Revista Art-emis
Peninsula Balcanic? - Mozaic etnico-lingvistic ?i spiritual (4) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Prof. Maria Petre   
Duminică, 07 Octombrie 2012 19:02
Adina Berciu-Dr?ghicescu - art-emisPān? īn anul 1923, Ministerul Instruc?iunii Publice a controlat cele 26 de ?coli primare ?i 4 ?coli secundare romāne?ti din Grecia prin revizori ?colari. In acest an s-a īnfiin?at pe lāng? Administra?ia ?coalelor ?i Bisericilor din Grecia un Consiliu Administrativ Permanent. La 1 octombrie 1926, aceast? administra?ie a fost īnlocuit? de comitete (eforii) ?colare locale, iar controlul a fost īnlocuit cu cel al directorului celei mai īnalte ?coli din circumscrip?ia ?colar? respectiv?. Lega?iile ?i consulatele Romāniei coordonau activitatea acestor comitete ?i gestionau fondurile ordonan?ate lor. Īn ceea ce e?ti, altele erau īnchiriate. Īn zona mun?ilor Pind, unde popula?ia romāneasc? era transhumant?, ?colile aveau cursuri de iarn? ?i de var?, dup? cum se deplasau comunit??ile cu turmele de oi. Īn astfel de cazuri, cursurile se desf??urau īn condi?ii improprii, īn colibe: Feti?a, circumscrip?ia Salonic, Mavronovo, Mandalovo, Babiani, Drenovo īn circumscrip?ia Meglenia.[1] Unele localuri de ?coli romāne?ti au fost confiscate de greci precum cele din Livezi, O?ani, Lungu?a, Tārnareca ?i Liumni?a. Pentru localurile de ?coli din comunele Liumni?a ?i O?ani autorit??ile grece?ti au oferit 5000 de drahme, dar guvernul romān a refuzat ?i a r?spuns: „...guvernul elen ni-i dator nu cu oferte de acest gen ci cu retrocedarea localurilor de ?coli ?i biserici ce ne-au apar?inut pān? īn anul 1912."[2] Īn anul ?colar 1939-1940 au func?ionat īn Grecia 29 de ?coli primare cu 60 de īnv???tori ?i 950 de elevi ?i 4 ?coli secundare cu 54 de profesori ?i 477 de elevi ?i anume: un liceu comercial de b?ie?i ?i un gimnaziu profesional de fete la Salonic, un liceu de b?ie?i la Grebena ?i un gimnaziu la Ianina. Pe lāng? ?colile secundare func?iona cāte un internat īntre?inut de statul romān. Programa analitic? era cea oficial? din Romānia, la care se ad?uga limba greac?, istoria ?i geografia Greciei. Romānia a pl?tit pentru acest an ?colar 3500000 lei pentru salariile īnv???torilor, 4908000 lei pentru ale profesorilor, iar pentru īntre?inerea internatelor ?i pentru chiriile localurilor de ?coli 5387100 lei.[3]

Declan?area celui de-al doilea r?zboi mondial ?i ocuparea Greciei mai īntāi de trupe italiene ?i apoi germane, a influen?at negativ asupra func?ion?rii ?colilor romāne?ti din aceast? ?ar?. Īn anul ?colar 1940-1941, acestea au fost īnchise. Ele vor fi redeschise īn toamna anului 1941 īn condi?ii extrem de grele. Īntr-un raport al īns?rcinatului cu afaceri al lega?iei Romāniei la Atena, Radu Arion, din decembrie 1941, se ar?ta c? localurile de ?coli ?i internate din Ianina ?i Grebena au fost evacuate de trupele italiene, iar o parte a mobilierului a fost distrus sau luat de trupele grece?ti sau italiene. Cl?dirile au suferit stric?ciuni. Totu?i cursurile au putut īncepe la aceste ?coli la 24 septembrie 1941, iar la Liceul Comercial ?i la Gimnaziul de fete din Salonic, la 16 noiembrie 1941. Radu Arion solicita aprovizionarea cu alimente ?i combustibil a ?colilor, a personalului didactic ?i bisericesc romān din Grecia, dar ?i a „...popula?iei noastre aromāne īnfometate. Adaug c? venirea din ?ar? a a1imentelor...ar face aici o impresie extraordinar? asupra sufletului ?i cugetului tuturor aromānilor, īnvederānd īnc? o dat? dorin?a ??rii noastre de a-i ajuta."[4]

Guvernul romān a elaborat īn februarie 1942 cadrul legal de aprovizionare cu alimente a ?colilor ?i personalului didactic romān din aceast? ?ar?. Legea 111 din februarie 1942 stabilea ca cerealele ?i produsele alimentare destinate ?colilor ?i comunit??ilor romāne din Grecia s? fie trimise prin Institutul Na?ional al Coopera?iei ?i distribuite prin Societatea de Cultur? macedoromān?.[5] Pentru stimularea personalului didactic ?i administrativ din Grecia a fost adoptat? legea 642 din martie 1942, deschizāndu-se un credit extraordinar de 3000000 lei, prin care acesta era r?spl?tit cu o īndemniza?ie egal? cu 50% din salariul bugetar īndeplinirea datoriei ?i asigurarea intereselor culturale romāne?ti din Macedonia, īn condi?ii foarte grele, pe intervalul de timp de la 1 octombrie 1941 pān? la 31 martie 1942."[6]

Anul ?colar 1943-1944 a īnceput pentru ?colile secundare romāne din Grecia la 3 octombrie 1943 la Liceul Comercial din Salonic, cu 123 de elevi; la 17 octombrie 1943, la ?coala profesional? de fete din Salonic, cu 84 de eleve; la 1 noiembrie 1943, la Liceul teoretic din Grebena, refugiat la Salonic, cu 149 de elevi ?i la 10 ianuarie 1944 la Gimnaziul din Ianina.[7] Īn ?colile primare romāne din Grecia au urmat īn acela?i an ?colar, 1492 de elevi, dar soarta multora dintre aceste ?coli a fost tragic?, asemeni popula?iei romāne din aceast? ?ar?. Īntre 18-24 octombrie 1943 au fost bombardate ?i arse total 13 comune romāne?ti, iar īn aprilie ?i mai 1944 alte sate romāne?ti. Inspectorul general David Blidariu raporta la 8 iunie 1944: „...e greu de precizat num?rul victimelor din popula?ia civil? romāneasc?, provocat de ciocnirile dintre rebeli ?i armata de ocupa?ie, de r?zbun?ri locale, de ac?iunile revolu?ionarilor sau de represaliile armatelor".[8] Cu toate acestea, la sfār?itul lunii mai 1944, cānd au fost īnchise cursurile ?colilor secundare romāne, 8 absolven?i ai Liceului Comercial din Salonic ?i 10 absolven?i ai Liceului din Grebena, refugiat la Salonic, au luat examenul de bacalaureat. Era ultima promo?ie care ob?inea diplome pe care nu le puteau folosi īns? pentru c? legisla?ia greac? nu le echivala.[9]

Din raportul profesorului Caius Jiga din iulie 1945, afl?m c? īn timpul bombardamentelor din august 1944 de la Salonic: „...toate ?colile romāne din acest ora? ?i majoritatea locuin?elor profesorilor care se aflau īn apropierea instala?iilor militare, au fost distruse. Ce n-a fost distrus atunci, a fost devastat ulterior de antar?i. Averea ?colilor poate fi considerat? ca pierdut?... Se ?tie c? mul?i din profesorii localnici de la Salonic ?i Grebena au fost aresta?i de autorit??ile grece?ti, suferind chiar maltrat?ri. Situa?ia lor este cu totul nesigur? datorit? tensiunii dintre cele dou? partide. Venirea lor īn ?ar? ar fi o salvare."[10]
Statul romān, de?i īntr-o situa?ie deosebit de grea, nu i-a uitat nici acum pe ace?ti apostoli ai ?colilor romāne din Grecia ?i a trimis suma de 15472257 lei pentru salariile ?i pensiile restante pe perioada 1 septembrie 1944- 31 martie 1945 ?i 18505300 pentru perioada 1 aprilie-31 decembrie 1945.[11]
Dup? īncheierea r?zboiului, īn februarie 1946, „guvernul grec a dispus īnchiderea ?colilor romāne?ti, preluarea imediat? a imobilelor, mobilierului ?i arhivelor, institu?iilor ?colare din Grecia ?i expulzarea īn mas? a profesorilor de supu?enie romān?"[12]. Autorit??ile poli?iene?ti au īnchis īn lag?r pe to?i profesorii g?si?i la Atena. Astfel, ?colile romāne?ti ?i apoi bisericile romāne?ti īntre?inute cu atāta efort de statul romān ?i comunit??ile locale, timp de aproape un secol au fost lichidate. Īn 1948 toate bisericile romāne?ti au fost īnchise de guvernul grec. O parte din personal a fost angajat de bisericile grece?ti. Pān? īn anul 1949 personalul a fost pl?tit de statul romān[13]. Preo?ii care aveau cet??enie romān? au fost expulza?i.

Īn 1958 statul romān a ini?iat o ac?iune de ajutorare a c?lug?rilor romāni athoni?i. Astfel, preotul Moisescu a f?cut o vizit? īn Grecia ?i a predat din partea Bisericii Ortodoxe Romāne dou? vagoane de alimente (grāu ?i porumb), ?i obiecte biserice?ti. Ulterior, o nou? ac?iune a Bisericii Ortodoxe din Romānia nu s-a mai putut realiza deoarece preotul Moisescu nu a mai primit viz? de intrare īn Grecia. Īn anul 1961 s-a mai īncercat īnc? o nou? ac?iune de ajutorare a c?lug?rilor de la Muntele Athos dar f?r? rezultat.

Īn Iugoslavia, conform recens?māntului din anul 1921 ale c?rei date definitive au fost publicate īn 1932, tr?iau 231000 de locuitori cu limba matern? romān? distribui?i astfel: īn Banatul iugoslav 67896, īn districtele Craina, Pojareva?, Timoc, Morava 145000, iar īn restul Iugoslaviei 18143.[14] Īntr-un studiu asupra situa?iei romānilor din Iugoslavia din 31 ianuarie 1941 se ar?ta c? īn jude?ele Craina, Morava, Pojareva? ?i Timocul sārbesc, bisericile, m?n?stirile ?i ?colile romāne?ti au fost desfiin?ate īnc? din epoca regatului Serbiei. „Īn lips? de biseric? ?i ?coal? na?ional?, analfabetismul ?i sectele religioase s-au r?spāndit īngrijor?tor. Frecventarea ?colilor din Romānia este interzis?, ca ?i romānilor din Banatul iugoslav. Cei care totu?i pleac? la studii r?mān elemente pierdute pentru via?a na?ional? local?."[15]

Situa?ia romānilor din Macedonia sārbeasc? era de asemenea foarte grea. Aici au func?ionat pān? īn anul 1918, īn 18 comune romāne?ti, 24 de ?coli primare, un liceu de b?ie?i ?i o ?coal? profesional? de fete la Bitolia. Toate aceste ?coli au fost īnchise imediat dup? 1918 de guvernul iugoslav, iar localurile confiscate. Orice īncercare de redeschidere a lor a fost zadarnic?.[16] Fostul prim-ministru N. Pa?ici, īntrebat asupra motivelor acestei prigoane, a afirmat c? īn afara conven?iei de la Bucure?ti din 1913, ar fi existat o conven?ie verbal? secret? conform c?reia, īntr-un atac īndreptat īmpotriva Serbiei, Romānia o va ajuta ?i cum acest lucru nu s-a īntāmplat, a c?zut conven?ia scris? īn 1913, deci ?i a?ez?mintele culturale romāne?ti din Macedonia trebuiau suprimate.[17] Numeroase au fost memoriile directorului Liceului romān de b?ie?i din Bitolia, Adam Coe, ale revizorului ?colar Ioan Vuloag?, ale directoarei ?colii normale profesionale de fete din acela?i ora?, Maria Capsali, īn care cereau ajutorul ??rii mam? pentru p?strarea dreptului de a instrui copiii īn limba romān?. Īn ianuarie 1921, īntr-un memoriu adresat Ministerului Instruc?iunii Publice din Romānia, Adam Coe aprecia: „...chestiunea noastr? na?ional? este cu atāt mai delicat? ?i mai critic? ca īn trecut, deoarece tendin?ele noastre se ciocnesc cu interesele ?i cu aspira?iile mistuitoare ale statului unde avem menirea a supravie?ui."[18] Īn fa?a refuzului autorit??ilor locale, Adam Coe ?i Ioan Vuloag? au īnaintat o nou? cerere Ministerului Instruc?iunii de la Belgrad. Situa?ia personalului didactic romān din sudul Iugoslaviei era critic?. Datorit? intern?rii lor īn Bulgaria, īn timpul r?zboiului, pribegiser? apoi īn Romānia ?i ob?inuser? cet??enie romān? ?i pa?aport, iar la īntoarcere autorit??ile sārbe?ti i-au chestionat asupra cauzelor schimb?rii cet??eniei, f?r? s? se pronun?e dac? se putea exercita dreptul electoral ?i a putea alege reprezentan?i ai comunit??ilor romāne, care s? le apere interesele. Ministerul Instruc?iunii Publice din Romānia hot?ra īn anul 1921, ca membrii corpului didactic din Peninsula Balcanic? s? opteze pentru cet??enia statelor īn care func?ionau „...pentru a nu da personalului nostru didactic caracterul unor misionari, str?ini de mediul īn care sunt chema?i a-?i īndeplini opera lor cultural?".[19]

La 14 februarie 1921, Adam Coe ar?ta īntr-un memoriu c? dup? prezentarea la Inspectoratul ?colar din Bitolia, cu adresa din ?ar? unde era reprodus pasajul „...guvernul sārbo-croato-sloven declar? c? nu are de f?cut nici o obiec?iune la redeschiderea ?colilor romāne din Serbia", au fost chema?i la Prefectura ora?ului unde li s-a adus la cuno?tin?? ordinul Ministerului Instruc?iunii din Belgrad din 27 decembrie 1920, care stabilea: „...ba chiar nici romānii supu?i ai no?tri nu pot deschide ?coli na?ionale, f?r? aprobarea ministerului".[20] Statul romān a continuat demersurile diplomatice, pentru a determina statul sārb s? permit? redeschiderea ?colilor romāne?ti din Macedonia. O adres? a Ministerului Afacerilor Str?ine c?tre Ministerul Instruc?iunii Publice din 8 decembrie 1922, men?iona c? pe baza unei telegrame primit? de I.G. Duca, acesta īn convorbirile cu Ninici, a ob?inut promisiunea formal? „...c? va da satisfac?ie cererilor noastre".[21] Nici aceast? promisiune n-a fost respectat?, c?ci īn 1923 P. Marcu, ?eful serviciului de resort din Ministerul Instruc?iunii Publice ar?ta: „Dup? ce ministerul a retribuit īn decurs de ?ase ani personalul didactic al acestor ?coli, cu toate c? īn tot acest timp el n-a desf??urat nici o activitate ?colar?, īn toamna anului 1922, s-a hot?rāt repartizarea īntregului personal didactic pe la ?coli din Grecia ?i Albania, l?sānd la fa?a locului pe pensionari ?i cā?iva oameni de serviciu care s? īngrijeasc? de buna īntre?inere a localurilor noastre de ?coal?, a bisericii ?i cimitirului romānesc din Bitolia".[22]

Romānii din Banatul iugoslav, care locuiau īn aproximativ 80 de localit??i dintre care 35 aveau majoritate romāneasc?, s-au bucurat īntr-o oarecare m?sur? de un tratament minoritar, care s? le asigure o via?? na?ional? īn cadrul statului vecin. In 1919 īn Banatul iugoslav existau 66 de ?coli primare romāne?ti dintre care 18 ?coli confesionale cu 43 de īnv???tori ?i 48 de ?coli comunale cu 62 de institutori romāni. Sub guvernul condus de Take Ionescu, Gheorghe Derussi, ministrul Afacerilor Externe a stabilit cu guvernul iugoslav formarea unei comisii mixte, īntrunit? la Belgrad, care s? stabileasc? regimul ?colar ?i bisericesc privind pe sārbii ?i romānii din Banatul īmp?r?it īntre cele dou? ??ri. Din partea Romāniei au fost numi?i īn aceast? comisie dr. Valer Brani?te, pre?edinte, dr. Atanasie Popovici ?i Onisifor Ghibu.[23] Convorbirile au fost anevoioase ?i au continuat pān? īn martie 1933 cānd conven?ia ?colar? dintre Romānia ?i Iugoslavia a fost īncheiat? ?i ratificat? de amāndou? ??rile īn anul 1935. Ea prevedea c? īn ?colile primare minoritare romāne?ti din Banatul iugoslav ?i īn ?colile primare minoritare sārbo-croate din Banatul romānesc, limba de predare va fi romāna, respectiv sārbo-croata, din al treilea an se predau ca obiecte de studiu limba sārbo-croat? ?i respectiv limba romān?, iar istoria ?i geografia era predat? īn limba ??rii īn care se aflau ?colile respective. De asemenea se prevedea ca institutorii s? fie de aceea?i confesiune ?i limb? ca majoritatea elevilor, iar num?rul minim de elevi ai acestor ?coli s? fie de 20. Institutorii necesari acestor ?coli erau preg?ti?i īn ?colile normale din Vār?e? ?i Timi?oara. Īn anul ?colar 1939-1940 func?ionau īn Banatul iugoslav 33 de ?coli primare de stat cu limba de predare romāna, cu 4324 de elevi ?i 79 de īnv???tori, dintre care 40 de īnv???tori romāni din Iugoslavia, pl?ti?i de statul iugoslav ?i 39 de īnv???tori romāni din ?ar?, pl?ti?i de statul romān. La sec?ia romān? de pe lāng? liceul de stat sārbesc din Vār?e? au func?ionat 4 clase romāne?ti de curs inferior, cu 4 profesori din Romānia ?i 203 elevi, iar la ?coala normal? sārb? din Vār?e? au īnv??at, cu cei 4 profesori romāni de la liceu, 27 de elevi romāni.[23]
---------------------------------------------------------------
[1] Ibidem, dosar 741/1925, f. 34.
[2] Ibidem, f. 205-206.
[3] Ibidem, dosar 1444/1941, f.6.
[4] Ibidem, f. 214.
[5] Ibidem, dosar 1727/1942, f. 111.
[6] Ibidem, dosar 1718/1942, f. 123.
[7] Ibidem, dosar 1518/1944, f. 41-42.
[8] Ibidem, f. 43.
[9] Ibidem, f. 46.
[10] Ibidem, dosar 4337/1945, f.14.
[11] Ibidem, f.17, 44,81-87.
[12] A.M.A.E., fond Problema 220, Grecia, Documente Politice, (1945-1949), nepaginat.
[13] Ibidem.
[14] A.N.I.C., fond Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri, dosar 391/1941, f. 7.
[15] Ibidem, f. 23.
[16] Ibidem, fond Ministerul Instruc?iunii Publice, dosar 799 1923, f. 9.
[17] Nicolae, Chiachir, Istoria popoarelor din sud-estul Europei īn epoca modern?, Bucure?ti, 1987, p. 340.
83 A.N.I.C., fond Ministerul Instruc?iunii Publice, dosar 326/1921, f. 8.
[18] Ibidem, f. 10.
[19] Ibidem, dosar 325/1921, f. 19.
[20] Ibidem, dosar 776/1922, f. 77.
[21] Ibidem, dosar 799/1923, f. 4.
[22] Ibidem, dosar 326/1921, f. 39.
[23] Ibidem, dosar 391/1941, f. 38-40. footer