Revista Art-emis
Peninsula Balcanic? - Mozaic etnico-lingvistic ?i spiritual (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Prof. Maria Petre   
Miercuri, 03 Octombrie 2012 06:46
Prof. Univ. Dr. Adina Berciu-Dr?ghicescuCu toate greut??ile întâmpinate din partea autorit??ilor otomane care amânau acordarea autoriza?iilor de func?ionare pentru ?colile române, sub presiunea ?i influen?a grecilor, cu toate prigonirile religioase, precum ?i din cauza divergen?elor ce existau între membrii comunit??ilor aromâne?ti, provocate îndeosebi de grecomani, ?colile ?i bisericile românilor au continuat s? existe ?i s? func?ioneze ?i în primele dou? decenii ale secolului al XX-lea. În total, în ajunul r?zboaielor balcanice (1912-1913) au func?ionat în Turcia european? 92 de ?coli primare, 6 secundare, cu un num?r de 3850 de elevi. Tratatul de pace de la Bucure?ti din 28 iulie/10 august 1913 a stabilit o nou? realitate politic? în Peninsula Balcanic?. Cele trei state balcanice Bulgaria, Grecia ?i Serbia se obligau, printr-un schimb de scrisori realizat cu primul ministru al României Titu Maiorescu, s? acorde autonomie ?colilor ?i bisericilor românilor din ??rile lor, care s? poat? s? fie subven?ionate de statul român sub supravegherea guvernelor ??rilor respective ?i s? recunoasc? pentru români un episcopat distinct. Toate statele balcanice au admis dup? 1913 existen?a ?colilor macedo-române, cu excep?ia Serbiei care considera tratatul de la Bucure?ti caduc pentru ea, respingând recunoa?terea autonomiei ?colilor ?i bisericilor din Macedonia sârbeasc? unde s-au închis toate ?colile primare de b?ie?i ?i fete, un liceu, o ?coal? normal?, 10 biserici. În Grecia, în schimb, situa?ia a fost mai bun?, mai ales sub guvernele democratice de dup? 1913. Acordul cultural bilateral încheiat cu statul grec relativ la autonomia ?colilor primare ?i secundare române?ti ?i dreptul guvernului român de a le subven?iona s-a încheiat în iulie/august 1913 ?i era una din anexele tratatului de la Bucure?ti din 1913. Acesta prevedea autonomia ?colilor ?i bisericilor aromânilor ?i crearea unui episcopat român, finan?at de statul român dar sub supravegherea guvernului elen. Manualele de religie erau întocmite de autorit??ile ecleziastice române, iar cele didactice ?i ?colare dup? programele Ministerului Instruc?iunii Publice. În 1914 în Macedonia func?ionau 91 de ?coli primare, cu 111 institutori, 76 de institutoare, 53 preo?i, 1 liceu, 2 ?coli comerciale ?i 1 ?coal? normal? de fete[1].

Declan?area Primului R?zboi Mondial, la mai pu?in de un an de la semnarea tratatului de la Bucure?ti, aducea importante modific?ri ?i în spa?iul sud-est european. În toate statele balcanice, mii de români au fost mobiliza?i ?i trimi?i pe diverse fronturi, iar ?colile ?i bisericile lor au fost din nou închise. În august 1916 popula?ia b?rb?teasc? din Macedonia ocupat?, r?mas? în urma mobiliz?rii anterioare, a fost trimis? în lag?re de concentrare sau la minele de c?rbuni de la Svistov, de unde mul?i români nu s-au mai întors.[2] În urma opera?iunilor militare care s-au desf??urat în Macedonia multe sate române?ti au fost pr?date sau distruse. Turmele de oi au fost rechizi?ionate pentru În ceea ce prive?te salariile preo?ilor, datorit? luptei dintre propaganda religioas? greac? ?i român?, enoria?ii se obi?nuiser? s? nu mai pl?teasc? nimic preo?ilor pentru slujbe, ace?tia între?inându-se numai din subven?ia primit? de la statul român[3]. Evenimentele din Turcia au f?cut ca dup? 1910 s? fie adoptat? o nou? form? de conducere a ?colilor prin intermediul Eforiilor ?colare. Cu toate greut??ile întâmpinate din partea autorit??ilor otomane care amânau acordarea autoriza?iilor de func?ionare pentru ?colile române, sub presiunea ?i influen?a grecilor, cu toate prigonirile religioase, precum ?i din cauza divergen?elor ce existau între membrii comunit??ilor aromâne?ti, provocate îndeosebi de grecomani, ?colile ?i bisericile românilor au continuat s? existe ?i s? func?ioneze ?i în primele dou? decenii ale secolului al XX-lea. În total, în ajunul r?zboaielor balcanice (1912-1913) au func?ionat în Turcia european? 92 de ?coli primare, 6 secundare, cu un num?r de 3850 de elevi.

Tratatul de pace de la Bucure?ti din 28 iulie/10 august 1913 a stabilit o nou? realitate politic? în Peninsula Balcanic?. Cele trei state balcanice Bulgaria, Grecia ?i Serbia se obligau, printr-un schimb de scrisori realizat cu primul ministru al României Titu Maiorescu, s? acorde autonomie ?colilor ?i bisericilor românilor din ??rile lor, care s? poat? s? fie subven?ionate de statul român sub supravegherea guvernelor ??rilor respective ?i s? recunoasc? pentru români un episcopat distinct. Toate statele balcanice au admis dup? 1913 existen?a ?colilor macedo-române, cu excep?ia Serbiei care considera tratatul de la Bucure?ti caduc pentru ea, respingând recunoa?terea autonomiei ?colilor ?i bisericilor din Macedonia sârbeasc? unde s-au închis toate ?colile primare de b?ie?i ?i fete, un liceu, o ?coal? normal?, 10 biserici. În Grecia, în schimb, situa?ia a fost mai bun?, mai ales sub guvernele democratice de dup? 1913. Acordul cultural bilateral încheiat cu statul grec relativ la autonomia ?colilor primare ?i secundare române?ti ?i dreptul guvernului român de a le subven?iona s-a încheiat în iulie/august 1913 ?i era una din anexele tratatului de la Bucure?ti din 1913. Acesta prevedea autonomia ?colilor ?i bisericilor aromânilor ?i crearea unui episcopat român, finan?at de statul român dar sub supravegherea guvernului elen. Manualele de religie erau întocmite de autorit??ile ecleziastice române, iar cele didactice ?i ?colare dup? programele Ministerului Instruc?iunii Publice. În 1914 în Macedonia func?ionau 91 de ?coli primare, cu 111 institutori, 76 de institutoare, 53 preo?i, 1 liceu, 2 ?coli comerciale ?i 1 ?coal? normal? de fete[4].

Declan?area Primului R?zboi Mondial, la mai pu?in de un an de la semnarea tratatului de la Bucure?ti, aducea importante modific?ri ?i în spa?iul sud-est european. În toate statele balcanice, mii de români au fost mobiliza?i ?i trimi?i pe diverse fronturi, iar ?colile ?i bisericile lor au fost din nou închise. În august 1916 popula?ia b?rb?teasc? din Macedonia ocupat?, r?mas? în urma mobiliz?rii anterioare, a fost trimis? în lag?re de concentrare sau la minele de c?rbuni de la Svistov, de unde mul?i români nu s-au mai întors.[5] În urma opera?iunilor militare care s-au desf??urat în Macedonia multe sate române?ti au fost pr?date sau distruse. Turmele de oi au fost ?coli ?i biserici ?i au trecut la distrugerea c?r?ilor române?ti, inclusiv a celor de cult. Fenomenul de emigrare în România a atins cote maxime, mai ales dup? Conferin?a de pace de la Bucure?ti din 1913 când to?i românii balcanici puteau deveni cet??eni români, indiferent de locul în care continuau s? tr?iasc?.

La Conferin?a de pace de la Paris, al?turi de delega?ii români au fost trimi?i ?i delega?i ai Societ??ii de Cultur? Macedoromâne, ai Comitetului românilor din Valea Timocului c?rora li s-au ad?ugat reprezentan?i ai Comitetului pentru ap?rarea drepturilor culturale ?i spirituale ale românilor, constituit la Vidin în martie 1919. Aceste organiza?ii române?ti au alc?tuit o serie de memorii pe care le-au înaintat forurilor Conferin?ei de pace, dar ele nu au avut urm?ri deosebite. Singurul rezultat pozitiv, art. 12 al tratatului de pace de la Sčvres cu Turcia, prin care Grecia se obliga s? acorde autonomie local? comunit??ilor române din Pind în probleme ?colare ?i religioase, a fost eludat prin prevederile tratatului de la Lausanne. Aplicarea prevederilor tratatului minorit??ilor de c?tre statele din sud-estul Europei, care ar fi putut s? asigure condi?ii de manifestare românilor sud-dun?reni, s-a izbit îns? de rezerve ?i chiar de reac?ii negative. În timpul domina?iei turce?ti în Albania au existat 17 ?coli române?ti ?i un gimnaziu la Berat dup? cum urmeaz?: câte dou? ?coli primare în localit??ile Corcea, Pleasa, Moscopole, Berat, Elbasan ?i câte o ?coal? primar? în localit??ile Lunca, Nicea, Biscuchi, ?ipsca, Ferica, Grabova, Lu?nia-Carbunari[6] . Într-un referat din decembrie 1922, Petre Marcu, ?eful Serviciului ?colilor ?i Bisericilor Române din Peninsula Balcanic? ar?ta: „...Albania a fost teatru de lupt? din anul 1912; devastat? de greci ?i de sârbi, sec?tuit? de armatele de ocupa?ie austriece, italiene, franceze, popula?ia este redus? azi la s?r?cie. Toate localurile noastre de ?coal? din Berat, Elbasan, Ferica, Lu?nia, Grabova, Lunca, rechizi?ionate de armatele de ocupa?ie, sunt lipsite de mobilierul ?colar. Din 1914 ?i pân? azi au func?ionat numai ?colile din circumscrip?ia Cori?a ?i Pleasa ?i o ?coal? mixt? la ?ipsca."[7]

În memoriul din 8 iulie 1926 al Ministerului Afacerilor Str?ine din România, privind ?colile ?i bisericile române?ti din Albania se sintetizau ac?iunile întreprinse de ministrul României la Tirana, profesorul Simion Mândrescu. Conven?ia care fusese preg?tit? cu Mufid Bey Libohova n-a mai putut fi semnat? datorit? c?derii guvernului. Negocierile au fost reluate cu noul guvern ?i cu pre?edintele Ahmed Zogu, discutate în Consiliul de Mini?tri al Albaniei la 9 octombrie 1925, care a fost de acord cu perfec?ionarea activit??ii ?colilor române?ti de la Corcea, Pleasa ?i ?ipsca. În noiembrie 1925 Simion Mândrescu era în?tiin?at de A. Vrioni c?: „Guvernul albanez, pentru a satisface cererea dreapt? a României va face toate înlesnirile pentru deschiderea de ?coli române?ti în comunele cu popula?ie româneasc? cu condi?ia ca deschiderea acestor ?coli s? fie cerut? de comunit??ile respective"[8].

La 1 februarie 1926, Ministerul de Externe al Albaniei d?dea urm?toarele dispozi?ii: introducerea limbii române în ?colile primare cu num?r suficient de elevi români, admitea înfiin?area clasei I de liceu la Corcea cu elevi de la ?colile din Corcea, Pleasa ?i ?ipsca ?i era de acord cu înfiin?area fie a unei ?coli profesionale de fete sau a rechizi?ionate pentru unei ?coli de meserii. De asemenea era autorizat? Crucea Ro?ie Român? ?i nu statul român ,s? înfiin?eze dou? internate cu câte 50 de locuri, unul de b?ie?i ?i unul de fete, cu condi?ia ca acestea s? fie între?inute integral de aceasta.[9] Noul program al Ministerului Instruc?iunii Publice pentru românii din Albania, prevedea pentru anul ?colar 1926-1927 reînfiin?area ?colilor române?ti care existau în anul 1912, deschiderea la Tirana a dou? ?coli primare, una de fete ?i una de b?ie?i, a dou? internate între?inute de Crucea Ro?ie Român?, a câte unei ?coli mixte la Durazzo, Elbasan, Berat, Fieri, Premet, Nicea, Grabova, Lunca, Valona, Cavaia, Ferica, precum ?i reorganizarea liceului de la Corcea[10]. Înfiin?area multora dintre acestea a r?mas în faz? de proiect.

Noul ministru al României la Tirana, Trandafirescu, primea în anul 1926 asigur?ri din partea ministrului de externe A. Vrioni ?i pre?edintelui Senatului, Pandele Evanghele, c? în toamna anului 1926 liceul din Corcea va func?iona ?i se vor înfiin?a ?coli române?ti la Nicea, Grabova, Lunca ?i Elbasan, cu condi?ia ca profesorii s? fie supu?i albanezi ?i s? fie pl?ti?i de statul albanez.. În raportul din 26 mai 1926, Trandafirescu ar?ta c? a trimis în România 94 de elevi bursieri din Albania, din care se vor recruta viitoarele cadre didactice pentru ?colile române?ti din aceast? ?ar?.[11] Toate aceste eforturi nu au avut nici un rezultat. În toamna anului 1927, statul albanez a etatizat toate ?colile, inclusiv ?colile române?ti din Corcea, Pleasa ?i ?ipsca. Autorit??ile albaneze au numit în locul lui Cupan Araia, ca director al ?colii din Corcea, pe preotul Cotta Balamace. Între acesta ?i Dumitru Teja, pre?edintele comunit??ii române din Corcea, a izbucnit un puternic conflict. Societatea de Cultur? macedoromân? cerea Ministerului Instruc?iunii Publice destituirea tuturor institutorilor care primiser? s? lucreze în ?colile etatizate.[12] Mai multe memorii adresate de Cotta Balamace, Ministerului Instruc?iunii Publice din România ?i Patriarhului României l?mureau situa?ia: „...am primit provizoriu a func?iona la ?coal? cu scopul de a salva cea din urm? scânteie, având convingerea c? guvernul român va interveni pe lâng? guvernul albanez. Odat? închise ?colile a?a r?mâneau, dup? cum au r?mas ?i celelalte din întreaga Albanie."[13]

În toamna anului 1930, în urma eforturilor diplomatice depuse de noul ministru al României la Tirana, Vasile Stoica, ?colile din ?ipsca ?i Corcea erau redate comunit??ilor române?ti, era numit director N.H. Balamace, iar institutori Cotta Balamace ?i Elena Balamace.[14] În anul 1937 se mai ob?inea deschiderea a înc? 5 ?coli române?ti la Di?ni?a, Lunca, Grabova, Moscopole ?i Nicea. Institutorii erau pl?ti?i de statul albanez, dar primeau ?i din partea statului român, în completare, o îndemniza?ie de 1200 lei lunar. Aceasta le-a fost achitat? constant în perioada 1 septembrie 1937 - 1 septembrie 1939 prin consulatul României de la Tirana.[15] În anul ?colar 1939-1940 în cele 7 ?coli române?ti din Albania au înv??at 362 de elevi, sub îndrumare Simancu, Urania Atanas (Corcea), Iovan Poppa (Moscopole), Petre Belba (Lunca), Adam Mu?i (?ipsca), Vasile Balamace (Nicea) ?i Nuci Condili (Di?ni?a). La ?coala din Grabova nu s-a predat în limba român? decât pân? în decembrie 1939, deoarece înv???torul Procop Pescazini transferat, a fost înlocuit cu o înv???toare albanez?.[16]

În timpul celui de-al doilea r?zboi mondial situa?ia ?colilor române?ti din Albania s-a înr?ut??it. Suplimentul cuvenit cadrelor didactice nu a mai fost pl?tit la timp, iar o parte din ?coli au fost distruse de bombardamente. Raportul preotului Cotta Balamace din 7 noiembrie 1941 ar?ta c? func?ionau numai ?colile din Corcea, Moscopole ?i ?ipsca reparate cu banii comunit??ilor române, cele din Di?ni?a, Nicea, Grabova ?i Lunca nu func?ionau, nefiind reparate.[17] În anul 1944 mai func?iona numai ?coala român? din Corcea cu înv???torii Christache Simancu, Urania Athanas, Vasile Balamace ?i Vasile Cicani. Prin decretul lege nr. 2695 din 1 august 1938, statul român a înfiin?at Institutul Român din Albania cu sediul la Santi-Quaranta (Zogoj). Marele savant Nicolae Iorga a primit de la guvernul albanez un teren la Santi-Quaranta pe care l-a cedat statului român, cu obliga?ia de a se construi acolo un institut. Scopul acestuia era „...de a cunoa?te cât mai bine trecutul str?vechi ?i via?a prezent? a Europei de sud-est în leg?tur? cu originile de civiliza?ie ?i de ras? ale poporului nostru ?i de a realiza o strâns? colaborare a cercet?torilor de la noi ?i a celor din Balcani, cu acelea?i preocup?ri. Institutul este o chez??ie a identit??ii de obâr?ie ?i a raporturilor de prietenie ce unesc na?iunea noastr? cu cea albanez?."[18] Pe lâng? institut se crea o misiune arheologic?, se puteau întreprinde cercet?ri de istorie, filologie, etnografie ce puteau fi publicate în buletinul institutului Illyrica. Conducerea a fost încredin?at? marelui istoric Nicolae Iorga, cel care elaborase prima istorie a Albaniei ?i care l-a desemnat ca director delegat pe prof. univ. Dumitru Berciu[19].

În 1943, profesorul Dumitru Berciu ar?ta într-un memoriu c? institutul fusese transformat în spital de campanie ?i bombardat în mai multe rânduri de avia?ia italian?*. Întregul inventar al institutului, în valoare de peste 1000000 lei disp?ruse. Profesorul Dumitru Berciu propunea transferarea sediului institutului la Tirana, unde se g?sea un puternic centru românesc ?i deschiderea unei ?coli primare la Tirana „...reparându-se o nedreptate din trecut când guvernele albaneze nu au îng?duit func?ionarea unei ?coli române?ti în capitala Albaniei". Profesorul men?iona de asemenea „...situa?ia trist? a ?colilor ?i bisericilor române?ti din Albania cu localuri în ruin?, cu înv???tori ?i preo?i nepl?ti?i la timp ?i persecuta?i de autorit??ile locale."[20] Într-un memoriu din 5 martie 1943 care era o completare a acestuia, prof. D. Berciu solicita ca „directorul Institutului s? aib? controlul ?colilor ?i bisericilor din Albania", se propunea de asemenea ca pe lâng? Institut s? se înfiin?eze un Liceu Românesc la Tirana, pe lâng? ?coala primar?[21].

În Bulgaria românii au tr?it grupa?i în mai multe zone: Vidin, Valea Timocului, Sofia ?i grupuri de p?stori nomazi în mun?ii Rodopi, mun?ii Rilei ?i regiunea Giumaia, num?rul lor ridicându-se în 1923, la cifre între 150000 ?i 80000.[22] Pe baza schimbului de scrisori efectuat între Titu Maiorescu ?i D. Toncev odat? cu încheierea tratatului de pace de la Bucure?ti, s-au deschis dou? ?coli române?ti la Sofia ?i la Giumaia. A?a cum rezult? din memoriul directorului ?colii primare din Giumaia din anul 1924, ?coala ?i biserica din aceast? localitate au fost distruse în timpul r?zboaielor balcanice, iar autorit??ile bulgare au permis redeschiderea ?colii abia în anul 1920.[23] În continuare directorul ar?ta „...am avut fericirea s? constat c? acolo exist? români foarte buni... Luând seama de aceasta, subsemnatul în unire cu frunta?ii românilor am hot?rât s? recl?dim ?coala ?i biserica deschizând o list? de subscrip?ie pentru românii de acolo care de?i în majoritate sunt oameni lipsi?i de mijloace, când a fost vorba îns? de ?coal? ?i de biseric? au subscris suma de 200.000 leva."[24]

În anul 1924 la cererea comunit??ii române din Sofia, Ministerul Instruc?iunii Publice aproba înfiin?area gimnaziului pe lâng? ?coala primar? român? din aceast? localitate. Prin ordinul nr. 173051 din anul 1934, gimnaziul român a fost transformat în Institutul român din Sofia. Statul român a pl?tit arhitectului N. Torbu suma de 2096000 leva pentru construirea cl?dirii institutului.[25] Directorul institutului, profesorul P.Caraman, ar?ta într-un memoriu din anul 1935 c? un mare num?r de elevi români din Bulgaria au dorit s? se înscrie în clasa V-a de liceu, îns? institutul nu a putut s?-i cuprind? pe to?i. Directorul ar?ta c? subven?ia primit? din partea Ministerului Instruc?iunii Publice, de numai 5000 de lei pentru manuale era insuficient?, întrucât elevii liceului de?i dota?i, proveneau din familii s?race ?i încheia „...Dac? statul român nu le d? burse, ei nu pot veni s? înve?e carte româneasc?, iar dac? nu le d? c?r?i, ei nu ?i le vor putea cump?ra."[26] Ministrul României la Sofia, Vasile Stoica intervenea ?i el la Ministerul Instruc?iunii Publice, în anul 1934 ?i ob?inea 30 de burse a 750 de lei lunar, pentru institut ?i întreprindea demersuri pentru dreptul de publicitate a liceului în Bulgaria. Liceul nu ob?inuse acest drept nici în anul 1944 iar absolven?ii s?i nu se puteau înscrie din aceast? cauz? la Universitatea din Sofia. Pe lâng? Institutul Român din Sofia mai func?iona o gr?dini?? de copii ?i ?coala primar?. Treptat, prin eforturile cadrelor didactice ?i cu sprijinul Ministerului Instruc?iunii Publice din România în liceu au fost înfiin?ate laboratoare de ?tiin?e naturale, fizic? ?i chimie ?i o bibliotec? cu 6.000 de volume.[27]

Istoricul Constantin Velichi, profesor al Institutului, ar?ta într-un memoriu din anul 1944 c? aceast? bibliotec? era frecventat? nu numai de români ci ?i de al?i studen?i ai Universit??ii din Sofia. Datorit? bombardamentelor din timpul celui de-al doilea r?zboi mondial, Institutul a fost mutat temporar la Giumaia, unde ?i-a continuat cursurile. Statul român îl finan?a în anul ?colar 1944-1945 cu 2.800.000 lei.[28] ?coala primar? român? din Giumaia, depopulat? dup? cedarea Cadrilaterului, (1940), prin emigrarea românilor în ?ar?, mai avea în anul ?colar 1943-1944 11 elevi, iar în anul ?colar 1944-1945, 4 elevi. Directorul acestei ?coli, Radu Preda ar?ta c? nu putuse s? ?in? nici cursurile de var? de la Cecali?a ?i Argaci „...pentru c? aceste regiuni sunt bântuite de bande comuniste"[29]. De?i ob?inuse autoriza?ie de func?ionare pentru ?coal? de la autorit??ile bulgare ?i pentru anul 1944-1945, Ministerul Educa?iei Na?ionale din România, îns?rcina preotul de la biserica român? din Giumaia, s? se ocupe de educarea celor 4 elevi români, întrucât nu putea pl?ti un înv???tor pentru un num?r atât de mic de elevi. Conform decretului guvernului bulgar nr. 127 din 30 mai 1945, cursurile ?colilor române?ti din Bulgaria urmau s? fie desfiin?ate[30]. România va închide ?coala din Sofia în septembrie 1947, atunci când guvernul bulgar acordase acesteia dreptul de publicitate. Profesorii ?colii se ofereau s? primeasc? salariile în leva ?i nu în franci elve?ieni, îns? statul român nu va reveni asupra m?surii luate, „considerându-se de c?tre Guvernul R.P.R. c? nu este just? sus?inerea acestor ?coli într-o ?ar? prieten?".[31]

În Grecia, românii în num?r de aproximativ 160.000 în 1941, locuiau în 3 grupuri compacte: Meglenia, Veria, Pind ?i în grupuri r?zle?e în Tesalia ?i Olimp, Seres-Cavalla ?i Salonic. Vasile Stoica ar?ta c? popula?ia româneasc? din Grecia era inegal? în privin?a con?tiin?ei na?ionale: cea din zonele Pind ?i Veria cu un puternic sentiment românesc, cea din ora?e, influen?at? puternic de mediul grecesc, mai pu?in rezistent? asimil?rii, iar popula?ia transhumant? „...n-are decât un sentiment de coeziune etnic?, de încredere fa?? de cei de limb? româneasc? ?i de b?nuial? fa?? de cei de alt? limb?."[32] ?colile române?ti din Grecia au func?ionat în perioada interbelic? pe baza consensului tacit dintre statul român ?i cel elen: „...Ele n-au fost nici ?coli de stat, nici ?coli între?inute de popula?ia român? respectiv?, ambele cazuri prev?zute de regimul minoritar al tratatelor de pace, ci de statul român prin îng?duin?a tacit? a statului elen. F?r? concursul financiar al statului român, ?colile române?ti ar dispare, fiindc? popula?ia nevoia?? nu ar putea între?ine ?colile"[33].
---------------------------------------------------------------------------
[1] Cristea Sandu Timoc, op. cit., p. 30.
[2] Gheorghe, Zbuchea, O istorie a românilor din Peninsula Balcanic?. Secolul XVIII-XX, Bucure?ti, 1999, p.181.
[3] Ibidem, f. 34.
[4] Cristea Sandu Timoc, op. cit., p. 30.
[5] Gheorghe, Zbuchea, O istorie a românilor din Peninsula Balcanic?. Secolul XVIII-XX, Bucure?ti, 1999, p.181.
[6]A.N.I.C., fond Ministerul Instruc?iunii Publice, dosar 751/1925, f. 57.
[7] Ibidem, dosar 799/1923, f. 4.
[8] Ibidem, dosar 712/1926, f. 148-149.
[9] Ibidem, f. 152.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem, f. 156.
[12] Ibidem, dosar 768/1922, f. 122-123.
[13] Ibidem, f. 127.
[14] Ibidem, dosar 756/1930, f. 4-5.
[15] Ibidem, dosar 1332/1940, f. 154.
[16] Ibidem, f. 158-159.
[17] Ibidem, dosar 1735/1941, f. 29-31.
[18] Ibidem, dosar 1314/1939, f. 86-87.
[19] Rezultatele ob?inute în cercetarea arheologic?, contribu?iile sale ?tiin?ifice au f?cut s? fie numit ?ef al misiunii arheologice române din Albania, apoi secretar ?i apoi director delegat al Institutului român. Institutul fusese ridicat prin str?daniile depuse de prof. Dumitru Berciu din Albania. Evenimentele politice interna?ionale, asasinarea marelui savant, N. Iorga evenimentele interne au f?cut ca la sfâr?itul anului 1940, Institutul s? fie desfiin?at de autorit??ile române?ti. Prin activitatea depus? vreme de câteva luni bune, înaintând memorii dup? memorii, Institutul a fost reînfiin?at sub direc?ia prof. D. Berciu.
„În aprilie 1939 Albania a fost cucerit? de Italia, Victor Emanuel III a devenit ?i regele Albaniei. În Albania au fost introduse institu?ii fasciste.
[20] A.N.I.C., fond Ministerul Instruc?iunii Publice, dosar 2454/1943, f. 14.
[21] A.M.A.E., fond Problema 18, vol. Albania (1919-1943) – doc. din 5 martie 1943, f. 111-115.
[22] A.N.I.C., fond Ministrul Instruc?iunii Publice dosar 799/1923, f. 9.
[23] Ibidem, dosar 755/1924, f. 1.
[24] Ibidem.
[25] Ibidem, dosar 1221/1938, f. 206.
[26] Ibidem, dosar 788/1935, f. 214.
[27] Ibidem, dosar 4336/1945, f. 14.
[28] Ibidem, dosar 1528/1944, f. 9-10.
[29] Ibidem, dosar 1529/1944, f. 43.
[30] Ibidem, dosar 4336/1945, f. 42.
[31] Românii de la sud de Dun?re – Documente, p. 356.
[32] A.N.I.C., fond Vasile Stoica, dosar I/158, f. 5.
[33] Ibidem, fond Ministerul Instruc?iunii Publice, dosar 1444/1941, f. 5. footer