirmat existen?a negocierilor conduse de ambasadorul britanic, sir Stafford Cripps, pentru stabilirea unei strânse colabor?ri militare între Marea Britanie ?i Uniunea Sovietic?. Guvernul Reich-ului declar? c? în violarea angajamentelor sale solemne guvernul sovietic se face vinovat de:
a. Continuarea ?i intensificarea manevrelor sale în vederea submin?rii Germaniei ?i a restului Europei;
b. Concentrarea la frontiera german? a tuturor for?elor sale armate în stare de r?zboi;
c. Efectuarea de preg?tiri evidente de atacare a Germaniei ?i cu violarea Pactului de Neagresiune Germano-Rus. Ca urmare, Fuhrerul a ordonat for?elor armate ale Reich-ului s? r?spund? acestei amenin??ri cu toate mijloacele avute la dispozi?ie" (pag. 75).

Acest mesaj cinic a fost înmânat lui Molotov în noaptea de 22 spre 23 iunie 1941, la ora 4:45 a.m., de c?tre contele Friederich Werner von Schulenburg, ambasadorul Germaniei. Stenograma întâlnirii acestor doi demnitari men?ioneaz? c? Molotov l-a întrebat pe ambasador: „«Asta trebuie interpretat? ca o declara?ie de r?zboi?» Von Schulenburg era f?r? grai. A ridicat trist din umeri. Furia lui Molotov a învins starea sa de ?oc: «Acest mesaj pe care tocmai l-am primit nu poate semnifica altceva decât o declara?ie de r?zboi întrucât trupele germane au trecut deja grani?a ?i ora?e sovietice ca Odessa, Kiev ?i Minsk sunt bombardate de avia?ia german? de o or? ?i jum?tate». Molotov ?ipa acum: «Asta este o înc?lcare a încrederii f?r? precedent în istorie. În mod sigur noi n-am meritat asta». Contele von der Schulenburg, care va fi spânzurat de Hitler pentru participarea lui la complotul din iulie 1944, a strâns mâna lui Molotov ?i a plecat. Molotov a dat buzna în biroul lui Stalin unde a anun?at: «Germania ne-a declarat r?zboi»".

„De azi, orice informa?ii comunicate de Lucy vor fi... transmise imediat"

În aceea?i noapte de 22 spre 23 iunie 1941, Alexander Foote ?i-a pornit radio-emi??torul pe lungimea de und? folosit? de obicei de Ministerul Securit??ii Statului din Moscova. Nu era o zi desemnat? lui Foote pentru transmisiuni ?i se temea c? nu va primi vreun r?spuns la apelul lui. Foote ca ?i al?i spioni ca el sim?eau nevoia de a fi în contact cu Moscova în acele ore grele. „Deodat?, Foote a fost speriat de un fluierat ascu?it ?i prelung în c??tile de pe urechile sale. Era centrala de la Moscova a c?rei semn?tur?-radio o recunoscuse instantaneu. O avalan?? de cifre ?i litere a urmat ca de obicei. Apoi lini?te. Foote a profitat de r?gaz ca s? decifreze radiograma: «C?tre toate re?elele. Apel c?tre toate re?elele. Bestiile fasciste au invadat patria muncitorilor. A sosit momentul s? facem totul în puterea noastr? de a ajuta U.R.S.S. în lupta sa cu Germania. Semnat: Directorul».
Dup? o scurt? pauz? transmisia Centralei a continuat: «NDA... NDA... NDA... Mesaj special.» NDA însemna Foote. «NDA... Centrala a decis ca de acum încolo mesajele tale vor fi împ?r?ite în trei categorii: MSG va desemna comunica?ii obi?nuite, RDO mesaje urgent, iar VYRDO va prefa?a orice mesaj de maxim? importan??. De azi, orice informa?ii comunicate de Lucy vor fi clasificate ca VYRDO ?i transmise imediat. Centrala va fi în alert? pentru comunica?ii 24 de ore zilnic. Numai NDA singur va transmite comunic?rile lui Lucy». Foote se gândi c? lucrurile iau o întors?tur? serioas?. Avea s? se conving? imediat. I s-a ordonat s?-l contacteze imediat pe Lucy. «Moscova a?teapt? cu înfrigurare toate comunic?rile lui. Lucy va primi un salariu lunar de 7.000 de franci elve?ieni (cca 1.600 de dolari), la care se adaug? pl??ile adi?ionale pentru informa?ii excep?ionale». În 1941, un salariu de 7.000 de franci elve?ieni echivala cu o mic? avere".(pag. 76).

Românii ?i ungurii, gata s? se încaiere între ei la Cotul Donului

Pe 18 aprilie 1942, Roessler a primit de la Berlin detaliile suplimentare cerute de Stalin pentru luptele grele de la Cotul Donului. Radiograma trimis? imediat lui Stalin includea ?i aceste secrete militare: „Linia lung? a frontului care va fi cucerit? de Wehrmacht va fi încredin?at? pentru ap?rare unor trupe ne-germane. Vor fi 52 de divizii str?ine: 27 divizii române?ti, 13 ungure?ti, 9 italiene, 2 cehoslovace ?i o divizie spaniol?. Pentru c? românii ?i ungurii se urau unii pe al?ii ?i erau în stare s? se bat? între ei, vor fi separa?i prin 9 divizii italiene ?i una spaniol?. Înaltul Comandament German nu se baza prea mult pe aceste înt?riri ne-germane, fiind îndoielnic? valoarea lor militar?" (pag. 99).

Divulgarea acestor puncte slabe de pe frontul Donului îl va determina pe mare?alul Jukov s? aleag? direc?ia loviturii principale exact în sectorul de front ap?rat de diviziile ne-germane, reu?ind spargerea frontului printr-o contra-ofensiv? puternic?. Întreaga opera?iune de încercuire a Armatei a VI-a germane de sub comanda feldmare?alului von Paulus n-ar fi reu?it f?r? detaliile trimise zilnic de Roessler. OKW a trimis în ajutorul lui von Paulus armatele blindate conduse de von Manstein ?i a deturnat de la ac?iunile lor de front alte mari unit??i pentru salvarea Armatei a VI-a. Fiecare din aceste ordine de lupt? noi ?i urgente erau trimise Moscovei prin radio de Roessler într-un interval de 6-10 ore de la emiterea lor la Berlin. Era ceva nemaiauzit deoarece s-a calculat de c?tre speciali?ti militari c?, în multe împrejur?ri, ordinele de lupt? ale lui Hitler ajungeau la Stalin înaintea primirii lor de c?tre comandan?ii germani din linia întâia!

Roessler a divulgat Armatei Ro?ii sl?biciunea capital? a Wehrmacht-ului

Re?eaua „Lucy" s-a mândrit cu aportul ei la victoriile de la Stalingrad ?i Kursk, unde detaliile furnizate Armatei Ro?ii sunt considerate f?r? precedent în istoria artei militare! Totul era inclus în radiogramele lui Roessler: sectoarele frontului care vor suferi lovitura principal? a Wehrmarcht-ului, num?rul solda?ilor ?i tehnica de lupt? folosit?, pozi?ia exact? a centrelor de comand? germane ?i a marilor depozite de muni?ii, carburan?i, alimente etc. Doar grupul de armate „Centru" consuma zilnic 18.000 de tone de astfel de furnituri logistice necesare frontului, adic? echivalentul a 36 de trenuri de marf?! Roessler a divulgat Armatei Ro?ii care era sl?biciunea capital? a Wehrmacht-ului: logistica de aprovizionare a fronturilor din URSS, adic? asigurarea neîntrerupt? a 3 milioane de solda?i germani cu muni?ii, carburan?i ?i hran? în cantit??i de zeci de mii de tone zilnic. Pentru înaltul Comandament (OKW) era un co?mar constituirea ?i ap?rarea acelor depozite gigantice, în condi?iile de acces ale Rusiei acelor vremuri, cu drumuri desfundate, magistrale feroviare sistematic distruse de partizani, dar mai ales cu bombardamentele avia?iei sovietice care erau cu prioritate dirijate spre acele depozite. R?mase f?r? carburan?i, fie ?i câteva zile, armatele de tancuri germane erau ?inte u?oare pentru artileria sovietic?.

Elve?ia i-a protejat pe Foote ?i pe Roessler: i-a arestat, ca s? nu ajung? la ei S.S.-ul

Contraspionajul militar german a sesizat c? inamicul prime?te informa?ii militare din interiorul Wehrmacht-ului, atunci când a descoperit cu stupoare în ora?e cucerite de germani în U.R.S.S. copii ale ordinelor de lupt? ale O.K.W. traduse în ruse?te! Centrele de depistare a undelor radio de la Dresda au descoperit ?i arestat în Germania pe to?i telegrafi?tii „Orchestrei Ro?ii". Re?eaua „Lucy" transmitea zilnic din Elve?ia ?i germanii au putut identifica zona geografic?. ?eful spionajului extern al Germaniei, generalul Walther Schellenberg, s-a dus de mai multe ori în Elve?ia, unde s-a întâlnit de fiecare dat? cu omologul s?u elve?ian, generalul de brigad? Roger Masson. Sunt fascinante detaliile acestor întâlniri secrete descrise în cartea de fa?? gra?ie interviurilor luate de autori lui Roger Masson ?i, mai ales, stenogramelor anchet?rii de c?tre englezi a lui Schellenberg, luat prizonier la sfâr?itul r?zboiului. (El a decedat în anul 1954, iar cheltuielile înmormânt?rii sale au fost pl?tite de Coco Chanel).

De?i Elve?ia era neutr?, ea a trimis pe Frontul de Est un numar mare de medici elve?ieni pentru a trata germanii r?ni?i. Cu toate acestea, conduc?torii Elve?iei erau preocupa?i de faptul c? spionajul lui Roessler putea servi germanilor drept un „casus belli", ace?tia putând s?-i invadeze. Dar, în acela?i timp, Roessler era finan?at de statul elve?ian ?i p?zit de serviciile de informa?ii ale acestuia. Generalul Schellenberg ordonase lui Otto Skorzeny s?-l r?peasc? din Elve?ia pe Alexander Foote, al c?rui radio-emi??tor fusese identificat de spionii S.S.. Servitoarea lui Foote era pl?tit? de agen?ii S.S. ?i urma s? le descuie u?a în ziua de 23 noiembrie 1943. Cu trei zile înainte, la ora 1:15 noaptea, Foote era arestat de poli?ia elve?ian? ?i închis împreun? cu Roessler la aceea?i închisoare, în celule confortabile, cu tot ce aveau nevoie. Acolo nu mai putea ajunge S.S.-ul lui Schellenberg. O lun? mai târziu, „Armata Ro?ie trecea grani?ele Poloniei ?i României, practic încheind eliberarea ??rii lor" (pag. 164).

Generalii tr?d?tori din O.K.W. au rupt leg?turile cu Roessler

Dup? patru ani de r?zboi, guvernul elve?ian a ridicat restric?iile de camuflaj pe timpul nop?ii. Dup? eliberarea Parisului au fost elibera?i ?i Roessler cu to?i oamenii lui. ?andor Rado ?i Alexander Foote au plecat împreun? la Paris, unde s-au dus direct la ambasada sovietic?. Acolo au fost lua?i drept agen?i provocatori de c?tre diploma?ii sovietici. S-a telefonat la Kremlin de unde s-a primit ordinul ca amândoi s? se întoarc? la Moscova, a?a c? au plecat cu primul avion. Rado s-a confesat lui Foote c? îi este team? de soarta care-l a?tepta pentru c? erau sume mari de bani pe care le primise ca director al „Orchestrei Ro?ii", sume pe care nu le putea deconta. Nu ?tiuse s? fac? diferen?a dintre banii cuveni?i lui ?i sumele destinate activit??ii re?elei sale... La prima escal? f?cut? de avion la Cairo, ?andor Rado a disp?rut. Foote s-a întors singur la Moscova, unde a fost promovat maior în Armata Ro?ie ?i trimis la Segodnia (o ?coal? de perfec?ionare a spionilor sovietici). I s-a spus, ca s?-l sperie, c? Rado a fost capturat, judecat ?i executat în Egipt. Nu era adev?rat, fusese capturat, dar în loc de pedeapsa capital?, Rado a f?cut 11 ani într-un lag?r de munc? din Siberia împreun? cu Rachel „Sissi" Duebendorfer, un alt nume legendar al „Orchestrei Ro?ii".

La data apari?iei c?r?ii de fa??, ?andor Rado era profesor de geografie la Universitatea din Budapesta, iar Rachel Duebendorfer tr?ia cu fiica ei, Tamara, în Germania. Alexander Foote a fost trimis în Mexic, unde urma s?-i spioneze pe americani. A preferat s? dezerteze la britanici, unde a scris cartea Handbook for Spies ?i a tr?it confortabil pân? la moartea sa din august 1957.

Rudolf Roessler a încercat de mai multe ori s?-i contacteze în Germania pe generalii germani care i-au fost surse. Aparatul s?u de radio emisie-recep?ie era intact, dar n-a primit niciun r?spuns. Concluzia era evident? pentru el: generalii au putut vedea cu ochii lor c? venirea Armatei Ro?ii n-a însemnat rena?terea Germaniei anterioare venirii lui Hitler la putere. ?ara lor era dezmembrat? de înving?tori. În plus, via?a lor ?i a familiilor lor era în constant pericol pentru c? ei erau în bun? parte r?spunz?tori pentru milioanele de germani c?zu?i în pe Frontul de Est. Neonazi?tii din Europa încearc? ?i azi s? afle numele generalilor tr?d?tori de la O.K.W., chiar dac? sunt mor?i. Rudolf Roessler, s?rac ?i dezn?d?jduit, a decedat la 61 de ani în anul 1958. Cheltuielile înmormânt?rii sale la Lucerna au fost pl?tite de un necunoscut. footer