Revista Art-emis
Mihail Moruzov (1) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncota   
Joi, 18 Octombrie 2012 05:04
Mihail Moruzov- Date despre biografia ?i personalitatea lui Mihail Moruzov [1]

„Mihail Moruzov s-a n?scut la 16 septembrie 1887, în satul Zebil, comuna Sarichioi, jude?ul Tulcea ca fiu al preotului Nicolae ?i al Mariei Moruzov, dintr-o familie de cazaci. ?i-a început cariera în 1909, ca agent special în Direc?ia General? a Poli?iilor ?i a trecut prin toate treptele ierarhice, ajungând, în 1917 - la vârsta de 30 de ani, în plin r?zboi -, în fruntea „Serviciului de informa?ii al Deltei".[...] Mihail Moruzov ?i serviciul s?u au influen?at categoric soarta luptelor pe acest front. Pân? la sfâr?itul r?zboiului, din 178 de spioni germani trimi?i în liniile române?ti, 156 au fost prin?i, printre care ?i colonelul Friederich von Mayer, ?eful informa?iilor germane în Dobrogea. [...] Serviciul creat de Moruzov era echipat cu cele mai performante instrumente ce ap?ruser? la vremea respectiv?: echipament de înregistrare (pe band?, sau pe discuri), microfoane, detectoare, oglinzi transparente, periscoape, celule fotoelectrice. Dup? 1936, el a organizat ?coli pentru preg?tirea de speciali?ti în radio-telegrafie, fotografie, filmare, amprente, etc. [...] Un ofi?er de informa?ii american, venit in misiune, în România, imediat dupa actul de la 23 august 1944, afirma c? dosarele S.S.I. „con?ineau cea mai mare culegere de date despre sovietici din toat? Europa, cu excep?ia dosarelor g?site în Germania".[2]

„?tiind s? se strecoare prin toate u?ile, atent, gata s? ?i introduc? antene peste tot, a devenit indispensabil celor ce voiau s? ?tie tot, f?r? eforturi. Românul dispre?uie?te spionajul. Moruzov nu l a dispre?uit. El se ?tia dispre?uit, dar ?i temut. ?i a jucat cartea pân? la urm? cu pasiune. A întrev?zut finalul? Cred c? da. Unele fonduri g?site în str?in?tate ar sprijini supozi?ia." (Colonel Octav Vorobchievici)

În aten?ia posterit??ii

Mihail Moruzov este un personaj despre care s a vorbit - ?i înainte de 1989[3], dar ?i dup?[4] - mult mai mult decât despre succesorul s?u Eugen Cristescu sau Traian Borcescu ori Gheorghe Ionescu Micandru. Evident, prin anvergur? ?i rezultate, i-a dep??it pe to?i ceilal?i. El r?mâne ?i ast?zi înc? cel mai bun om de informa?ii din câ?i a avut aceast? ?ar?. Dar ?i cel mai enigmatic. Mihail Moruzov a l?sat pu?ine documente scrise. Câte au fost au avut o soart? tragic?, multe fiind distruse în septembrie 1940, cu ocazia arest?rii lui, ?i în 1944 (de exemplu în bombardamentul de la Turnu Severin, din septembrie), când a ars cea mai mare parte a arhivei SSI din perioada 1924 1928[5].

Înainte de 1989, în ciuda limitelor ideologice binecunoscute (?i a comodit??ii celor ce au avut acces în arhivele ferecate, mul?umi?i s? culeag? un citat dintr un document sau dou?), numele lui Moruzov a ap?rut ?i în lucr?rile destinate marelui public, nu numai în cele de uz profesional, pentru lucr?torii din Securitate. Dup? 1989, revista „Magazin istoric" i-a consacrat un portret realizat de un fost salariat al S.S.I., Nicu?or D. St?nescu[6]. În publica?ia „Strict Secret", Ion Pavalescu a publicat cercet?rile sale, pe baza m?rturiilor l?sate de Veniamin, nepotul lui Mihail Moruzov, strânse apoi într-un volum[7]. S-au mai publicat documente despre Moruzov ?i în alte gazete, servite de cei ce le „pescuiser?" înainte de 1989 în acela?i ambalaj din lucr?rile „profesionale"[8]. Televiziunea Român? i-a consacrat primul episod al serialului „Jocuri periculoase", realizat de regi¬zo¬rul George Borcescu. Au fost publicate sau republicate lucr?ri memorialistice, în care personalitatea lui Mihail Moruzov ocup? spa?ii impo¬tante[9].

Autorii str?ini, care s-au ocupat de evolu?ia societ??ii române?ti, în perioada premerg?toare ?i în timpul celui de Al Doilea R?zboi Mondial, au ?inut cont, în lucr?rile lor, de ac?iunile importante ini?iate ?i conduse de Mihail Moruzov ?i Serviciul Secret român, precum ?i de rolul ?i locul acestora în angrenajul puterii politice[10]. Este firesc deci s? ne punem întrebarea: se mai pot spune lucruri necunoscute despre cel care a fost ?eful Serviciului de informa?ii ?i siguran?? al Dobrogei, în Pe¬rioada 1917 - 1919, ?i, apoi, ?eful Serviciului Secret de informa?ii al Armatei Române, în perioada 1924 -1940? R?spunsul este categoric da, ?i vom c?uta s? îl argument?m în cele ce urmeaz?. Vom evoca tocmai faptele de noutate, punctând doar acolo unde este strict? nevoie, pentru cursivitatea prezent?rii, elementele deja cunoscute.

În leg?tur? cu originea sa etnic?, însu?i numele de Moruzov sugereaz? o descenden?? slav?. Memorialistul legionar ?tefan Palaghi?? îl considera pe Mihail Moruzov „un str?in"[11]. La rândul sau, Mihail Sturdza, cel care a îndeplinit func?ia de ministru de externe în guvernul din perioada statului na?ional legionar, spunea despre Moruzov c? „avea origini dubioase", c? „a fost comisar sovietic din Harkov", care „se refugiase în R¬mânia dup? 1920" ?i c? era „un venetic" pus de Carol al II lea în postul cel mai de încredere din toat? administra?ia noastr? civil? ?i militar?[12]. Ultimul comandant al Mi?c?rii Legionare, Horia Sima, face ?i el aluzie la originea lui Moruzov în felul urm?tor: „fa?a lui l?t?rea?? aproape turtit?, dezv?luie o ascenden?? slavo mongol?"[13].

Familia

Documentele de arhiv? p?strate atest? c? Mihail Moruzov s-a n?scut la 8 noiembrie 1887, în comuna Zebil din Jude?ul Tulcea. Toate sursele îi indic? pe Moruzovi drept descenden?i ai cazacilor zaporojeni, refugia?i în România la o dat? ce nu poate fi precizat?, într-o declara?ie dat? la 20 noiembrie 1940, Pelaghia, sora lui Mihail, pe arunci în vârsta de 74 ani, se declara „de origine rus?"[14]. Un certificat de na?ionalitate, emis de Prim?ria comunei Zebil, la 26 iulie 1921, atest? faptul c? „preotul Simion Moruzov, decedat, tat?l tân?rului Gheorghe Moruzov, a domiciliat în aceast? comun? de la anul 1898". Potrivit aceluia?i act, Simion era „îndeob?te cunoscut ca român"[15]. Nicolae Moruzov, tat?l lui Mihail, fusese preot, vreme de 40 de ani, la biserica rus? din Tulcea. Împreun? cu Maria, avusese 5 b?ie?i ?i dou? fete. În acest punct, relatarea surorii lui Moruzov se distan?eaz? de cea a lui Veniamin, nepotul s?u, care ?tia doar de existen?a unei m?tu?i. Potrivit Pelaghiei, ea a mai avut o sor?, Teodosia, care murise la Tulcea înaintea tat?lui ei. La fel, murise deja, în 1940, ?i Teodor (Feodor) Moruzov, pictorul. Ceilal?i trei erau Simion (mort ?i el), Ivan (Fedea la Veniamin) ?i Afanasie. În vreme ce Pelaghia spunea, în 1940, c? Afanasie, Ivan ?i Mihail se aflau la Bucure?ti, Veniamin d?dea alte date despre ei. Cert este c? Mihail a p?strat leg?tura cu fra?ii s?i, pe care i a folosit în str?in?tate. Tot Pelaghia ne ofer? informa?ii despre averea familiei. Dup? moartea tat?lui, au r?mas 5 pogoane de p?mânt ?i o cas? în Tulcea, pe str. Basarabilor nr. 147. Mo?tenirea a fost împ?r?it? între fra?i. Pelaghia mai primea ?i 50 000 lei. În 1940, Pelaghia avea 8 ha de p?mânt, parte ?i din ceea ce primise de la Moruzov. Pelaghia i a administrat ?i averea fratelui ei, Mihail Moruzov. Pe p?mânturile sale, acesta îns? construise o cas? ?i o moar? de vânt.

S? vedem acum, pe baza relat?rii lui Constantin Maimuca, un om care nu îl avea la inim? pe Mihail Moruzov, la fel ca ?i memoriali?tii legionari, în ce consta averea acestuia la sfâr?itul vie?ii: „La arestarea lui Moruzov s-a descoperit o avere destul de important? cump?rat? pe nume str?ine. A?a, palatul [din Bucure?ti - n.n.] de la ?osea era pe numele unui prieten al s?u, bulgar de origine, care a m?rturisit aceasta. Mobilierul artistic ?i covoarele scumpe persiene din palat reprezentau sume serioase. Apoi, ferma din Prahova, via din Tulcea, cl?dirile ?i ?colile pe care le construise acolo pentru folosul public, reprezentau, de asemenea, investi?ii mari. Mai cump?rase unul sau mai multe apartamente pe numele nepoatei sale, de care se spune c? era « foarte ata?at »"[16]. Legat de casa lui Moruzov, fiica acestuia, Aurora Florina, i-a relatat domnului Ion Pavelescu o poveste extrem de interesant?, ce se afl? în cartea deja men?ionat?. De altfel, domnul Pavelescu a descoperit ?i al?i urma?i ai lui Moruzov, între care o nepoat? c?s?torit? cu un ?ef de sec?ie la ziarul „România liber?", în anii '50, ?i alta c?s?torit? cu cunoscutul publicist ?i realizator de televizi¬une Emanuel Valeriu.

Mihail Moruzov s a c?s?torit în dou? rânduri. Prima so?ie se numise V?raru; din c?s?toria lor s a n?scut Aurora Florina, singura fiic? a lui Moruzov. Divor?at, Moruzov s a rec?s?torit cu Teodora S?ndulescu, profesoar? din Silistra, dar a divor?at ?i de ea. În ultimii ani, se amorezase ne¬bu¬ne?te de o nepoat?, care l-a înso?it ?i într-o c?l?torie la Paris. Colonelul Gheorghe Petrescu, pe atunci ata?at militar la Roma, ne a l?sat o interesant? descriere, una dintre pu?inele în care reg?sim pe Moruzov omul. „Aici [la Paris - n.n.] g?sesc pe Moruzov la Grand Hotel, nu singur, a?a cum era cu dou? zile mai înainte, când l-am condus de la Vene?ia la Milano, ci cu o doamn? pe care mi-o prezentase la Bucure?ti, cu o ocazie, ca o nepoat? a sa... În cele dou? zile cât am stat la Paris, am avut posibilitatea s? observ starea de spirit a lui Moruzov ?i s? constat c? era cu totul alt om decât acela pe care îl cunoscusem. Acest om, care nu a avut niciodat? nici o aten?ie sau sl?biciune fa?? de vreo femeie, care dispre?uia femeia, în sensul c? o considera un impediment în via?a ?i activitatea unui om, acest om care spunea c? nu cunoscuse niciodat? ce este sentimentul de afec?iune pentru o femeie, era obsedat de data aceasta numai de înso?itoarea sa de acum. Imposibil s? se concentreze asupra unei chestiuni serioase, distrat ?i indiferent la chestiuni importante, aproape evita s? vorbeasc? de ele ?i parc? nici nu-l interesau"[17].

„Realitatea se împletea cu legenda"

Lucrurile nu sunt prea clare nici în privin?a studiilor f?cute de Mihail Moruzov. Gheorghe Cristescu ?tia c? numirea definitiv? a lui Moruzov în fruntea S.S.I. s-a t?r?g?nat pentru c? el nu avea studiile superioare pe care le cerea postul. Ini?ial fusese pl?tit ca diurnist (angajat temporar). Oricum, „Moruzov ?tia din familie limba rus?. Vorbea ?i ucraineana, bulgara, turca ?i t?tara", relata acela?i Gheorghe Cristescu. O descriere a lui Moruzov ne a l?sat N. D. St?nescu: „Ca înf??i?are fizic?, Mihail Moruzov era de statur? potrivit?, lat în umeri ?i îndesat, ceea ce determina impresia c? era mai scund decât era în realitate, cu nasul pu?in turtit ?i cu o fa?? aducând într-o m?sur? cu tipul melancolic, explicabil?, poate, prin încruci??rile ce s-au produs, în decursul timpurilor, în col?ul european din care se tr?gea. De?i avea extremit??ile membrelor mici, era dotat cu o for?? fizic? superioar? ?i cu toate c? nu p?rea suplu, putea fugi cu mare vitez?. Ca înf??i?are general?, aducea uneori ?i într o m?sur? cu Mussolini. Avea ochii verzi, cu reflec?ii metalice, umbri?i de sprâncene stufoase ?i cu putere de p?trundere magnetizant?, iar când te privea cu încordare, sim?eai c? te p?trund în str?funduri, ceea ce cred c? a contribuit la succesele sale profesionale.
Se îmbr?ca sobru ?i f?r? varia?ie, purtând acela?i costum cenu?iu-închis, ca un desen discret"[18].

Despre începuturile lui Moruzov în munca de culegere a informa?iilor s-a vorbit deja. Se pare c? era un om n?scut pentru a?a ceva. ?tefan Enescu aprecia c? „pe Moruzov îl ajuta o extraordinar? energie ?i voin??, o capacitate natural? ?i putere de p?trundere uimitoare. Cazac zaporojan, întrupa s?n?tate, inteligen??, abilitate, voin?? ?i îndr?znesc s? spun c? avea geniu"[19].

Horia Sima considera c? Mihail Moruzov era un „om f?r? scrupule ?i de un rafinament diabolic... simpla evocare a numelui s?u impunea groaz?". Acela?i memorialist m?rturi¬sea c?, pân? s?-l cunoasc? direct - în prim?vara anului 1940 -, auzise despre el multe lucruri, dar nimic precis, astfel încât „realitatea se împletea cu legenda", „în orice caz - continua Horia Sima - pentru legionari întrupa sistemul organizat de Armand C?linescu pentru distrugerea mi?c?rii"[20].
Doctorul ?erban Milcoveanu îl apreciaz? pe Moruzov ca „inteligen?a cenu?ie" ?i „mult superior în inteligen?? lui Eugen Cristescu"[21].

S? prezent?m acum descrierea f?cut? de Gheorghe Cristescu: „Scund, vânjos, ple?uv, dinamic ?i foarte inteligent, poseda într-un grad intens abilitatea profesional? detectiv?... Ambi?ios pân? la orgoliu, poseda un spirit de dominare despotic?, neadmi?ând replici sau corect?ri, fapt ce constituia un mare defect pentru flexibilitatea care se cere ?efului unui asemenea serviciu în raporturile cu subalternii s?i"[22]. S-a spus despre Moruzov c? avea nervi de o?el ?i o capacitate de concen¬trare ie?it? din comun. Adev?rat, dar era ?i el om. Am v?zut deja ce ne spune Gheorghe Petrescu despre Moruzov. S? mai ad?ug?m, în relatarea aceluia?i, cum l-a g?sit la Vene?ia, cu câteva zile înainte de a fi arestat: „Moruzov era ab?tut, negru la fa??, complet absent, preocupat în a?a fel încât începea o vorb? ?i apoi î?i pierdea ?irul ?i renun?a... Îmi spune c? este obosit, c? nervii nu-l mai sus?in ?i-mi arat? mâinile care tremurau; îmi spune c? este ferm hot?rât s? se retrag? din func?ie, undeva la ?ar? ?i s? nu mai vad? pe nimeni ?i s? nu mai aud? de nimic"[23]. Era ?i foarte b?nuitor, dup? cum ne las? s? în?e¬legem medicul s?u, Andrei Frank, cel care îl caracteriza astfel: „A fost un om închis, inteligent, culant ca client, prietenos când voia, vorbea foarte pu?in". Dar iat? ce mai povestea doctorul Frank: „În 1938 am fost chemat la dânsul personal de vreo dou? ori pentru maladii intervenite, în vara acestui an am fost chemat o dat? urgent dup? întoarcerea dumisale de la Mamaia, prezentând fenomene hepato-gastrice ?i fiindu-i fric? de o tentativ? de otr?vire. Internat în spitalul Elias, s-a constatat un calcul biliar care produsese fenomenele gastrice"[24]. În decembrie 1939, Moruzov a fost operat pentru hernie ombilical?.

Peste ani, Gheorghe Cristescu î?i amintea de sprijinul pe care i-l acordase Mihail Moruzov într o poveste de amor contra fratelui s?u, Eugen Cristescu. Gheorghe se îndr?gostise de vara sa, fiica unui unchi la care st?tea în gazd? pe când era student la Facultatea de drept. Familiile s-au opus c?s?toriei tineri¬lor. Eugen Cristescu, subdirector în Direc?ia General? a Poli?iei de Siguran??, î?i amenin?? chiar fratele cu arestarea. Moruzov l-a ajutat s? se c?s?toreasc? cu aleasa inimii lui pe ascuns, la Prim?ria de Verde din Calea Rahovei, scutindu-i de dispensa legal? ce s-ar fi cerut între veri. Tot el le a f?cut rost de pa?apoarte ?i i-a trimis, împreun? cu nepotul lui, Malencu (Veniamin) Moruzov la Paris. C?l?toria de nunt? a prev?zut ?i o s?pt?mân? la Vene?ia ?i alta la Milano. Dup? cinci luni, tinerii c?s?tori?i au revenit la Bucure?ti, punând familiile în fa?a faptului împlinit. Rela?iile lui Moruzov cu Eugen Cristescu nu au avut, evident, de câ?tigat în urma acestui episod[25].

Mihail Moruzov era un om extrem de abil ?i care se putea u?or adapta mediului. Cea mai bun? dovad? o constituie ispr?vile lui din perioada anilor 1917-1918, când s-a descurcat, cu mult curaj, cu comitetele revolu?ionare ruse?ti din Dobrogea ?i sudul Basarabiei, episod asupra c?ruia vom reveni, în timp îns?, omul Moruzov s-a schimbat. O spunea, într-o manier? indirect?, ?i colonelul Gheorghe Petrescu: „era ?i s-a men?inut mult timp un om extrem de modest, foarte sobru ?i foarte muncitor"[26], într adev?r, ?i al?i oameni care l-au cunoscut vorbesc despre modific?rile petrecute pe m?sur? ce puterea de care dispunea a sporit. Generalul Ion Gheorghe, care în perioada 1934 1938 a fost ata?at militar la Ankara, a avut ocazia s?-l cunoasc? pe ?eful Serviciului Secret, despre care consemneaz? în lucrarea sa memorialistic?: „Moruzov a început ca agent de informa?ie de mâna a treia al Statului Major român. Obraznic ?i descurc?re? cum era, a reu?it s? dea marea lovitur? dup? ani de activitate neimportant?: l-a informat pe Carol al II lea despre anumi?i politicieni români. Aceasta i-a adus postul de ?ef al Serviciul Secret român. L-am v?zut cu prilejul unei serb?ri din Palatul Regal, în eleganta uniform? a Frontului Rena?terii Na?ionale, dup? ce figura sa îmi atr?sese mai înainte aten?ia pe culoarele Statului Major, fiind îmbr?cat pe atunci în haine modeste"[27]. Iat? ce declara ?tefan Enescu, mul?i ani secretarul s?u: „Moruzov deveni din ce în ce mai nervos ?i... [text neclar - n.n.], iar puterea fa?? de subalterni tot mai dispre?uitoare ?i mai aspr?. Ofi?eri superiori ?i generali îi f?ceau anticamer?; oameni politici îl solicitau pân? peste puterile posi¬bile de a-i primi ?i vorbi cu ei. Pe la serviciu venea din ce în ce mai rar, iar când venea era nervos ?i gr?bit"[28]. Ideea este înt?rit? ?i de Gheorghe Cristescu: „Din pri¬cina influen?ei pe care o avea, toat? lumea, atât militar?, cât ?i politic?, îl adula, c?utând a-i c?p?ta bun?voin?a ?i protec?ia. La Ministerul Ap?r?rii Na?ionale devenise atotputinte ?i cum era din fire foarte vindicativ, nu ierta nicicând un afront adus"[29]. Tot acesta îi repro?a c? de?i Eugen, fratele lui, îl recomandase c?lduros pentru numirea în fruntea S.S.I., Moruzov îl „dribla" deseori în probleme de serviciu, înc?lcându-?i ?i dep??indu-?i atribu?iile.
-------------------------------------------------------------
[1] Cristian Troncot?, Mihail Moruzov ?i fontul secret, Bucure?ti Editura ELION, 2004
[2] http://vladturcanu.blogspot.ro/2012/04/mihail-moruzov-fondatorul-spionajului.html
[3] C. Neagu, D. Marinescu, R. Georgescu, Fapte din umbr?, vol. II, Editura politic?, Bucure?ti, 1977, p. 176 ?i urm.; Ion Bodumescu, Ion Rusu-?irianu, Descifrarea unei istorii necunoscute, Editura Militar?, Bucure?ti, 1975, vol. III, p. 12 ?i urm.; Horia Brestoiu, Ac?iuni secrete în România, Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1973.
[4] Paul ?tef?nescu, Istoria serviciilor secrete române?ti, Editura Divers?Pres, Bucure?ti, 1994, p. 69?149; Alina Ionescu, Formalitatea a devenit asasinat, în „Bucure?ti?Match", nr. 1/1994; Vasile Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne, vol. 1, 1821?1944, Editura Ministerului de Interne, Bucure?ti, 1996, p. 313?336; „Magazin istoric", nr. 4/1995, p. 62?64, 93.
[5] Arhiva Ministerului Ap?r?rii Na?ionale (în continuare se va cita sigla Arh. M.Ap.N.), fond Micro­filme, r. P II c. 415.
[6] N.D. St?nescu, 1930?1940. întâmpl?ri ?i oameni din Serviciul Secret (fragmente de memorii editate de Marian ?tefan ?i Gheorghe Neac?u în „Magazin istoric", s.n. ianuarie?iunie 1991.
[7] Veniamin Moruzov, Moruzov despre Moruzov, în „Strict?Secret", an II, nr. 35/1990 ?i urm; Ion Pavelescu, Enigma Moruzov, Cel mai mare spion din istoria României, Editura Gaudeamus, Ia?i, 1993.
[8] Vezi Vasile Bobocescu, Mihail Moruzov un as al serviciilor secrete, în: „Spionaj?Contraspionaj", nr. 13/1991; Idem, ?eful serviciului secret de informa?ii român, Minai Moruzov, despre Pactul secret Germano?Sovietic, în „Est?Vest", sept. 1991, p. 2.
[9] Eugen Cristescu, Organizarea ?i activitatea Serviciului Special de Informa?ii, în: Cristian Troncot?, Eugen Cristescu asul serviciilor secrete române?ti, Memorii 1916?1944, Editura Roza Vânturilor, Bucure?ti, 1995, passim.; Mihail Sturdza, România ?i sfâr?itul Europei. Amintiri din ?ara pierdut?, Fronde Alba?Iulia, Paris, 1994 passim.; Horia Sima, Era libert??ii. Statul na?ional legionar, vol. II, Editura Mi?c?rii Legionare, Madrid, 1986, passim; Constantin Maimuca, Memorii, în „Lumea?Magazin", 3?6/1995.
[10] Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol al II?lea ?i Mare?alul Antonescu, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1993, passim; Larry L. Watts, O Casandr? a Româ­niei. Ion Antonescu ?i lupta pentru reform? 1918?1941, Editura Funda?iei Culturale Române, Bucure?ti, 1993, p. 243 ?i urm.
[11] Istoria Mi?c?rii Legionare scris? de un legionar, Editura Roza Vânturilor, Bucure?ti, 1992, p. 102.
[12] Mihail Sturdza, op. cit., p. 175.
[13] Horia Sima, op. cit., p. 198.
[14] Arh. S.R.I.. fond „y" dosar nr. 20954, vol. 4, f. 275.
[15] Documentul ne?a fost pus la dispozi?ie de regretatul Simion Moruzov (nepotul lui Mihail Moruzov), depozitarul unor documente de inesimabil? valoare istoric? despre unchiul s?u.
[16] Arh. S.R.I., fond „y" dosar nr. 73865, vol. I, f. 325.
[17] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 40.
[18] „Magazin istoric", s.n., ianuarie 1991, p. 65.
[19] Arh. S.R.I., fond „y", dosar nr. 105443, f. 87.
[[20 Horia Sima, op. cit., p. 198.
[21] „Învierea", nr. 4/1994, p. 162.
[22] Arh. S.R.I., fond „d", dosar nr. 17474, vol. I, f. 10.
[23] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 21 f. 9.
[24] Ibidem, f. 110?111.
[25] Ibidem, dosar nr. 4703, f. 2.
[26] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 8.
[27] General Ion Gheorghe, Un dictator nefericit. Mare­?alul Ion Antonescu (Calea României spre statul satelit), edi?ie îngrijit? de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucure?ti, 1996, p. 137.
[28] Arh. S.R.I., fond „y", dosar nr. 105443, f. 88.
[29] Ibidem, dosar nr. 17474, vol. I, f. 12. footer