Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Sâmbătă, 13 Octombrie 2012 20:54
MiG-21, MiG-17 - cockpitDeoarece în prezent se discut? în România despre modalitatea de înlocuire a avioanelor sovietice MiG-21 din dotarea For?elor Aeriene Române cu aparate americane F-16, ne-am propus s? prezent?m câteva detalii inedite privind problemele care au existat în urm? cu 50 de ani, în momentul în care primele avioane de vân?toare MiG-21 au fost achizi?ionate din U.R.S.S. pentru Armata Român?.[1]

În cadrul Consf?tuirii mini?trilor Ap?r?rii ai statelor membre ale Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia (O.T.V.) (Praga, 30 ianuarie - 1 februarie 1962), mare?alul Serghei Biriuzov a men?ionat faptul c? armatele statelor din alian?? aveau înc? în înzestrare avioane de vân?toare MiG-17, care nu mai corespundeau cerin?elor câmpului de lupt? modern, ?i era necesar? înlocuirea acestora. Conducerea Armatei Române nu a fost surprins? deloc de concluzia comandantului Ap?r?rii Antiaeriene a Teritoriului Uniunii Sovietice deoarece autorit??ile de la Bucure?ti adoptaser? din timp m?suri pentru importarea a 104 avioane MiG-21 (dintre care 60 MIG-21 PF, de interceptare, cu livrare în 1964-1965) pentru dotarea regimentelor de vân?toare, precum ?i transferarea tuturor avioanelor MiG-15 ?i MiG-17 din România la dou? regimente de vân?toare-bombardament.[2] Cu toate c? mare?alul Serghei Biriuzov ?i-a exprimat la Praga opinia referitoare la înlocuirea aparatelor MiG-17 din arsenalul OTV, liderii militari de la Moscova au insistat în anul 1962 pentru ca armata român? s? cumpere în continuare avioane MiG-17. Doi ani mai târziu, colonelul inginer ?tefan Ispas a men?ionat despre situa?ia respectiv? într-o not? întocmit? pentru adunarea activului de partid pe armat? (Bucure?ti, 4-6 mai 1964), astfel: „În 1962, URSS, prin Consiliu[l de Ajutor Economic Reciproc] a propus ?i a f?cut presiuni s? lu?m avioane vechi MiG-17 pe care ei le scoteau din dotare, dându-ne ex[e]mplu pe bulgari, care au luat".

Alte aspecte referitoare la problemele din domeniul colabor?rii militare dintre româno-sovietice au fost consemnate de c?tre colonelul ?tefan Ispas, pentru aceea?i reuniune, astfel: „Ne-au dat teh[nic?]. de avia?ie ?i documenta?ia de repara?ie au dat-o la 2-3 ani (caz[ul] motor[ului] RD-9 B) ?i nu ne-au dat piese de schimb.
- Rulmen?ii speciali de avia?ie, de?i tehnica era de la ei ?i ei erau obliga?i s? ni dea, totu?i, dup? 14 ?edin?e la Moscova la diferite organe ?i chiar la uzin?, n-am ob?inut de la ei decât o mic? parte.
- În acela?i timp, la bulgari le-au livrat toate reperele în cantit??i foarte mari (La Uz[ina] de repara?ii motoare din Plovdiv, noi am v?zut în magazie 200 de buc[??i]. de rulmen?i, din care nou?, cu mare greutate, [sovieticii] ne-au dat 30).
- Ne ofer? acum avioane [MiG] 21 FP (corect: PF – nota P. Opri?), dar f?r? elementele necesare ducerii luptei în condi?ii deosebite ?i când ei au deja alte avioane interceptoare (La 1 mai [19]64 au defilat interceptoare f?r? pilot) (sic!);
- Cazul consilierului [sovietic de la] C[omandamentul]. A[p?r?rii]. A[ntiaeriene]. [a] T[eritoriului]., care, la o aplica?ie, nu s-a informat complet asupra func?ion?rii fotomitralierei de pe av[ionul] MiG-19 ?i a raportat date eronate;
- P[en]tr[u] produc?ia actual? de tehnic? [în România], dup? licen?? sovietic?, cu f[oarte] mare greutate ?i numai la repetate interven?ii [sovieticii] trimit complet?rile la documenta?ie, buletinele de modific?ri etc.
- Speciali?tii pe care-i trimit [sovieticii] nu sunt preg?ti?i (caz [:] Uzina 2 Bra?ov ?i Combinatul chimic F?g?ra?)".

Aceste exemple negative privind colaborarea militar? româno-sovietic? nu au fost singulare. La aceea?i reuniune cu activul de partid din armat?, generalii-maiori Vasile Alexe ?i Ion Stoian au men?ionat c? patru avioane MiG-21 nu erau utilizate în România de cinci luni din cauza defect?rii unor pompe de presiune ?i livrarea lor de c?tre sovietici întârzia foarte mult. Comandantul Ap?r?rii Antiaeriene a Teritoriului a sus?inut de asemenea c? aproape 100 de motoare RD-9 B nu au fost reparate deoarece uzina din Bacau nu a primit din U.R.S.S. o carte în care se descria modul de reparare (a?a-numita „Cartea 8-a" a fost descoperit? întâmpl?tor la Budapesta de c?tre generalul Ion Ioni??). La rândul s?u, generalul-maior Ion Stoian a declarat c? pilo?ii nu zburau cu MiG-ul 21 în România din cauza faptului c? URSS nu a livrat toate c??tile speciale de zbor pentru acel aparat, iar documenta?ia necesar? exploat?rii ?i între?inerii unor sta?ii de radioloca?ie ?i a unui atelier de verificare a rachetelor de bord a fost primit? în primul caz doar par?ial, iar în cel de-al doilea caz, cu întârziere.

Cu titlu informativ, men?ion?m atitudinea adoptat? în anul 1956 de autorit??ile politice ?i militare din Elve?ia, în momentul în care acestea au analizat situa?ia achizi?ion?rii unor avioane moderne pentru propriile for?e aeriene. Astfel, la începutul anului 1956, în cadrul Serviciului Tehnic Militar elve?ian ?i la Comisia de Achizi?ii de Avioane Militare au avut loc discu?ii privind ofertele primite aproape simultan la Berna, de la cehoslovaci (prin colonelul elve?ian Philipp Vacano, apoi printr-un diplomat cehoslovac) ?i de la sovietici (prin ata?atul lor militar de la Berna), de cump?rare a unor aparate de vân?toare MiG-15 de c?tre armata elve?ian?. De?i la Statul Major General elve?ian se considera pe bun? dreptate c? MiG-ul 15 era deja dep??it din punct de vedere tehnic, Paul Chaudet (ministru al Ap?r?rii) a sus?inut în luna iunie 1956 faptul c? Elve?ia era liber? s? achizi?ioneze armament atât din Vest, cât ?i din Est, iar ofertele care veneau din Uniunea Sovietic? puteau fi luate în considerare la Berna (nu îns? ?i cele cehoslovace). Opinia respectiv? a fost criticat? de ministrul de Externe, Max Petitpierre, care s-a opus încerc?rilor de compromitere a rela?iilor pe care Elve?ia le avea cu statele occidentale.[3]

În concluzie, atât în România (la începutul anilor '60), cât ?i în Elve?ia (în anul 1956) au existat analize în care s-a ?inut cont în primul rând sistemul politic existent în ??rile respective ?i, pe cale de consecin??, apartenen?a la un bloc politico-militar (în cazul Elve?iei, men?inerea neutralit??ii ?i apartenen?a în acela?i timp la sistemul capitalist). În al doilea rând, autorit??ile de la Bucure?ti ?i Berna au discutat despre performan?ele aparatelor respective ?i modul de aprovizionare cu avioane, piese de schimb ?i muni?ii, în caz de r?zboi. Pre?ul solicitat de sovietici pentru MiG-15 (în cazul Elve?iei) ?i MiG-21 (în cazul României) nu a fost men?ionat de liderii politici ?i militari din cele dou? state, probabil ?i pentru faptul c?, de?i era foarte important pentru bugetele Elve?iei ?i României, acesta nu a fost considerat singurul factor determinat în alegerea respectiv?.
------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Primele avioane MiG-21 F-13 destinate României au ajuns în ?ar? în luna februarie 1962 ?i au aterizat pe aerodromul Deveselu (jude?ul Olt), unde sta?iona Regimentul 91 Avia?ie Vân?toare (înzestrat cu MIG-19 P ?i PM). Acestea f?ceau parte din lotul de 12 aparate planificate pentru livrare în anul 1962 ?i au fost aduse de c?tre pilo?i sovietici. Dup? finalizarea lucr?rilor de extindere a pistei de decolare-aterizare de la Giarmata (jude?ul Timi?), toate MiG-urile 21 F-13 de la Deveselu au fost mutate lâng? Timi?oara, intrând în dotarea Regimentului 93 Avia?ie Vân?toare. Ioan Chereche?, Aerodrom ?i cer, Editura Militar?, Bucure?ti, 2002, p. 199-200; 206; Paul Sandachi, Avia?ia de lupt? reactiv? în România (1951-2001), Muzeul Avia?iei, f.a., p. 58.
[2] Pentru detalii, vezi Petre Opri?, Leontin S?l?jan, nemul?umit de primele MIG-uri 21 primite de România, în revista „Art-emis. Magazin cultural", nr. 63, duminic?, 23 septembrie 2012, http://www.art-emis.ro/istorie/1190-mig-21-in-dotarea-aviatiei-militare-din-romania.html.
[3] Marco Wyss, Neutrality in the early Cold War: Swiss arms imports and neutrality, în „Cold War History", Vol. 12, No. 1, February 2012, p. 38-39. footer