Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Prof. Maria Petre   
Miercuri, 24 Octombrie 2012 21:14
Prof. Univ. Dr. Adina Berciu Dr?ghicescu-art-emisSchitul Prodromu - 1

De la jum?tatea secolului al XIV-lea ?i pân? în secolul al XIX-lea, nenum?rate documente grece?ti, slavone ?i române?ti demonstra c? toate mân?stirile Sfântului Munte au beneficiat de între?inere, refacere ?i înzestrare prin contribu?ia voievozilor, boierilor ?i credincio?ilor români. Începând cu Vladislav I ?i sfâr?ind cu ultimii domnitori români din secolul al XIX-lea, mân?stirile athonite au primit ajutoare în bani, le-au fost închinate mo?ii, sate, mân?stiri, p?duri, podgorii, b?l?i, v?mi, vaduri de mori etc. La jum?tatea secolului al XIX-lea, toate aceste propriet??i aduceau un venit anual de aproximativ 7 milioane de pia?tri, în timp ce bugetul ??rilor Române era atunci de 50 de milioane de pia?tri, prin urmare reprezenta din bugetul lor. F?când atâtea danii, poporul român, voievozii ?i biserica lui au fost, dup? împ?ra?ii bizantini, cei mai de seam? sprijinitori ai a?ez?mintelor Sfântului Munte. Documentele athonite atest? prezen?a elementului românesc la Muntele Athos înc? din secolul al IX-lea, prin prezen?a vlahilor sud-dun?reni (a aromânilor). Din a doua jum?tate a secolului al XIV-lea, documentele încep s? ateste daniile domnitorilor români dar ?i existen?a la Sfântul Munte a unor monahi români. Num?rul monahilor români, athoni?i a sporit în timp, înregistrându-se la sfâr?itul secolului al XVIII-lea ?i începutul secolului al XIX-lea un proces de afirmare a vie?ii monahale la Sfântul Munte. Ei au vie?uit al?turi de c?lug?rii greci, ru?i, bulgari, sârbi sau în chilii ?i colibe proprii. La mijlocul secolului al XVIII-lea ei au pus bazele schitului românesc Lacu, pe mo?ia mân?stirii Sfântul Pavel, iar la mijlocul secolului al XIX-lea se ridica din temelii schitul românesc Prodromu pe mo?ia mân?stirii Lavra.

Dup? ce, în anul 1820, c?lug?rii moldoveni Justin ?i Patapie au cump?rat de la mân?stirea Lavra chilia Ianucopole, datorit? evenimentelor de la 1821 au revenit în ?ar? ?i chilia a reintrat în proprietatea originar?. În aprilie 1852, c?lug?rii moldoveni Nifon ?i Nectarie, cu sprijinul domnitorului Grigorie Ghica ?i al Mitropolitului Sofronie, au recump?rat chilia Ianucopole cu 7.000 de lei aur ?i au încheiat cu mân?stirea Lavra un nou act, prin care a?ez?mântul primea denumirea de schit chinovial moldovenesc. În iunie 1853, Grigorie Ghica atribuia schitului un fond anual de 3000 de galbeni, iar în iunie 1856, Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol d?dea un singhiliu, înt?rind actul încheiat de Lavra cu p?rin?ii Nifon ?i Nectarie. În martie 1857, stare?ul schitului Prodromu, Nifon, solicita Mitropolitului Ungrovlahiei, Nifon, s? binecuvânteze zidirea noii biserici a schitului ?i s? încuviin?eze o condic? pentru strângerea de milostenii, cerere care a fost acceptat?. În august 1857 ?i în aprilie 1858, mitropolitul Moldovei, Sofronie, îi trimitea stare?ului schitului câte 500 de galbeni, iar în septembrie 1857, caimacamul Alexandru D. Ghica aprob? suma de 15.000 de lei vechi pentru zidirea noii biserici a schitului, cu hramul Botezul Domnului. Ministrul Cultelor din ?ara Româneasc? îndeamn? ?i el poporul s? contribuie la zidirea acestui a?ez?mânt ce se va în?l?a „în onoarea tuturor românilor".[23] Sfin?irea bisericii era f?cut? la 20 mai 1866 de arhiereul Isaia Vicol Dioclias, superiorul mân?stirii Golia din Ia?i.

La 19 iunie 1871, domnitorul Carol I recuno?tea dreptul schitului românesc Prodromu de a se bucura de protec?ia legilor ??rii, iar în sigiliul s?u era înscris „Sigiliul Chinoviului Român" în loc de moldovenesc, în semn de recunoa?tere a contribu?iei tuturor românilor ?i a schimb?rii intervenite dup? Unirea din 1859. În locul stare?ului Nifon, care demisionase în anul 1870, a fost ales Damian, sub conducerea c?ruia schitul ad?postea 120 de c?lug?ri ?i se construia un spital cu 4 etaje, o bibliotec?, o prescur?rie, o brut?rie.
Între monahii moldoveni ai schitului Prodromu, în frunte cu fostul stare? Nifon, sprijinit de Nectarie ?i Antonie, ?i monahii munteni a izbucnit un conflict care s-a derulat între anii 1870–1890, ?i în care au fost antrena?i mitropoli?ii Moldovei ?i Ungrovlahiei, Ministerul Cultelor, mân?stirea Lavra ?i Patriarhul de la Constantinopol.[24] Între timp, num?rul c?lug?rilor prodromi?i ajunsese de la 20 la 100, iar resursele necesare între?inerii lor, dar ?i a numero?ilor vizitatori ai schitului, se dovedeau insuficiente. Noul stare?, Damian, a reu?it s? fac? ordine în schit, îns? înl?turarea lui Nifon ?i Nectarie, împreun? cu al?i cinci c?lug?ri moldoveni, duce la acutizarea conflictului. Venit în ?ar?, fostul stare? Nifon va fi îndemnat de mitropolitul Moldovei, Calinic, s? se întoarc? în schit. De asemenea, mitropolitul va adresa la 16 noiembrie 1870 „schitului moldo-român" o carte pastoral? în care îndemna la reprimirea lui Nifon ca stare?, iar alegerea monahului Damian „s? r?mân? nul? ?i desfiin?at? ca ?i când n-ar fi fost".[25] Se pare c? de declan?area acestui conflict nu a fost str?in? mân?stirea suzeran? Lavra, care era nemul?umit? de faptul c? au fost înc?lcate contractele încheiate în anii 1852 ?i 1856, în care se stabilea ca num?rul c?lug?rilor schitului s? fie de 20. La aceasta se ad?uga faptul c? în decembrie 1863 avusese loc în România secularizarea averilor mân?stire?ti, ceea ce adusese pagube uria?e mân?stirilor grece?ti de la Muntele Athos. De asemenea, la 17 iunie 1871 domnitorul Carol I, la propunerea ministrului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, Christian Tell, ?i cu binecuvântarea mitropolitului Ungrovlahiei, schimba denumirea schitului Prodromu în Chinovie Româneasc?.[26]

În timp ce Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice îl sprijinea pe noul stare? Damian, mitropolitul Moldovei îl sus?inea pe vechiul stare? Nifon. Acesta, sprijinit la rândul lui de Nectarie ?i Antonie, antreneaz? în acest conflict mân?stirea suzeran? Lavra ?i Patriarhia de la Constantinopol, ambele nemul?umite de înt?rirea elementului românesc athonit ?i de faptul c? nu puteau anula efectele seculariz?rii. Între timp, în anul 1875, Mitropolitul Calinic al Moldovei a ajuns Mitropolit Primat al României ?i ministrul Cultelor, Titu Maiorescu, conta pe schimbarea atitudinii acestuia.[27] În martie 1876, Patriarhul Ioachim al Constantinopolului constata în Protocolul nr. 1468, c? mân?stirea Lavra a admis tacit înc?lcarea protocoalelor, iar p?strarea denumirii schitului ca „moldovenesc", a?a cum doreau Nifon ?i Nectarie, „va fi pricinuitoare a multe tulbur?ri ?i intrigi ?i în viitor, pentru c? to?i petrec?torii în schit fiind români nu sufer? numirea aceea veche, pentru c? au intrat ?i s-au c?lug?rit în schit, care de mult se nume?te românesc". De asemenea, se constata c? Damian fusese ales stare? conform canoanelor ?i c? revenirea asupra demisiei a fostului stare? Nifon nu era legal?. Damian fusese ales de „cei 100 de monahi, din felurite patrii, adic? valahi ?i transilv?neni ?i al?ii" ?i ei aduseser? la schit banii lor proprii ?i însemnate contribu?ii „de la cei de un neam cu dân?ii adunate pentru schit, silindu-se ?i cu cuvântul ?i cu lucrul pentru înaintarea schitului".

Plângerea c?lug?rului Nectarie privind izgonirea a 35 de monahi din schit s-a constatat a fi neadevarat?, ?i „din cercetarea f?cut? s-a adeverit c? numai 5 p?rin?i: Calinic, Gherontie, Vartolomeu, Theona ?i Antonie, dovedindu-se ca tulbur?tori, au fost izgoni?i de chiriarhiceasca mân?stire cu ?tiin?a Chinotitei ?i a Bisericii Mari". Din singhiliul din 1856 dintre schit ?i Lavra, nu mai r?mînea valabil? decât plata unui tribut anual de 1000 de lei ?i dreptul de a lua din p?dure lemne ?i var. Schitul nu era scutit de „dajdiile împ?r?te?ti ?i locale din Sfântul Munte" ?i putea purta în continuare denumirea de schit românesc, stare? r?mânând ieromonahul Damian. Pecetea purta în interior, s?pat?, icoana Botezului Domnului iar împrejur scris române?te „Pecetea Schitului Chinoviu Român din Sfântul Munte al Athosului".[28] Între timp, în ?ar?, între anii 1872-1878 se desf??urau mai multe procese intentate de Ministerul Cultelor fostului stare? Nifon, care „de?inea cu rea credin?? o parte din bunurile schitului". Avocatul poporului constata c? ac?iunea împotriva lui Nifon „care a f?cut atâta zgomot în pres? ?i în societate, provocând chiar conflicte regretabile între înaltele autorit??i ale ??rii..." nu era fondat? ?i c? schitul Prodromu avea personalitate juridic?, iar statul român nu-l putea reprezenta ipso-jure, c?ci acesta se afla pe teritoriul altui stat, ?i ad?uga: „pentru c? Ministerul Cultelor d? o subven?ie anual? schitului, el nu poate s?-?i aroge dreptul de a-l reprezenta, precum nu ar putea s?-l reprezinte nici particularul care din sentimente pioase face o dona?ie schitului". Prin urmare, în conflictul dintre Mitropolia Moldovei (care-l sus?inea pe Nifon) ?i Ministerul Cultelor (care-l sus?inea pe Damian) nu vedea un interes al statului de a lua averea schitului din administrarea lui Nifon ?i a o da lui Damian, „pentru c? Nifon a contribuit cu mari sacrificii la întemeierea schitului ?i nu e permis s? se presupun?, pân? la proba contrarie, c? un om care se supune la sacrificii ?i abnega?ie ar putea fi de rea credin??".[29]

Consiliul de avoca?i recomanda Ministerului Cultelor, prin avizul 278 din 31 mai 1878, renun?area ?i retragerea apelului f?cut la sentin?a Tribunalului Ia?i, nr. 605, prin care era respins? ac?iunea statului contra ieromonahului Nifon, pentru restituirea averii schitului, de?inut? de monah.[30] Din documentele consultate de noi în fondul Ministerul Cultelor. Direc?ia Contabilit??ii, rezult? c? schitul Prodromu primea în anul 1873 o subven?ie de 4000 de lei, în timp ce cel?lalt schit românesc de la Muntele Athos, Lacu, primea 1173 lei.[31] Din împuternicirea dat? de schit, în septembrie 1874, stare?ului Damian, de a administra averea acestuia din Turcia ?i din România, afl?m despre „procentul anual de la Onor Generala Epitropie a Casei Sf. Spiridon din Ia?i", unde schitul avea un fond.[32] De?i Patriarhia de la Constantinopol constata în martie 1876 c? plângerile monahilor Nifon ?i Nectarie con?ineau neadev?ruri, Mitropolitul Primat al României, Calinic, intervenea în decembrie 1876 la Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice ?i cerea „a nu elibera numitului stare? (Damian) subven?iunea de care se bucur? acel schit din partea guvernului precum ?i legatul care-l primesc de la Casa Sf. Spiridon de la Ia?i, dac? nu se va îndatora formal a primi pe acei monahi în schit ?i de a le ar?ta respectul ce li se cuvine".[33] Acest lucru se petrecea în urma unui nou memoriu al lui Nectarie c?tre Mitropolitul Calinic, în care solicita „ca schitul s? devin? în starea de mai înainte spre a ni se da drepturile noastre recunoscute chiar de justi?ia ??rii".[34]

În ianuarie 1877, Mitropolitul Calinic mul?umea ministrului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice pentru m?sura de a sista subven?ia schitului Prodromul ?i cerea recunoa?terea lui Nectare ca reprezentant al acestuia, ?i dreptul lui de a administra „zestrea metocului din Bucure?ti" (Schitul Icoana-Darvari), fapt care se ?i întâmpl? la 14 februarie 1877.[35] În martie 1877, stare?ul Damian înainta un memoriu agentului diplomatic al României la Constantinopol, prin?ul Ioan Ghica, în care expunea evolu?ia conflictului dintre schit, Nifon ?i Nectarie ?i refuza primirea c?lug?rilor expulza?i ca fiind „oameni primejdio?i, niciodat? nu-i putem primi, c? f?când noi aceasta, nu numai c? ne vom ar?ta singuri pricinuitori ruin?rii acestui schit, dar ne vom primejdui chiar ?i via?a noastr?".[36] M?sura de suprimare a veniturilor din ?ar? a schitului r?mâne în vigoare pân? în noiembrie 1878, când Mitropolia Ungrovlahiei anun?a Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice c? „în urma înscrisurilor ce ne-au dat ambele p?r?i ... prin care, pe de-o parte, Nifon ?i Nectarie renun?? la toate drepturile lor, iar, pe de alta, ieromonahul Damian, actualul stare? al schitului, se oblig? a da cele necesare pentru între?inerea lor ?i a ucenicilor lor", subven?ia de la stat ?i legatul domnitorului Ghica de la Casa Sf. Spiridon din Ia?i puteau fi reluate.[37] Cei doi ani în care schitul s-a între?inut numai din veniturile metocului ce-l avea în insula Thassos au fost grei „dând ocazie tuturor a gr?i ?i a crede c? românii nu-?i cunosc interesele lor na?ionale în acest Sfânt Loc din Macedonia ?i c? p?r?sesc monumentul lor religios ridicat în Sfântul Munte, care credem c? nu aduce onoare poporului român".[38] Abia la 23 noiembrie 1878, stare?ul Damian primea subven?ia de 4000 lei a schitului pe anul 1877.[39]

La 26 martie 1879 se semna la metocul din Bucure?ti al schitului (Icoana-Davari) actul de împ?care între stare?ul Damian ?i Nectarie, împuternicitorul fostului stare? Nifon. Se f?cea cunoscut c? „de ast?zi înainte în sânul fr??iei noastre nu mai este nici o s?mân?? de discordie".[40] În octombrie 1879, într-un memoriu adresat ministrului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, stare?ul Damian ar?ta c? „s-au chemat b?trânii p?rin?i Nifon ?i Nectarie ?i s-au instituit epitropi pe via??".[41] Lini?tea din schitul Prodromul nu dureaz? mult, c?ci în octombrie 1880, stare?ul Damian se plângea ministrului Cultelor c? p?rin?ii Nifon ?i Nectarie „nu voiesc a respecta condi?iile prev?zute în actul de împ?care, voind nu numai ca comunitatea aceasta român? s? fie umilit? de str?ini ?i s? se supuie la toate absurdele lor preten?iuni ... Prin urmare Onor. Domnule Ministru, ne vedem sili?i a declara c? pe cât timp vor fi în schit cele dou? persoane, iar? mai ales ieromonahul Nectarie, care este instrumentul tuturor intrigilor ?i perturb?rilor trecute ?i prezente, ne este cu totul imposibil a urma sentimentelor noastre de români adev?ra?i ?i inten?iunilor de prosperitate comun?, deoarece numi?ii p?rin?i contrarieaz? ?i tr?deaz? proisto?ilor greci toate demersurile comunit??ii noastre, atât în privin?a intereselor casei, cât ?i a nobilelor inten?ii patriotice ale înaltului nostru guvern român".[42]

Un memoriu al c?lug?rilor prodromi?i Ghimnasie, Zinovie ?i David, din 27 iulie 1881 ar?ta: „Vechiul stare? Nifon ?i p?rin?ii Nectarie ?i Antonie, au intrigat contra noilor a?ez?minte care ridica schitul în ochii românilor ?i str?inilor la rangul ce trebuia s? ocupe acolo asemenea a?ez?mânt. El întreprinse o lupt? înver?unat? ?i antina?ionalist? servindu-se de felurite intrigi atât în ?ar? cât ?i la Constantinopol unde mai ales a sus?inut c? este de mare necesitate ca grecii s? se împotriveasc? schitului cum ar ?ti, c?ci în caz contrar acolo ca ?i la metocul schitului din Thassos, se va face ?coal? ?i punct de agita?ie pentru întreaga Macedonie. Sub impresiunea unor asemenea manipul?ri ce se f?ceau chiar de români ca Nectarie ?i al?ii, s-a desfiin?at din nou Sinodul, singhiliul din 1876 ?i a redus acest mare a?ez?mânt pentru care ??rile Române au cheltuit sume însemnate, „la un a?ez?mânt grecesc, fiindc? p?rin?ii aminti?i mai sus, români cu numele, dar str?ini prin sentimente, au promis grecilor Lavrei totul, dac? ei îi vor ajuta s? strice starea lucrurilor de fa?? din schit, numai ca ei s?-?i satisfac? oarba ambi?iune de a se reîntoarce în capul unei biserici, umilit? ?i înjosit?, în puterea vechilor documente pe care ei se sprijineau".[43] În aceast? situa?ie, mân?stirea Lavra, în anul 1880, intervenea la Patriarhia de la Constantinopol ?i cere revenirea schitului Prodromu la statutul aprobat în 1857. Dintr-un raport al Lega?iei României la Constantinopol, din 11 iunie 1881, afl?m c? îns?rcinatul cu afaceri al acesteia, dl Ol?nescu, a avut o întrevedere cu Patriarhul c?ruia i-a ar?tat c?: „Singhiliul din 1876 dintre Prodromu ?i Lavra consfin?e?te libera ?i de sine administrare a schitului nostru, f?r? amestec din partea cuiva, decât acela firesc ?i spiritual al Patriarhiei, de sub a c?rei ascultare nu a c?utat s? ias? niciodat?. Am accentuat c? toate actele ?i toate mi?c?rile f?cute pentru între?inerea ?i înfiin?area Chinoviei române s-au f?cut cu voia ?i binecuvântarea Patriarhiei ?i c? Soborul de la 1876 le-a dat puterea deplin? pe viitor, contra c?reia ast?zi nu se mai poate reveni". În r?spunsul s?u, Patriarhul ar?ta c? Lavra, în actul încheiat cu întemeietorii schitului în 1857, a limitat num?rul monahilor la 20 „ast?zi îns?, în urma celor petrecute ?i mai cu seam? în fa?a unui fapt îndeplinit, nu mai poate s? ridice nici o preten?iune asupra punctului acestuia, deci num?rul c?lug?rilor va r?mâne pe viitor acela?i ca ast?zi. Asemenea se va p?stra sigiliul întocmit cu exerga româneasc? purtând icoana Botezului Domnului în loc de aceea a Sf. Ioan Botez?torul pe care o purta la început. În ce prive?te singhiliul de la 1876, P.S.S. mi-a spus c? el poate s? fie schimbat, ?i f?r? a-mi preciza nici modul, nici partea în care el va primi vreo schimbare, cu toate insisten?ele ce am pus întru aceasta, mi-a declarat c? nu-mi poate l?muri mai mult, dar m? încredin?eaz? c? schitul românesc nu-?i va pierde din drepturile sale ?i c? acelea din beneficiile acordate prin singhiliul men?ionat care vor putea fi acum modificate nu au s? fie nici multe, nici atât de importante precum ne temem c? ar putea s? fie. În tot cazul, mi-a ad?ugat P.S.S. ,Marea Lavr? nu are s? câ?tige mare lucru".[44]

La încheierea raportului, dl Ol?nescu ar?ta: „L-am rugat pe P.S.S. s? aib? în vedere credin?a ?i temeinicia pe care românii îndeosebi ?i c?lug?rii petrec?tori la Prodromu în particular au avut ?i au înc? în hot?rârile ?i a?ez?mintele morale, decretate de Sf. Sinod sub luminata ?i cea de sus purt?toare de iubire ocârmuire a P.S.S.... Am ar?tat cât de grea ar putea s? fie pozi?iunea acestor monahi, v?zându-se dup? atâta curgere de vreme sco?i din unele drepturi ?i avantaje exercitate de atâta timp cu n?d?jduita încuviin?are de c?tre P.S.S., spre a fi l?sa?i prad? unor neorânduieli ?i unor r?t?ciri mai de c?petenie decât acelea pe careS.S. voie?te s? le st?pâneasc? acum".[45]

La 30 mai 1881 era amânat procesul dintre mân?stirea Lavra ?i schitul Prodromu sub pretext c? avocatul Lavrei era bolnav, „cauza real? pare a fi sl?biciunea v?dit? ?i recunoscut? de însu?i avocatul acesteia fa?? de drepturile ?i actele schitului nostru", ar?ta ata?tatul Lega?iei României la Constantinopol. Acesta continua ar?tând „...am primit multe plângeri din partea schitului nostru contra c?lug?rului român Antonie, care dep?rtându-se de datoriile lui s-a aliat cu Marea Lavr? ?i a adus Patriarhiei o procur? din partea Comunit??ii moldovene?ti a Prodromului, plus o cerere din parte-i spre a fi primit s? se judece contra fra?ilor s?i împreun? cu Lavro?ii... C?lug?rii cer trimiterea acestuia în ?ar? de Mitropolie ?i oprirea sa de a mai intriga ?i înmul?i tot felul de vrajbe pe aici, contra l?ca?ului na?ional, pe care s-a fost legat, acum câ?iva ani, prin jur?mânt, c? nu-l va tulbura ?i nu-i va aduce pagub? de orice fel".[46]

La 6 iunie 1881, când are loc ?edin?a de judecat? a Sinodului, Antonie ?i Nectarie nu au fost primi?i, iar c?lug?rii români au prezentat „40 de acte prin care dovedeau c? Marea Lavr? recuno?tea atât numele cât ?i pecetea ?i num?rul p?rin?ilor de azi ai schitului românesc... Lavra a insistat asupra unui protest ce ar fi f?cut la 20 mai 1866, cu ocazia sfin?irii bisericii schitului, îns? a fost înl?turat, fiindc? Patriarhul le-a zis c? de vreme ce, când au f?cut protestul, biserica ?i schitul existau ?i se cl?dise sub ochii lor, f?r? s? zic? nimic, apoi acest protest ulterior nu mai poate însemna nimic. Dup? o discu?ie asupra pecetei f?cut? de schit în 1871 în care se afla ?i pajura ??rii (discu?ie uneltit? de Antonie spre a dovedi oarecum reaua credin?? a c?lug?rilor no?tri ?i dorin?a lor de a se emancipa de sub autoritatea patriarhal?), c?lug?rii români declarând c? de la 1876 nu se mai servesc de astfel de pecete, Patriarhul a ordonat p?rin?ilor ca pân? pe 13 iunie s? prezinte actele invocate".[47]

La 24 iulie 1881, Sinodul de la Constantinopol a hot?rât: „1. singhiliul din 1871 este desfiin?at; 2. actele cele vechi ale Lavrei pentru schitul moldovenesc cu 20 de c?lug?ri este sfânt ?i în putere ?i s? se aplice; 3. tot ce s-au urmat între schit ?i Lavr? de la 1857 ?i pân? ast?zi, aceasta r?mâne la dispozi?ia Lavrei; s? v? duce?i ?i s? v? împ?ca?i cu ea; 4. nu ave?i voie a mai reclama la nici o alt? autoritate, ci s? v? mul?umi?i cu hot?rârea Sinodului". ?i cei doi reprezentan?i ai schitului Prodromu, monahii Isaia ?i Ghedeon, concluzionau: „Dup? cum se vede,chestia noastr? fa?? cu Patriarhia este pierdut?, acum nu a mai r?mas decât s? lu?m hot?rârea ?i apoi s? protest?m contra ei prin lega?iune ?i s? lu?m chestia pe calea politic?, c? nu mai este de tr?it sub jugul fanariot, îns? dac? ne va ajuta ?ara, iar de nu, apoi vom fi de jaf grecilor ?i noi ?i schitul acesta la care s-au cheltuit pân? la 150000 lire de la to?i fra?ii români ?i de la guvernul român, pe care l-a între?inut guvernul ?i-l între?ine pân? ast?zi". Cei doi c?lug?ri români constatau cu durere: „acum Patriarhul Ecumenic ?i-au ar?tat maniera c? este numai patriarh grecesc ?i persecutor al românilor ?i al tuturor na?iunilor ortodoxe din Orient. Acum s-au v?zut promisiunile lui cele false care au promis guvernului ?i lui Bordeanu ?i la al?ii mai mul?i... pentru c? nu numai nu ne-au recunoscut drepturile câ?tigate, ba le-au ?i desfiin?at ?i ni le-au anulat toate ?i pe noi ne pune în risip? ?i schitul în ruinare. P?rin?ilor, ar?ta?i acestea ?i la alte persoane înalte ce ar putea a se convinge ?i a ne da mân? de ajutor ca români ?i a nu ne l?sa în prada grecilor c? ru?inea noastr? este a toatei ??ri Române?ti".[48]

Într-adev?r, monahii Ghirvasie, Zinovie ?i David de la schitul Prodromu adreseaz? la 27 iulie 1881 un memoriu Ministerului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice: „Cu inima zdrobit? de durere, venim a v? comunica Excelen?ei Voastre... cele întâmplate la Patriarhia de la Constantinopol, chinoviului românesc de la Sf. Munte ?i v? rug?m s? ridica?i puternica ?i autorizata domniei voastre voce, în numele prea cinstitului guvern român, ca s? se reguleze în mod definitiv acest diferend, f?când prin Înalta Poart?, acest schit independent, de a sc?pa de pieirea cu care este amenin?at din partea grecilor pizma?i ?i vr?jma?i vecini ai românilor... Ar fi dureros ca dup? suferin?e îndelungate, cheltuieli nenum?rate ?i în timpul în care patria mam? s-a ridicat în ochii lumii a?a de sus, singurul ?i unicul a?ez?mânt de felul acesta care-l are ?ara la Sf. Munte s? se coboare atât de jos, unde vor s?-l pun? hot?rârea Înaltei Patriarhii, care f?r? s? ?tie poate, servind cauza intrigan?ilor î?i serv? propria sa cauz?, c?ci acea Patriarhie nu este Ecumenic? cum trebuie s? fie, ci numai curat greceasc?".[49]

La 30 iulie 1881, Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice trimitea Ministerului Afacerilor Str?ine o not? în care ar?ta „...v? rug?m a face grabnice demersuri pentru sus?inerea drepturilor acelui schit ?i dac? nu se poate ajunge la un rezultat favorabil pe alt? cale, conform angajamentului luat de guvern în ?edin?a Adun?rii Deputa?ilor de la 19 mai 1881, s? binevoi?i a recurge la interven?iunea diplomatic? spre a recunoa?te de c?tre autorit??ile ecleziastice c? nu mai este în Turcia suprema?ia ecleziastic? în urma Tratatului de la Berlin".[50] N?zuin?a c?lug?rilor români de a li se recunoa?te dreptul distinct de comunitate na?ional? era justificat?. Ideea pentru care s-au str?duit mult? vreme, aceea de a ob?ine recunoa?terea ridic?rii schitului românesc Prodromul la rang de mân?stire, cu toate drepturile aferente, al?turi de cele 20 existente, între care 17 grece?ti, una ruseasc?, una bulgar? ?i una sârbeasc?, nu a exclus nici o eventual? alt? solu?ie care s? le asigure un statut aparte, pe baze na?ionale, recunoscut ca atare. Întreaga lor ac?iune a urm?rit doar aspecte de organizare ?i regim de existen?? sau stare material?, nepunându-se în nici un fel în discu?ie problemele de credin?? sau de autoritate religioas?. Aceast? n?zuin?? româneasc? era îndrept??it? ?i din cauza constrângerilor venite din partea clerului grec. C?lug?rii români erau supu?i diverselor abuzuri în ceea ce prive?te contractele, taxele, d?rile, interzicerea culturilor, a ridic?rii de noi l?ca?uri sau locuin?e, a închinovierii unor c?lug?ri sau a împiedic?rii noilor veni?i de a se stabili ca monahi acolo. Mari greut??i erau f?cute cu hirotonisirea sau înaintarea în grade, în folosirea p?durilor ?i a surselor de ap?.[51] Astfel, într-un memoriu din 13 iunie 1881 al c?lug?rilor români de la schitul Prodromul, adresat ministrului Cultelor, se ar?ta „ca num?rul p?rin?ilor s? fie m?rginit, ceea ce d? Lavrei motiv de a avea drept de autoritate în?untrul schitului, care ar fi o mare înjosire pentru români ca monahii greci viind în schit s? numere pe p?rin?ii români ca pe ni?te dobitoace, deoarece toate schiturile locale, atât chinoviale cât ?i idiorithme (de sine?i) greci, ru?i, bulgari ?i serbi, nu sunt constrân?i în num?r hot?rât de p?rin?i, ci numai chinoviul român, preten?ie ce nu corespunde cu spiritul actului de fonda?iune a schitului. C? cheresteaua pentru care am pl?tit pân? acum ?i suntem datori a pl?ti totdeauna pe viitor câte 1000 lei vechi, ca s? ni se dea pentru toate trebuin?ile casei, ni se interzice".[52]

Un alt memoriu al monahilor de la schitul Prodromu, din 29 septembrie 1881, sublinia pozi?ia p?rtinitoare a Patriarhiei de la Constantinopol, care, pe de o parte, promitea reprezentan?ilor României sprijin ?i, pe de alt? parte, nu recuno?tea drepturile a?ez?mintelor române?ti, ba mai mult, le restrângea. Astfel, în urma unei noi audien?e la Patriarhie a consulului României la Constantinopol, Al. Fara, din îns?rcinarea Mitropolitului Primat român în privin?a situa?iei schitului Prodromu, Patriarhul a r?spuns c?: „hot?rârea ce a dat-o contra drepturilor schitului nostru,prev?zut? în singhiliul din 1876, a f?cut-o nevrând ?i c? i-a promis c? dac? schitul va intra în negocieri de pace cu Lavra, conform hot?rârii ce a dat P.S.S. la 13 august a.c. ?i neîmp?cându-se, atunci P.S.S. are s? dea un singhiliu mai bun decât cel din 1876... Cu asemenea promisiuni P.S.S. Patriarhul din Constantinopol mai înainte de a elibera hot?rârea P.S.S. din 13 august a.c, a asigurat pe onor. Dl Dimitrie Br?tianu, pe onor. Dl N. Bordeanu precum ?i pe onor. Dl Ol?nescu, prim secretar al lega?iunii române din Constantinopol, c? P.S.S. nu va ataca drepturile schitului nostru român prin singhiliul din 1876. Care promisiuni s-au adeverit false, dup? cum se constat? în men?ionata hot?râre. De asemenea ?i acum din câte a promis onor. Dl Fara, nici una va îndeplini, ci numai c? voie?te s? se profite de ocazie. Pentru aceasta fac toate tenta?iunile ca chestia schitului nostru român s? nu intre pe canalul politic, spre a fi recunoscut formal de autoritatea guvernului otoman, c? România cere un stabiliment de pio?i români în Muntele Athos; ?i a?a s?-?i piard? schitul toate drepturile recunoscute de Marea Biseric? prin singhiliul din 1876, care este pus sub scutul european ?i prin acest mod s? înl?ture dreptul guvernului român de a ap?ra acest sacru stabiliment, l?sându-l la dispozi?iunea Sanctit??ii Sale ?i a grecilor lavrio?i".[53]

Monahii români implorau autorit??ile române s? nu cread? „falsele promisiuni de la Fanar; nici una n-a admis ?i nici c? vor admite, ci numai c? vor s? profite de ocaziune (ceea ce este ru?inos pentru na?iunea român?, a fi jucat? ca o p?pu?? de politica grecilor)... ?i pierzând odat? ocaziunea progres?rii sale, care i se ofer? prin art. 62 al Tratatului de la Berlin, se pierde ?i orice alt? speran?? de prosperitate moral? ?i material?, de la care na?iunea noastr? s-ar fi putut cândva nu pu?in profita... Dac? Patriarhul a distrus acea nou? pozi?iune deja creat?, cum promite c? ne va crea o alta mai bun? contra deciziunii sale de acum?"[54] Articolul 62 al Tratatului de la Berlin, invocat de monahii români în memoriu, prevedea garan?ii interna?ionale pentru Sfântul Munte: „ecleziasticii, pelegrinii ?i c?lug?rii tuturor na?ionalit??ilor... se vor bucura de acelea?i drepturi, avantaje ?i privilegii... C?lug?rii din Muntele Athos, oricare ar fi ?ara lor de origine, vor fi men?inu?i în posesiunile ?i avantajele lor anterioare ?i se vor bucura f?r? nici o deosebire de deplina egalitate de drepturi ?i prerogative".[55] Conflictul declan?at de cei trei c?lug?ri: Nifon, Nectarie ?i Antonie între schitul Prodromu ?i mân?stirea Lavra se încheie prin actul de împ?care din 3 martie 1889. În perioada 1881-1889,ieromonahii Nifon ?i Nectarie au vie?uit într-o chilie din afara schitului, asigurându-li-se între?inerea, iar Antonie „a fost m?rginit cu totul", acesta fiind considerat „principalul instrument al vr?jm??iei contra voin?ei ob?tei".[56]

În anul 1890, stare?ul Damian Dimitrescu, „s?turându-se de multiplele tulbur?ri, inconveniente ?i dup? o lupt? de 20 de ani, a demisionat". A fost ales stare? Ghedeon ieromonahul care l-a primit în schit ?i pe Antonie, numindu-l chiar în comitetul de administrare.[57] Noul stare? Ghedeon f?cea o vizit? în ?ar?, în 1892, ?i intervenea pe lâng? regele Carol I ?i Mitropolitul Primat, solicitând ridicarea subven?iei schitului de la 7000 franci la 10000 franci. „?i ne-au promis Majestatea Sa ?i Onorabilul guvern, c? la bugetul anului curent ne va face o cifr? mai mare".[58] Într-adev?r, din memoriul stare?ului Ghedeon c?tre ministrul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, Tache Ionescu, din iunie 1893, afl?m c? subven?ia schitului ajunsese la 12000 franci anual. Se solicita eliberarea ei, „c? neap?rat? nevoie avem a ne procura acum vara, necesarul nutriment ?i celelalte pentru schit".[59] În septembrie 1893 Ghedeon confirma primirea subven?iei ?i ar?ta c? începuse lucrarea pentru construirea unui apeduct care s? aduc? ap? în schit de la o distan?? de 2500 m. În aprilie 1894, subven?ia schitului ajunsese la 14000 de franci, încasat? în dou? tran?e în mai ?i în noiembrie.[60] Subven?ia schitului era îns? trimis? cu întârziere, fapt ce provoca greut??i în procurarea hranei ?i a celorlalte produse necesare traiului monahal.

Într-un memoriu din 20 februarie 1896, adresat de stare?ul Ghedeon noului ministru al Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, se ar?ta c? în anul 1893 fostul ministru, Tache Ionescu, îi propusese s? cedeze metocul pe care-l avea schitul în Ia?i, din anul 1855, de la domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica, pentru construirea noului Seminar ?i a apartamentelor Mitropoliei. În schimbul ced?rii acestui metoc solicitase m?rirea subven?iei, care fusese ridicat? la 14000 lei anual „promi?ându-se c? în fiecare an, s? ne înscrie treptat c?tre o cifr? pân? vom putea ajunge s? acoperim cheltuielile ce avem îndoite mai mari decât veniturile schitului". Solicita noului ministru, Petre Poni, „adaosul ce ve?i mai g?si de cuviin?? la subven?ia schitului, ca astfel s? putem acoperi, dac? nu pe deplin, cel pu?in într-un mod convenabil cheltuielile necesare ... cu atât mai mult, c? noi aici, în Sfântul Munte, suntem focarul luminii ?i ajutorul fra?ilor no?tri români din Macedonia, care ne cer c?r?i, ve?minte ?i lucruri biserice?ti". Era relatat faptul c? în urma unei furtuni, în ianuarie 1895, fusese avariat? arsanaua de la mare, provocând o pagub? de peste 6000 lei. Se împrumutaser? cu dobând?, ref?cuser? arsanaua „f?r? de care nu putem tr?i" ?i construiser? un nou canal pentru ap? din „marmur?, lucrat cu ciment ?i var", pentru care cheltuiser? 25000 lei. Acoperi?ul bisericii, veche de 40 de ani, se stricase ?i era necesar? repararea lui ?i aveau nevoie de 30000 de lei.[61] În perioada urm?toare ,schitul primea cu întârziere subven?ia, cea de-a doua tran?? a ei pe anul 1896 era încasat? abia în ianuarie 1897.[62] Mai mult, existaser? tendin?e de diminuare a ei de la 14000 lei la 10000 lei, îns? ministrul Spiru Haret o restabilise la valoarea ini?ial?.

La toate aceste greut??i se adaug? în iunie 1898 o nou? plângere adresat? de p?rin?ii Nifon ?i Nectarie c?tre Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, în care reclamau calitatea produselor cu care erau aproviziona?i de schit ?i mai ales lipsa de bun?voin?? cu care li se d?". Spiru Haret, atr?gea aten?ia c?lug?rilor prodromi?i s? nu se mai împart? în tabere care s? se lupte între ele, pentru c? nu va tolera acest lucru.[63] Din raportul sosit de la schit, rezulta c? cei doi monahi, Nifon ?i Antonie, împreun? cu doi ucenici tr?iau în pe?tera Vigla de la Muntele Athos ?i primeau provizii ?i îmbr?c?minte în valoare de 5559 lei turce?ti anual.

Într-un memoriu din 3 noiembrie 1898, adresat de stare?ul Ghedeon ministrului Spiru Haret rezulta c? „p?rintele Antonie umbl? cu multe plângeri pentru c? Nifon, fiind b?trân, aproape 100 de ani, având 3 ucenici ?i nutriment din schit, nici nu se gânde?te la astfel de lucruri". Antonie se retr?sese din schit la Nifon ?i f?cuse o peti?ie c?tre Lavra în iulie 1897, în care afirm? c? stare?ul Ghedeon ?i comitetul de la Prodromu „s-au ereticit, pentru c? pomenise în biseric? pe regele României ?i membrii familiei regale". Lavra le atr?sese aten?ia, dar r?spunsul prodromi?ilor a fost c? „schitul niciodat? nu poate renun?a a nu pomeni pe suveranii ??rii noastre, din care facem parte, care ne protejaz? ?i ne între?ine". Se adresaser? Ministerului Cultelor ?i Mitropolitului Primat pentru a interveni pe lâng? Patriarhia de la Constantinopol, „care au l?sat liber? pomenirea suveranilor în biserica Chinoviului românesc". Era amintit faptul c? Antonie era cel care declan?ase conflictul dintre Lavra ?i Prodromu în perioada 1880-1890, ?i aceasta „ne t?iase apa de b?ut, lemnele de foc, catârii de a ie?i pe poarta schitului afar?, care lacune le-am plinit prin facerea unui rezervor în care adunam apa de ploaie dup? case pentru un an. Lemnele ?i fânul îl cump?ram cu corabia de afar?, f?cându-ne toate dificult??ile cu tendin?a de a ceda drepturile câ?tigate la 1876. La toate aceste scene, p?rintele Antonie era al?turi cu grecii, c?l?uz? intim?. În 1890, v?zând p?rin?ii lavro?i c? cu atare intrigi mai mult se blameaz? în fa?a lumii civilizate, au convenit la pace". Antonie fusese totu?i primit în schit în 1890, de noul stare? Ghedeon, îns? tot nu era mul?umit. Num?rul c?lug?rilor prodromi?i dep??ise cifra 100 la care se ad?ugau peste 10000 de vizitatori anual care trebuiau hr?ni?i, iar altora trebuia s? le fac? milostenii. Nu mai f?ceau fa?? cheltuielilor „?i când le spunem c? nu mai avem, ne r?spund: ru?ine pentru voi românii. O mân?stire are România în Sfântul Munte ?i nu o poate între?ine? Pân? la 1860 trimitea milioane pentru mân?stirile str?ine din Orient ?i acum pe acea mân?stire nu o între?ine?i ?spune?i minciuni?, sunte?i plini de bani ?i t?g?dui?i".Cu toate lipsurile pe care le întâmpinau „cel de pe urm? posmag îl împ?r?eau cu dân?ii, ne?tiind lumea c? chiar subven?ia anual? de 14000 de franci nu ne vine la timp ?i suntem sili?i s? ne împrumut?m cu procente pe la greci ?i pe la al?ii, ca s? ?inem prestigiul românesc sus. S? nu ?tie lumea toat? în ce stare suntem, ?i suntem datori ast?zi, 5000 de napoleoni. Semestrul subven?iei de toamn?, în loc s?-l primim în octombrie, îl primim în decembrie sau ianuarie ?i cel de prim?var?, în loc de aprilie pe la august sau septembrie". Solicitau ministrului trimiterea subven?iei la timp ?i anun?au c? presa trimis? de guvern în 1897 „pentru a imprima c?r?i ?i muzic? cu litere str?bune" fusese confiscat? de turci ?i oprit? în vama de la Salonic, pentru c? p?rintele Antonie le-a spus turcilor c? este tipografie pentru c?r?i, iar Lavra a înt?rit c? urmau s? fie tip?rite „c?r?i ?i jurnale contra guvernului otoman ... acestea sunt ofrandele aduse schitului de p?rintele Antonie".[64]
-----------------------------------------
[23] DANIC, fond Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, dosar 268/1875 f.123-124.
[24] Ibidem, dosar 6/1881 , f. 70-178.
[25] Ibidem, dosar 268/1875 , f. 128
[26] Ibidem, f.17.
[27] Ibidem, f.26.
[28] Ibidem, f.86.
[29] Ibidem, f.62-63.
[30] Ibidem, f.67.
[31] Ibidem, fond Ministerul Cultelor. Direc?ia Contabilit??ii, dosar 145/1873, f.15,20.
[32] Ibidem, dosar 137/1875, f.7,22.
[33] Ibidem, fond Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, dosar 268/1875, f.32.
[34] Ibidem, f.38.
[35] Ibidem, f.40-41.
[36] Ibidem, f.77-81.
[37] Ibidem, f.69.
[38] Ibidem, f.71-72.
[39] Ibidem, f.74.
[40] Ibidem, f.132.
[41] Ibidem, f.131.
[42] Ibidem, f.163-164.
[43]21 Ibidem, dosar 6/1881, f.10
[44] Ibidem, f.3.
[45] Ibidem, f.4.
[46] Ibidem, f.7.
[47] Ibidem, f.9.
[48] Ibidem, f.13.
[49] Ibidem, f.11.
[50] Ibidem, f.15.
[51] Gh. Zbuchea, O istorie a românilor din Peninsula Balcanic? . Secolul VIII-XX, Bucure?ti, Ed. Biblioteca Bucure?tilor, 1999, p.169.
[52] DANIC, fond Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, dosar 6/1881, f.24.
[53] Ibidem, f.46.
[54] Ibidem, f.47.
[55] Gh. Zbuchea, op. cit, p.165.
[56] Ibidem, fond Ministerul Cultelor Direc?ia Contabilit??ii, dosar 4/1890, f.95.
[57] Ibidem, dosar 27/1878, f.95.
[58] Ibidem, dosar 296/1893, f.12.
[59] Ibidem, f.27.
[60] Ibidem, dosar 291/1894, f.5.
[61] Ibidem, dosar 44/1895, f.8.
[62] Ibidem, dosar 163/1897, f.5.
[63] Ibidem, dosar 27/1898, f.17.
[64] Ibidem, f.95. footer